Revendicare imobiliară. Încheierea nr. 17/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 17/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 4104/285/2009
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: V. E. L.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții H. M. și H. M. împotriva sentinței civile nr. 1338/10 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuți în dosarul nr._, intimați pârâți fiind C. O., H. N., Șuleapă M., B. C., C. M. D. și C. O.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant H. M. asistat de av. B. L., lipsă fiind recurenta reclamantă H. M., iar pentru intimații lipsă se prezintă av. F. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, de către apărătoarea recurenților B. L. împuternicirea avocațială nr._/29.08.2013, iar din partea intimaților întâmpinare, în dublu exemplar, alături de împuternicirea avocațială nr._/10.09.2013 a d-lui av. F. G..
Av. B. L. depune la dosar chitanța nr. 5146 în sumă de 23 de lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
Instanța comunică apărătoarei recurenților un exemplar al întâmpinării depusă de pârâții-intimați.
Av. B. L. solicită instanței amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, pentru pregătirea apărării și, deosebit de aceasta, solicită suspendarea judecății recursului in temeiul art. 244 pct.1 Cod procedură civilă întrucât, pe rolul Judecătoriei Rădăuți, se află înregistrată o cerere ce are ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 671 formulată de Comisia locală de fond funciar Grămești cu termen la data de 27 septembrie 2013, precizând că există legătură între cele două cauze, iar soluția ce se poate pronunța în acest recurs poate fi influențată de soluția care se va da în cealaltă cauză. Arată că nu are o dovadă în acest sens.
Av. F. G. se opune cererii de amânare arătând că întâmpinarea a fost depusă la data de 10 septembrie 2013, iar dosarul a fost studiat de apărătoarea recurenților la data de 11 septembrie 2013, prin urmare, a luat cunoștință și de conținutul întâmpinării. Referitor la cererea de suspendare a judecării recursului solicitată de recurenți, prin apărător, av. F. G. solicită respingerea acesteia precizând, în motivare, că se analizează titlul de proprietate și valabilitatea acestuia în cadrul acțiunii de revendicare și nu se așteaptă să se soluționeze o altă acțiune de anulare a acelui titlu de proprietate. Mai precizează că recurenții, prin apărător, nu au făcut dovada existenței acțiunii de anulare de care fac vorbire.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei, solicitată de apărătoarea recurenților, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, întrucât întâmpinarea a fost depusă la dosar la data de 10 septembrie 2013, iar dosarul a fost studiat de recurenți, prin apărător, la arhiva instanței, la data de 11 septembrie 2013.
Având în vedere că recurenții, prin apărător, nu au făcut dovada existenței acțiunii de anulare titlu de care fac vorbire, nefiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 244 al.1 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța respinge cererea de suspendare a judecării recursului solicitată de aceștia.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri și invocate alte excepții, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. B. L. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării intimaților de a lăsa recurentului în deplină și liniștită posesie suprafața de 371 mp, conform raportului de expertiză întocmit de d-l expert T. C. care a stabilit că aceasta este suprafața ocupată fără drept de intimați din terenul recurentului. Totodată, solicită instanței să dispună obligarea intimaților în ridicarea celor două construcții edificate pe terenul recurentului după anul 1998, fără autorizație de construcție. Arată, în susținere, că recurenții au depuse la dosar înscrisuri din care rezultă modalitatea legală prin care aceștia au intrat în posesia terenului cu titlu de proprietate, respectiv contract de vânzare-cumpărare care a avut la bază un titlu de proprietate legal emis cu respectarea dispozițiilor legale, precum și faptul că acest teren a fost identificat în mod cert de cei trei experți, nu doar de ultimul, ca fiind teren ocupat de intimați din suprafața recurenților. De asemenea, din declarațiile martorilor propuși de recurenți, s-a dovedit faptul că, intimații, după anul 1998, au ridicat cu vădită rea credință 2 construcții, un grăjduț și un șopron, pe terenul recurenților. Precizează că toate fișele de punere în posesie arată că frontul la stradă al intimaților ar trebui să fie de 18 m, și nu de 22,43 m, așa cum au găsit toți cei trei experți la fața locului, ceea ce arată evident că s-a intrat în terenul recurenților. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise și cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța nr. 231/29.08.2013 în sumă de 500 de lei reprezentând onorariu avocat.
