Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1730/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1730/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 978/285/2011
Dosar nr._ Rezoluțiune contract
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1730
Ședința publică din data de 25 iunie 2013
Președinte: B. I. E.
Judecător: I. G.
Judecător: I. M.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanta M. Z., împotriva sentinței civile nr. 742 din data de 20 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați pârâtul P. A. L. și chematul în garanție C. L..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea reclamantei recurente, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 25 iunie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2011 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamanta M. Z. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. A. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.12.2008 și să-l oblige pe acesta să îi restituie suma de 5.000 euro (21.250 lei), pe care i-a achitat-o cu titlu de preț pentru un autoturism marca Skoda O..
În motivare a arătat că la data de 18 decembrie 2008 s-a deplasat in bazarul de mașini organizat in mun. Rădăuți, cu ideea de a cumpăra un autoturism la mâna a doua.
Având in vedere oferta făcuta de către parat, a acceptat sa achiziționeze de la acesta autoturismul marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare TMBZZZ1V4W2086835 și . motor_, autovehicul care s-a constatat ulterior ca având o . caroserie falsificata si drept urmare organele de urmărire penala, prin rezoluția dată în ds. nr. 341/P/2009 din data de 15.03.2010, au dispus anularea înmatriculării acestui autoturism.
A mai arătat reclamanta că deși a dus diverse tratative cu pârâtul, acesta a refuzat să-i restituie prețul pe care i l-a achitat pentru respectivul autoturism, care nu poate să fie pus în circulație.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâtul P. A.-L. a formulat în cauză întâmpinare și cerere de chemare în garanție a numitului C. L., proprietarul autoturismului, respectiv a certificatului de înmatriculare cu nr. SV.00194903V eliberat la data de 12.05.2008 și a cărții de identitate .. nr._ în care a figurat ca ultim proprietar această persoană.
A arătat pârâtul că în cazul în care reclamanta are vreo pretenție, este obligată să se îndrepte împotriva proprietarului real al autoturismului.
În ceea ce privește pretențiile de restituire, acestea sunt exagerate și nereale deoarece de la data 18.12.2008 și până la data când i-au fost reținute numerele de înmatriculare a folosit și uzat autoturismul, care a fost implicat și în accident de circulație și deteriorat, motiv pentru care nu mai poate cere prețul plătit. De asemenea, aceasta nu mai poate preda autoturismul în starea în care l-a luat și numai folosința minimă zilnică a acestuia, de 10 euro pe zi, acoperă întregul preț, chiar mai mult decât atât, reclamanta nefiind în țară a lăsat mașina copiilor ei, care au carnet de conducere și care au folosit-o zi și noapte.
A mai arătat pârâtul că și el este la fel de păgubit, dacă trebuie să restituie prețul, întrucât, la rândul său, a plătit lui C. L. prețul mașinii și nici nu a cunoscut că autoturismul pe care l-a avut acesta în proprietate și încă alți 3 proprietari, nu poate fi înmatriculat.
Autoturismul a fost verificat de R.A.R.A de 4 ori și când l-a cumpărat I.T.P.-ul era valabil 2 ani, susținerile lui putând fi verificate în dosarul nr. 341/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
Prin încheierea de ședință din 8 februarie 2012, instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul P. A. L., conform art. 63 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 742 din data de 20 februarie 2012, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta M. Z., în contradictoriu cu pârâtul P. A. L..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.12.2008, preconstituit într-un înscris sub semnătură privată, pârâtul P. A. L. a transmis reclamantei M. Z. dreptul de proprietate asupra unui autoturism folosit, marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_, cu număr de identificare TMBZZZ1V4W2086835 și . motor_, pentru prețul de 5.000 euro, tot la acel moment cumpărătoarea intrând în posesia fișei de înmatriculare și a cărții de identitate a vehiculului.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că pârâtul, la rândul lui, a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului, cu același nr. de identificare, de la C. L., potrivit contractului încheiat sub semnătură privată la data de 10.12.2008, iar din adresa nr._/3.01.2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Suceava a rezultat că autoturismul achiziționat de reclamantă de la pârât, marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_, cu număr de identificare TMBZZZ1V4W2086835, . motor_, an de fabricație 1998 provine înmatriculat din data de 12.05.2008 pe numele lui C. L., proprietarii anteriori fiind C. D. (19.05.2003 – 12.05.2008) și Bardan P. S. ( 1.08.2000 – 1.04.2003).
