Uzucapiune. Decizia nr. 2644/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2644/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 624/285/2013
Dosar nr._ Uzucapiune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2644
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 6 DECEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamantul S. D., împotriva sentinței civile nr. 1914 din data de 7 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Orașul Milișăuți – prin primar și S. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către reclamantul recurent dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 126 lei, timbru judiciar de 3 lei pe care le anulează, recursul fiind legal timbrat și, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului intimat Orașul Milișăuți – prin primar și rămâne în pronunțare asupra acesteia și pe fondul cauzei.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 30.01.2013, așa cum a fost completată, reclamantul S. D., în contradictoriu cu pârâții Orașul Milișăuți, reprezentat prin primar Laurus M., și S. T., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate dreptul său de proprietate cu privire la suprafața de 1112 mp situată în orașul Milișăuți, prin uzucapiune.
Reclamantul a motivat că este cunoscut în orașul Milișăuți ca fiind proprietarul terenului în suprafață de 1112 m.p., situat în intravilanul orașului Milișăuți, la locul numit "V.-. cu parte din p.f.294/2 și p.f.294/3 din CF_(1340) a comunei cadastrale Milișăuți, care are ca proprietar pe Wasili Onesimiuk din anul 1903.
A menționat reclamantul că acest teren i-a fost dăruit de bunicul său, pentru edificarea gospodăriei.
Acest teren nu a făcut obiectul Legilor fondului funciar, de altfel toate terenurile care au aparținut familiei sale au fost declarate la C.A.P., după apariția Legii 18/1991 fiind reconstituit dreptul de proprietate și fiind eliberat titlu de proprietate, cu excepția acestei parcele, care, de frica cotelor mari, nu a fost declarată în registrul agricol.
Posesia exercitata este utila, în sensul că ea a fost continuă, declarând această parcelă în registrul agricol și plătind impozitul în fiecare an încă din anul 1991. De asemenea, posesia acesteia a fost neîntrerupta, întrucât nu a intervenit nici o faptă a vreunui terț care să ducă la întreruperea posesiei, a fost netulburată, pașnică, liniștită, în sensul că nu s-a bazat sau conservat prin acte de violență împotriva sau din partea proprietarului, a fost publică, în sensul că a exercitat posesia în văzul tuturor, întocmai ca adevăratul proprietar, și a fost exercitată sub nume de proprietar, a stăpânit bunurile pentru sine și nu pentru altul, de altfel el fiind cunoscut în comunitate ca proprietar de drept a casei și anexelor gospodărești împreună cu terenul aferent.
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1914 din data de 7 iunie 2013, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. D., în contradictoriu cu pârâții Orașul Milișăuți (prin primar) și S. T..
Pentru a hotărî atfel, prima instanță a reținut că în planul de situație întocmit de expert topograf T. C., a fost identificată suprafața de 1112 mp teren arabil, numerotată . o parte a p.f. 294/2 și p.f. 294/3, ambele înscrise în CF nr._ Milișăuți (CF vechi 1340), cu proprietar tabular Wasili Onesimiuk, din anul 1903, pentru care, deși nu s-a depus un certificat de deces, s-a prezumat că a încetat din viață, față de data înscrierii dreptului de proprietate.
În speță, au fost aplicabile dispozițiile Codului civil din anul 1864 în materia uzucapiunii rap. la art.82 din Legea nr.71/2011, întrucât posesia reclamantului, așa cum a rezultat din probe, a început sub imperiul acestei legi.
Având în vedere declarația martorului H. I., coroborat cu evidențele de registru agricol (declarat în rolul agricol ediția 2010 - 2013), în cauză nu s-a dovedit că s-a exercitat asupra imobilelor din litigiu o posesie utilă, în sensul disp. art.1847 Cod civil, pentru sine, de peste 30 de ani, conform art. 1860, 1890 Cod civil, martorul relatând că terenul se află în posesia reclamantului de 6-7 ani.
Nu a putut fi reținută joncțiunea posesiilor reclamantului și a tatălui acestuia, pârâtul S. T., nefiind îndeplinite, în primul rând, condițiile prev. de art.1860 cod civil din anul 1864, căci bunul nu a fost transmis reclamantului cu titlu universal sau particular, apoi, față de momentul începerii posesiei, Decretul-Lege nr.115/1938, ale cărui dispoziții ar fi incidente, nici nu o recunoaște.
