Fond funciar. Decizia nr. 1756/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1756/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 548/314/2012
Dosar nr._ - fond funciar –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1756
Ședința publică din data de 04 IULIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta P. A., domiciliată în mun. Suceava, ..56, ., . împotriva sentinței civile nr.4152 din data de 27 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA – prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava și C. ORĂȘENEASCĂ SALCEA – prin reprezentant, cu sediul în ..
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27 IUNIE 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru da posibilitatea recurentei reclamante P. A. prin avocat ales I. M. precum și consilierului juridic pentru secund intimată să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 04 IULIE 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 15.01.2012, sub nr._ , reclamanta P. A. a chemat în judecată pe pârâtele C. Județeană Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Orășenească Salcea pentru aplicarea Legii 18/1991, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea titlului de proprietate nr. 2864/7 august 2009 emis de C. Județeană Suceava pentru suprafața de 1,08 ha teren situat în extravilanul orașului Salcea, jud. Suceava, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin mai multe hotărâri judecătorești irevocabile, i s-a reconstituit - în calitate de moștenitoare a mamei sale Rîșca E. - dreptul de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren între care și suprafața de 1,08 ha teren situat pe raza orașului Salcea, jud. Suceava.
A precizat reclamanta că, întrucât autoritățile administrative nu au procedat la punerea în posesie, la atribuirea efectivă a terenului și la emiterea titlurilor de proprietate, s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului care, la data de 9 decembrie 2008, a pronunțat o hotărâre prin care a obligat statul român să-i predea efectiv terenurile în termenul stabilit de această instanță, iar în caz contrar să-i plătească, cu titlu de despăgubiri materiale, echivalentul în moneda națională a sumei de 75.000 euro, hotărâre ce trebuia pusă în executare până la data de 6 iulie 2009.
De asemenea, reclamanta a arătat că pârâta C. orășenească Salcea, în încercarea de a o pune în posesie, i-a prezentat terenurile existente la acea dată în rezerva Primăriei Salcea iar ea și-a dat acordul pentru a fi pusă în posesie pentru o anume suprafața de teren și a semnat înscrisurile premergătoare emiterii titlului pentru acea suprafață de teren. După primirea titlului de proprietate a constatat însă că terenul înscris în titlul menționat în petitul acțiunii este situat pe un alt amplasament, care nu corespunde calitativ cât și ca amplasament și posibilități de exploatare. Așa fiind, a apreciat reclamanta că a fost indusă în eroare cu privire la amplasamentul terenului.
D. urmare, a solicitat să se constate că titlul de proprietate este lovit de nulitate întrucât a fost emis după expirarea termenului în care putea fi executată hotărârea CEDO, respectiv după data de 6 iulie 2009 și numai cu acordul său mai putea fi emis un titlu de proprietate ori acest acord a fost dat pentru un alt teren, reclamanta fiind indusă în eroare de membrii comisiei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus, în copie, titlul de proprietate atacat și adresa din data de 27 aprilie 2009 (f.4,5).
Legal citată, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, apreciind că nu există nici un motiv de nulitate a titlului de proprietate nr. 2864/2009 care să se circumscrie cazurilor prevăzute de disp. art. III din Legea nr. 169/1997.
În dovedire a fost anexată documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2864/2009 (f.12-21).
Pârâta C. Orășenească Salcea a înaintat la dosar, de asemenea, documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2864/2009 (f. 27-33)
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 4152 din data de 27 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a respins acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamanta P. A., domiciliată în Suceava, .. 56, ., ., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Suceava și C. Orășenească Salcea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit Titlului de proprietate nr. 2864/07.08.2009, în favoarea autoarei reclamantei, numita Râșca E., a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,08 ha teren arabil, situat în extravilanul comunei Salcea, jud. Suceava, în tarlaua „Căprărie (Livezi)”, . 4).
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la baza emiterii titlului de proprietate anterior menționat a stat sentința civilă nr. 4750 din 24 mai 1993 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosar nr. 5/1993, prin care instanța a dispus reconstituirea în favoarea petentei R. E. a dreptului de proprietate și pentru suprafețele de: 36 ari teren la locul numit „Sfarag”, 36 ari la „Cînepiște” și 36 ari la locul numit „Fîntîna lui M.”, de pe teritoriul comunei Salcea (f.16).
