Fond funciar. Decizia nr. 25/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 1674/86/2012
Dosar nr._ contestație în anulare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 25/2013
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. H.
Judecător: G. I.
Judecător: A. L.
Grefier: A. L.
Pe rol, judecarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 167 din data de 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, formulată de către contestatorii Ț. I. și Ț. V., intimați fiind C. E., Tega V., Ț. V., Ț. I. S., Tega L., Ț. M., Ț. A. C., Ț. G. G., C. M., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brodina.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 28.01.2013.
INSTANȚA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2010 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub nr._, reclamanții C. E. și Ț. D., în contradictoriu cu pârâții Ț. I., Ț. V., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brodina, au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a titlurilor de proprietate nr.635/2003, nr. 756/2005 și nr.762/2006 în sensul excluderii pârâților Ț. I. și Ț. V., ca neavând calitatea de moștenitori după defunctul T. N., unica moștenitoare fiind Ț. M., care urmează să figureze singură pe cele 3 titluri de proprietate,cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, în fapt, conform titlurilor de proprietate nr.635/2003 și nr.756/2005 emise în baza Legii nr. 18/1991, li s-a reconstituit numiților Ț. I., Ț. V. și Ț. M. dreptul de proprietate cu privire terenul cu vegetație forestieră situat în ., care i-a aparținut defunctului T. N., în suprafața de 0,90 ha și respectiv de 9,10 ha, iar conform titlului de proprietate nr.762/2006 li s-a reconstituit dreptul de proprietate numai numiților Ț. I. și Ț. V., pentru suprafața de 2,8696 ha cu vegetație forestieră, situată în aceeași localitate, care i-a aparținut aceluiași defunct.
Mai au arătat reclamanții că, reconstituirea în favoarea pârâților Ț. I. și Ț. V. a dreptului de proprietate după autorul T. N., conform celor 3 titluri, este nelegală, cei doi nefiind îndreptățiți în acest sens, întrucât dânșii sunt înlăturați de la moștenirea după acest defunct de mama lor Ț. M., în baza principiului priorității clasei de moștenitori, potrivit căruia moștenitorii legali din clase diferite sunt chemați la moștenire în ordinea anume stabilită de lege (art. 669-675 Cod civil), fiind chemați în primul rând la moștenire moștenitorii din clasa I (în care se încadrează Ț. M., ca fiică a defunctului), cu excluderea celor din clasa II ( în care se încadrează pârâții Ț. I. și Ț. V., ca nepoți de la fiică ai defunctului), apreciind că legal este ca pe toate cele 3 titluri de proprietate emise după autorul Ț. N. să figureze doar Ț. M., care este singura îndreptățită potrivit legii la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul respectiv și care a formulat în termenul legal cereri, în baza Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră ce i-a aparținut tatălui său, fiind urmată procedura specială prevăzută de lege în acest sens. Faptul că pârâții au continuat în calitate de moștenitori, în cazul ultimului titlu de proprietate, procedura specială pentru reconstituire inițiată de mama lor, nu le conferă drepturi în plus, de aceasta urmând a profita toți cei patru moștenitorii ai defunctei Ț. M., conform certificatului de moștenitor nr.44/2002 eliberat de BNP Covariuc I. Rădăuți.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. III alin.(l) lit.a) pct.(i) din Legea nr. 169/1997.
În întâmpinare, pârâtul Ț. I. a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr.793/04.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că, reclamanții nu au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, astfel că titlul de proprietate nr.635/2003 pentru suprafața de 0,90 ha.teren după autorul T. N., a fost eliberat pentru moștenitorii Ț. M., Ț. V. și Ț. I.; titlul de proprietate nr.765/2005 pentru suprafața de 9,10 ha.teren cu vegetație forestieră după autorul T. N., a fost eliberat pe numele acelorași moștenitori, iar titlul de proprietate nr.762/2006 pentru suprafața de 2,8696 ha. teren cu vegetație forestieră, în baza sentinței civile nr.2473/15.09.2003 pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost eliberat pentru Ț. I. și Ț. V., întrucât ei au formulat plângeri, în calitate de moștenitori, după defuncta Ț. M., mama lor. Apreciază pârâtul că reclamanții sunt îndreptățiți la partea ce li se cuvine după defuncta Ț. M., mama lor, în cadrul unei acțiuni de partaj.
