Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 2360/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2360/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 1462/206/2012
Dosar nr._ anulare contract
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2360/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții recurenți RAȚU P. și RAȚU E. ambii domiciliați în com F. Moldovei, . împotriva sentinței civile nr.201/18.02.2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul-intimat RAȚU T. domiciliat în com F. Moldovei, ..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.10.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 25.10.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la data de 08 august 2012, reclamanții Rațu P. și R. E. au chemat în judecată pe pârâtul Rațu T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de donație numărul 2477 din data de 05.09.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că după încheierea contractului de donație amintit, atât fiul lor cât și soția acestuia Rațu A. M., și-au schimbat comportamentul față de ei, le adresează fără nici un fel de jenă injurii și gesturi obscene de câte ori au ocazia, îi amenință cu moartea și chiar sar la bătaie.
Au mai precizat reclamanții că pârâtul, văzându-se în posesia tuturor bunurilor, consideră că ei nu mai au nevoie de nici un ajutor din partea lor, iar de 5 ani de când au încheiat contractul nu-i ajută cu nimic, sunt foarte bolnavi și necesită îngrijiri permanente, reclamantul suferind de diabet, accident vascular cerebral, iar soția lui de cardiopatie ischemică, ulcer varicos, că de 9 ani de când a suferit accidentul vascular este nevoită să meargă lunar la spital, datorită comportamentului jignitor al fiului lor și nurorii ajungând de mai multe ori de urgență la spital.
Ulterior, reclamanții și-au precizat acțiunea pe disp. art. 820 rap. la art. 831 pct. 2 și 3 Cod civil, arătând că acest comportament ingrat al pârâtului – fiul lor Rațu T., constă în adresarea în permanență a unor cuvinte înjositoare pentru ei care sunt în vârstă și bolnavi, respectiv proști, țigani, fac gesturi obscene atât el cât și soția lui, îi drăcuie, toate acestea fiind efectiv acte de cruzime morală, pârâtul refuzându-le și procurarea de alimente totodată. De mai multe ori chiar au încercat să îi lovească, motiv care a dus la agravarea bolilor de inimă.
De asemenea au arătat că au făcut nenumărate sesizări la postul de poliție întrucât aceste fapte au fost permanente până cu câteva zile înaintea promovării procesului, cu toate dă de mai multe ori au vrut să revoce donația, dar le-a fost rușine de concetățeni.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin contractul de donație autentificat sub nr. 1310 din 03.09.2007 la BNP A. M. Șcraba Luminiță și a încheierii de rectificare nr. 2477 din 05.09.2007, pârâtul a dobândit nuda proprietate asupra imobilului – proprietatea reclamanților, constând din parc. nr. 1797 clădire cu magazie C2, banzic C3, atelier C4 și grajd C5, parc. nr. 3180/30 și parc. 3180/32 fiind înscrise cu acest drept în cartea funciară nr._, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.5165 F. Moldovei, plătind la zi impozitele aferente.
S-a mai menționat de către pârât că pe . cu soția sa Rațu A. M. au construit conform proiectului pentru autorizație de construire nr. 18/2004, casa C5, P+1E și și-au înscris acest drept în aceeași carte funciară și, deși casa este terminată în totalitate și mobilată, reclamanții influențați fiind de fratele și sora lui, nu le permit accesul, fiind nevoiți să locuiască în proprietatea socrilor.
De asemenea donația s-a făcut cu scutire de raport și fără sarcină, iar acțiunea nu este scrisă și nici semnată de către reclamanți și trebuie mai întâi să se constate dacă aceștia și-o însușesc, întrucât această acțiune a fost scrisă și depusă de sora lui, Rațu E..
Totodată, pârâtul arată că motivul real al promovării acestei acțiuni este faptul că pe data de 13.07.2012 el împreună cu soția sa au promovat o acțiune în constatare și stabilirea liniei de hotar, acțiune care face obiectul dosarului nr._, cu termen de judecată la data de 29.11.2012 tocmai pentru faptul că nu le este permis să locuiască în casa construită de ei.
Ceea ce i-a determinat să promoveze acțiunea la care a făcut vorbire mai sus, a fost faptul că pe data de 06.07.2012 pe terenul proprietate, pârâtul a fost lovit de către reclamant și fratele lui Rațu D., producându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal nr. 252/F din 09.07.2012 și a afecțiunilor descrise în scrisoarea medicală eliberată de secția de neurologie Câmpulung Moldovenesc din 06.07.2012.