D. fiind faptul că autoritățile administrative au întârziat punerea în executare a sentinței civile nr. 4750/24.05.1993, reclamanta P. A., în calitate de moștenitoare a petentei R. E., s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului care a pronunțat Hotărârea din 9 decembrie 2008 în cauza „P. împotriva României”. Astfel, Curtea a hotărât ca, în termen de trei luni de la data la care hotărârea rămâne definitivă, conform art. 44 alin. 2 din Convenție, Statul român trebuie să reconstituie în manieră efectivă dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenurilor de 2 ha și 1,08 ha, așa cum este prevăzut de deciziile definitive din 9 februarie și 24 mai 1993 și să ia măsuri pentru ca prefectul de Suceava să dispună o decizie, conform deciziei din 6 mai 1992.
În consecință, urmare a ofertei Comisiei locale de fond funciar Salcea acceptată de reclamanta P. A., a fost întocmit procesul – verbal de punere în posesie nr. 5671 din 02.07.2009 pentru suprafața de 1,08 ha teren arabil situat în extravilanul comunei Salcea, în tarlaua „Căprărie (Livezi)”, având ca vecinătăți: N - Moștenitorii L. D., E – Drum expl., S – M. D., V – Drum Aeroport (f. 17-20, 27-33). În baza acestui proces – verbal de punere în posesie a fost emis ulterior Titlul de proprietate nr. 2864/07.08.2009 (f.21, 28).
Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat constatarea nulității Titlului de proprietate nr. 2864/07.08.2009 emis pe numele R. E., pe de o parte, motivat de faptul că a fost emis ulterior datei stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru reconstituirea și punerea efectivă în posesie cu suprafața de 1,08 ha teren iar pe de altă parte, motivat de faptul că a fost indusă în eroare cu privire la amplasamentul terenului asupra căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Față de cele invocate, instanța reține că, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, cazurile de nulitate ale titlului de proprietate sunt strict și limitativ prevăzute de lege ori, acțiunea reclamantei, motivată de nemulțumirea sa față de amplasamentul terenului ca și de emiterea titlului cu depășirea unui anumit termen, nu se încadrează în dispozițiile art. III din Legea 169/1997.
În acest context, instanța are în vedere faptul că nemulțumirile reclamantei privitoare la amplasamentul ori categoria de folosință a terenului reconstituit trebuiau aduse la cunoștința Comisiei Locale de fond funciar pe calea plângerii, trebuind să conteste actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, respectiv procesul - verbal de punere în posesie, C. fiind cea care rezolvă această contestație anterior emiterii titlului de proprietate. Actele premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit.
După eliberarea titlului de proprietate, asemenea contestații, cum este cea de față a reclamantei, nu sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil reconstituirii dreptului de proprietate.
Mai mult decât atât, instanța reține că oferta Comisiei locale de fond funciar Salcea, care viza două suprafețe de teren aflate în rezerva comisiei (respectiv în tarlaua „Cier” și în tarlaua „Căprărie Livezi”), între care reclamanta avea posibilitatea a alege (sau nu), a fost acceptată de aceasta cu privire la terenul în suprafață de 108 ari situat în tarlaua „Căprărie” (f.17,19, 31,33). De menționat este și faptul că nici în cuprinsul ofertei și nici în cuprinsul cererii de acceptare nu se regăsesc indicați vecinii terenului în suprafață de 1,08 ha. (comisia nedispunând de mai mult teren în acest loc), însă în cuprinsul procesului verbal de punere în posesie nr. 5671/02.07.2009 se regăsesc menționate vecinătățile terenului, procesul verbal de punere în posesie fiind, de asemenea, semnat de reclamantă (f.20,27), de unde rezultă faptul că aceasta a avut cunoștință de amplasamentul terenului (inclusiv de vecinătăți), acceptându-l.
În ceea ce privește emiterea titlului de proprietate după termenul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (respectiv în trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii din 9 decembrie 2008, conform art. 44 alin. 2 din Convenție), instanța reține că această împrejurare nu constituie o cauză de nulitate, în raport de disp. art. III din Legea nr. 169/1997, ea putând atrage, eventual, răspunderea statului pentru întârzierea în punerea în executare a hotărârii.