Cum reclamantul nu a dovedit împlinirea termenului de prescripție achizitivă, cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul pentru următoarele motive:
Instanța de fond a făcut o analiza superficiala si insuficienta a fondului
cauzei, neluând in considerare înscrisurile depuse de către el, mai mult, instanța de fond trebuia sa observa ca din moment ce terenul nu a fost declarat la C.A.P. nu avea cum sa intre in patrimoniul C.A.P. si deci după apariția legilor fondului funciar nu se putea cere reconstituirea dreptului de proprietate, iar din moment ce nu s-a formulat cerere in temeiul Legii 18/1991, singura cale prin care a putut sa dobândească dreptul de proprietate asupra terenului, care îl posedă, a fost cea a uzucapiunii, fiindcă chiar daca nu are acte pe acest teren, acest teren este al său de la străbunicul lui, străbunicul fiind proprietar in cartea funciara, teren pe care va continua sa îl posede, fără sa îl deposedeze nimeni
Superficialitatea cercetării fondului a fost evidenta in motivarea „nu poate fi reținuta joncțiunea posesiilor”. Nu a putut să-și dea seama unde cum nu s-a probat exercitarea posesiei din moment ce apare înscris cu acest teren in registrul agricol (instanța de fond nu a avut in vedere si evidentele din registrul agricol pentru anii 1992-1996 depus la dosar, unde apare înscris cu acest teren) si el am plătit impozitul pe acest teren încă din anul 1992, iar angajații primăriei orașului Milisauti au cunoscut acest lucru, mai ales ca terenul este si intravilan lângă casa, fiind de notorietate faptul ca deține acest teren si ca este al său, terenul fiind împrejmuit cu gard si neavând conflicte cu vecinii terenului (fapt confirmat si de către martor).
A considerat ca instanța de fond a făcut o aplicare greșita a dispozițiilor legale in materia uzucapiunii si a considerat ca a interpretat greșit considerând ca este necesara o stăpânire a terenului pentru sine de 30 de ani si neluând in considerare si posesia exercitata si de tatăl său și considerând ca nu se poate retine joncțiunea posesiilor.
Mai mult, instanta de fond a aplicat si coroborat dispozițiile privitoare la uzucapiune din Decretul 115/1938 cu cele din Codul civil numai cu privire la transmiterea bunului, in schimb nu a coroborat dispozițiile referitoare la uzucapiune atunci când a venit vorba si de joncțiunea posesiilor, considerând in mod eronat ca Decretul-Lege nr. 115/1938 nu recunoaște, in condițiile in care este stipulat in dispozițiile acestui decret ca pentru a uzuca este necesare o posesie de peste 30 de ani de la data decesului proprietarului tabular, aceasta fiind singura condiție.
In concluzie, a solicitat admiterea recursului si pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată, recurentul a solicitat a se constata dreptul său de proprietate, dobândit prin uzucapiune asupra terenului arabil în suprafață de 1112 mp identificat în planul de situație întocmit de expert topograf T. C., respectiv . o parte a p.f. 294/2 și p.f. 294/3, ambele înscrise în CF nr._ Milișăuți (CF vechi 1340), cu proprietar tabular Wasili Onesimiuk, din anul 1903.
Cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune se soluționează în contradictoriu cu proprietarul imobilului, instituția uzucapiunii fiind o sancțiune împotriva acestuia, care nu a fost diligent și a permis ca bunul proprietatea sa să se afle în posesia altei persoane un timp foarte îndelungat.
Or, potrivit înscrisurilor aflate la filele 6-12 dosar, . 294/2 și 294/3, înscrise în CF nr._ Milișăuți (CF vechi 1340), figurează cu proprietar tabular Wasili Onesimiuk, din anul 1903.
Cum, în cauza de față, pârâtul Orașul Milișăuți nu are calitatea de proprietar tabular, acesta nu are nici calitate procesuală pasivă, care impune identitate între pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
De altfel, chiar recurentul susține că terenul a aparținut străbunicului său, care este proprietar tabular, că nu a fost predat la CAP și nu a depus nici o dovadă a dreptului de proprietate al pârâtului Orașul Milișăuți asupra terenului în cauză.
Constatând că reclamanții nu au făcut dovada calității procesuale pasive a acestui pârât, conform art. 1169 C.civ., față de disp. art. 137, art.162 și art.306 C.pr.civ., instanța va admite excepția invocată privind lipsa calității procesuale pasive față de acest pârât.