Într-adevăr, din cercetările efectuate în dosarul nr. 341/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, a rezultat că numărul de identificare prezintă modificări, fără a putea fi stabilită . original, acest vehicul cu număr de identificare TMBZZZ1V4W2086835 a fost omologat pentru circulație la data de 15.01.1999 la RAR Satu M., primul proprietar fiind C. M., apoi a făcut obiectul mai multor vânzări succesive, producătorul autovehiculelor Skoda, prin relațiile date de ., a comunicat că nu a fost fabricată o mașină Skoda cu numărul de identificare mai sus prezentat, însă motorul tip AGR, având seria_ a fost montat pe un autoturism Skoda O. Tour având . caroserie TMBZZZ1U4W2086624, or acesta a figurat înmatriculat inițial pe numele societății Polaris SRL Z. (9.09.1998 – 7.11.2006), apoi pe numele lui G. G. (7.11.2006 și până în prezent), conform adresei nr._/29.12.2011 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor S..
Conform art. 1020 – 1021 Cod civil, condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.
În cauza de față, pârâtul, în calitate de vânzător, și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, anume a predat bunul și actele necesare pentru înmatriculare pe numele cumpărătorului, apoi atât timp cât persoana de la care a cumpărat la rândul lui vehiculul provenea înmatriculat cu acesta s-a prezumat buna lui credință, ce nu a fost răsturnată prin administrarea de probe contrarii anume nu s-a probat că a cunoscut viciile ascunse ale bunului vândut constând în modificarea seriei de caroserie, cu atât mai mult cu cât și prin rezoluția nr. 341/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava din data de 15.09.2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoane neidentificate pentru comiterea infracțiunilor de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art.85 al.1,2 din OUG nr.195/2002 și fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 al.1,3 Cod penal, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale, respectiv neînceperea urmăririi penale împotriva reclamantei, pârâtului și a lui C. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.85 al.1,2 din OUG nr.195/2002, cu argumentul că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective, drept urmare instanța a respins atât cererea de rezoluțiune a contractului, pe cale de consecință și cererea de repunere în situația anterioară prin restituirea prețului de către vânzător cumpărătorului, implicit cererea de obligare la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta prin care a arătat următoarele:
Reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtului prin care a solicitat instanței a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de 18.12.2008, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 5.000 euro la cursul de schimb din data îndeplinirii obligației de restituire, suma reprezentând titlul de preț al unui autoturism Skoda O..
Așa cum a arătat în motivarea în fapt, la data de 18 decembrie 2008 s-a deplasat în bazarul de mașini organizat în municipiul Rădăuți deoarece avea intenția de a cumpăra o mașină.
In urma verificării ofertei din acest târg de mașini, a acceptat oferta pârâtului de a achiziționa autoturismul marca Skoda O., . TMBZZZ1V4W2086835, ._.
Ulterior, în urma unor cercetări penale efectuate în cauză, s-a constatat că . a fost modificată, prin rezoluția din 15.03.2010 în dosar nr. 341/P/2009 s-a dispus anularea înmatriculării autoturismului cumpărat.
Anterior promovării acțiunii a încercat a soluționa pe cale amiabilă litigiul, pârâtul refuzând restituirea prețului.
In cauză a fost formulată din partea pârâtului întâmpinare, precum și cerere de chemare în garanție a numitului C. L. acesta figurând ca ultim proprietar al autoturismului. In general pârâtul a susținut că nu se justifică pretențiile reclamantei cu privire la restituirea prețului pentru că și el a fost înșelat neștiind că autoturismul nu mai poate fi înmatriculat.