Pentru toate aceste considerente, constatând că Titlul de proprietate nr. 2864/07.08.2009 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a promovat recurs reclamanta P. A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului recurenta arată că instanța de fond i-a respins greșit acțiunea formulată prin care a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 2864/7.08.2009, că față de motivele de nulitate invocate a reținut doar că neexecutarea în termenul stabilit prin hotărârea CEDO nu atrage nulitatea actului emis după acea dată, ci poate atrage răspunderea statului român pentru executarea cu întârziere.
Pe de altă parte, recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat că emiterea titlului de proprietate s-a făcut cu acordul său expres și după acest acord și neatacarea actelor întocmite de C. Locală nu se mai poate solicita anularea titlului de proprietate.
Apreciază astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Cele două temeiuri care atrag nulitatea titlului de proprietate nu trebuie analizate separat fiind interdependente. Analiza lor separată și strict formală le deturnează sensul firesc și denaturează situația de fapt.
În baza hotărârii CEDO, C. locală de fond funciar Salcea i-a făcut propuneri de atribuire a terenului în suprafață de 1,08 ha, reținându-se că ea și-a dat acordul pentru amplasamentul arătat și evidențiat în procesul verbal de punere în posesie nr.5671 din data de 02 iulie 2009, înscris pe care acesta l-a semnat după ce i-a fost arătat terenul și i s-a indicat care este amplasamentul în planul parcelar.
În baza acestor înscrisuri, înaintate Comisiei Județene Suceava a fost emis titlul de proprietate nr.2864 din data de 7 august 2009 iar după eliberarea titlului de proprietate, ea a constatat că în realitate terenul ce i-a fost prezentat la 27 mai 2007 cu ocazia deplasării în teren și care a fost înscris în titlul de proprietate, nu se regăsește faptic în tarlaua respectivă pe amplasamentul arătat.
Verificând situația la O.C.P.I. a constatat că apare în planul parcelar pe un alt amplasament cu alte vecinătăți, amplasament pentru care practic nu are titlu de proprietate.
Astfel, apare evident că membrii comisiei locale au indus-o în eroare pe aceasta cu ocazia deplasării în teren și a întocmirii procesului verbal de punere în posesie, prezentându-i o parcelă de teren pe care aceasta să o accepte, înscriind vecinătăți fictive, care de fapt nu se regăsesc în planul parcelar.
Așadar la momentul de față ea are un titlu de proprietate pentru o suprafață de teren care nu se regăsește faptic și apare înscrisă în planul parcelar cu un teren pentru care nu are titlu de proprietate.
Dându-și acordul pentru terenul care i-a fost prezentat la data de 27 mai 2009 ca fiind cel pentru care i se va emite titlul de proprietate, acesta nu r fi avut interes să atace actele premergătoare emiterii titlului de proprietate așa cum a reținut instanța de fond care nu a analizat susținerea sa în sensul că a fost indusă în eroare, aspect care a fost evidențiat de neconcordanța dintre vecinătățile înscrise în titlul de proprietate și cele rezultate din plabul parcelar întocmit și avizat de C. Locală Salcea.
Practic în aceasta constă și imposibilitatea de a promova o acțiune în revendicare împotriva actualilor deținători ai terenului.
În acest context apreciază că trebuie analizată și susținerea privitoare la executarea tardivă a hotărârii CEDO.
Executarea acestei hotărâri după expirarea termenului stabilit prin respectiva hotărâre de către instanța europeană se poate face numai cu acordul său. Care în această modalitate ar renunța la dreptul de a fi despăgubită cu sumele stabilite în hotărârea respectivă.
Dreptul la aceste despăgubiri se naște în momentul expirării termenului stabilit dacă autoritățile competente n-au procedat la executarea hotărârii în sensul de a reconstitui în manieră efectivă dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,08 ha.
Ori, emiterea unui titlu de proprietate pentru un teren care faptic nu se regăsește în tarlaua respectivă nu poate fi considerată o executare cu bună credință a dispozitivului hotărârii instanței europene și o reconstituire în manieră efectivă a dreptului său de proprietate.
