Contestaţie la executare. Decizia nr. 1107/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1107/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 5148/285/2012
Dosar nr._ - contestație la executare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1107
Ședința publică din data de 19 APRILIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatoarea T. F., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 160 din data de 11 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ intimată fiind P. I., domiciliată în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta contestatoare asistată de avocat O. M. și avocat G. D. în substituirea apărătorului titular al intimatei, avocat I. A., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă al instanței a fost depusă la dosar prin intermediul apărătorului ales, întâmpinarea (în dublu exemplar) formulată de intimata P. I. (fila 9) precum și împuternicirea avocațială din care rezultă faptul că av. I. A. asigură reprezentarea juridică în instanță intimatei (fila 10.)
Avocat O. M. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței juridice în instanță recurentei contestatoare (fila 11), precum și chitanța . nr._ din 18.04.2013 în cuantum de 97 lei și timbrul judiciar în valoare de 2,5 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză (fila 12).
Avocat G. D. depune la dosar delegația de substituire a apărătorului titular al intimatei, avocat I. A. (fila 13).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză, constată recursul regulat introdus și dispune anularea taxelor, după care procedează la înmânarea unui exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimată apărătorului ales al recurentei contestatoare pentru a i se da posibilitatea de a lua act de conținutul acestuia.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată, acord cuvântul la dezbateri.
Avocat O. M. pentru recurenta contestatoare solicită admiterea contestației la executare, în principal casarea sentinței civile recurate, anularea actelor de executare și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar casarea sentinței civile recurate, modificarea în totalitatea acesteia și anularea somațiilor de plată.
Apreciază că instanța de fond nu a procedat la cercetarea fondului cauzei și că nu s-a lămurit situația de fapt și de drept.
În ceea ce privește somația emisă pe numele recurentei, acesta prevede o sumă de 4.315 lei față de 3.915 lei cât s-a emis prin somația anterioară fără a fi justificată o astfel de sumă, fără a se menționa dacă a fost pusă în executarea hotărârea și nu se atașează un proces verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată pentru sume mai mari decât cele solicitate anterior.
Apreciază că sumele nu au un caracter cert, lichid și exigibil pentru faptul că cheltuielile de executare silită nu sunt detaliate, de la suma de 1.700 lei cât este indicată în sentința penală nr. 50 din 25.01.2012 până la suma de 3.915 lei cât se indica în somația din 27.08.2012 și 4.315 lei în somația din 11.12.2012 nu se specifică ce reprezintă aceste cheltuieli.
De reținut este și faptul că la instanța de fond recurenta a invocat excepția lipsei de obiect care nu a fost pusă în discuția părților și nici nu a fost soluționată.
Consideră că motivarea sentinței recurate este străină de natura pricinii.
În consecință, solicită în principal admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar anularea formelor de executare începute împotriva contestatoarei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată precizează că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Avocat G. D. pentru intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează că singurul act de executare îl reprezintă somația emisă la data de 27 august 2012 așa cum rezultă din motivarea contestației.
Mai arată că este real că la data de 11.01.2013 s-au formulat de către contestatoare completări care nu au fost făcute în conformitate cu dispozițiile legii însă instanța de fond a apreciat că este vorba despre o cerere completatoare ce are legătură cu obiectul dedus judecății, deși cererea viza alt act de executare, completare cu care intimata nu a fost de acord, nefiind făcută în termenul prevăzut de art. 132 C.pr. civ., respectiv la prima zi de înfățișare, astfel încât consideră că această cerere completatoare nu a putut face obiectul judecății, nefiind îndeplinite nici celelalte condiții prevăzute de lege în acest sens.
Referitor la caracterul cert, lichid și exigibil la care s-a făcut referire de către apărătorul ales al recurentei contestatoare, apreciază că acesta trebuie să rezulte din titlurile executorii, iar nu din cuprinsul somației.