Nu se vor analiza aspectele invocate de reclamant prin cererea de recurs, față de acest pârât privind durata posesiei, joncțiunea posesiei cu privire la terenul în litigiu etc., care constituie apărări de fond, față de caracterul prioritar al excepției, care face de prisos cercetarea fondului cauzei.
În ceea ce privește acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâtul S. T., moștenitor al proprietarului tabular, soluția pronunțată de instanța de fond este corectă întrucât reclamantul nu a dovedit împlinirea termenului de prescripție achizitivă.
Legea aplicabilă este cea în vigoare la data când a început posesia sub nume de proprietar.
În dreptul civil român, regimul dobândirii drepturilor reale prin uzucapiune asupra unui imobil a fost reglementat în două categorii de norme.
Astfel, o primă categorie de reglementări se regăsește în cartea a III-a din titlul XX al Codului civil, care se completează cu unele prevederi ale Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aceste norme fiind aplicabile numai în regiunile în care a funcționat sistemul de publicitate imobiliară bazat pe registrele de transcripțiuni și inscripțiuni.
Pe de altă parte, în regiunile supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărți funciare, uzucapiunea a operat în condițiile prevăzute în art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Prin decizia dată în recurs în interesul legii nr. 86/10.12.2007 ,ÎCCJ a statuat că în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938.
Potrivit art. 28 din același decret s-a prevăzut că dacă "cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat" Așadar, corect a reținut prima instanță că speța trebuie analizată fie din perspectiva Codului Civil din anul 1864, fie din perspectiva art.28 din Decretul –lege 115/1938, funcție de data începerii posesiei,
Din probele administrate în cauză rezultă că recurentul a început a exercita asupra imobilelor în litigiu o posesie utilă în urmă cu aproximativ 6-7 ani, împrejurare în care în speță, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din anul 1864
Or, din declarația martorului H. I., coroborat cu evidențele de registru agricol (declarat în rolul agricol ediția 2010 - 2013), în cauză nu s-a dovedit că s-a exercitat asupra imobilelor din litigiu o posesie utilă, în sensul disp. art.1847 Cod civil, pentru sine, de peste 30 de ani, conform art. 1860, 1890 Cod civil, martorul relatând că terenul se află în posesia reclamantului de 6-7 ani.
Contrar susținerii recurentului evidențele din registrul agricol depuse la dosar vizează perioada 2010- 2013 și nu 1992-1996.
Prin joncțiunea posesiilor se înțelege unirea posesiei actuale a posesorului cu cea a autorului său, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Astfel, în cazul în care recurentul invocă joncțiunea posesiilor, sunt aplicabile dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938 întrucât se invocă posesia începută sub imperiul acestei legi de către tatăl său cu privire la un imobil înscris în carte funciară.
Cum pentru motivele mai sus enunțate s-a reținut că Orașul Milișăuți nu are calitate procesuală pasivă, urmează a se analiza joncțiunea posesiilor față de celălalt pârât, moștenitorul proprietarului tabular.
Corect a reținut instanța de fond că în cauză nu poate fi reținută joncțiunea posesiilor căci bunul nu a fost transmis reclamantului cu titlu universal sau particular, astfel încât recurentul nu a dovedit că este succesor în drepturi al autorului său.
De asemenea, recurentul nu poate invoca împotriva tatălui său, intimatul din prezenta cauză posesia exercitată de acesta, pentru a dovedi împlinit termenul prevăzut pentru prescripția achizitivă.
Recurentul invocând calitatea de fost proprietar al pârâtului, chemându-l în judecată în calitate de moștenitor al proprietarului tabular nu poate să invoce posesia exercitată de acesta pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune împotriva celui a cărui posesie se solicită a se uni cu a sa.
În aceste condiții, criticile invocate de recurent sunt nefondate, motiv pentru care instanța pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.312 alin.1 cod de procedură civilă va respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașului Milișăuți.
Respinge recursul declarat de către reclamantul S. D., domiciliat în Milișăuți, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1914 din data de 7 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul S. T., domiciliat în Milișăuți, ., jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 6 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A.
Grefier,
S. A.-M.
Red. L.A./Judecător fond P. G./Tehnored. S.A.M./5 ex./05.02.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1025/2013. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 1223/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