Motivele invocate în acțiune și precizate la termenul din 15.10.2012, considerate acte de cruzime morală, nu corespund cu realitatea și cu toate că donația s-a făcut fără sarcină, pârâtul a avut în permanență grijă de părinții lui, astfel: în perioada 2002 – 2009 a lucrat în Spania și a trimis acasă atât bani cât și alimente; din anul 204 când s-a căsătorit, a trimis la fel bani și alimente, iar soția lui s-a îngrijit atât de reclamanți cât și de edificarea casei; din anul 2010 de când nu mai lucrează în Spania, s-a ocupat în permanență și de gospodăria reclamanților,a renovat casa acestora, a transportat fânul pentru animale, gunoiul precum și lemnele de foc necesare pentru încălzit.
În final, pârâtul a arătat că nu este adevărat că reclamanții nu se mai pot întreține din cauza vârstei și a bolilor, pentru că reclamantul Rațu P. de o perioadă lungă de timp locuiește mai mult în B. unde lucrează ca sobar la diferite persoane din zonă și realizează venituri importante.
În cauză au fost administrate probe, fiind audiați martorii Holuță I., Ț. M. D., Fâșc G. și C. S. și depuse la dosar în copie: contract de donație autentificat sub nr. 1310/03.09.2007 de BNP A. M. Șcraba Luminiță, acte medicale, extrase de carte funciară, plan de situație, certificat medico – legal, certificat fiscal.
Prin sentința civilă nr.201/18.02.2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prima instanță a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele.
Între reclamanți și pârâtul Rațu T. s-a încheiat contractul de donație autentificat sub nr. 1310 din 03.09.2007 de BNP A. M. Șcraba Luminiță, prin care reclamanții donează pârâtului nuda proprietate asupra imobilului situat în . din . clădire de 1547 mp cu magazie C2, atelier, banzic C3, atelier C4, grajd C5, ./30 fânaț de 1907 mp și ./32 fânaț de 1874 mp, dobândit în baza sentinței civile nr. 138 din 3 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Astfel, analizand cererea de chemare in judecata prin raportare la obiectul acesteia, respectiv revocarea contratului de donatie anterior mentionat pentru ingratitudine, instanta a retinut ca reclamantul a invocat ca si cauze de revocare două din cele trei cazuri reglementate de art. 831 Cod civil, respectiv, delicte, injurii sau cruzimi grave si refuz de alimente. Inainte de a proceda la cercetarea cauzelor de revocare invocate de reclamanți prin raportare la probele administrate in cauza, instanta a analizat un aspect, respectiv daca prezenta actiune, avand natura juridica a unei pedepse, a fost formulata inauntrul termenului de un an reglementat de dispozitiile art. 833 alin. 1 Cod civil, care incepe sa curga din ziua savarsirii faptului sau din ziua cand donatorul a luat cunostinta de acel fapt, precum si daca inauntrul acestui termen a intervenit sau nu iertarea din partea donatorului. Analizand primul aspect, fata de motivarea cererii de chemare in judecata, instanta a retinut ca reclamanții au invocat ca și fapte savarsite de parat ce au fundamentat prezenta actiune, incidentul soldat cu formularea de către ei a unei plângeri penale înregistrate la data de 22.08.2012 la P. de pe lângă Judecătoria C-lung. Mold. sub nr. 969/P/2012 sub aspectul săvârșirii de către pârât a infracțiunii de amenințare. Raportand aceasta motivare la data formularii cererii, respectiv 17.09.2012, instanta a apreciat ca actiunea a fost formulata de reclamant cu respectarea termenului de decadere mentionat. Legat de aspectul iertarii donatarului, instanta a retinut ca, intrucat inauntrul termenului de un an de formulare a prezentei cereri, reclamanții au solicitat revocarea contractului de donatie, nu se mai poate prezuma intervenirea iertarii.
Pe cale de consecinta, fiind depasite aspectele de ordin procedural analizate, instanta a apreciat că poate proceda la analizarea pe fond a cererii reclamanților.