Arată că, a se aprecia că ea ar avea doar posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru întârzierea de o lună de zile, înseamnă a se eluda aplicarea, executarea hotărârii instanței europene prin emiterea în mod formal a unui înscris, fără o predare efectivă a terenului, predare care nu este posibilă întrucât în fapt, . în titlul de proprietate eliberat nu există.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, schimbarea în totalitate a sentinței civile pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii cererii, invocând în drept dispozițiile prev. de art.304, pct.9 Cod Procedură Civilă.
C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare în conformitate cu prevederile art.118 Cod Procedură Civilă, arătând că prin titlul de proprietate nr.2864/2009 s-a reconstituit în favoarea numitei R. E. (autoarea recurentei-reclamant P. A.) dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,08 ha teren arabil, situat în extravilanul localității Salcea, în tarlaua „Căprărie".
La baza emiterii titlului de proprietate menționat a stat sentința civilă nr.4750/1993 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosar nr.5/1993, prin care instanța a dispus reconstituirea în favoarea numitei R. E. a dreptului de proprietate și pentru suprafețele de: 36 ari teren la locul numit „Sfarag", 36 ari la „Cînepiște" și 36 ari la locul numit „Fîntîna lui M.", de pe teritoriul localității Salcea.
În prezenta cauză, recurenta-reclamant P. A. a solicitat constatarea nulității titlului de proprietate nr.2864/2009, motivat de faptul că a fost emis ulterior datei stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru reconstituirea și punerea efectivă în posesie cu suprafața de 1,08 ha teren și de faptul că a fost indusă în eroare cu privire la amplasamentul terenului asupra căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Intimata a mai învederat faptul că, în cazul în care recurenta avea nemulțumiri cu privire la amplasamentul suprafeței de 1,08 ha teren situat în tarlaua ,,Căprărie”, avea posibilitatea să facă demersuri pentru corectarea acestei situații anterior emiterii titlului, dar din fișa proces verbal de punere în posesie nr.5671/2009 rezultă că recurenta-reclamant P. A. a semnat fără obiecțiuni aceasta fișă proces verbal de punere în posesie, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu amplasamentul terenului.
În art.III din Legea nr. 169/1997, cazurile de nulitate ale titlului de proprietate sunt strict și limitativ prevăzute de lege, astfel că motivele invocate de recurenta-reclamant nu se încadrează în dispozițiile acestui articol din lege.
Față de cele arătate, a solicitat să se constate că sentința civilă nr.4152/2012 este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului formulat de recurenta-reclamant P. A., ca neîntemeiat, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. ultim din Codul de procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă.
C. Locală de fond funciar Salcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondat a recursului formulat împotriva Sentinței civile nr.4152/27.09.2012 de către P. A., ca nefondat.
În fapt, a arătat că după pronunțarea Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza P. A. împotriva României din 9.12.2008 reclamanta P. A. a fost invitată prin adresa nr.4727 din 22.05.2009 la Primăria Salcea.
În data de 27.05.2009 membrii Comisiei Locale Salcea de Fond funciar, însoțiți de reprezentantul Comisiei Județene Suceava - delegat P. C., doamna P. A. și fiul acesteia P. V. s-au deplasat în teren în vederea identificării și punerii în posesie pe numita P. A. cu suprafețele reconstituite prin Sentința Civilă nr._93 și prin Sentința Civilă nr. 1331/9.02.1993.
Din Certificatul de Moștenitor nr. 24/959 din 7.03.1959 rezultă că P. I., socrul doamnei A. a avut terenul pe raza localității P. în zona cantonului nr.3.
Fiind un canton al căilor ferate române, bine individualizat, terenul a fost ușor de identificat stabilindu-se că fostul amplasament este actualmente ocupat de CET (.>
Deoarece celelalte 3 amplasamente descrise în Hotărârea 4750 din 24.05.1993 sunt ocupate în mod legal, comisia locală efectuează a doua deplasare în tarlaua „Căprărie Livezi”, unde i se prezintă doamnei A. o suprafață de 1.08 ha teren compact aflată în rezerva Comisiei locale Salcea suprafață rezultată ca urmare a aplicării coeficientului de diminuare de 3%.