Av. F. G. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Rădăuți ca legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată din recurs. Precizează, în susținere, că abia în cel de-al treilea ciclu procesual s-a procedat conform normelor legale, încât numai astfel s-a constatat că de fapt recurenții nu justifică dreptul de proprietate cu privire la . cu privire la cu totul altă parcelă, care se află la o distanță de 500 m de locul litigiului, parcelă care o moștenise H. N. de la P. V.. Arată că, în ceea ce privește capătul de cerere prin care recurenții solicită ridicarea construcțiilor, în mod corect instanța de fond l-a respins întrucât a constatat că acele construcții au fost edificate pe . din anul 1973, prin urmare nu poate fi vorba de rea credință. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 24 septembrie 2013.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
Președinte: Judecător: Judecător:Grefier:
S. A. V. E. L. C. L. N. A.
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: V. E. L.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții H. M. și H. M. împotriva sentinței civile nr. 1338/10 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuți în dosarul nr._, intimați pârâți fiind C. O., H. N., Șuleapă M., B. C., C. M. D. și C. O..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 septembrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Din lipsă de timp pentru deliberare,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Amână pronunțarea pentru data de 1 octombrie 2013.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2013.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier:
S. A. V. E. L. C. L. N. A.
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: V. E. L.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții H. M. și H. M. împotriva sentinței civile nr. 1338/10 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuți în dosarul nr._, intimați pârâți fiind C. O., H. N., Șuleapă M., B. C., C. M. D. și C. O..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 24 septembrie 2013, ca mai apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 1 octombrie 2013.
TRIBUNALUL
Din lipsă de timp pentru deliberare,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 8 octombrie 2013.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2013.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier:
S. A. V. E. L. C. L. N. A.
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2175
Ședința publică din data de 8 octombrie 2013
Președinte: S. A.
Judecător: V. E. L.
Judecător: C. L.
Grefier: G. A. P.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții H. M. și H. M. împotriva sentinței civile nr. 1338/10 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuți în dosarul nr._, intimați pârâți fiind C. O., H. N., Șuleapă M., B. C., C. M. D. și C. O..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea reclamanților-recurenți, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 24 septembrie 2013, și ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 1 octombrie 2013, și pentru data de astăzi, 8 octombrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți cu nr. 175/2005, reclamanții H. M. și H. M. au chemat în judecată pe pârâții C. H. și C. O. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 4 ari teren situat în intravilanul satului Botoșenița, .-și ridice construcțiile amplasate pe terenul proprietatea lor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au cumpărat terenul în litigiu în anul 1998 de la numita H. N., iar pârâții l-au ocupat fără drept și au edificat mai multe construcții pe el fără a avea autorizație în acest sens.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii, susținând că și-au edificat gospodăria în perioada colectivizării, iar în anul 1993 i-au plătit fostei proprietare, P. V., prețul terenului ocupat de construcții.
Prin sentința civilă nr. 1768/2005 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis în parte acțiunea, pârâții fiind obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 418,8 m.p., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de ing. H. V., capătul de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor fiind respins ca nefondat, cu motivarea că în speță nu se poate reține reaua-credință a pârâților, în condițiile în care anexele gospodărești au fost edificate până în anul 1994, anterior dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți.