În acest sens, instanta a reținut că, esential in descifrarea raporturilor exacte dintre parti este determinarea naturii juridice a contractului de donatie autentificat sub nr. 1310 din 03.09.2007 de BNP A. M. Șcraba Luminiță. Din acest punct de vedere, instanta a retinut ca, in cauza, donatia intervenita intre parti este pur gratuita, donatarului nerevenindu-i nicio obligatie, ci numai o indatorire denumita traditional de recunostinta", care, in cazurile anume prevazute de lege, poata fi sanctionata prin posibilitatea conferita de lege donatorului de a revoca donatia pentru ingratitudine.
Odata stabilita natura juridica a contractului intervenit intre parti, instanta a analizat cererea cu care a fost investita exclusiv prin raportare la aceasta determinare, necontestata, de altfel, de reclamanți înșiși care au invocat in sprijinul cererii lor motivele de revocare specifice unui contract de donatie pur gratuita.Asadar, pentru a fi admisibilă revocarea contractului de donatie pentru ingratitudine se cer îndeplinite următoarele condiții: sa se fi savarsit un atentat la viata donatorului, donatarul sa fi adresat injurii sau sa fi savarsit delicte sau cruzimi grave la adresa donatorului si donatarul sa fi refuzat sa acorde alimente donatorului.Cu privire la condiția savarsirii unui atentat la viata donatorului, instanta a retinut că, pentru a interveni aceasta cauza de revocare, art. 831 cod civil prevede necesitatea stabilirii intentiei de a ucide, de a curma viata donatorului. In acest sens, reclamantul isi intemeiaza actiunea pe imprejurarearefuzului pârâtului de a-și ajuta părinții bolnavi, lasandu-i, astfel, singuri, in conditiile in care diagnosticele medicale ale acestora demonstrează că necesitau o ingrijire permanenta si o alimentatie corespunzatoare.
Din probele administrate, instanta a reținut că lipsa ajutorului din partea pârâtului s-a datorat unei stari conflictuale permanente intre parti, ceea ce era de natura a nu mai face posibila convietuirea pe mai departe a partilor. In acest sens, din raspunsurile reclamanților la interogatoriu rezulta ca incepand de doi ani de zile după ce a încheiat cu pârâtul, fiul lor, contractul de donație, acesta a început să se poarte foarte urât cu ei, nu le-a adus niciodată de mâncare sau alte lucruri necesare traiului, nu a vizitat părinții când au fost internați în spital. De asemenea, îi adresează cuvinte foarte urâte iar soția pârâtului face gesturi obscene la adresa lor.Aceste aspecte se coroboreaza si cu declaratia martorei Holuță I. audiată nemijlocit de instanta si care a declarat ca a văzut-o de multe ori pe reclamantă plângând și aceasta i-a povestit că e supărată că nu se înțeleg cei doi frați, pârâtul și sora lui I.. Tot reclamanta a fost cea care i-a povestit martorei că soțul ei, care este cunosut ca hipertensiv, după o ceartă cu fiul i s-a făcut rău și a căzut jos. În același timp martora care a arătat că lucrează de vreo 5 ani de zile în gospodăria reclamanților, a afirmat și că în tot acest timp nu l-a văzut acolo vreodată pe pârât. Existenta unor relatii tensionate intre parti este confirmata si de imprejurarea formularii de ambele părți a unor plângeri penale (f. 84) ceea ce evidentiaza o grava denaturare a relatiilor de familie, cu consecinta imposibilitatii de convietuire impreuna a partilor.
In plus, din raspunsul reclamanților la interogatoriu, instanta a retinut ca aceștia au recunoscut ca, in prezent, se gospodaresc singuri, iar uneori cu ajutorul fiicei lor I., sau al vecinilor ceea ce este de natura a conduce la concluzia ca sustinerile reclamanților in sensul ca au nevoie de un insotitor permanent nu sunt pe deplin intemeiate si, in orice caz, in forma dovedita, nu pot fundamenta alegatiile acestora in privinta atentatului savarsit de pârât la adresalor.
Totodata, avand in vedere si natura juridica a contractului intervenit intre parti, potrivit consideratiilor anterior expuse, instanta a mai retinut si imprejurarea ca, nefiind stipulata vreo indatorire contractuala in sarcina pârâtului, acestuia nu-i incumbă obligatia de intretinere a reclamanților, in sensul celor pe care aceștia din urma au încercat să le inducă.