Legal citați, ceilalți pârâți nu au depus întâmpinare.
În vederea soluționării cauzei, s-a admis proba cu înscrisuri, s-a depus documentația pentru titlurile de proprietate contestate și a fost atașat dosarul nr.3824/2003, soluționat prin sentința civilă nr.2472/15.09.2003 a Judecătoriei Rădăuți.
Prin sentința civilă nr. 267/18.01.2011, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea civilă pentru constatare nulitate titlu de proprietate formulată de reclamanții C. E., și Ț. D.,, în contradictoriu cu pârâții Ț. I., Ț. V., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brodina, prin primar, și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, și, în consecință: a constatat nulitatea absolută parțială a titlurilor de proprietate nr.635/2003, 756/2005 și 762/2006 în sensul excluderii pârâților Ț. I. și Ț. V., urmând a fi emise noi titluri de proprietate, pentru aceleași suprafețe și amplasamente, în favoarea lui Ț. M., în calitate de moștenitoare a defunctului T. N., pârâții fiind obligați, în solidar, să plătească reclamanților suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat la termenul de judecată din 18 ianuarie 2011, întrucât nu este dată identitate sub aspectul obiectului, conform art.1201 Cod civil, în cauza civilă nr._, soluționată prin sentința civilă nr.793/4.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți, reclamanții C. E. și Ț. D., în contradictoriu cu pârâții Ț. I., Ț. V., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brodina și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, solicitând anularea acelorași titluri de proprietate, însă emiterea unora noi, în care să fie dânșii înscriși în calitate de moștenitori ai defunctului T. N..
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că pentru suprafețele de teren înscrise în titlurile de proprietate nr.635/2003, 756/2005 și 762/2006, cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost formulată de Ț. M.(pentru suprafața de 10 ha.teren cu vegetație forestieră), respectiv de aceasta, împreună cu pârâții Ț. I. și Ț. V.(pentru suprafața de 5 ha.teren acoperit cu vegetație forestieră) iar stabilirea dreptului de proprietate s-a realizat în indiviziune. pentru Ț. M., Ț. I. și Ț. V.. în cazul titlului de proprietate nr.635/2003(0,90 ha.) și a titlului de proprietate nr.756/2005(9,10 ha.) sau doar pentru Ț. I. și Ț. V.(2,8696 ha.), în cazul titlului de proprietate nr.762/2006, conform sentințelor civile nr.2473/15.09.2003 și 2472/15.09.2003 ambele pronunțate de Judecătoria Rădăuți, ultima așa cum a fost schimbată prin decizia civilă nr.197/30.04.2004 a Curții de Apel Suceava, irevocabile.
Întreaga suprafață de 15 ha.teren cu vegetație forestieră a reprezentat proprietatea ascendentului de grad I al defunctei Ț. M.(decedată la data de 18 mai 2002, reclamanții și prim-pârâții, fiind moștenitorii legali, în calitate de fiică și fii, conform certificatului de moștenitor nr.44/31 mai 2002 eliberat de notar Covariuc I.), anume defunctul T. N., ori pârâții Ț. V. și Ț. I. sunt descendenți de grad II ai fostului proprietar, așa încât, în temeiul principiului priorității clasei de moștenitori, deși aveau vocație succesorală, aceasta nu era și concretă, fiind înlăturați de mama lor, descendentă de grad I, ca făcând parte din prima clasă de moștenitori, pe când pârâții fac parte din cea de a doua clasă, conform art.669 Cod civil, actul de reconstituire în favoarea lor fiind lovit de nulitate absolută, conform art.III alin.(1) lit.a) pct.i) din Legea nr.169/1997.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâții datorează cheltuieli de judecată constând în onorariul avocatului ales de reclamanți.
Împotriva sentinței, au declarat recurs pârâții Ț. I. și Ț. V., criticând soluția primei instanțe sub următoarele aspecte :
Consideră că prima instanță a făcut o superficială cercetare a fondului cauzei neluând în considerare înscrisurile depuse în dosarul nr. 3824/2003 – dosar atașat, documentațiile la titluri cât și documentele depuse de către aceștia.