Conform dispozițiilor art. 10 alin 1 din HG 890/2005 de aprobare a regulamentului cadru de aplicare a legilor fondului funciar, doamna P. A. trebuia în termen de 7 zile să comunice în scris dacă este de acord sau nu cu terenul propus. Toate aceste aspecte au fost consemnate în procesul verbal nr. 4857/27.05.2009 semnat de toți participanții la acțiune depus la dosar în primul ciclu procesual.
În data de 2.07.2009 doamna A. se prezintă la Primăria Salcea împreună cu fiul său și declară în scris că este de acord cu amplasamentul în suprafață de 1,08 ha din tarlaua Căprărie Livezi oferit de Comisie în schimbul terenurilor avute la Șfarag 0.36ha, Cânipiște 0.36ha și fântâna lui M. 0.36 ha stabilite prin Sentința Civilă nr.4750/24.05.1993 dar nu este de acord cu propunerea făcută pentru cele 2ha din zona Cantonului 3.
În mod corect prima instanță a apreciat că nemulțumirile reclamantei privitoare la amplasamentul ori categoria de folosință a terenului reconstituit trebuiau aduse la cunoștința Comisiei Locale de fond funciar pe calea plângerii, să conteste actele premergătoare emiterii titlului de proprietate respectiv procesul verbal de punere în posesie, C. fiind cea care rezolvă această contestație anterior emiterii titlului de proprietate.
Pornind de la dispozitivul Hotărârii CEDO se observă că Statul Român este obligat la reconstituirea efectivă a dreptului de proprietate a suprafețelor de 2ha și 1.08 ha sau în lipsa acestor operațiuni achitarea către reclamantă a sumei de 75000Euro cu titlu de despăgubiri. Practic, reclamanta a solicitat instanței anularea titlului de proprietate nr. 2864/2009 în ideea de a obține suma de_ euro cu titlu de despăgubiri, conform Hotărârii CEDO.
Faptul că reclamanta a acceptat punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 1.08 ha la „Căprărie” după termenul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu constituie o cauză de nulitate în raport de disp. art.III din Legea 169/1997.
Prima instanță a analizat întreaga procedură privind emiterea titlului de proprietate nr. 2864/2009 și a constatat că a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale și că nu sunt incidente dispozițiile art. 111 din Legea 169/1997.
În aceeași ordine de idei arată că instanța de fond a reținut corect că oferta Comisiei locale de Fond funciar Salcea, care viza două suprafețe de teren aflate în rezerva Comisiei respectiv în tarlaua „Cier”, și în tarlaua „Căprărie Livezi” între care reclamanta avea posibilitatea a alege sau nu a fost acceptată de aceasta terenul în suprafață de 108 ari de la „Căprărie Livezi”.
Practic, recurenta a acceptat oferta Comisiei Locale Salcea fără a avea vreo nemulțumire cu privire la terenul de la „Căprărie Livezi”, conform declarației înregistrate la Primăria Orașului Salcea sub nr. 5708/2.07.2009 și a fișei proces verbal de punere în posesie care a fost semnată de recurentă fără obiecțiuni, acestea constituind documentația premergătoare emiterii titlului în discuție.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de către reclamanta – recurentă și care se circumscriu disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în speță, prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta – recurentă critică sentința instanței de fond, arătând că este dată cu aplicarea greșită a legii; că eronat a reținut prima instanță, că neexecutarea în termenul stabilit prin hotărârea CEDO nu atrage nulitatea actului emis după această dată, ci răspunderea statului pentru executarea Hotărârii CEDO cu întârziere.
Mai învederează reclamanta – recurentă, că eronat este raționamentul conform căruia, dacă reclamanta și-a dat acordul expres cu privire la emiterea titlului, și nu a atacat actele întocmite de comisia de fond funciar, nu se mai poate solicita anularea titlului de proprietate; că cele două temeiuri care atrag nulitatea titlului de proprietate sunt interdependente, analiza lor separată determinând denaturarea situației de fapt.