Si cum reclamanții, prin probele administrate, nu au reusit sa faca dovada pozitivă a faptului alegat, desi sarcina probei pe acest aspect le incumbă, instanta a reținut că, în cauză, nu s-a facut proba savarsirii vreunui atentat la viata reclamanților de catre pârât.
Referitor la cea de-a doua conditie, aceea ca donatarul sa fi adresat injurii sau sa fi savarsit delicte sau cruzimi grave la adresa donatorului, instanta a apreciat că, și în acest caz, trebuie dovedite de catre reclamanți atat gravitatea faptelor, cat și intenția de săvârșire.Astfel, administrarea la dosarul cauzei de catre reclamanți a plangerii penale inregistrate la P. de pe lângă Judecătoria C-lung. Mold. sub nr. 969/P/2012 sub aspectul săvârșirii de către pârât a infracțiunii de amenințare nu este de natura a contura elementele unui delict, atata vreme cat nu s-a facut dovada, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare, a savarsirii unei infratiuni de catre parat. Asadar, simplele certuri/neintelegeri familiale, astfel cum au fost dovedite in cauza, nu sunt suficiente prin ele insele pentru a fundamenta elementul material al unui presupus delict savarsit de parata asupra reclamantului.Nici in privinta celorlalte doua elemente invocate de reclamant, respectiv injuriile sau cruzimile grave, instanta a apreciat ca, prin probele administrate, nu s-a facut dovada savarsirii acestora de catre pârât.
Faptul că pârâtul nu și-a vizitat părinții la spital când aceștia au fost internați sau că nu s-a interesat de starea lor de sănătate, nu poate constitui o cruzime gravă în sensul art. 831 C. Civ., ținând mai mult de conștiința morală a fiecăruia. De asemenea, în speță nu s-a dovedit faptul că pârâtul ar fi adresat injurii grave reclamanților, martorii audiați în cauză precizând că ei personal nu au văzut acest lucru, ceea ce au relatat cunoscând exclusiv din povestirile reclamantei.
Legat de cea de-a treia conditie de admisibilitate a prezentei actiuni, respectiv aceea ca donatarul sa fi refuzat sa acorde alimente donatorului, instanta a retinut ca, fata de dispozitiile legale reglementate de art. 831 Cod civil, refuzul de alimente presupune ca donatorul a avut nevoie si a cerut alimente de la donatar, care, avand posibilitatea, a refuzat sa i le dea.Astfel, pentru existenta acestei cauze de revocare a contractului, trebuie sa fie indeplinite mai multe elemente, respectiv donatorul sa fie in nevoie, donatorul sa solicite alimente de la donatar, donatarul sa aiba posibilitatea de a-i oferi astfel de alimente si donatarul sa refuze fara motiv a-i da alimentele cerute. Legat de primele doua conditii, instanta a reținut, din raspunsurile reclamanților la interogatoriu și declarațiile martorilor, că anterior incidentelor soldate cu formularea de plângeri penale reclamanții s-au întreținut singuri iar, ulterior, după ce starea lor de sănătate s-a agravat, sora pârâtului, numita Rațu E. i-a ajutat pe reclamanți inclusiv cu mâncare. Pe cale de consecinta, reclamanții nu au probat nici starea de nevoie in care s-ar afla din punct de vedere al alimentatiei zilnice si nici adresarea vreunei solicitari paratului in sensul de a-i oferi alimente.
De asemenea, în cauza, nu s-a facut nici dovada refuzului nejustificat al parâtului de a le acorda reclamanților alimente, ultimele doua cerinte fiind, însă, subsidiare dovedirii primelor doua. Mai mult decat atat, reclamantul Rațu P. a recunoscut existenta unei stari materiale proprii suficiente care ii asigura cele necesare traiului, aratand la raspunsul la interogatoriu ca ii dadea pârâtului bani de câte ori îl ajuta, odată dându-i suma 400 lei pentru aducerea fânului. În plus, tot din raspunsul la interogatoriu, rezultă ca, ulterior incidentelor soldate cu formularea de plângeri penale și chiar în prezent, reclamanții au fost ajutați de fiica lor Rațu E., recunoastere care se coroboreaza si cu declaratiile martorilor Holuță I., Ț. M. D., care au declaratcă de îngrijirea reclamanților se ocupă fiica acestora I.. În atare conditii, chiar și în ipoteza în care reclamanții ar fi dovedit refuzul pârâtului de a-i acorda alimente, acest refuz nu ar fi fost sanctionat cu revocarea intrucat reclamanții au rude obligate la intretinere (art. 86 din Codul familiei) și în situația de a-i acorda această întreținere, astfel cum s-a facut deja dovada în cauză.
