Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 516/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 7073/285/2010
Dosar nr._ - daune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 516
Ședința publică din 19 februarie 2013
Președinte-C. L.
Judecător- S. A.
Judecător-V. E. L.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de recurenta S.C. O. Vienna Insurance Group SA, cu sediul în București ..23, sector 1 și pîrîtul B. P.V., domiciliat în . Sucevei, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1538 din 6 aprilie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul B. V., domiciliat în loc.Vicovu de Sus – P. nr.1263, jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat A. P. pentru pîrîtul recurent B. P.V., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a pus în discuția părților excepția netimbrării recursului declarat de pîrîtul B. P.V. și constatînd recursul declarat de recurenta S.C. O. Vienna Insurance Group SA în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat A. P. pentru pîrîtul recurent B. P.V., a depus la dosar împuternicire avocațială, a lăsat la aprecierea instanței excepția netimbrării și a cerut respingerea recursului declarat de S.C. O. Vienna Insurance Group SA.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 21.08.2010 reclamantul B. V. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. V. solicitând instanței obligarea pârâtului la plata daunelor în sumă de 6000 lei .
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 14.08.2009, în timp ce circula regulamentar pe drumurile publice din orașul Vicovu de Sus, cu faetonul, pârâtul, care conducea autoturismul marca AUDI cu număr de înmatriculare_ nu a respectat regulile de circulație și a efectuat o depășire ilegală, cu care ocazie i-a accidentat o iapă de rasă, în valoare de 5000 lei. Pentru fapta sa, pârâtul a fost sancționat de către Poliția Vicovu de Sus cu amendă în sumă de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 45 alin.3 din OUG 195/2002.
Cu acest atelaj el și familia sa își câștiga existența, și ca urmare, pe o perioadă de 20 de zile cât nu a lucrat cu atelajul, a suferit o pagubă de 6000 lei.
Menționează că el câștigă cu atelajul în jur de 400- 500 lei pe zi și câștigul mediu, după ce scădea toate cheltuielile, realiza un venit mediu zilnic de câte 300 lei noi.
Pârâtul este asigurat, a refuzat să-i plătească paguba și l-a îndrumat să se adreseze instanței.
Mai arată că animalul încă nu este vindecat, nu îl poate folosi la lucru și dacă va deveni inapt pentru muncă și îl va clasa, separat va prezenta contravaloarea despăgubirilor de la pârât.
A mai arătat că solicită contravaloarea prejudiciului cauzat prin nefolosirea atelajului pentru cele 20 de zile de la accident și până în prezent, respectiv 300 de lei pentru fiecare zi în care din culpa pârâtului nu a putut lucra.
Astfel, prin sentința civilă nr. 698 din data de 22 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul_, a fost admisă acțiunea civilă și obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 6000 de lei cu titlu de daune, din care suma de 4000 de lei reprezintă contravaloarea unei iepe iar suma de 2000 de lei reprezintă beneficiu nerealizat .
În baza art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 444 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse de către reclamant la dosar precum și declarațiile martorilor S. C., S. C. G. și M. I..
S-a mai avut în vedere că, la termenul de judecată din data de 15,.02.2010 reclamantul prin avocat și-a precizat acțiunea, arătând că de la data introducerii acțiunii iapa care a fost vătămată în accident a decedat, astfel că solicită și contravaloarea acesteia care să fie inclusă în suma de 6000 de lei, solicitată inițial.
Din analiza întregului material probator instanța a reținut că la data de 14.08.2009, pârâtul B. V. circulând cu autoturismul cu număr de înmatriculare_ , pe D.J. 209 G pe raza orașului Vicovu de Sus a efectuat o manevră de depășire a unui tractor, a intrat pe contrasens fără a se asigura și a intrat în coliziune cu un atelaj condus de către reclamant, care circula din sens opus.
Din accident a rezultat vătămarea unei iepe aparținând reclamantului.
S-a apreciat că, în speță sunt întrunite cumulativ condițiile pentru a se putea reține răspunderea delictuală a pârâtului, conform art. 998 și 999 C.civ.
Astfel, existența prejudiciului suferit de către reclamant rezultă din declarațiile martorilor S. C., S. C. G. și M. I. care au fost audiați în cauză și care au arătat că reclamantul este cărăuș, câștigând bani din această activitate, iar după producerea accidentului o perioadă nu a mai lucrat în prezent lucrând doar cu un cal însă veniturile sale sunt diminuate întrucât cu doi cai ar fi putut efectua mai multe transporturi .
Existența faptei ilicite săvârșită de către pârât, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției pârâtului care a cauzat prejudiciul constând în imprudența cu care a acționat rezultă din cuprinsul procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 04.08.2009 de către Poliția orașului Vicovu de Sus, prin care pârâtul a fost sancționat cu 360 de lei amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 45 alin.3 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului suferit de către reclamant, instanța a reținut că martorul S. C. a arătat că iapa reclamantului care a decedat in urma accidentului valora 3000 – 4000 lei iar martorul M. I. a declarat că valora 1000 – 1500 lei.