Astfel au arătat că autoarea lor comună Ț. M. a decedat la data de 18.05.2002, că nu era știutoare de carte și ca atare nu știa să semneze, în acest sens invocând ca dovadă procurile notariale întocmite la data de 26.09.2000 și autentificate sub nr. 2903, nr. 2904, nr. 2905 din 29.09.2000 de către Biroul Notarului Public Formin S. Rădăuți. Prin aceste procuri, defuncta Ț. M. l-a împuternicit pe Ț. I. pentru a o reprezenta cu depline puteri la organele competente, precum și la orice instanță de judecată în legătură cu orice fel de cereri, contestații sau plângeri, care ar fi necesare sau la care ar putea fi îndreptățit a le formula în legătură cu dreptul de proprietate asupra terenurilor solicitate în baza Legii 1/2000 pentru obținerea titlului de proprietate, cât și în legătură cu orice litigiu care s-ar putea ivi, ca urmare a punerii sau nepunerii în posesie asupra acestor terenuri și în legătură cu „anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 100/13.01.1997 de către BNP B. C. Rădăuți”. Cu toate că nu a existat un act de ultimă voință a autoarei lor, ea a înțeles a le lăsa recurenților din prezenta cauză pădurea ce urma să intre în proprietatea sa, aceasta și în condițiile în care au existat conflicte între defunctă și Ț. D. cu privire la prestarea întreținerii în baza contractului de întreținere – reziliat ulterior prin sentința civilă nr. 1354/26.04.2001.
Au mai susținut recurenții că cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere au fost formulate numai de către recurenții Ț. I. și Ț. V., ei fiind cei care le-au scris, iar atunci când mama lor a fost în viață au trecut-o și pe ea, însă, aceasta nu a semnat. Lipsa semnăturii defunctei Ț. M. de pe aceste cereri – element esențial în procedura reconstituirii dreptului de proprietate nu a fost remarcată de instanța de fond și omisă a fi precizat acest element de către reclamanții Ț. D. și C. E.. În acest sens există la dosarul cauzei în dosarul atașat nr. 3824/2003, la fila 60 – cererea de reconstituire nr. 2239/2000 din data de 06.03.2000 în care apar ca solicitanți Ț. V. și Ț. M., însă cererea este semnată doar de Ț. V.. Nu apare nicăieri semnătura lui Ț. M.. Au precizat că la data formulării acestei cereri procurile datate 26.09.2000 nu fuseseră realizate încă, pentru a ne afla în situația în care Ț. V. semnează atât în nume propriu cât și în calitate de mandatar al mamei sale Ț. M..
Au mai susținut recurenții că, la fila 107 dosar, există de asemenea o altă cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulată de această dată de Ț. I. și Ț. M. înregistrată sub nr. 408/26.03.1998, însă scrisă și semnată doar de Ț. I. – procurile speciale fiind realizate mult mai târziu.
La fila 128 dosar mai există o cerere de reconstituire din data de 02.07.1998, de asemenea scrisă și semnată doar de Ț. I. și Ț. V.; Toate declarațiile date în etapa administrativă procedurii de reconstituire sunt semnate numai de către cei doi recurenți, nici comisia locală și nici comisia județeană nu au sesizat acest aspect esențial, aflându-se în situația existenței unui drept câștigat al recurenților.
Consideră de remarcat și faptul că frații lor Ț. D. și Chiras E. nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, aspect confirmat de către C. locală de fond funciar Brodina, ca atare ei sunt considerați renunțători la aceste drepturi conform prevederilor Legii 18/1991, cu modificările ulterioare.
Recurenții au mai susținut că prima instanță nu a luat în considerare documentația ce a stat la baza eliberării titlurilor de proprietate nr. 635/26.08.2003 și nr. 756/28.10.2005 emise pe numele lui Ț. I. și Ț. V., precum și pe numele autoarei lor Ț. M., fiind cei care au trecut-o în plângere și pe mama lor. În ceea ce privește titlul de proprietate nr. 762/15.08.2006, acesta a fost emis dosar pe numele recurenților în condițiile în care reconstituirea s-a făcut în baza sentinței civile nr. 2473/2003 a Judecătoriei Rădăuți, Ț. M. decedând la data de 18.05.2002, procedura de judecată fiind continuată de către recurenți în calitate de moștenitori ai acesteia.