Pe cale de consecință, coroborând raționamentul logic expus mai sus cu textele de lege incidente si cu probele administrate in cauza, rezultă că reclamanții nu au făcut dovada săvârșirii de catre pârât a vreunei fapte de ingratitudine la adresa lor, motiv pentru care instanța a respins acțiunea ca nefondată.
În baza art. 274 C. Proc. Civ. a obligat reclamanții să achite pârâtului suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Rațu P. și Rațu E..
În motivare aceștia au arătat că sentința este nelegală întrucât instanța, deși reține existența unei stări conflictuale permanente între părți, existența unui comportament urât al pârâtului și soției sale față de ei,le respinge acțiunea motivând că nu s-au dovedit injuriile grave adresate de pârât și cruzimile grave, în sensul art.831 Cod Civil.
Nu au invocat atentatul la viața lor și nici existența unor cruzimi grave ci comportamentul extrem de urât, nerecunoscător, al pârâtului față de ei și refuzul lui efectiv de a le asigura alimentele necesare,
În analiza probelor administrate instanța nu aținut cont de faptul că la vârsta lor de 81 și 84 de ani, starea gravă a sănătății dovedită cu actele medicale și ancheta socială efectuată, comportamentul pârâtului și al soției sale este echivalentul acelor injurii grave și cruzimi morale prevăzute de art.831 Cod Civil.
Gravele neînțelegeri dintre ei nu sunt simple certuri/conflicte familiale cum motivează instanța ci sunt de natură a determina anularea contractului de donație.
Pârâtul a primit prin contract doar nuda proprietate a imobilului, ei păstrând uzufructul viager iar acțiunea lui de a se stabili hotarul și a se constatat dreptul de proprietate pentru imobil a fost de natură să amplifice tensiunea dintre ei, întrucât li se blochează accesul în gospodărie și, deși sunt uzufructuari, îi amenință că îi dă afară.
În drept au invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare (filele 9-11 dosar) prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În apărare, acesta a arătat că cererea de recurs este semnată de sora sa Rațu E. și nu de către recurenți, pentru că aceasta dorește să intre în posesia terenurilor și construcțiilor care fac obiectul contractului de donație, deși ea a fost înzestrată de către părinții lor, cu alte terenuri și bunuri.
În mod corect instanța de fond a reținut că, contractul de donație a cărui revocare se solicită, a fost autentificat sub nr.1310 din 03.09.2007, la BNP A. M. Șcraba L., cu scutire de raport și fără sarcină.
În mod corect s-a reținut în sentință că niciunul din martorii audiați n-au afirmat că ar fi auzit în mod direct certuri între el, soția sa și recurenți, ci doar faptul că recurenta le spunea acestora că este supărată și plângea pentru că el împreună cu sora sa se ceartă.
În realitate, recurenții sunt cei care refuză ajutorul lor, influențați fiind de sora și fratele său, nu le permit accesul la casa construită de ei, fiind nevoiți să locuiască în casa proprietatea socrilor.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurenți tribunalul reține următoarele:
Recurenții au precizat că, în susținerea cererii, nu au invocat atentatul la viață și nici existența unor cruzimi grave ci comportamentul extrem de urât, nerecunoscător al pârâtului și refuzul efectiv de a le asigura alimentația necesară.
Analizând probele administrate în cauză, corect instanța de fond a reținut că nu s-a dovedit că intimații au adresat injurii sau au săvârșit delicte împotriva donatorilor.
Nici unul dintre martorii audiați în cauză nu a perceput în mod direct amenințări, cuvinte sau gesturi neadecvate adresate de către pârâți reclamanților.
Astfel, martora Holuță I. care a declarat că de aproximativ 5 ani de zile are grijă de cei doi bătrâni și de gospodăria acestora nu l-a văzut pe intimat la domiciliul părinților. Nici martorii Fâșc G. C. S. nu l-au auzit pe pârât certându-se cu vreunul dintre părinți ( filele 67-68).