Nu în ultimul rând apărătorul recurentei contestatoare a făcut referire la pretinsa excepție a lipsei obiectului executării silite care din punctul său de vedere este greșit pusă, atâta timp cât obiectul executării silite îl constituie obligațiile prevăzute în titlul executoriu.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Contestatoarea T. F. în contradictoriu cu intimata P. I. a formulat contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 18.09.2012 sub nr._, prin care a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.210/2012 a Biroului executorului Judecătoresc M. C., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea T. F. a arătat că, prin somația emisă în dosarul execuțional nr.210/2012 la data de 27.08.2012, i-a fost pus în vedere ca în termen de 5 zile să se conformeze dispozitivului din titlul executoriu, sentința penală nr.50/25.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți și să predea suprafața de 1030 mp teren parte din terenul în suprafață de 2.288 mp, conform sentinței civile nr.4870/27.11.2008 a Judecătoriei Rădăuți și să achite suma de 3.915 lei cu titlu de daune materiale, cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare, onorariu executor judecătoresc și taxe de timbru.
În ce privește somația pentru achitarea sumei de 3.915 lei s-a arătat că nu se explicitează cât reprezintă daune materiale, cât reprezintă cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare sau taxă de timbru, nefiind dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al sumei arătate, fiind emisă în mod greșit somația pentru cuantumul sumei de 3.915 lei din titlul executoriu, rezultând un debit de 1.700 lei.
Referitor la suprafața de teren ce urmează a fi predată, contestatoarea a arătat că nu mai deține nici o parcelă din terenul în discuție, întreaga suprafață de 1.030 mp teren fiind stăpânită în momentul de față de intimata P. I., executarea sub aspectul predării fiind lipsită de obiect.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.399 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În vederea soluționării cauzei, contestatoarea a depus la dosar somația din dosarul execuțional nr.210/2012, sentința penală nr.50/25.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți.
În cursul judecării cauzei, contestatoarea T. F., prin avocat și-a precizat contestația la executare arătând că solicită și anularea somației imobiliare emisă la data de 11.12.2012 în dosarul execuțional nr.210/2012, prin care se înființează somație asupra imobilelor constând în terenuri înscrise în CF_, nr. cadastral 473-216/12 și CF_, nr. cadastral_ a comunei cadastrale M.. S-a emis o somație asupra unor bunuri care nu-i aparțin, pe de altă parte unele bunuri nu sunt proprii fiind bunuri comune dobândite împreună cu soțul său T. V..
Somația prevede o sumă de 4.315 lei față de 3.915 lei, cât s-a emis prin somația anterioară fără a fi justificată o astfel de sumă, fără a se menționa dacă a fost pusă în executare hotărârea și nu se atașează un proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată pentru sume mai mari decât cele solicitate anterior.
Instanța de fond a dispus și a fost atașat dosarul de executare nr.210/24.08.2012.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar și din verificarea înscrisurilor din dosarul execuțional nr.210/24.08.2012, instanța reține următoarele:
Sentința penală nr.50/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, sentință investită cu formulă executorie, constituie titlu executoriu.
Potrivit art.399 C.pr.civ., împotriva executării silite însăși precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare, dar motivele ce se pot invoca nu se pot referi la chestiuni de fond, care ar repune în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Punerea în discuție în fața instanței de executare a legalității și temeiniciei titlului executoriu ar duce la încălcarea principiului autorității lucrului judecat. Deci în cadrul contestației la executare instanța nu este îndreptățită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părți, așa cum s-a solicitat, ci trebuie să se conformeze hotărârii pusă în executare.
În speță, se constată ca hotărârea pusă în executare este definitivă și irevocabilă, așa încât cele invocate de contestatoare nu au nici un fel de relevanță.
Prin urmare, având în vedere disp. art.399 C.pr.civ., instanța de fond prin sentința civilă nr. 160 din data de 11 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, s-a respins contestația la executare, privind pe contestatorul T. F., domiciliată în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimata P. I., domiciliată în ., jud. Suceava. Contestatoarea T. F. a fost obligată să plătească intimatei P. I. suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs contestatoarea T. F., arătând că a formulat contestație la executare prin care a solicitat desființarea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.210/2012 al Biroului Executor Judecătoresc M. C., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu acest proces.