Au considerat așadar că nu sunt întrunite condițiile disp. art. III al. (1) lit. a pct. (i) din legea nr. 169/1997 de a se constata nulitatea absolută parțială a celor trei titluri de proprietate, care au fost eliberate și în baza unor sentințe judecătorești, invocând în acest sens decizia nr. 1197/2004 a Curții de Apel Suceava și sentința civilă nr. 2473/2003 a Judecătoriei Rădăuți, date în dosare în care Ț. D. și Chiras E. nu au fost părți.
În finalul motivelor de recurs pârâții au susținut că întreaga suprafață de teren reconstituită prin cele trei titluri a fost proprietatea autorului lor T. N., nu a fost încălcat principiul priorității claselor de moștenitori în condițiile în care mama acestora a decedat în timpul procedurilor de reconstituire 18.05.2002, recurenții din prezenta cauză fiind singurii care au formulat cerere de reconstituire în care au trecut-o și pe mama lor, fără ca aceasta să semneze și, ulterior, după decesul ei au continuat procedurile ca moștenitori acceptanți.
Au mai arătat că scopul urmărit de reclamanții intimați este acela de a aduce la masa partajabilă după autoarea lor comună toate terenurile înscrise pe aceste trei titluri, situație discriminatorie de altfel, în condițiile în care, cu toate că au stat în pasivitate și nu au dosit să se implice în cheltuielile legate de obținerea înscrisurilor doveditoare de la Arhivele Statului sau în procesele purtate de –a lungul anilor, nici măcar în procedura de emitere a titlurilor.
În drept, au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 9 raportat la art. 3041 C.pr.civ.
Intimații, prin apărător, au formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții Ț. I. și Ț. V. solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.167/24.01.2012, Tribunalul a respins recursul ca neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele invocate și în raport de întreg probatoriul administrat ca și de dispozițiile legale aplicabile sau reproșurile aduse instanței de fond, pentru considerațiile ce urmează, tribunalul a confirmat soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat, a cărui analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt, la pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.
Astfel, prin sentința civilă nr. 267/18.01.2011 a Judecătoriei Rădăuți, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C. E. și Ț. D. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlurilor de proprietate nr. 635/2003, nr. 756/2006 și nr. 762/2006, în sensul excluderii pârâților recurenți Ț. I. și Ț. V., urmând a fi emise noi titluri de proprietate pentru aceleași suprafețe și amplasamente, numai în favoarea lui Ț. M. în calitate de moștenitoare a defunctului T. N..
Ulterior, pronunțării acestei hotărâri, respectiv la data de 9.11.2011, reclamantul Ț. D. a încetat din viață lăsând ca moștenitori pe intimații Ț. V. – soție supraviețuitoare, Ț. V., Ț. I.-S., Ț. L., Ț. M., țega A.-C., Ț. G.-G. și C. M., în calitate de fii și fiice, motiv pentru care au fost introduși în prezenta cauză, în calitate de moștenitori ai defunctului.
Motivele de recurs formulate de cei doi pârâți au fost neîntemeiate pentru următoarele considerente.
În mod neîntemeiat, pârâții recurenți susțin că cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul înscris în cele trei titluri de proprietate atacate ar fi fost formulate numai de către recurenți, întrucât doar aceștia le-au scris, iar mama lor Ț. M. deși figurează în acestea, fiind trecută de dânșii, nu le-a semnat.
În cauză, s-a dovedit cu înscrisuri fără nici un dubiu, că autoarea Ț. M. provine înscrisă în toate cererile prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în baza Legii 18/1991 cu modificările și completările ulterioare. Împrejurarea că cererile au fost redactate de cei doi recurenți și că pe acestea nu s-ar regăsi semnătura lui Ț. M., nu are relevanță în cauză întrucât recurenții au acționat în calitate de mandatari ai mamei lor în acest sens, fapt explicabil cu atât mai mult cu cât chiar ei recunosc că mama lor nu știa carte și nici să semneze.
Potrivit prevederilor Codului civil în vigoare la acea dată, mandatul este, de regulă, un contract care ia naștere prin simplul acord de voință al părților, fără a fi supus vreunei forme speciale, putând fi dat în formă scrisă sau verbal sau chiar în mod tacit (1533 C.civ.), această din urmă formă întâlnindu-se în practică mai ales în cazul în care între părți există o comunitate de viață și de interese, cum este cazul în speță.