Din analiza ansamblului probator administrat în cauză, tribunalul constată că reclamanta P. A. a chemat în judecată C. Județeană Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. orășenească Salcea, solicitând a se constata nulitatea titlului de proprietate 2864/7 august 2009, emis pentru suprafața de 1,08 ha teren situat în extravilanul Orașului Salcea, jud. Suceava, motivând că, după primirea titlului de proprietate, a constatat că terenul înscris în acest act este situat pe alt amplasament și nu corespunde nici calitativ, nici ca amplasament cu cel descris în titlu, și că în aceste împrejurări, se consideră indusă în eroare cu privire la amplasament; că, de fapt, intimații au încercat să creeze doar aparența aducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în hotărârea CEDO; că, în condițiile în care titlul de proprietate a fost emis după expirarea termenului în care această hotărâre putea fi executată, actul menționat este lovit de nulitate, și că, în împrejurările descrise mai sus, acest titlu putea fi emis doar cu acordul expres al reclamantei recurent.
La fila 45 dosar fond, se regăsește Hotărârea CEDO - Cauza P. împotriva României, din 9 decembrie 2008, prin care, instanța europeană a statuat că s-a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție cu privire la neexecutarea hotărârilor interne; că s-a încălcat art. 1 din Protocolul 1 în ceea ce privește neexecutarea deciziei definitive din 6 mai 1992; de asemenea, s-a statuat că, în termen de 3 luni de la data la care această hotărâre rămâne definitivă conform art. 44 alin. 2 din Convenție, statul pârât trebuie să reconstituie în manieră efectivă, dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenurilor de 2 ha și de 1,08 ha, așa cum este prevăzut prin deciziile definitive din 9 februarie și 24 mai 1993, și să ia măsuri pentru ca prefectul de Suceava să emită o decizie, conform deciziei din 6 mai 1992.
Pentru neîndeplinirea acestor operațiuni, statul va trebui să plătească reclamantei, tot în interval de 3 luni, suma de 75.000 euro și orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru daună materială, 7500 euro și orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru daună morală.
Potrivit procesului verbal nr. 4857/27 mai 2009, membrii Comisiei locale Salcea, împreună cu delegatul Prefecturii Suceava și reclamanta recurentă P. A., împreună cu fiul său V., s-au deplasat în teren pentru identificarea suprafețelor de 2 ha și de 1,08 ha, descrise prin sentințele civile 1331/1993 și 4750/1993.
Din cuprinsul acestui înscris, tribunalul reține că reclamantei recurente i s-au prezentat două variante de amplasament, una în tarlaua CIER (CET), unde C. locală de fond funciar Salcea avea o suprafață de 3 ha teren rezervă; a doua variantă de amplasament a fost prezentată recurentei, în tarlaua Căprărie Livezi, unde C. mai avea o rezervă de 1,08 ha teren agricol.
Trebuie de precizat că susmenționatul proces verbal a fost semnat de către reclamanta recurentă și fiul său, aspect ce demonstrează că, într-adevăr, la data menționată, cei doi s-au deplasat în teren la locurile descrise mai sus.
Referirea la prevederile art. 10 din HG 890/2005 este de natură să arate că, într-adevăr, restituirea terenului solicitat de către recurentă nu era posibilă pe vechiul amplasament, acesta fiind motivul pentru care comisia de fond funciar Salcea a propus punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru un teren cu amplasament din rezerva comisiei.
Astfel, potrivit textului menționat anterior, în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri.
Aceste dispoziții imperative au fost respectate întocmai, căci prin declarația olografă existentă la fila 33 dosar fond, reclamanta P. A. arată expres, că acceptă oferta formulată de autoritățile comunei Salcea, și că dorește să primească terenul din tarlaua Căprărie – Livezi, în suprafață de 108 ari.
Din această declarație, rezultă fără echivoc, că recurenta și-a manifestat acordul de voință în sensul celor menționate, neformulând critici în legătură cu categoria de folosință a acestei suprafețe, nici cu faptul că amplasamentul oferit și acceptat astfel, nu coincide cu vechiul amplasament.
Dimpotrivă, este de observat că această declarație expresă este dată de reclamanta recurentă după ce a solicitat personal, efectuarea de verificări în baza de date a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară, cu privire la parcelele descrise prin procesul verbal cu prilejul deplasării în teren la locul „Livezi”, situația juridică și modul de amplasare a acestora rezultând din actele de puse la filele 38 – 41 dosar.