Recurenta a mai arătat că prin somația emisă în dosarul execuțional nr. 210/2012 în data de 27.08.2012, i-a fost pus în vedere că în termen de 5 zile să se conformeze dispozitivului din titlul executoriu, sentința penală nr.50/25.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți, și să predea suprafața de 1030 m.p. teren, parte din terenul în suprafața de 2288 mp, conform sentinței civile nr.4870 din 27.11.2008 a Judecătoriei Rădăuți.
De asemenea, i-a fost pus în vedere să achite suma de 3915 lei, cu titlu de daune materiale, cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare, onorariu executor judecătoresc și taxe de timbru.
Cu privire la somația pentru achitarea sumei de 3915 lei nu se explicitează cât reprezintă daune materiale, cât reprezintă cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare sau taxă de timbru, în această împrejurare nefiind dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al sumei arătate mai sus, în mod greșit fiind emisă somația pentru cuantumul de 3915 lei, din titlul executoriu rezultând că are un debit de 1700 lei.
Referitor la predarea suprafeței de teren, recurenta a arătat că nu mai deține nicio parcelă din terenul în discuție, întreaga suprafață de 1030 mp teren fiind stăpânită în momentul de față de intimata P. I., executarea sub aspectul predării terenului fiind lipsită de obiect.
La termenul din data de 11.01.2013 a formulat precizări prin care a solicit și
anularea somației imobiliare emise la data de 11.12.2012 in dosarul execuțional 210/2012
prin care se înființează somație asupra imobilelor constând în terenuri înscrise în C.F._
nr., cadastral 473-216/12 și C.F._, nr. cadastral_ a Comunei Cadastrale M.,
motivat de faptul că s-a emis o somație imobiliară asupra unor bunuri care nu-i aparține, pe
de altă parte unele bunuri nu sunt proprii fiind bunuri comune dobândite împreună cu soțul
său T. V..
Somația prevede o sumă de 4315 lei față de 3.915 lei cât s-a emis prin somația anterioară fără a fi justificată o astfel de sumă, fără a se menționa dacă a fost pusă în executarea hotărârea și nu se atașează un proces verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată pentru sume mai mari decât cele solicitate anterior.
Recurenta a învederat că a considerat că este obligatoriu clarificarea situației terenului care se susține că trebuie să o predea întrucât se clarifică culpa și cine suportă cheltuielile de executare silită.
Instanța a respins contestația la executare reținând ca ceea ce invocă acesta sunt apărări de fond, sentința penală nr. 50 din 25.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți, investită cu formulă executorie, constituie titlu executoriu, nu se pot pune în discuție in cadrul contestației la executare chestiuni de fond întrucât se încalcă principiul autorității de lucru judecat.
Se mai reține că hotărârea pusă în executare este definitivă si irevocabilă iar cele contestate nu au nici o relevanță.
Hotărârea primei instanțe este criticabilă pentru următoarele motive:
Instanța nu a cercetat fondul, nu a lămurit starea de fapt și încadrarea în drept. Nu a contestat și nu contestă sentința penală nr.50 din 25.01.2012 prin care a fost obligată să predea suprafața de 1030 m.p. teren din suprafața de 2.288 m.p., ceea ce a contestat este faptul că nu mai folosește această suprafața de teren, s-a conformat in parte dispozitivului sentinței penale mai sus arătate și nu poate fi obligată la plata unor cheltuieli de executare silită pentru care a executat hotărârea de bunăvoie fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 399 alin. 1 și 2 din vechiul cod de procedură civilă care prevede că, contestația la executare se poate face împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare.
Art. 371 (1) alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă prevede că, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, aspect neanalizat de instanță.
Recurenta a mai invocat și faptul că cheltuielile de executare silită nu sunt detaliate, de la suma de 1.700 lei cât este indicată în sentința penală nr. 50 din 25.01.2012 până la suma de 3915 lei cât se indica în somația din 27.08.2012 și 4315 lei în somația din 11.12.2012 nu se detaliază ce reprezintă aceste cheltuieli.
Art. 371 (7) din vechiul cod de procedură civilă, prevede obligația executorului judecătoresc de a detalia cheltuielile de executare silită, acestea cad în sarcina debitorului urmărit în situația în care debitorul nu execută obligația de bună voie, nu și în situația în care debitorul execută obligația de bunăvoie.