Datorită faptului că pe toate cererile de reconstituire figurează autoarea lor Ț. M., rezultă prezumția că aceasta i-a mandatat pe recurenți care-i erau fii, să formuleze cererile și în numele său, mandatul fiind în acest caz, potrivit legii, verbal sau chiar tacit. Numai existența unui asemenea mandat explică faptul că s-a urmat procedura specială prevăzută de lege și în numele lui Ț. M., dreptul acesteia nefiind niciodată contestat de recurenți, pe toată perioada cât a durat această procedură, pentru că altfel, în lipsa unui asemenea mandat, ar fi fost în interesul recurenților să fi formulat singuri, numai în nume proprii cererile respective.
O dovadă în plus a faptului că lucrurile au stat astfel, o constituie chiar procurile notariale ulterioare autentificate cu nr. 2903, 2904 și 2905 din 29.09.2000, potrivit cărora recurentul Ț. I. era împuternicit să o reprezinte pe mama sa Ț. M. la organele competente și la orice instanță de judecată în vederea obținerii titlurilor de proprietate pentru terenurile în litigiu. Aceste procuri nu pot fi interpretate decât ca având și valoarea unor acte de confirmare a mandatului verbal sau tacit dat anterior în același sens, pentru urmarea procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu sau că reprezintă ratificarea de către aceasta a actelor făcute în numele său și până atunci. Ca efect al acestei confirmări, toate cererile făcute în numele lui Ț. M. au devenit pe deplin valabile în mod retroactiv.
Așadar, recurenții au acționat în mod legal ca mandatari ai mamei lor chiar de la început, iar nu numai după întocmirea procurilor judiciare autentice.
De altfel și în motivarea recursului, recurenții au recunoscut practic mandatul atunci când au susținut că au formulat cereri „ambii și pentru Ț. M.”, mandat care era perfect valabil în cazul de față, potrivit legii.
Susținerea că, deși, nu a lăsat un act de ultimă voință, Ț. M. a înțeles să le lase numai recurenților pădurea ce urma să intre în proprietatea sa, nu are un suport nici sub aspect legal și nici probator astfel că nu poate constitui un motiv temeinic de recurs.
Faptul că intimații Chiras E. și Ț. D., autorul celorlalți intimați nu au formulat cereri pentru acest teren care a aparținut bunicului lor T. N., nu are relevanță în cauză, întrucât obiectul acțiunii introductive nu-l constituie cererea de includere a acestora pe titlurile de proprietate, ci aceea de excludere a recurenților care nu erau îndreptățiți la reconstituire, nejustificând calitatea de moștenitori după bunicul lor Ț. N., întrucât au fost înlăturați de la moștenire de fiica defunctului Ț. M. – moștenitoare în grad mai apropiat, respectiv de gradul I, față de recurenți, care erau moștenitori de gradul II de rudenie față de defunct, așa cum corect a reținut prima instanță, în baza principiului proximității gradului de rudenie cu defunctul între moștenitorii din aceeași clasă.
Invocarea de către recurenți a sentinței civile nr. 2473/2003 a Judecătoriei Rădăuți și a deciziei nr. 1197/2004 a Curții de Apel Suceava, în baza cărora s-ar fi emis titlurile de proprietate atacate sau o parte dintre acestea, nu sunt relevante în cauză în condițiile în care în situațiile respective aceștia au acționat în calitate de mandatari ai mamei lor Ț. M., mandatul fiind dovedit chiar cu procurile autentice depuse la dosar, iar după decesul mamei lor au acționat în calitate de moștenitori ai acesteia. În acest sens, demersul făcut de oricare dintre moștenitori, profită tuturor moștenitorilor, fiind asimilat unui act de conservare și nu le conferă recurenților drepturi în plus față de intimați, ci doar aceleași drepturi ca și aceștia la moștenirea după Ț. M., calitățile lor de moștenitori fiind stabilite în procedura succesorală notarială, conform certificatului de moștenitor depus la dosar.
Așadar, singura îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul care a aparținut lui Ț. N. a fost Ț. M., iar titlurile de proprietate trebuie emise corect doar pe numele acesteia.
Susținerile recurenților cu privire la suportarea cheltuielilor legate de demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile evidențiate pe cele trei titluri de proprietate, sunt irelevante și străine cauzei. Acest aspect poate fi discutat în momentul când se va efectua partajul bunurilor rămase după defuncta lor mamă.
