Abţinere. Decizia nr. 376/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 1830/206/2010
Dosar nr._ partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 376/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă L. G. R.( CĂSĂTORITĂ CÎRSTINARIU )-.,jud. Suceava Suceava -la av. G. E.- ..48, ., . împotriva sentinței civile nr.973/14.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în contradictoriu cu intimații-pârâți C. N.- Sadova,jud. Suceava și C. O. - prin procurator C. N.-Sadova, jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică ,la strigarea cauzei la amânări fără discuții se prezintă av G. E. pentru recurentă,lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentanta recurentei arată că motivul amânării îl constituie cererea de ajutor public judiciar pe care o înmânează instanței.
Instanța aduce la cunoștința recurentei,prin reprezentant că recursul este scutit de plata taxei de timbru motiv pentru care restituie cererea de acordare ajutor public și lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la ordine se prezintă av G. E. pentru recurentă,lipsă fiind părțile.
Instanța, în temeiul art.15 lit.o) din Legea 146/1997 conform căruia „ Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:… lit.o) cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale și morale decurgând din acestea”, dispune scutirea recurentei de la plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentei arată că în urma cercetării penale s-a dispus neînceperea urmării penale cu motivarea că s-a prescris răspunderea penală față notarul public. Aceasta arată că semnăturile nu au fost efectuate de cei doi testatori. De asemenea precizează că încheierea din 3 februarie 2012 este cea pe care o contestă și nu din 6 februarie 2012.
Av G. E. mai arată că s-a depus un raport de expertiză extrajudiciar, raport pe care reclamanta l-a contestat însă magistratul care a instrumentat cazul le-a admis această probă cu expertiză extrajudiciară pârâților cu toate că trebuia să se abțină de la judecata cauzei dat fiind gradul de rudenie cu pârâții. Testamentele contestate cu nr.780 și 781 aflate la filele 169 respectiv 170 dosar fond nu au fost semnate de cei doi testatori și consideră deficitar expertiza efectuată de Institutul de Criminalistică Bucureșt. La fila 166 dosar fond există contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notar din care se poate observa că semnăturile de pe cele două testamente sunt false. D. fiind probatoriul se impune casarea cu trimitere spre rejudecare. Instanța în mod greșit a respins cererea reclamantei prin care a solicitat decăderea pârâților din proba cu expertiză și a dispus disjungerea cauzei prin încheierea din 3 februarie 2012. Mai mult declarația dată de secretara notarului care a fost dată și în faza de cercetare penală a fost greșit respinsă de instanță. Pentru motivele arătate și în cererea de recurs, aceasta solicită admiterea recursului iar în ceea ce privește cheltuielile judiciare acestea au fost greșit stabilite în sarcina reclamantei în temeiul art.274 Cod procedură civilă. De asemenea solicită obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată atât din primă instanță cât și din recurs.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc sub nr._ din data de 07 iunie 2010, reclamanta L. G. R. ( căsătorită Cârstinariu ) prin avocat G. E., a chemat în judecată pe pârâții C. N. și C. O., pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța: să constate nulitatea absolută a testamentelor autentificate sub nr.780 și nr.781 din 06 martie 2000, de către BNP H. I. Șcraba; să constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.135/06.10.2007 emis de BNP H. I. Șcraba, precum și a certificatului de moștenitor autentificat sub nr.136/16.10.2007; să dispună partajul averii defuncților C. T. decedată la data de 05 mai 2000, și C. V. decedat la data de 04 ianuarie 2007, prin stabilirea cotelor ce i se cuvin; formarea de loturi în cote de ½ pentru fiecare, respectiv reclamanta și pârâta C. O. și atribuirea bunurilor în lotul fiecăruia.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că, prin rezoluțiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, nr.337/P/2007 din 30.06.2009 și nr.343/II/2/2009, din 14.07.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul Șcraba H. I., sub aspectul săvârșirilor infracțiunilor prev. de art. 246, 288 alin.2, și 289 Cod penal, cu motivarea că răspunderea penală a fost prescrisă. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. O. și C. N., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, cu motivarea că faptei îi lipsește vinovăția sub forma intenției.