Aceste valori fiind diferite, a reținut instanța suma de 4000 de lei, o medie aproximativă a valorilor arătate de martori și mai aproape de valoarea arătată de către reclamant în acțiune ( 5000 de lei).
Beneficiul nerealizat de către reclamant a fost dovedit cu martorii anterior arătați, aceștia și precizând sumele pe care le-au plătit reclamantului pentru serviciile prestate și sumele pe care le putea realiza, instanța a reținut suma de 2000 de lei, martorii arătând că reclamantul câștiga 50 de lei la un transport de 500 de lei pe zi).
Prin decizia nr. 1415/19 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul declarat de pârâtul B. V. împotriva sentinței civile nr. 698/22 februarie 2010, casată în totalitate sentința menționată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța de control a reținut că procedura de citare a pârâtului a fost viciată, iar cu privire la necitarea societății de asigurare, pentru a asigura dublul grad de jurisdicție, instanța de control nu s-a pronunțat.
După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub numărul_, pârâtul fiind reprezentat de avocat ales A. I..
La termenul din data de 31 ianuarie 2011, pârâtul B. V., prin avocat, a solicitat introducerea în cauză a societății de asigurare O. Vienna Insurance Group, precizată și motivată ulterior în scris ca fiind cerere de chemare în garanție.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.1538 din 6 aprilie 2012 a admis acțiunea civilă având ca obiect daune și în consecință:
A obligat pârâtul B. V. la plata sumei de 6000 lei reprezentând despăgubiri;
A obligat pârâtul la plata sumei de 444 lei cu titlu de cheltuieli judiciare;
A admis cererea de chemare în garanție a O. Vienna Insurance Group- Sucursala Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 10, jud. Suceava;
A obligat O. Vienna Insurance Group- Sucursala Suceava la plata sumei de 6000 lei către pârâtul B. V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 14.08.2009, pârâtul B. V. circulând cu autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe D.J. 209 G, pe raza orașului Vicovu de Sus, a efectuat o manevră de depășire a unui tractor, a intrat pe contrasens fără a se asigura și a intrat în coliziune cu un atelaj condus de către reclamant, care circula din sens opus. În urma accidentului a rezultat vătămarea unei cabaline, ulterior aceasta decedând.
În vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere declarațiile părților, precum și declarațiile martorilor S. C., S. C. G. și M. I., precum și înscrisurile depuse la dosar.
Potrivit art. 998 C. civil din 1864 „ orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar cf. art. 999 din același Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din textele anterior menționate, se desprind elementele răspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită comisă cu vinovăție, existența unui prejudiciu cauzat prin aceasta și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și acțiunea ilicită.
Astfel, din conținutul procesului verbal de contravenție . nr._ ( fila 5, dosar_, rezultă că pârâtul B. V. a încălcat reguli privind circulația pe drumurile publice în urma cărora s-a produs vătămarea unui cal aparținând reclamantului.
Din declarațiile martorilor audiați în primul ciclu procesual a rezultat că reclamantul a suferit un prejudiciu prin aceea că nu a mai putut efectua activități de cărăușie, activitate din care realiza venituri după producerea accidentului o perioadă nu a mai lucrat, în prezent lucrând doar cu un cal, veniturile sale fiind diminuate, întrucât cu doi cai ar fi putut efectua mai multe transporturi .
Referitor la beneficiul nerealizat de către reclamant, acesta a fost dovedit prin proba testimonială, martorii precizând sumele pe care le-au plătit reclamantului pentru serviciile prestate și sumele pe care le putea realiza.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța reține suma de 4000 de lei, o medie aproximativă a valorilor arătate de martori și mai aproape de valoarea arătată de către reclamant în acțiune ( 5000 de lei).
Cu privire la beneficiul nerealizat instanța reține suma de 2000 de lei, martorul S. C. G. declarând că plătea reclamantului câte 50 de lei pentru un transport, acesta putând efectua și 10 transporturi pe zi ( fila 20 dosar_ .
Deși pârâtul a solicitat și instanța a admis proba testimonială cu martorul R. M. în vedere dovedirii prejudiciului real suferit, contestându-se decesul cabalinei, pârâtul nu a asigurat prezența martorului, care nu s-a prezentat deși a fost citat.
Față de cele reținute, instanța în baza art. 998 și 999 C.civ. va admite acțiunea
Referitor la cererea de chemare în garanție, în conformitate cu prevederile art. 54 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, „ Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz....” dacă autovehiculul care a produs dauna avea încheiată o asigurare valabilă la data producerii accidentului.
În cauză, există polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./10/U4/CA nr._ încheiată cu O. Vienna Insurance Group, eliberată la data de 24 iunie 2009 cu valabilitate 27 iunie 2009-26 decembrie 2009, iar evenimentul s-a produs la data de 14.08.2009, în interiorul perioadei de valabilitate a poliței de asigurare.
Potrivit art. 44 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat. Întrucât persoana păgubită B. V. a înțeles să se îndrepte împotriva asiguratului, reclamantul fiind cel care stabilește cadrul procesual, iar pârâtul a solicitat chemarea în garanție a asigurătorului, instanța va admite cererea.