În urma apelului declarat de părți, sentința civilă nr. 1768/2005 a Judecătoriei Rădăuți a fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Rădăuți, pe rolul căreia a fost reînregistrată la data de 17 noiembrie 2006, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4724/2008 a Judecătoriei Rădăuți, acțiunea a fost admisă în parte, așa cum a fost precizată, pârâții fiind obligați să le predea reclamanților suprafața de 437 m.p. teren. situat în intravilanul . respins capătul de cerere privitor la ridicarea construcției, în cursul procesului, C. H. a decedat, iar în cauză au fost introduși moștenitorii săi C. O., H. N., Șuleapă M., B. C., C. M. –D.,
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanți cât și pârâții iar prin decizia nr. 673/2009 a Tribunalului Suceava, recursurile pârâților au fost admise, sentința civilă nr. 4724/2008 a Judecătoriei Rădăuți a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că se impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză în care să se identifice suprafața de teren proprietatea pârâților în raport de actele de proprietate pe care le invocă, iar terenul proprietatea reclamanților să fie identificat în raport cu planul de situație care a stat la baza încheierii contractului de vânzare –cumpărare încheiat cu vânzătoarea H. N. și procesul verbal de punere în posesie întocmit de Comisia comunală, pentru autoarea sa, P. V., iar cel al pârâților în raport de procesele verbale de punere în posesie în raport de titlul de proprietate și planul de situație care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătoarea M. M., urmând a se preciza dacă există identitate între terenul proprietatea reclamanților și terenul proprietatea pârâților.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată sub nr._ și s-a dispus efectuarea unei noi expertize și a fost administrată proba cu martori.
Din probatoriul administrat, instanța a constatat că reclamanții au încheiat la data de 26 martie 1998 un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu vânzătoarea H. N. prin care au dobândit suprafața de 700 m.p. teren arabil la locul V. . V, drum, C. Gh. și pârâu,situat în intravilanul . în proprietatea vânzătoarei în baza titlului de proprietate nr. 671/1994.
Pe numele lui C. H. a fost emis titlul de proprietate nr. 1697/1995 prin care i s-a constituit dreptul de proprietate pentru 1000 m.p. teren pe raza comunei Grămești cu vecinii: U., H. M., C. H. și H. V..
De asemenea, C. H. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1994 cu M. M., cumpărând de la aceasta o suprafață de 700 m.p. teren arabil, situat în intravilanul satului Botoșenița M., .: M. I., P. V., drum și pârâu, înscrisă în titlul de proprietate nr. 320/1993.
De asemenea, C. H. este înscris și în titlul de proprietate nr. 973/1995 alături de alți moștenitori ai defunctului C. N. H., în titlu fiind înscrisă o suprafață de 3,29 ha teren, din care intravilan 7200 m.p. cu vecinii: drum, M. C., hotar și B. Nic.
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul T. C. au fost identificate suprafețele de teren proprietatea părților, în raport de actele de proprietate ale acestora.
La identificarea terenului proprietatea reclamanților, s-a constatat că P. V., autoarea vânzătoarei H. N., de la care reclamanții au dobândit suprafața de 700 m.p. teren, conform registrului agricol din perioada 1959-1962 a avut o singură suprafață de 700 m.p. validată prin procesul verbal de punere în posesie, din anexa 2A, poziția 104 la titlul de proprietate nr. 671/1994.
S-a mai constatat că prin procesul verbal de punere în posesie s-a validat poziția 104, în mod incorect, astfel că în titlul de proprietate 671/1994 au fost trecute alte vecinătăți.
Expertul a constatat că a fost emis și titlul de proprietate nr. 126/1993 unde apare ca moștenitor și P. V., soțul lui P. V. iar H. N. moștenește o cotă parte din terenul înscris în acest titlu, care însă nu a fost partajată.
De asemenea, s-a identificat și terenul proprietatea pârâților dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1994 care a avut la baza titlul de proprietate nr. 320/1993 emis pentru M. M., expertul constatând o identitate a terenurilor din litigiu care derivă însă din concluzia expertului, că vecinătățile din titlul de proprietate nr. 671/1994 au fost înscrise greșit.