A precizat reclamanta că în faza de cercetare penală s-a administrat proba cu expertiza grafoscopică la Institutul de expertize Criminalistice Iași, care prin raportul de expertiză din 60 din 26.03.2009, a atestat că semnăturile de pe cele două testamente nu au fost executate de numiții C. V. și C. T..
În raport de concluziile raportului de expertiză menționat mai sus, reclamanta a apreciat că atât testamentele întocmite autentificate sub nr.780 și 781 din 06.03.2000 precum și certificatele de moștenitor nr.135 și nr.136, sunt nule.
A apreciat reclamanta că, urmare a constatării nulității actelor menționate mai sus, se impune constatarea calității de moștenitor a acesteia și a pârâtei C. O., calitate ce derivă din testamentele autentificate sub nr.21 și nr.22 din data de 07.01.2000, prin care C. T. și C. V., au testat întreaga lor avere în favoarea reclamantei și a pârâtei C. O., în cote indivize de ½ părți pentru fiecare.
Cu privire la componența masei de partajat, reclamanta a arătat că aceasta se compune din: suprafața de 20.000 m.p. teren fânaț, situată la locul numit „ P.” ; cota indiviză de lapte pentru livrări, 2.097 litri, cod exploatație RO_ DACL, dobândit în baza deciziei nr._/28.021.2007; suprafața de 800 m,.p. teren, din care 300 m.p. construcții, împreună cu una casă de locuit și anexe gospodărești și suprafața de 500 m.p. teren arabil, situat în . numit „ F. S.”; suprafața de 35.000 m.p. teren fânaț, situat la locul numit „ P.”; suprafața de 34.000 m.p. teren pădure, situat în . numit „ Iezer”; suprafața de 10.000 m.p. situat în vecinătatea locului „ Taracanu” cumpărați de la defuncți de la numitul Z. A.; cu cheltuieli de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe decizia dată în recursul în interesul legii nr.XV/2005, art.14 alinl.3 lit. a din Codul de Pr.penală, art.673 și urm. din Codul de pr. civilă.
Pentru susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copie următoarele: rezoluția nr.343/II/2/2009 din 4.08.2009, al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava; raport de expertiză criminalistică nr.,60/26.03.2009, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, testamentele aut. sun nr.780 respectiv 781 din 06 martie 2000, testamentele aut. sub nr.21 respectiv nr. 22 din 07 ianuarie 2000, anexa nr.24 privind pe def. C. V. și C. T., certificatele de moștenitor nr.135 respectiv nr.136 emise de BNP Șcraba H. I. la data de 16.10.2007, declarație de acceptare a succesiunii aut. sub nr.1654/28.06.2007 de BNP D. R., certificat de deces privind pe C. V..
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 43 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei.
La data de 02 iulie 2010, pârâții C. N. și C. O., au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâții au arătat, în esență, că raportul de expertiză întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași nu s-a discutat ca probă în dosarul de cercetare penală, deoarece a intervenit excepția prescripției și că între timp s-a mai întocmit un raport de expertiză de către expert criminalist Dr. S. D., care a concluzionat că semnăturile de pe cele două testamente au fost executate de C. V. respectiv C. T..
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp.art.115, 118 Cod pr.civilă.
Cauza a fost suspendată la termenul din 30 septembrie 2010 fiind repusă pe rol la data de 23 iunie 2011.
În probațiune s-a dispus atașarea dosarului nr.337/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava,precum și a Dosarului nr. 337/P/2007, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în care s-a efectuat un raport de expertiză de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași . De asemenea, s-a depus raportul de expertiză întocmit de expert S. D. la data de 23.11.2009.
S-a încuviințat și administrat proba cu expertiză grafologică, pentru a se stabilii dacă semnăturile testatorilor de pe testamentele din litigiu au fost sau nu semnate de testator, raportul de expertiză fiind întocmit de INEC București și atașat la filele 204-215 din dosar.