Astfel cum a arătat anterior recurenta a precizat că a îndeplinit de bunăvoie obligația stabilită prin sentința penală de a preda suprafața de 1030 m.p., putând fi obligată doar cu privire la suma de 1.700 lei iar cheltuielile de 3915 lei sau 4315 lei sunt exagerate și nu au nici o acoperire.
A.. 3 a art. 371 (7) din vechiul cod de procedură civilă prevede obligația executorului judecătoresc de a încheia un proces verbal cu privire la toate sumele ce urmează a fi plătite pe baza dovezilor prezentate. La dosarul de executare silită nu se regăsește un astfel de proces verbal și nu există niciun alt înscris din care să reiasă cuantumul sumelor solicitate.
Referitor la somația emisă la data de 11.12.2012 prin care sunt obligată la plata sumei de 4315 lei, aceasta reprezintă daune materiale, cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare și onorariu executor judecătoresc, observă ca aceasta este într-un cuantum mai mare decât somația emisa la data de 27.08.2012 în care este obligată la plata sumei de 3915 lei ce reprezintă daune materiale, cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare și taxă de timbru.
Raportat la cele arătate mai sus sumele de 3.915 lei indicată în somația din 27.08.2012 și 4315 lei indicată în somația din 11.12.2012 nu au un caracter cert și lichid, nu se poate stabili existența și câtimea lor lăsând loc de arbitrariu, solicitându-se sume care nu le datorez.
Nu a fost soluționată excepția lipsei de obiect și nu a fost pusă în discuția părților aceasta excepție.
Referitor la predarea suprafeței de 1030 m.p. teren, a arătat că nu mai deține nicio parcelă din terenul în discuție, întreaga suprafață de 1030 mp teren fiind stăpânită în momentul de față de intimata P. I., executarea sub aspectul predării terenului fiind lipsită de obiect, instanța reținând în alin. ultim fila 1 din hotărâre că invocă lipsa de obiect, însă această excepție nu a fost pusă-n discuția părților.
Motivarea hotărârii este străină de natura pricinii, instanța reține aspecte pe care ea nu le-a invocat, nici intimata și nu au fost puse-n discuția părților (fondul raporturilor dintre părți).
Contestația la executare formulată și motivele invocate nu reprezintă o contestație la titlu și în mod greșit se reține că hotărârea pusă-n executare este definitivă și irevocabilă, pe când hotărârea pusă-n executare este o hotărâre penală, care are caracter definitiv nu și irevocabil.
În consecință recurenta contestatoare a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare, admiterea contestației la executare și desființarea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 210/2012 al Biroului Executor Judecătoresc M. C., în subsidiar anularea celor două somații din 27.08.2012 și 11.12.2012.
Intimata P. I. a formulat în baza disp. art. 308 alin.(2) și 115 C.pr. civ. întâmpinare la recursul promovat în cauză de contestatoarea T. F. solicitând respingerea acestuia ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs constând în onorariu avocat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, prin sentința civilă nr. 160/2013 a Judecătoriei Rădăuți a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea T. F. împotriva actelor de executare din dosarul execuțional nr.210/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc M. C. din Rădăuți.
Criticile formulate prin cererea de recurs privind necercetarea de către prima instanță a fondului cauzei nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Singurul act de executare efectuat în dosarul execuțional nr.210/2012 și împotriva căruia s-a formulat la data de 18.09.2012 contestația este somația din 27.08.2012, aspect care rezultă din chiar motivarea acestei contestații. Așa numitele „precizări” formulate la termenul de judecată din 11.01.2013, reprezintă de fapt o completare a cererii introductive, care viza alt act de executare, completare cu care nu am fost de acord, nefiind făcută în termenul prevăzut de art. 132 C.pr. civ., respectiv la prima zi de înfățișare, astfel
încât această cerere completatoare nu a putut face obiectul judecății, nefiind
îndeplinite nici celelalte condiții prevăzute de lege în acest sens.