Prin sentința civilă nr. 1338/10.04.2013, prima instanță a respins acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară și a obligat reclamanții să le plătească pârâților suma de 5494 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, în condițiile în care în titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie apar alte vecinătăți decât cele care delimitează ocupat de pârâți.
În condițiile Legii nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate se face cu titlul de proprietate, urmând a se ține cont de procesul verbal de punere în posesie și vecinătățile înscrise în titlu și neputându-se face aprecieri cu privire la înscrierea greșită a unor vecinătăți, aprecieri pe baza cărora să fie identificată altă suprafață cu alte vecinătăți decât cele înscrise în titlu și în procesul verbal de punere în posesie, de vreme ce nu s-a cerut anularea titlului greșit emis.
Instanța, constatând că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, a respins acțiunea atât cu privire la capătul de cerere privind revendicarea, cât și cel la ridicarea construcțiilor, ca urmare a respingerii primului capăt de cerere.
De altfel, martorul M. V., a cărei declarație instanța a apreciat-o ca fiind relevantă în cauză, a arătat că în anul 1962 a participat la construirea casei lui C. H., iar în anul 1973 la construirea unei bucătării și a unei șuri, fiind eliberată și autorizație de construire, situație în care construcțiile nu au fost ridicate cu rea credință de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în data de 24 mai 2013 reclamanții H. M. și H. M..
În motivare au arătat că instanța de fond s-a raportat doar la susținerile pârâților, fără a ține cont de raportul de expertiză efectuat în cauză, care confirmă faptul că pârâții dețin suprafața de 371 mp din suprafața de 700 mp cumpărată de recurenții – reclamanți de la H. N., în baza contractului autentificat cu nr. 226 la data de 26 martie 1998.
Au arătat recurenții – reclamanți că H. N. a dobândit acest teren, la rândul ei, prin moștenire, de la autoarea sa P. V., pe numele căreia s-a eliberat titlul de proprietate nr. 971/1994, deținând doar acest amplasament de 700 mp.
Recurenții – reclamanți au considerat că instanța de fond a reținut în mod greșit că vecinătățile din titlul de proprietate nr. 671/1994 emis pe numele ascendentei H. N. sunt greșite, procesul verbal reprezentând alte vecinătăți, precizând că, vecinătățile sunt corecte, cu excepția numitului Bahnovei P., care a fost declarat de P. V. la întocmirea procesului verbal de punere în posesie. În realitate, Bahnovei P. a fost proprietarul terenului alăturat pe care l-a vândut lui M. M., iar aceasta a vândut terenul, la rândul ei, familiei C..
Totodată, recurenții-reclamanți arată că expertul cadastral T. C., analizând toate titlurile de proprietate emise vânzătorilor și părților, ca titulari, a concluzionat că, pârâții ocupă suprafața de 371 mp care a fost cumpărată de reclamanți în baza unui contract de vânzare – cumpărare autentificat, delimitând amplasamentul ocupat de pârâți cu front de 18 m + 4,43 m.
De asemenea, recurenții–reclamanți au precizat că pârâții au încercat să-l ducă în eroare pe expert, cu ocazia efectuării raportului de expertiză, indicând amplasamentul parcelei cumpărate de ei la o distanță de 500 m, parcelă care are alte dimensiuni față de cele prezentate în planul de situație care a stat la baza încheierii contractului de proprietate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La data de 10 septembrie 2013, intimații–pârâți C. O., C. H., H. N., Șuleapă M., B. C., C. M. D., C. O. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Intimații– pârâți au arătat că este total neadevărată susținerea reclamanților – recurenți că cea de a doua instanță de fond care a fost investită cu rejudecarea cauzei s-a raportat doar la susținerile pârâților, atunci când a analizat în ce mod justifică aceștia dreptul lor de proprietate cu privire al suprafața revendicată și că nu a ținut cont de concluziile expertului judiciar.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
Acțiunea în revendicare imobiliară este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 226 din data de 26 martie 1998 la Biroul Notarului Public Fomin S. din Siret, jud. Suceava, reclamantul-recurent H. M. a cumpărat de la numita H. N., suprafața de 700 mp teren arabil situat la locul numit ,,V. . V, drum, C. G., pârâu, în intravilanul comunei Grămești, jud. Suceava.