În consecință, tribunalul în temeiul art. 312 al. 1 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 7,9 C.pr.civ. și 3041 C.pr.civ.,a respins recursul ca nefondat.
În baza disp. art. 274 C.pr.civ., pârâții recurenți Ț. I. și Ț. V. au fost obligați să plătească intimaților Chiras E. și moștenitorilor defunctului Ț. D. suma de 400 lei cheltuieli de judecată din recurs reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 5/13.01.2012 aflată la dosarul cauzei
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii Ț. I. și Ț. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare aceștia au arătat că instanța a introdus din oficiu în cauză cei șapte moștenitori ai reclamantului Ț. D., decedat în luna noiembrie 2011 și, fără ca aceștia să fie citați, a constatat că numita C. E. și avocatul ales au mandat să-i reprezinte, deși nu era așa, ulterior trecând la judecarea recursului.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la următoarele aspecte supuse judecății: reclamanții intimați C. E. și Ț. D. nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren pentru care a fost reconstituit acest drept.
La data la care C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Brodina și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava le respingeau cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, mama lor era în viață, dar ulterior toate cererile de reconstituire au fost validate prin hotărâri judecătorești în cursul anilor 2003-2005, fără ca C. E. și Ț. D. să se implice. Ei nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și implicit nu au avut reconstituit dreptul de proprietate prin sentințe judecătorești, deși permanent au știut de demersurile pe care ei le făceau pentru a obține înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate sau cheltuielile pe care le făceau cu angajarea unor avocați.
La data la care au fost eliberate titlurile de proprietate, fișele de punere în posesie trebuiau semnate de cei îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.D. ei, Ț. I. și Ț. V. au făcut cereri de reconstituire deci titlurile au fost eliberate cu respectarea legii.
În data de 25.06.2012, prin Serviciul Registratură al Tribunalului Suceava aceștia au depus completări la contestația în anulare ( f.6 dosar) arătând că instanța nu a avut în vedere la pronunțarea deciziei și recursul promovat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava, omițând să se pronunțe asupra acestuia.
Legal citați, intimații C. E., Ț. V., Ț. V., Ț. I.- S., Ț. L., Ț. M., Ț. A. C., Ț. G. G.,C. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Deși legal citați, ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au susținut apărările prin reprezentant în instanță.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de contestatori, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr.167/24.01.2012 a Tribunalului Suceava s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții Ț. I. și Ț. V. împotriva sentinței civile nr._.01.2011 a Judecătoriei Rădăuți.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare pârâții Ț. I. și Ț. V. invocând că instanța a introdus din oficiu în cauză cei șapte moștenitori ai reclamantului Ț. D., decedat în luna noiembrie 2011 și, fără ca aceștia să fie citați, a constatat că numita C. E. și avocatul ales au mandat să-i reprezinte, deși nu era așa, ulterior trecând la judecarea recursului. De asemenea, instanța nu a avut în vedere la pronunțarea deciziei și recursul promovat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava, omițând să se pronunțe asupra acestuia.
Potrivit art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Motivele de contestație în anulare arătate se încadrează formal în dispozițiile art.317 alin.1 pct.1, respectiv art.318 alin.1 teza a doua Cod procedură civilă susmenționate.
Cu privire la critica adusă în sensul lipsei citării moștenitorilor reclamantului Ț. D., instanța constată că, astfel cum se desprinde din dispozițiile art.108 alin.2 Cod procedură civilă, în cazul în care citarea s-a făcut cu neobservarea formelor legale, nulitatea care o sancționează, nefiind de ordine publică, se poate declara numai la cererea părții care are interes să o invoce. Or, în speță, contestatorii nu justifică interesul invocării acestui motive de contestație în anulare, norma juridică pretins a fi încălcată fiind instituită în proteguirea interesului acelei părți, respectiv intimații moștenitori ai lui Ț. D..
De altfel, analizând cuprinsul deciziei contestate (f73 dosar recurs) se observă că instanța de recurs a dispus introducerea moștenitorilor defunctului Ț. D. la cererea apărătoarei reclamanților intimați, aceștia având termen în cunoștință prin apărător ales.
Contestatorii nu justifică interes legitim și actual nici în invocarea motivului de contestație în anulare constând în omisiunea instanței de a se pronunța asupra recursului declarat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava, fiind îndreptățiți să invoce doar eventuala omisiune a motivelor de recurs invocate în susținerea propriilor cereri de recurs.