Cererea de chemare in garanție a fost disjunsă în temeiul art.63 din Codul de procedură civilă.
Examinată fiind acțiunea, instanța de fond a ajuns la concluzia că aceasta nu este întemeiată. In general situația de fapt a fost reținută corect întrucât s-a avut în vedere actul de vânzare-cumpărare a autoturismului folosit marca Skoda O., precum și împrejurarea că . caroserie a acestui autoturism aparține altui autoturism al unei societăți comerciale, concluzia fiind că autoturismul are o ., aspectele au fost verificate și în dosarul penal nr. 341/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Instanța de fond a apreciat greșit modul de aplicare a disp.art. 1020-1021 cod civil potrivit cărora condiția rezolutorie este subînțeleasă în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu își îndeplinește angajamentul său. S-a apreciat că din moment ce vânzătorul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, respectiv predarea bunului și actelor necesare pentru înmatriculare, buna lui credință s-a prezumat. In acest context acțiunea s-a respins.
Pentru a putea fi admisă acțiunea prin atragerea răspunderii vânzătorului viciul lucrului vândut trebuie să fie ascuns, să fie la data încheierii contractului și să fie grav în sensul că face bunul impropriu întrebuințării potrivit destinației sale, ori să-i micșoreze în mod determinant utilitatea.
In materia vânzării de autoturisme folosite s-a considerat în practica judiciară că există viciul ascuns numai acela care nu putea fi descoperit după o verificare serioasă, pe care cumpărătorul era obligat să o facă personal sau printr-o persoană autorizată. Or, în speță, modificarea seriei caroseriei nu putea fi depistată printr-o verificare serioasă din partea cumpărătorului ori a unei persoane calificate. In această situație acțiunea reclamantei este întemeiată sub toate aspectele și se cere a fi admis recursul, casarea sentinței și admiterea acțiunii.
Prin recursul formulat la data de 4 mai 2012, reclamanta a solicitat admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate și în rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din data de 18.12.2008 și în consecință obligarea pârâtului să-i restituie suma de 5.000 euro pe care a achitat-o cu titlu de preț.
În motivare a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că vânzătorul nu poate fi obligat să-i restituie suma de 5.000 de euro achitată cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului Scoda O., motivat pe faptul că acesta ar fi fost de bună credință, că la data respectivă nu ar fi cunoscut viciile autoturismului pe care i l-a înstrăinat.
In cauză s-a făcut aplicarea și interpretarea greșită a legii, referitoare la răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului înstrăinat.
. cazul vânzării-cumpărării unui autoturism cumpărătorul poate constata viciile bunului pe care-1 achiziționează atunci când dă dovadă de prudență și diligență necesară, însă acest lucru se întâmplă numai în cazurile în care acele vicii pot fi constatate de către orice persoană cât de puțin avizată sau ajutată de un specialist.
Or, atâta vreme cât autoturismul pe care i l-a înstrăinat pârâtul a fost pus în circulație întrucât era deja înmatriculat în România chiar prin intermediul instituțiilor abilitate în acest sens, este evident că din punct de vedere al cumpărătorului (în cazul de față a reclamantei) nici nu se mai punea problema că autoturismul ar avea vicii legate de valabilitatea înscrierii autoturismului în circulație, pentru că ar fi avut .riei falsificată.
Deci, este clar că reclamanta nu a avut nici o culpă legată de existența acelui viciu, anume de falsul respectiv și nici nu se poate pune problema că ea și-ar fi asumat un asemenea risc încât să cumpere un autoturism ce prezintă acel viciu, pentru că în orice moment, la un control de rutină a organelor de poliție i se atrăgea o răspundere penală.
Viciul ascuns al autoturismului a fost descoperit la o perioadă mai mare de timp de la încheierea convenției, cu prilejul unei verificări la RAR Suceava, lucru pe care personal nu avea cum să-l descopere.