Imobilul a fost dobândit de vânzătoare prin moștenire legală de la defuncta P. V., decedată la data de 26 februarie 1996, după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 311 din data de 4 noiembrie 1996 eliberat de Biroul Notarului Public A. Sehlanec din municipiul Rădăuți, jud. Suceava, suprafața de 700 mp teren arabil fiind înscrisă în titlul de proprietate nr. 671 din data de 6 septembrie 1994 eliberat pe numele defunctei P. T. V..
După cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul T. C., delimitarea marcată de punctele 21-31-76-75-70-68-21 de culoare albastră în suprafață de 371 mp este ocupată de pârâți fără acte de proprietate din . din contractul de vânzare-cumpărare nr. 226/1998.
. teren a fost identificată în anexa 1 a raportului de expertiză, delimitată de punctele 21-31-22-71-70-68-21, identică cu . proprietate nr. 671/1994 și certificatul de moștenitor nr. 311/1996, expertul arătând că prin procesul verbal de punere în posesie s-a validat poziția 104, din eroare, corect ar fi fost 64 și trăgând concluzia că la întocmirea titlului de proprietate nr. 671/1994, punerea în posesie nu s-a făcut prin măsurători la fața locului a comisiei locale de fond funciar, ci s-a făcut din birou cu vecinătăți declarative întocmite incorect(f. 71-ds. fond).
Tot în raportul de expertiză se arată că . delimitată de punctele 21-22-71-70-68-21 înscrisă în titlul de proprietate nr. 671/1994 și înstrăinată de H. N. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 226/1994, are în realitate alte vecinătăți și anume: N- Drum sătesc, S-P., V-C. H. și E-B. N.(f.72-ds. fond).
Contrar susținerilor recurenților din cererea de recurs, din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă în mod clar că vecinătățile suprafeței de 700 mp teren cumpărată de reclamantul-recurent sunt cu totul altele decât cele indicate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 226 din data de 26 martie 1998 la Biroul Notarului Public Fomin S. din Siret, jud. Suceava și anume: G. V, drum, C. G., pârâu.
Expertul a reiterat această concluzie prin suplimentul la raportul de expertiză din data de 27 martie 2013 în care a arătat că . teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 671/1994 și înstrăinată de H. N. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 226/1998 are alte vecinătăți, și anume: N- Drum sătesc, S-P., V-C. H. și E-B. N.(f.121-ds. fond), vecinătățile înscrise în titlul de proprietate fiind incorecte, expertul explicând această situație prin faptul că întocmirea documentațiilor pentru titlurile de proprietate de comisiile de fond funciar s-a făcut fără măsurători clare în teren, în parte aceste titluri s-au făcut din birou cu vecinătățile declarate, cu rotirea punctelor cardinale(f.118-ds. fond).
Conform dispozițiilor legale în vigoare și a jurisprudenței constante la data introducerii cererii de chemare în judecată, în cadrul judecării unei acțiuni în revendicare imobiliară, sarcina probei incumbă reclamantului care este obligat să își dovedească dreptul pe care îl pretinde, inclusiv prin titlu, însă o astfel de dovadă este relativă, astfel că aceste titluri, fie translative, fie declarative, au caracterul unor simple prezumții ale existenței dreptului de proprietate, putând fi combătute prin proba contrară, proba absolută a dreptului de proprietate constituind-o numai modurile originare de dobândire a proprietății(D. civil-Drepturile reale principale de I. A.-Ed. ALL B., București-2005-pag. 603-604).