La termenul din data de 03 februarie 2012, s-a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la partajul bunurilor succesorale și formarea unui dosar separat.
P. sentința civilă nr.973/14 septembrie 2012, prima instanță a respins acțiunea civilă având ca obiect „constatare nulitate act juridic, partaj”, formulată de reclamanta L. G. R.,(căsătorită Cîrstinariu) în contradictoriu cu pârâții C. N. și C. O. ca neîntemeiată și a admis, în parte, cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată obligând reclamanta să plătească pârâților suma de 2500 lei cu acest titlu .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. testamentele autentificate sub nr. 780, respectiv 781 din data de 6 martie 2000, de BNP H. I. S., C. V. și C. T. și-au testat, reciproc, întreaga avere, dispozițiile testamentare fiind identice.
În cauza de față, reclamanta L. G. R. a solicitat să se constate nulitatea absolută a celor două testamente, și, pe cale de consecință, a certificatelor de moștenitor întocmite în baza acestora,susținând că semnăturile de pe cele două testamente nu au fost executate de numiții C. V. și C. T..
Pentru dovedirea acestei susțineri, reclamanta a înțeles să se folosească de raportul de expertiză criminalistică nr. 60, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, la data de 26.03.2009, la solicitarea organelor de urmărire penală, care a concluzionat că semnăturile ce însoțesc mențiunea „C. V.” de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. 780/06.03.2010, de către BNP H. I. S., nu au fost executate de către numitul C. V., iar semnăturile ce însoțesc mențiunea „C. T. ” de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr._.03.2010, de către BNP H. I. S., nu au fost executate de către numita C. T..
La rândul lor, pârâții au depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară, întocmit de expert S. E.,care a concluzionat că semnăturile de pe testamentele autentificate sub nr. 780, respectiv 781/06 martie 2000, au fost executate de către C. V., respectiv de către C. T..
În acest context, la solicitarea pârâților, instanța a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză, pe baza acelorași scripte de comparație, de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București, acesta fiind depus la filele 205-215 din dosar.
Conform raportului de expertiză întocmit de INEC București, ale cărui concluzii se coroborează cu cele ale raportului de expertiză extrajudiciară, întocmit de expert S. D., testamentele din litigiu au fost semnate de către C. V., respectiv de către C. T..
Instanța a dat eficiență acestui raport de expertiză întrucât, pe de o parte, așa cum s-a arătat mai sus, concluziile acestuia se coroborează cu concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert S. D., iar, pe de altă parte, este mai elaborat și a avut în vedere și celelalte rapoarte de expertiză, avizând, practic,concluziile raportului de expertiză extrajudiciară.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de INEC București, toate semnăturile numitului C. V., puse la dispoziție pentru examinare, se încadrează în același tablou grafic ce presupune dominante comune și aceleași particularități constructive, ceea ce conferă semnăturilor identitate de autor.
Astfel, ca urmare a examinării comparative, s-a constatat că atât caracteristicile generale, respectiv:alcătuire semiliterală, din două tronsoane grafice, nivel evolutiv scăzut, viteză medie, înclinare, presiune variabilă, linie de bază în trepte, cât și modul de redare a elementelor componente, concordă. Sub acest din urmă aspect s-au analizat comparativ majusculele „c” și „z”, majuscule analizate și în raportul de expertiză extrajudiciară, ajungându-se la aceeași concluzie.
Relativ la semnătura numitei C. T., același raport de expertiză a stabilit că, atât semnătura de pe testamentele din litigiu, cât și semnătura de pe testamentele de referință se încadrează în aceeași variantă literală de redate a numelui și prenumelui, cu mențiunea că se înscriu în ceea ce se numește variabilitate naturală de moment, care se explică prin aceea că, deși se păstrează grupul de particularități ce definesc semnătura titularei, de la o execuție la alta se manifestă o anumită mobilitate și elasticitate a gesturilor inscriptorii, rezultând semnături mai desfășurate ori mai reduse sub aspectul masei grafice însă, indiferent de variantă, ansamblul caracteristicilor definitorii subzistă, atribuindu-le acestora paternitate comună.