Este adevărat că martora Holuță I. și martora Ț. M. D. au arătat că reclamanta era supărată că cei doi frați T. și E. nu se înțeleg și că intimatul îi vorbește urât, însă aceste aspecte sunt auzite chiar de la reclamantă .
Martorul C. S. arată că i-a auzit certându-se doar pe pârât și sora acestuia.
Liberalitățile între vii sunt, prin esența lor, irevocabile, conform art.801 și 822-824 Cod civil. Această irevocabilitate care acționează descurajant pentru donator și contribuie la siguranța circuitului civil, nu este numai cea prevăzută în toate contractele conform art.969 Cod civil ci are și un caracter special în sensul că privește nu numai efectele ci și esența contractului, fiind o condiție de valabilitate.
Cu atât mai mult un contract de donație nu poate fi desființat prin voința uneia dintre părți, ci doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Ori, în cauza de față doar reclamanții au afirmat în fața instanței și a martorilor Holuță I. și Ț. M. D. că pârâții le-au adresat injurii și au un comportament necorespunzător ( în sensul că le adresează injurii, gesturi obscene, amenințări cu moartea, violență), aspect care nu a fost confirmat și perceput de nici unul dintre martorii audiați.
Recurenții susțin că sentința este nelegală întrucât instanța, deși reține existența unei stări conflictuale permanente între părți, existența unui comportament urât al pârâtului și soției sale respinge acțiunea privind revocarea donației.
Instanța de fond a redat ce au afirmat reclamanții și ce a auzit martora Holuță I. de la aceștia, pentru a sublinia starea conflictuală dintre părți, care îl împiedică pe pârât să presteze întreținere în favoarea reclamanților ,însă analizând probele administrate în cauză instanța a reținut că nu s-a dovedit că pârâții au adresat injurii grave sau au săvârșit un delict sau cruzimi față de părinți.
Astfel ,s-a arătat că administrarea la dosarul cauzei de către reclamanți a plângerii penale înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria C-lung. Mold. sub nr. 969/P/2012 sub aspectul săvârșirii de către pârât a infracțiunii de amenințare nu este de natura a contura elementele unui delict, atâta vreme cat nu s-a făcut dovada, printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, a săvârșirii unei infracțiuni de către pârât.
A reținut instanța de fond că în cauză au fost dovedite doar simplele certuri/neînțelegeri familiale, și că acestea nu sunt suficiente prin ele insele pentru a fundamenta elementul material al unui presupus delict săvârșit de pârât asupra reclamantului.
De asemenea, s-a arătat că în speță nu s-a dovedit faptul că pârâtul ar fi adresat injurii grave reclamanților, martorii audiați în cauză precizând că ei personal nu au văzut acest lucru, ceea ce au relatat cunoscând exclusiv din povestirile reclamantei.
Atmosfera tensionată dintre părți a fost reținută de instanța de fond, prin prisma răspunsurilor date de reclamanți la interogatoriu, a faptului că recurentul reclamant Rațu P. a formulat plângere penală împotriva pârâților – intimați, a declarației martorei Holuță I..
Această atmosferă s-a produs ca urmare a conflictului existent între pârâtul gratificat, care și-a construit o casă pe terenul primit prin contractul de donație și sora acestuia, care se ocupă de cei doi bătrâni și care, susține intimatul, îi împiedică accesul la casa sa.
Neînțelegerile dintre cei doi frați sunt surprinse atât de reclamanți în răspunsurile date la interogatoriu cât și de martorii audiați în cauză.
În aceste condiții, apreciind că dreptul lor este contestat ,pârâții au promovat o acțiune solicitând a se constata dreptul lor de proprietate și a se stabili linia de hotar . Recurenții au arătat că acest fapt a fost de natură să amplifice tensiunea dintre părți întrucât li se blochează accesul în gospodărie.
Ori, faptul că pârâții au promovat o acțiune pentru a putea exercita dreptul asupra imobilului construit nu poate fi asimilat cu injuriile și cruzimile prevăzute de art.831 Cod civil și nu dovedește intenția acestora de a îngrădi dreptul de uzufruct al recurenților .
Nu s-a dovedit că intimații, cu intenție au săvârșit delicte, cruzimi sau injurii grave, față de donatori, împrejurare în care atmosfera tensionată dintre părți nu poate atrage revocarea donației.