In literatura și practica judiciară s-a reținut că viciile ar fi grave, atunci când bunul înstrăinat nu mai poate fi întrebuințat (în cazul de față autoturismul mai sus menționat) în scopul pentru care are destinația și prin urmare nici nu s-ar fi încheiat convenția de vânzare-cumpărare.
In atare situație este clar că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege referitoare la răspunderea pentru vicii ascunse ale bunului vândut, răspundere care-i incumbă în mod exclusiv vânzătorului indiferent dacă acesta a fost de bună sau rea credință.
Fără nici o putință de tăgadă reclamanta a fost îndreptățită să solicite restituirea sumei achitate cu titlu de preț de la persoana care i-a înstrăinat personal autoturismul, cu atât mai mult cu cât regimul juridic al contractelor de vânzare-cumpărare pentru un autoturism folosit este mult mai permisiv decât cel al actelor autentice de vânzare-cumpărare încheiate în fața notarilor publici.
In mod nefondat instanța de fond a reținut buna credință a pârâtului și în baza acestei erori l-a exonerat de orice răspundere, astfel că prin această statuare a limitat excesiv obligația de garanție a vânzătorului
Cum pârâtul este o persoană care se ocupă de regulă cu vânzări de mașini, este clar că acesta a cunoscut viciul autoturismului pe care i l-a înstrăinat, asumându-și în consecință riscul în legătură cu vânzarea bunului.
A solicitat să se constate lipsa oricărei culpe din partea sa în cumpărarea unui autoturism care are asemenea vicii.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente în cauză, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta M. Z. a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul P. A. L. la data de 18.12.2008 și obligarea acestuia să-i restituie prețul achitat în sumă de 5000 Euro pentru autoturismul marca Skoda O., cu nr.de înmatriculare_, cu nr.de identificare TMBZZZ1V4W2086835, . motor_, motivând că în urma cercetărilor efectuate în dosarul penal nr.341/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a constatat că autoturismul are o . caroserie modificată, motiv pentru care s-a dispus anularea înmatriculării acestuia.
Deși reclamanta nu a indicat temeiul de drept al acțiunii, prima instanță a respins acțiunea motivând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1020-1021 Cod civil, întrucât pârâtul și-a executat obligațiile asumate prin contract și că nu s-a probat că a cunoscut viciile ascunse ale autoturismului vândut reclamantei.
Se constată așadar că prima instanță, cu încălcarea principiului disponibilității procesului civil și al rolului activ al judecătorului, consacrate prin art.129 Cod procedură civilă, a respins acțiunea pe două temeiuri juridice diferite, care nu pot coexista, soluția astfel pronunțată fiind nelegală.
Față de modul deficitar al redactării cererii de chemare în judecată, în baza principiului mai sus menționat și pentru pronunțarea unei sentințe temeinice și legale în cauză, instanța de fond avea obligația să ceară lămuriri reclamantei cu privire la motivarea în drept a acțiunii (art.129 Cod procedură civilă), să de-a acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitate a cererii din perspectiva dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Neprocedând astfel, nu se poate ști ce anume a judecat prima instanță, respectiv acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, reglementat de art.1020-1021 Cod civil, sau acțiunea în rezoluțiune, denumită și redhibitorie, pentru vicii ascunse ale lucrului vândut reglementată de art.1355 Cod civil, situație ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei și cu imposibilitatea realizării controlului judiciar sub aspectul legalității și temeiniciei sentinței pronunțate în cauză.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.312 al.2 și 5 Cod procedură civilă cu trimitere la art.304 pct.5 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se conforma observațiilor mai sus menționate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta M. Z., domiciliată în Rădăuți, .. 15, ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 742 din data de 20 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați pârâtul P. A. L., domiciliat în Rădăuți, ., jud. Suceava și chematul în garanție C. L., domiciliat în ., ..
Casează sentința civilă nr. 742/20 februarie 2012 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
B. I. E. I. G. I. M.
Grefier,
S. A.-M.
Red. I.G.
Judecător fon P. G.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./08.07.2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1223/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1756/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