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, instanța a reținut că, în cuprinsul acestuia nu este prevăzută metoda comparativă folosită, iar expertul s-a limitat la a analiza unghiul de înclinație, dimensiunile scrisului și distanța dintre semnele grafice, motiv pentru care urmează a fi înlăturat. .
Faptul că secretara de la Biroul Notarului Public D. R., numita Alvirescu G. a afirmat, în declarația extrajudiciară aflată la fila 249 din dosar, că s-a deplasat la Biroul Notarului Public H. I. S., unde secretata acestui birou notarial a verificat cele două testamente, comunicându-i verbal, că nu sunt revocate, nu are relevanță în speța de față. Aceasta deoarece, pe de o parte, nu este obligatoriu ca un testament să fie revocat prin declarație dată la biroul notarial la care acesta a fost întocmit. Pe de altă parte, declarația amintită este una extrajudiciară a fost, fiind depusă de către reclamantă odată cu concluziile scrise, astfel că nu poate fi luată în considerare.
Înscrisurile depuse la dosar odată cu concluziile scrise (filele 246-248) nu fac decât să întărească convingerea instanței că semnăturile de pe cele două testamente aparțin autorilor acestora, semnăturile fiind asemănătoare.
Față de cele mai sus menționate, instanța a constat că cele două testamente, respectiv nr. 780 și nr. 781, ambele autentificate de BNP H. S. I. la data de 06.03.2000, au fost semnate de către C. V., respectiv C. T., astfel că nu se impune anularea acestora pentru motivul invocat de reclamantă..
Pe cale de consecință, și capetele de cerere referitoare la anularea certificatelor de moștenitor întocmite în baza celor două testamente este nefondat, acțiunea fiind respinsă ca atare.
În baza art. 274 Co proc. civ, instanța a admis, în parte, cererea formulată de pârâți, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 2500 lei, cu acest titlu, reprezentând onorariu de avocat și onorariu expertiză.
Împotriva acestei sentințe civile cu nr. 973/14.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a declarat recurs reclamanta L. G. R.( CĂSĂTORITĂ CÎRSTINARIU ), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare aceasta a arătat că în faza de judecată a plângerii la Curtea de Apel Suceava, deși notarul public S. I. a invocat existența unui raport de expertiză extrajudiciar întocmit de un expert criminalist de la Institutul de Criminalistică București, nu l-a predat instanței de judecată și nici la ÎCCJ București nu a fost depus la termenul de judecată. Astfel, este de mirare că, la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, după câteva termen de judecată a fost depus acest raport de expertiză criminalistică extrajudiciară care concluziona că semnăturile de pe testamentele 780 și 781 aparțin testatorilor C. V. și C. T.. La solicitarea pârâților s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză la Institutul de Criminalistică care prin raportul întocmit de C. M.-expert criminalist autorizat- a concluzionat „că există identitate de autori a semnăturilor comparate” și că testamentele 780 și_ au fost semnate de C. T. și C. V.. Obiecțiunile formulate de reclamantă la termenul din 7.09.2012 au fost respinse, deși se impunea pentru stabilirea adevărului, în aplicarea prevederilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
A mai arătat aceasta că în mod greșit instanța de fond a înlăturat declarația numitei Alvirescu G., angajată a Biroului Notarial D. R.-fila 249 dosar - considerând-o în mod nejustificat „declarație extrajudiciară”.
Totodată instanța de fond a dat o interpretare greșită susținerilor sale în sensul că s-ar fi invocat că „testamentele se revocă prin declarație dată la biroul notarial”. Ori în cauză nu s-a susținut acest lucru, știut fiind că revocarea testamentelor se face în mod automat, prin emiterea altor dispoziții testamentare ( ultimele dispoziții fiind cele care rămân valabile și reprezintă voința testatorilor).
Recurenta a mai contestat și încheierea din 3 februarie 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în același dosar, prin care i s-a respins cererea de a se reanaliza în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul incompatibil urmează a fi păstrate în contextul în care s-au încălcat normele procedurale și dreptul reclamantei la un proces echitabil.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă.