În ceea ce privește refuzul de alimente corect s-a reținut că acest caz de revocare a donației, presupune că donatorul a avut nevoie și a cerut alimente de la donatar, care având posibilitatea a refuzat să dea.
Existența unui contract de donație încheiat între părți nu îi obligă pe cei gratificați de a presta întreținere înaintea rudelor obligate conform art.86 Codul familiei .
Ori, în cauza de față chiar reclamanții recurenți au arătat că fiica lor ,Rațu E. a fost în permanență alături de ei și i-a îngrijit ori de câte ori a fost nevoie.
Nu s-a dovedit că reclamanții, când au fost în nevoie au solicitat ajutorul intimaților și aceștia i-au refuzat ci din susținerile recurenților și probele administrate rezultă că au o fiică obligată legal la întreținere și în situația de a le acorda întreținere.
Față de acestea, se apreciază că prima instanță corect a apreciat că nu sunt incidente cazurile prevăzute de art.831 din vechiul Cod civil pentru revocarea contractului de donație, că hotărârea recurată este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
Recurenții, ca părți căzute în pretenții vor fi obligați în temeiul art.274 Cod de procedură civilă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Amenințările persistente invocate de recurent, pretins comise de pârât la adresa reclamantului, nu au fost dovedite prin probatoriul administrat în fața primei instanțe niciunul dintre martorii audiați nu au fost în măsură să indice comiterea unor asemenea fapte determinate, atât sub aspectul datei săvârșirii acestora, cât și sub aspectul conținutului concret și al împrejurărilor de comitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții recurenți RAȚU P. și RAȚU E. ambii domiciliați în com F. Moldovei, . împotriva sentinței civile nr.201/18.02.2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul-intimat RAȚU T. domiciliat în com F. Moldovei, ..
Obligă recurenții la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Octombrie 2013.
Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond M. I. G.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 27.11.2013
Cu opinie separată jud. A. I. M. în sensul admiterii recursului, și al admiterii acțiunii.
Președinte,
A. I. M.
Opinie separată (Judecător A. I. M.) în sensul în sensul admiterii recursului, al admiterii acțiunii
În mod corect, arată recurenții că prima instanță a reținut existența unui comportament urât al pârâților față de aceștia.
Astfel, prima instanță a reținut următoarele:” Din probele administrate, instanta reține că lipsa ajutorului din partea pârâtului s-a datorat unei stari conflictuale permanente intre parti, ceea ce era de natura a nu mai face posibila convietuirea pe mai departe a partilor. In acest sens, din raspunsurile reclamanților la interogatoriu rezulta ca incepand de doi ani de zile după ce a încheiat cu pârâtul, fiul lor, contractul de donație, acesta a început să se poarte foarte urât cu ei, nu le-a adus niciodată de mâncare sau alte lucruri necesare traiului, nu a vizitat părinții când au fost internați în spital. De asemenea, îi adresează cuvinte foarte urâte iar soția pârâtului face gesturi obscene la adresa lor.Aceste aspecte se coroboreaza si cu declaratia martorei Holuță I. audiată nemijlocit de instanta”
Rezultă deci, clar și evident, că prima instanță a reținut ca dovedit, în materialitatea lui, comportamentul necorespunzător din partea pârâților față de reclamanți, că fiul nu i-a sprijinit material, deși sunt foarte bolnavi, a se vedea actele medicale (f.12,31,37,38,judecătorie).
Din ancheta socială efectuată ( f.78, judecătorie) rezultă că au o vârstă înaintată, sunt și foarte bolnavi. Numitul R. P., suferă de diabet zaharat tip II, prezintă afecțiuni cardiovasculare și insuficiență renală. De asemenea suferă de ateriopatie obliterantă a membrelor inferioare iar la piciorul stâng are un ulcer postraumatic care îl supără foarte tare și din cauza căruia se deplasează foarte greu.
Soția sa Rațu E. este bolnavă de foarte mulți ani, prezentând grave afecțiuni cardiovasculare și suferă de o spondiloză dorso-lombară. Membrele inferioare sunt măcinate de ostoporoză și are ulcere cronice de gambă infectate.
Din cauza acestor boli ambii soți se deplaseează foarte greu, stau majoritatea timpului în pat și nu au posibilitatea să se gospodărească singuri.