S-a mai arătat în doctrină și jurisprudență că prin obiect și cauză, acțiunea în revendicare imobiliară are în vedere un imobil cu individualitate distinctă și independentă, deținut nelegitim de către o persoană, alta decât adevăratul proprietar, care neavând posesiunea bunului, cere recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea bunului, precum și a fructelor. Individualitatea bunului circumscrie totalitatea particularităților care îl identifică distinct și particular, între care, și limitele în spațiu, astfel cum se presupune că au fost dintotdeauna și rezultă din titlul proprietății. Ca atare, prin scop, acțiunea în revendicare imobiliară nu poate, niciodată să creeze sau să modifice aceste limite.
Pentru a soluționa revendicarea, este necesar a se stabili stăpânirea de drept și de fapt a imobilului. Ceea ce se dispută în cauză este localizarea în spațiu a terenului dobândit de către cei ce pretind predarea posesiei. În mod logic, aceasta este aceeași cu delimitarea în plan a terenului la momentul originar, acela al reconstituirii dreptului de proprietate. Întinderea acestui drept de proprietate este dată în aceste condiții de amplasarea topografică avută în vedere de organul administrativ emitent, cel care a dispus reconstituirea în temeiul Legii nr. 18/1991.
După cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, suprafața de teren revendicată are cu totul alte vecinătăți decât cele înscrise în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 226/1998 și în titlul de proprietate nr. 671/1994 și certificatul de moștenitor nr. 311/1996, amplasamentul terenului înscris în titlul de proprietate și în procesul verbal de punere în posesie având cu totul alte vecinătăți iar validarea dreptului de proprietate a autoarei reclamanților s-a făcut pe o altă poziție din anexă decât cea corectă.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că în condițiile Legii nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate se face cu titlul de proprietate, urmând a se ține cont de procesul verbal de punere în posesie și vecinătățile înscrise în titlu și neputându-se face aprecieri cu privire la înscrierea greșită a unor vecinătăți, aprecieri pe baza cărora să fie identificată altă suprafață cu alte vecinătăți decât cele înscrise în titlu și în procesul verbal de punere în posesie, de vreme ce nu s-a cerut anularea titlului greșit emis.
Motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a reținut în mod greșit că vecinătățile din titlul de proprietate nr. 671/1994 emis pe numele ascendentei H. N. sunt greșite, procesul verbal reprezentând alte vecinătăți și că s-a raportat doar la susținerile pârâților, este neîntemeiat, având în vedere că prima instanță a analizat toate susținerile și apărările părților și a respins acțiunea în revendicare imobiliară cu argumentul că reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, în condițiile în care în titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie apar alte vecinătăți decât cele care delimitează terenul ocupat de pârâți iar situația de fapt reținută de instanță își găsește fundamentare în probatoriul administrat în cauză și în raportul de expertiză tehnică judiciară și în suplimentul la raportul de expertiză întocmit ulterior, după cum s-a arătat mai sus.
Au mai invocat reclamanții faptul că instanța de fond a greșit respingând acțiunea, pentru că la analizarea actelor de proprietate a avut în vedere doar procesul verbal de punere în posesie a autoarei vânzătoarei, H. N., cea care le-a vândut reclamanților suprafața de 700 mp și nu a avut în vedere ansamblul probelor administrate și planul de situație care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Tribunalul reține că prin Decizia nr. 673/2009 a Tribunalului Suceava, recursurile pârâților au fost admise, sentința civilă nr. 4724/2008 a Judecătoriei Rădăuți a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că se impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză în care să se identifice suprafața de teren proprietatea pârâților în raport de actele de proprietate pe care le invocă, iar terenul proprietatea reclamanților să fie identificat în raport cu planul de situație care a stat la baza încheierii contractului de vânzare –cumpărare încheiat cu vânzătoarea H. N., cât și prin raportare la procesul verbal de punere în posesie întocmit de Comisia comunală, pentru autoarea sa, P. V..
Or, analizând dreptul de proprietate al reclamanților atât prin raportare la actul translativ de proprietate invocat de ei, cât și prin raportare la actul de proprietate al vânzătorului, în conformitate cu îndrumările instanței de casare, prima instanță a conchis că reclamanții nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren revendicate, atâta timp vecinătățile înscrise în titlul de proprietate și în contractul de vânzare-cumpărare sunt greșite.