Au mai invocat contestatorii că instanța nu s-a pronunțat cu privire la următoarele aspecte supuse judecății: reclamanții intimați C. E. și Ț. D. nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren pentru care a fost reconstituit acest drept, la data la care C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Brodina și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava le respingeau cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, mama lor era în viață, dar ulterior toate cererile de reconstituire au fost validate prin hotărâri judecătorești în cursul anilor 2003-2005, fără ca C. E. și Ț. D. să se implice, iar ei nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și implicit nu au avut reconstituit dreptul de proprietate prin sentințe judecătorești, deși permanent au știut de demersurile pe care ei le făceau pentru a obține înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate sau cheltuielile pe care le făceau cu angajarea unor avocați, de asemenea, la data la care au fost eliberate titlurile de proprietate, fișele de punere în posesie trebuiau semnate de cei îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate și doar ei, Ț. I. și Ț. V. au făcut cereri de reconstituire deci titlurile au fost eliberate cu respectarea legii.
Or, analizând decizia a cărei contestație în anulare se cere, se constată că aspectele invocate au fost supuse analizei de către instanța de recurs, aceasta reținând că „Faptul că intimații Chiras E. și Ț. D., autorul celorlalți intimați nu au formulat cereri pentru acest teren care a aparținut bunicului lor T. N., nu are relevanță în cauză, întrucât obiectul acțiunii introductive nu-l constituie cererea de includere a acestora pe titlurile de proprietate, ci aceea de excludere a recurenților care nu erau îndreptățiți la reconstituire, nejustificând calitatea de moștenitori după bunicul lor Ț. N., întrucât au fost înlăturați de la moștenire de fiica defunctului Ț. M. – moștenitoare în grad mai apropiat, respectiv de gradul I, față de recurenți, care erau moștenitori de gradul II de rudenie față de defunct, așa cum corect a reținut prima instanță, în baza principiului proximității gradului de rudenie cu defunctul între moștenitorii din aceeași clasă”. De asemenea, cu privire la formularea cererii de reconstituire s-a reținut că „Datorită faptului că pe toate cererile de reconstituire figurează autoarea lor Ț. M., rezultă prezumția că aceasta i-a mandatat pe recurenți care-i erau fii, să formuleze cererile și în numele său, mandatul fiind în acest caz, potrivit legii, verbal sau chiar tacit.”, iar „Susținerile recurenților cu privire la suportarea cheltuielilor legate de demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile evidențiate pe cele trei titluri de proprietate, sunt irelevante și străine cauzei. Acest aspect poate fi discutat în momentul când se va efectua partajul bunurilor rămase după defuncta lor mamă.”
Așadar, se observă că nu poate fi reținută critica contestatorilor în sensul omisiunii instanței de recurs de a cerceta unul din cazurile de recurs invocate cât timp s-au examinat argumentele cuprinse în motivele de recurs, instanța fiind îndreptățită să grupeze aceste argumente pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun.
Așa fiind, pentru toate cele ce preced, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă conform căruia partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, va obliga contestatorii să plătească în favoarea intimaților C. E.,Ț. V., Ț. V., Ț. I.- S., Ț. L., Ț. M., Ț. A. C., Ț. G. G.,C. M. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată și anume onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare a deciziei civile nr. 167 din data de 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, formulată de către contestatorii Ț. I. și Ț. V. ambii domiciliați în com.Brodina,., CP_,jud. Suceava, intimați fiind C. E., Tega V., Ț. V., Ț. I. S., Tega L., Ț. M., Ț. A. C., Ț. G. G., C. M. toți domiciliați în com.Brodina,., CP_,jud. Suceava, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava-Suceava,jud. Suceava și C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Brodina- com. Brodina, CP_, jud. Suceava, ca nefondată.
Obligă contestatorii să plătească în favoarea intimaților C. E.,Ț. V., Ț. V., Ț. I.- S., Ț. L., Ț. M., Ț. A. C., Ț. G. G.,C. M. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2013.
Președinte, L. H. | Judecător, G. I. | Judecător, A. L. | |
Grefier, A. L. | |||
Red H.L.
Tehnored.H.L.
2 ex./ 20.03.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 521/2013. Tribunalul SUCEAVA | Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2... → |
|---|