Deși legal citați, pârâții intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și susține apărările.
Recursul este nefondat.
Chestiunea supusă analizei instanței în prezentul dosar a fost dacă semnăturile de pe testamentele autentificate sub nr.780/6.03.2000și nr.781/6.03.2000 la BNP H. I. S. aparțin sau nu celor menționați ca testatori, defuncții C. T. și C. V..
Reclamanta-recurentă a tăgăduit semnăturile, formulând plângeri penale împotriva notarului public pentru abuz în serviciu, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, infracțiuni prevăzute de art.246, art.288 alin.2, art.289 Cod penal și împotriva intimaților C. O. și C. N. pentru uz de fals, prevăzut de art.291 Cod penal, ce au făcut obiectul dosarului nr.337/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cercetările fiind finalizate cu soluția de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că răspunderea penală s-a prescis (art.10 lit.g Cod procedură penală, în cazul notarului), respectiv pentru lipsa intenției (art.10 lit.d Cod procedură penală în cazul celorlalți).
În cadrul procesului penal s-a întocmit un raport de expertiză criminalistică de către expert criminalist C. A. din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, prin care s-a concluzionat că semnăturile de pe cele două testamente nu au fost executate de pretinșii testatori C. V. și C. T. (f.7-14).
La dosarul cauzei a fost depus un raport de expertiză extrajudiciar întocmit de către dr. S. D., expert criminalist autorizat în cadrul Ministerului Justiției prin care s-a constatat contrariul, anume că semnăturile de pe testamente au fost executate de către titularii C. V. și C. T. (f.86-100).
Prima instanță a ordonat în cursul judecății o nouă expertiză la termenul de judecată din data de 24.11.2011(f.113), fiind întocmit în acest sens de către expert C. M. din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice București raportul de expertiză criminalistică nr.105/31.07.2012 (f.205-215), prin care s-a concluzionat că ambele exemplare ale testamentelor autentificate sub nr.780/6.03.2000 și 781/6.03.2000 au fost semnate de titulari, adică de C. V., respectiv, C. T..
Recurenta a solicitat înlăturarea acestei expertize, din mai multe considerente:
În primul rând, a invocat recurenta că din punct de vedere procedural această probă a fost încuviințată de judecătorul incompatibil, astfel că greșit prin încheierea de ședință din 3.02.2012 i s-a respins cererea de a se reanaliza în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul incompatibil urmează a fi păstrate.
Așa cum rezultă din actele dosarului de primă instanță, proba cu expertiza grafoscopică a fost încuviințată la data de 24.11.2011 de către judecătorul M. D., a cărei cerere de abținere a fost ulterior admisă, prin încheierea camerei de consiliu din 4.01.2012 ( f.113,118).
Completul nou desemnat în urma rezolvării incidentului procedural a apreciat că nu se impune a se reveni de la administrarea respectivei probe, în ședința publică din 3.02.2012, conform mențiunilor din încheierea de ședință( f.126).
Soluția instanței este corectă, proba cu expertiza încuviințată fiind utilă cauzei în condițiile în care la dosar existau două rapoarte de expertiză cu concluzii contradictorii, una efectuată în procesul penal, iar alta la solicitarea notarului H. I. S..
Prima instanță nu putea reține una dintre cele două expertize contradictorii depuse de părți la dosar întrucât ar fi procedat în mod arbitrar, neavând un minim de argumente și de elemente pe baza cărora să concluzioneze care dintre cele două lucrări a stabilit adevărul.
Faptul că expertiza întocmită de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași de care s-a prevalat recurenta a fost administrată în procesul penal, în timp ce cealaltă expertiză întocmită de către expert S. D. are caracter extrajudiciar, fiind depusă la dosar după mai multe termene de judecată, nu prezintă relevanță sub aspectul concludenței, cum încearcă să acrediteze recurenta, întrucât aceste obiecții invocate de recurentă nu țin de conținutul rapoartelor de expertiză, de împrejurările de fapt supuse atenției experților, ci sunt extrinseci, legate de cadrul în care s-au administrat aceste rapoarte de expertiză.