Potrivit art. 26 din Ordinul nr. 5 din 17 mai 2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; c) pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pîrîtul B. P. V. criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs și chematul în garanție S.C. O. Vienna Insurance Group SA, criticînd-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare, a invocat nulitatea prev. de art.304 teza I Cod procedură civilă și anume netemeinicia hotărîrii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanță.
Cererea de chemare în garanție a fost comunicată fără înscrisuri, contrar disp.art.113 Cod procedură civilă.
A considerat recurenta că i s-a încălcat dreptul la apărare, precum și principiul contradictorialității, fiind pusă în imposibilitate de a combate susținerile părții adverse.
În motivarea recursului chemata în garanție a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat despăgubirile în cuantum de 6000 lei compuse din 4000 lei reprezentînd contravaloarea cabalinei și 2000 lei reprezentînd beneficiul nerealizat pentru lipsa de folosință a atelajului, aceste pretenții nefiind dovedite în nici un fel. Plata c/valorii despăgubirii în cuantum de 4000 lei a fost stabilită în mod nejustificat doar pe baza declarațiilor martorilor care au arătat că iapa ar valora între 3000-4000 lei și respectiv 1000-1500 lei, fără a se avea în vedere prețul efectiv de circulație al calului pe piața locală.
Cît privește plata contravalorii despăgubirilor în cuantum de 2000 lei reprezentînd beneficiul nerealizat pentru lipsa de folosință a atelajului consideră că acestea au fost stabilite nejustificat, doar pe baza declarațiilor de martori, nefiind depus nici un document justificativ în acest sens; că activitatea de cărăușie pe care ar fi efectuat-o cu atelajul, conform declarațiilor martorilor, ar fi trebuit dovedită cu înscrisuri și alte probe.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul B. P. V., instanța la termenul de judecată de azi 19 februarie 2013 a pus în discuția părților excepția netimbrării recursului.
Așa după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 12 dosar recurs pîrîtul recurent a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 222 lei și un timbru judiciar de 5 lei.
Cum, acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță și adusă la cunoștința acestuia prin citația comunicată în temeiul disp.art.20 din Legea nr.146/1997 se va admite excepția netimbrării recursului și va dispune anularea acestuia ca netimbrat.
Recursul declarat de către chemata în garanție S.C. O. Vienna Insurance Group SA este neîntemeiat.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile legale aplicabile, cu probatoriul administrat în cauză și considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată următoarele:
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar tribunalul constată că hotărîrea primei instanțe este legală și temeinică, aceasta fiind pronunțată cu respectarea dreptului la apărare și al principiului fundamental al procesului civil, respectiv cel al contradictorialității, recurentul chemat în garanție avînd posibilitatea să combată susținerile părților adverse prin solicitarea de probe în cadrul procesului civil.
La cererea părților aflate în litigiu instanța de fond a administrat probatoriul solicitat iar din examinarea acestuia a apreciat în mod corect despăgubirile acordate în cuantum de 6000 lei, din care 4000 lei reprezintă contravaloarea calului care a murit în urma accidentului de circulație produs din vina pîrîtului recurent B. P. V.. Suma de 2000 lei a fost apreciată corect de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, atît cu înscrisuri cît și cu martori și această sumă reprezintă beneficiul nerealizat de reclamantul intimat pentru lipsa de folosință a atelajului.
În cauză, au fost administrate toate probele solicitate de către părțile în litigiu iar susținerea recurentului că suma reprezentînd despăgubiri a fost stabilită în mod nejustificat este neîntemeiată întrucît recurentul avea posibilitatea să administreze toate probele pe care le considera necesare în vederea stabilirii corecte a întinderii daunei reprezentînd contravaloarea calului și a beneficiului nerealizat.
Tribunalul apreciază că prin probele administrate valoarea calului a fost stabilită în funcție de prețul de circulație al pieții. Declarațiile testimoniale aparțin unor martori care, și aceștia sunt proprietari de animale și desfășoară activități de cărăușie și în cunoștință de cauză, prin declarațiile date în instanță au apreciat valoarea corectă a prejudiciului cauzat.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite excepția de netimbrare a recursului declarat de pârâtul B. P. V., va dispune anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de pârâtul B. P. V. și va respinge ca nefondat recursul declarat de chemata în garanție.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite excepția de netimbrare a recursului declarat de pârâtul B. P. V..
Dispune anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de pârâtul B. P. V., domiciliat în ..Suceava, împotriva sentinței civile nr.1538 din 6 aprilie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ).
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de chemata în garanție S.C. O. Vienna Insurance Group SA, cu sediul în București ..23, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1538 din 6 aprilie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul B. V., domiciliat în loc.Vicovu de Sus – P. nr.1263, jud.Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. P. T.
p
Red. S.A.
Jud.fond – U. M.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 8 martie 2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 947/2013. Tribunalul SUCEAVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1373/2013. Tribunalul... → |
|---|