De reținut și vârsta înaintată a reclamanților ( peste 80 de ani).
Prima instanță a reținut și că pârâtul nu i-a vizitat la spital, că le adresează cuvinte foarte urâte, iat soția lui face gesturi obscene la adresa lor.
Cu toate că prima instanță a reținut existența acestor fapte, le găsește scuzabile, invocând relațiile tensionate permanente dintre părți. Mai reține prima instanță că nu s-a dovedit săvârșirea unui atentat la viața reclamanților sau a unor delicte sau cruzimi grave. Prima instanță a arătat că “ nu s-a dovedit faptul că pârâtul ar fi adresat injurii grave reclamanților”. Deci, deși prima instanță a reținut faptele arătate mai sus, nu le-a considerat “injurii grave”.
În primul rând, trebuie luate în considerare faptele pe care și prima instanță le-a reținut în materialitatea lor ( s-a detaliat mai sus: lipsă ajutor, gesturi obscene etc...). A le considera ca nedovedite ar însemna a agrava situația recurenților în propria cale de atac, ceea ce nu este permis, văzând că pârâții nu au exercitat cale de atac pentru a înlătura aceste considerete, deși ar fi avut această posibilitate.
În al doilea rând, se impune a aprecia asupra gravității acestor fapte. Prima instanță nu le găsește grave, mai mult le justifică prin relațiile tensionate dintre părți.
Apreciez că gravitatea faptelor este dată: este vorba de părinți, față de care trebuie manifestat un respect deosebit și un comportament corespunzător, chiar în condițiile în care nu își gratifică copiii. Cu atât mai mult, donându-le un imobil, fără nicio sarcină, comportamentul trebuie să fie impecabil.
În plus, în speță, reclamanții, părinții, sunt foarte bătrâni, și foarte bolnavi, cu posibilități materiale reduse, cu pensii foarte mici ( f.29,30,36, judecătorie). Sunt deci, niște persoane în nevoie, dependente de ajutorul altor persoane. Față de aceste împrejurări, comportamentul pârâților este nu doar insultător, ci și umilitor. Disprețul pârâtului față de părinții săi rezultă și din conținutul întâmpinării ( f.47,48 judecătorie), în care se arată că nu este adevărat că reclamanții nu se mai pot întreține din cauza vârstei și a bolilor, invocând activitatea de sobar a reclamantului. S-a arătat deja starea de nevoie în care se află reclamanții, conform actelor medicale și anchetei sociale.
Intimatul a invocat, în aceeași întâmpinare, că a avut grijă “în permanență” de părinții săi, detaliind pe perioade de timp, apărarea care nu a fost reținută de prima instanță și deci, nu poate fi avută în vedere nici de instanța de recurs, care nu este sesizată cu cale de atac din partea pârâților.
Existența relațiilor tensionate dintre părți este dovedită (plângeri penale reciproce, rezultă din declarațiile martorilor, etc...). Până la acest moment plângerile pârâților, față de reclamanți, nu s-au dovedit întemeiate ( nu interesează relațiile acestora cu alți membri ai familiei, fiecare fiind răspunzător pentru propriile fapte). Deci, nu se justifică în niciun fel lipsa de respect și comportamentul injurios și obscen față de reclamanți, din partea pârâților, ținând cont de faptul că este vorba totuși de părinți, persoane foarte în vârstă și foarte bolnave, cu o situație materială grea. De reținut că, în prezent, părțile nu locuiesc împreună, în aceeași gospodărie, deci pârâții nu se pot considera presați, presiune care ar putea justifica, într-o anumită măsură, reacții de moment.
Rezultă că pârâții au săvârșit fapte de ingratitudine față de reclamanți, gravitatea acestora, față de împrejurările speței, fiind dată, comportamentul lor fiind nu doar imoral ci și nelegal.
În ceea ce privește refuzul de alimente, starea de nevoie este dată ( s-a analizat pe larg, mai sus). Nu ar avea niciun sens cererea pentru alimente, din partea reclamanților, dacă pârâții neagă clar nevoia de ajutor din partea părinților săi.
Față de aceste aspecte, în baza art.312 alin.1,2,3 vechiul cod de procedură civilă, se impunea admiterea recursului și admiterea acțiunii pentru revocare donație.
Președinte,
A. I. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1756/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 52/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