Tocmai urmare a acestor verificări, recurenta și-a manifestat în mod expres, acordul, în sensul de a fi pusă în posesie cu 108 ari la locul Căprărie Livezi, fiind emis și titlul de proprietate contestat.
Tot ca și consecință a demersurilor efectuate, reclamanta recurentă a semnat și procesul verbal de punere în posesie de la fila 67 dosar fond, neformulând nicio obiecție în legătură cu terenul, cu vecinătățile, cu amplasamentul, sau cu categoria de folosință a acestuia.
Nu în ultimul rând, tribunalul constată că, după efectuarea acestor operațiuni, reclamanta le-a contestat, formulând o plângere penală împotriva modalității în care s-a derulat această procedură, prin Ordonanța 2127/P/2009 din 24 ianuarie 2011, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de numitul L. I., în considerarea calității sale de președinte al comisiei de fond funciar Salcea.
Constată tribunalul, de asemenea, că ansamblul probator administrat în cauză nu relevă faptul că, urmare a deplasării în teren pentru identificarea amplasamentului parcelei de 1,08 ha, reclamanta ar fi criticat aceste demersuri, din perspectiva tardivității efectuării lor, documentația existentă la dosar necuprinzând vreun înscris din care să rezulte această împrejurare.
Mai mult, deși recurenta invocă necorespunderea terenului din punct de vedere calitativ sau ca distanță față de vechiul amplasament, nu a produs nicio probă în susținerea acestor afirmații.
Este relevant și faptul că instanța de control judiciar, procedând la verificarea conținutului CD – ului depus de OCPI Suceava la dosar, ca urmare a solicitărilor de la termenul de judecată din 16 mai 2013, a constatat că acest suport electronic conține Planul parcelar în format analogic și electronic pentru tarlaua „Căprărie Livezi”, fiind planul ce a stat tocmai la baza întocmirii Titlului de proprietate a cărui nulitate absolută parțială se solicită – filele 30 – 31 dosar recurs, și care de altfel, a fost depus și scriptic la fila 16 dosar recurs, fiind unul și același cu cel de la filele 38 – 39 dosar fond.
Din verificarea mijloacelor probatorii administrate în fața instanței de control judiciar, respectiv înscrisurile depuse la filele 36 – 39 dosar recurs demonstrează că planul parcelar menționat, având identificator electronic_ UAT Salcea nu se suprapune cu terenul de 1,08 ha evidențiat în titlul de proprietate atacat, nefiind în măsură să demonstreze modalitatea în care intimații ar fi indus în eroare recurenta reclamantă, cu privire la amplasament.
Din această perspectivă, corect a reținut judecătorul fondului, că dacă reclamanta ar fi fost nemulțumită de oferta Comisiei de fond funciar Salcea, ar fi trebuit să o materializeze printr-un refuz, ceea ce nu s-a întâmplat.
Dispozițiile art. III din Legea 169/1997 menționează că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cum ar fi actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri; actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri; actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor; actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991; actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
Raportând aceste text de lege la motivele invocate de reclamanta recurentă prin cererea de chemare în judecată și reiterate prin motivele de recurs, este evident că în speță nu sunt date motive care să atragă nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate atacat.
De altfel, temeinic și legal a reținut judecătorul fondului, că această reglementare nu conține dispoziții referitoare la sancțiunile care ar interveni în ipoteza în care titlul de proprietate ar fi emis după termenul stabilit de CEDO, ci este de natură să atragă răspunderea statului pentru întârzierea în punerea în executare a hotărârii.
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că sentința primei instanțe este rezultatul unei juste aplicări și interpretări a textelor de lege incidente în speță, și a unei corecte aprecieri a probatoriului administrat în cauză, astfel încât, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamanta recurentă P. A. ca nefundat, și totodată, va menține hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamanta P. A., domiciliată în mun. Suceava, ..56, ., . împotriva sentinței civile nr.4152 din data de 27 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA – prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava și C. ORĂȘENEASCĂ SALCEA – prin reprezentant, cu sediul în ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 IULIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. B. L. M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./15.07.2013.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1730/2013. Tribunalul SUCEAVA | Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 2360/2013.... → |
|---|