Referitor la contestația la executare ce a format obiectul dosarului de față, s-au invocat de către contestatoare două aspecte, reluate și în cererea de recurs și anume: că prin somația din 27.08.2012 nu s-a explicitat ce reprezintă suma de 3915 lei pe care i s-a pus în vedere să o pitească și că obligația de predare a terenului de 1030 m.p. ar fi rămas fără obiect, întrucât contestatoarea nu îl mai deține. Prin motivele de recurs se mai arată, în esență, că prima instanță nu a analizat dacă se confirmă susținerile că ar fi executat 4e bună voie obligația, situație în care nu s-ar mai justifica obligarea la cheltuielile de executare pretinse.
Susținerile contestatoarei sunt nefondate.
Somația din 27.08.2012 este primul act de executare și conține toate elementele prevăzute de art. 387 C.pr. civ. fiind perfect legală, astfel că nu este dat niciun motiv de nulitate a acesteia.
În cuprinsul somației s-a specificat clar ce reprezintă suma de 3915 lei, respectiv daune materiale, cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare, constând în onorariul executorului judecătoresc și taxe de timbru. Dacă daunele materiale și cheltuielile de judecată sunt cele indicate din titlul executor, rezultă cu evidență că restul sumei reprezintă cheltuielile de executare, care se stabilesc în conformitate cu disp. art. 371/7 alin.(3) de către executorul judecătoresc prin proces-verbal, care se regăsește în dosarul execuțional și care constituie de asemenea titlul executor.
Caracterul cert lichid și exigibil al creanței trebuie să rezulte din titlurile executorii, iar nu din cuprinsul somației. In speță însă creanța întrunește condițiile prevăzute de lege în sensul că este certă întrucât rezultă din sentința judecătorească și procesul verbal al executorului judecătoresc privind cheltuielile de executare, este lichidă pentru că are cuantumul determinat și este exigibilă pentru că obligațiile sunt scadente.
Susținerea contestatoarei în sensul că ar fi executat de bună voie obligația de a preda terenul, nu are niciun suport probator în cauză, iar sarcina probei îi revenea acesteia. Or nu s-a depus la dosar nicio dovadă că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii s-ar fi procedat la delimitarea terenului și la predarea suprafeței de 1030 m.p. de bună voie către intimată, astfel încât să se poată invoca stingerea obligației.
De altfel în tot cursul procesului finalizat prin hotărârea judecătorească care constituie titlul executoriu contestatoarea din prezenta cauză, având atunci calitatea de inculpată, a afirmat același lucru în sensul că nu deține terenul din litigiu. A susține în continuare acest aspect, înseamnă de fapt a pune în discuție chestiuni de fond care au intrat în puterea lucrului judecat. în consecință în mod corect prima instanță a reținut că în procedura contestației la executare nu se pot pune în discuție chestiuni de fond, prin care să se reanalizeze o hotărâre judecătorească.
Problema pretinsei excepții a lipsei obiectului executării silite este greșit pusă. Obiectul executării silite îl constituie obligațiile prevăzute în titlul executoriu. Contestatoarea recunoaște că nu a achitat nicio sumă din cea datorată, după cum nu a făcut nici dovada predării terenului, situații în care ar fi putut invoca, eventual stingerea obligațiilor, dar în niciun caz lipsa obiectului executării silite.
În consecință, pentru aceste considerente intimata a solicitat respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Recursul este fondat.
În mod greșit a reținut prima instanță că prin contestația formulată s-ar repune în discuție legalitatea și temeinicia titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr.50/25.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți.
În realitate, ceea ce se invocă în mod clar și neechivoc în cuprinsul contestației este predarea voluntară a terenului, adică executarea de bună voie a sentinței penale.
Fiind vorba despre o împrejurare de fapt ulterioară hotărârii judecătorești, ea lasă neatins fondul procesului definitiv judecat, astfel că instanța era obligată să analizeze acest mijloc de apărare.
Cum fondul contestației nu a fost cercetat, pe ideea eronată că astfel s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare se va avea în vedere că posesia este doar o chestiune de fapt, că poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, că sentința penală naște doar o prezumție relativă de continuitate a posesiei pe care contestatoarea o poate infirma.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța de recurs nu poate statua asupra lor întrucât sunt influențate de întinderea obiectului executării, nelămurită în acest cadru procesual.