Așa fiind, în mod corect a fost administrată în cauză o nouă expertiză de către I.N.E.C. București, cu rol de confirmare a uneia dintre cele două lucrări deja întocmite.
În ceea ce privește concludența raportului de expertiză întocmit de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București, în mod corect prima instanță i-a dat prevalență, fiind un raport elaborat, expertul efectuând un examen comparativ minuțios între actele contestate și piesele de comparație, concluzionând că acestea concordă atât la nivelul caracteristicilor generale (alcătuire semiliterală, din două tronsoane grafice, nivel evolutiv scăzut, viteză medie, înclinare, presiune variabilă, linie de bază în trepte), cât și în plan morfologic vizând modul de redare a elementelor componente, modul de construcție a literelor și raporturile poziționale reciproce, că ansamblul caracteristicilor definitorii subzistă, ceea ce denotă o paternitate comună.
În mod corect prima instanță a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, acestea nefiind întemeiate în condițiile în care expertul a analizat drept piesă de comparație și testamentele la care a făcut referire recurenta, autentificate sub nr.21 și 22 din 7.01.2000 (a se vedea conținutul raportului), experta a avut cunoștință și despre raportul de expertiză întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, nefiind de competența acesteia să stabilească de ce prin lucrarea anterioară s-a ajuns la o altă concluzie.
Cât privește această lucrare anterioară, a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, în mod corect a fost înlăturată de prima instanță, câtă vreme nu este edificatoare, prin ea făcându-se o analiză nesatisfăcătoare a înscrisurilor, limitată doar la anumite elemente, cum ar fi unghiul de înclinație, dimensiunile scrisului și distanța dintre semnele grafice.
A mai pretins recurenta efectuarea unei noi expertize criminalistice, de către o echipă de experți, atât din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice București, cât și din cadrul Laboratoarelor Interjudețene Cluj, Iași, C..
O asemenea solicitare este însă inadmisibilă, lipsită de temei legal, în contextul în care așa cum rezultă din HG nr.368/1998 privind înființarea Institutului Național de Expertize Criminalistice București, laboratoarele interjudețene sunt subordonate Institutului Național de Expertize Criminalistice București ( art.5), aceste instituții au competențe materiale și teritoriale distincte, laboratorul interjudețean efectuând prima expertiză ( art.11 lit.a), în timp ce Institutul Național de Expertize Criminalistice București efectuează în toate cazurile noua expertiză criminalistică (adică contraexpertiză)-art.10 lit.a.
Cum în cauză părerea expertului de ultim for de competență (Institutul Național de Expertize Criminalistice București) este științific fundamentată, orice alte susțineri ale recurentei, cum ar fi starea de sănătate a testatorilor, pretinsele relații de dușmănie ale testatorilor cu intimații, refuzul secretarului primăriei de eliberare a sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale notariale ori faptul că anterior aceeași testatori ar fi întocmit alte testamente, sunt simple speculații, inapte să infirme proba științifică.
Cât privește declarația martorei Alvirescu G., în mod corect prima instanță a înlăturat-o ca nerelevantă, neinteresând în speță dacă s-au mai întocmit și alte testamente de către cei doi defuncți, nici soarta lor, dacă a operat revocarea sau nu.
Pentru toate considerentele învederate, negăsind date motivele de nelegalitate invocate de către recurentă-art.304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă, nici pe cel prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă Tribunalul, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă L. G. R. (CĂSĂTORITĂ CÎRSTINARIU)-.,jud. Suceava Suceava -la av. G. E.- ..48, ., . împotriva sentinței civile nr.973/14.09.2012 pronunțată în dosarulnr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în contradictoriu cu intimații-pârâți C. N.- Sadova,jud. Suceava și C. O. - prin procurator C. N.-Sadova, jud.Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.
Red V.O
Jud.L. V.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 22.02.2013
| ← Revendicare imobiliară. Încheierea nr. 17/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