Tribunalul reține că în cazul revendicării unor terenuri asupra cărora dreptul de proprietate a fost constituit sau reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, limitele în spațiu au fost fixate prin operațiunile de aplicare a acestei legi, încât ele nu pot fi modificate printr-o acțiunea în revendicare iar printr-un act translativ de proprietate, întinderea dreptului de proprietate a dobânditorului nu poate fi mai mare sau în limite diferite decât cea a transmițătorului, astfel că raționamentul primei instanțe este unul corect iar motivul de recurs invocat este neîntemeiat.
Celelalte împrejurări invocate în cererea de recurs referitoare la faptul că pârâții ocupă terenul fără acte și că au încercat să inducă în eroare instanța de fond și expertul, indicând amplasamentul parcelei cumpărate de ei la o distanță de 500 mp, nu pot fi primite de către tribunal și sunt nerelevante în cauză, având în vedere că instanța de fond a respins acțiunea nu pentru că pârâții ar avea sau nu acte de proprietate asupra terenului sau că nu ar deține suprafața de teren în litigiu, ci pentru alte considerente și anume, pentru faptul că reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, în condițiile în care în titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie apar alte vecinătăți decât cele care delimitează terenul ocupat de pârâți.
În acest context, împrejurarea că pârâții au sau nu titlu de proprietate pe terenul revendicat sau își justifică sau nu posesia asupra imobilului revendicat, nu are nici o relevanță în cauză, în condițiile în care cel care se pretinde proprietar neposesor, adică reclamantul în acțiunea în revendicare, trebuie să dovedească dreptul său. Din contră, pârâtul, având posesiunea bunului imobil, are în favoarea sa situația de fapt unită cu prezumția că este proprietar prin faptul posesiei. În măsura în care reclamantul înlătură prezumția și dovedește dreptul său, reușește să facă dovada faptului contrar afirmat de pârât, adică lipsa dreptului posesorului actual.
Cum reclamanții-recurenți nu și-au dovedit dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de teren revendicate, datorită viciilor titlului de proprietate ale autoarei vânzătoarei, în mod justificat a respins prima instanță pretențiile acestora ca nefondate, făcând o aplicare și interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente în materia revendicării imobiliare și a art. 1169 din Codul civil de la 1864.
În condițiile în care actele de proprietate invocate de reclamanți vor fi corectate prin îndreptarea neregularităților reținute de instanța de fond pe calea unei acțiuni întemeiată pe prevederile legilor de fond funciar, ei vor avea posibilitatea să promoveze o nouă acțiune în revendicare imobiliară.
Cum motivele de recurs invocate s-au dovedit a fi neîntemeiate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că reclamanții-recurenți au căzut în pretenții și reținând culpa lor procesuală prin promovarea unei căi de atac care s-a dovedit a fi nefondată, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 316 și 298 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune obligarea acestora să plătească intimaților suma de 300 lei cheltuieli de judecată în această fază procesuală, constând din contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța nr. 90 din data de 10 septembrie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de reclamanții H. M. și H. M., ambii cu domiciliul în .. 119, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1338/10 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții C. O., cu domiciliul în comuna Grămești, .. 118, jud. Suceava, H. N., cu domiciliul în orașul Siret, ., ., Șuleapă M., cu domiciliul în orașul Siret, ., ., B. C. și C. M. D., ambii cu domiciliul în . și C. O., cu domiciliul în orașul Siret, ., ., ca nefondat.
Obligă recurenții – reclamanți să plătească intimaților suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2013.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier:
S. A. V. E. L. C. L. G. A. P.
Red. V.L.
Jud. fond R. P.
Tehnored. G.A.P.
2 ex/14.10.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1121/2013. Tribunalul SUCEAVA | Abţinere. Decizia nr. 376/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