Cât privește precizările la contestație la executare depuse pentru termenul de judecată din data de 11.01.2013 ( după prima zi de înfățișare –fila 29), deși intimata s-a opus analizării lor pe motiv că a fost depășit termenul prevăzut de art.132 din vechiul cod de procedură civilă, totuși prima instanță s-a considerat investită și cu aceste precizări, respingând contestația la executare cu toate motivele de fapt și de drept invocate.
Intimata nu a declarat cale de atac pentru nesocotirea art.132 din vechiul cod de procedură civilă, altfel că nu mai poate reitera această critică prin întâmpinarea la recursul contestatoarei, altfel i s-ar înrăutăți acesteia din urmă situația în propria cale de atac, aspect nepermis de art.316 coroborat cu art.296 din vechiul cod de procedură civilă.
Referitor la precizările la contestație, se va verifica în ce măsură debitorul are interes să invoce că bunul urmărit n-ar fi proprietatea sa exclusivă.
Pentru considerentele învederate, în baza art.312 alin.5 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă nr. 160 din data de 11 ianuarie 2013 a Judecătoriei Rădăuți și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de contestatoarea T. F., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 160 din data de 11 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ intimată fiind P. I., domiciliată în ., județul Suceava.
Casează sentința civilă nr. 160 din data de 11 ianuarie 2013 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 APRILIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. O. D. L. A. A. I. M.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. V.O.D.
Jud. fond T. C.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./10.05.2013.
I. Caracteristica cererii în raport de care s-a admis recursul – Contestație la executare -
II. Soluția în recurs – Admite recursul. Casează sentința civilă nr. 160 din data de 11 ianuarie 2013 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
FIȘA ÎN CIVIL
Judecătoria Rădăuți Decizia nr. 1107/19.04.2013
Sentința nr. 160/11.01.2013 Dosar nr._
Judecător: T. C. Complet: V. O. D.
L. A.
A. I. M.
Recursul este fondat.
În mod greșit a reținut prima instanță că prin contestația formulată s-ar repune în discuție legalitatea și temeinicia titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr.50/25.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți.
În realitate, ceea ce se invocă în mod clar și neechivoc în cuprinsul contestației este predarea voluntară a terenului, adică executarea de bună voie a sentinței penale.
Fiind vorba despre o împrejurare de fapt ulterioară hotărârii judecătorești, ea lasă neatins fondul procesului definitiv judecat, astfel că instanța era obligată să analizeze acest mijloc de apărare.
Cum fondul contestației nu a fost cercetat, pe ideea eronată că astfel s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare se va avea în vedere că posesia este doar o chestiune de fapt, că poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, că sentința penală naște doar o prezumție relativă de continuitate a posesiei pe care contestatoarea o poate infirma.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța de recurs nu poate statua asupra lor întrucât sunt influențate de întinderea obiectului executării, nelămurită în acest cadru procesual.
Cât privește precizările la contestație la executare depuse pentru termenul de judecată din data de 11.01.2013 ( după prima zi de înfățișare –fila 29), deși intimata s-a opus analizării lor pe motiv că a fost depășit termenul prevăzut de art.132 din vechiul cod de procedură civilă, totuși prima instanță s-a considerat investită și cu aceste precizări, respingând contestația la executare cu toate motivele de fapt și de drept invocate.
Intimata nu a declarat cale de atac pentru nesocotirea art.132 din vechiul cod de procedură civilă, altfel că nu mai poate reitera această critică prin întâmpinarea la recursul contestatoarei, altfel i s-ar înrăutăți acesteia din urmă situația în propria cale de atac, aspect nepermis de art.316 coroborat cu art.296 din vechiul cod de procedură civilă.
Referitor la precizările la contestație, se va verifica în ce măsură debitorul are interes să invoce că bunul urmărit n-ar fi proprietatea sa exclusivă.
Pentru considerentele învederate, în baza art.312 alin.5 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă nr. 160 din data de 11 ianuarie 2013 a Judecătoriei Rădăuți și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2504/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 354/2013. Tribunalul... → |
|---|
