Cereri. Decizia nr. 288/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 2071/334/2012
Dosar nr._ -alte cereri-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 288
Ședința publică din data de 11 iulie 2013
Completul compus din:
Președinte: G. D.
Judecător: L. A.
Grefier: Ș. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror G. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelant H. M. împotriva sentinței civile nr. 550 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, intimați fiind H. V. și A. T. Broșteni.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă apelant H. M. și intimat H. V., lipsă fiind intimat A. T. Broșteni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Având în vedere obiectul cauzei și reglementarea instituției punerii sub interdicție din art. 30 și 33 din Decretul 32/1954, instanța pune în discuție calificarea prezentei căi de atac din recurs în apel.
Apelant H. M. este de acord ca instanța să califice prezenta cale de atac ca fiind un apel.
Instanța, având în vedere prevederile art. 30 și 33 din Decretul 32/1954, califică prezenta cale de atac ca fiind apel și nu recurs, motiv pentru care completul de judecată va fi constituit din primii doi judecători.
Apelant H. M. solicită admiterea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar o reclamație adresată Postului de Poliție Broșteni.
Instanța apreciază că înscrisul depus nu constituie o probă în accepțiunea Codului de procedură civilă, însă încuviințează depunerea acestuia la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apelantul H. M. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. În susținerea motivelor de apel, a arătat că tatăl său este nevăzător de 3 ani, nu cunoaște banii, iar unele persoane cu rea intenție profită de acest handicap pentru a-i lua pensia, sub forma unor pretinse împrumuturi. În aceste condiții, apelantul solicită acordarea strictului necesar către intimat, iar cu restul banilor să se constituie o rezervă financiară, care să fie folosită la nevoie.
Intimat H. V. solicită respingerea apelului întrucât cele susținute de apelant nu sunt conforme cu realitatea. A mai arătat că apelantul este necăsătorit, consumă băuturi alcoolice, i-a luat cartea de identitate, i-a luat pensie în repetate rânduri, motiv pentru care a formulat plângere către organele de poliție.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 05.12.2012 și înregistrată sub nr._ petentul H. M. în contradictoriu cu intimatul H. V. și A. T. din cadrul Primăriei orașului Broșteni a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună punerea sub interdicție judecătorească a numitului H. V. și numirea reclamantului în calitate de curator special al acestuia.
În motivarea cererii sale petentul arată că este fiul lui H. V. care suferă de afecțiuni psihice, respectiv demență senilă, sens în care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.
Reclamantul învederează faptul că tatăl său are un comportament care pune în pericol relațiile de conviețuire în sensul că formulează și trimite diverse memorii la toate instituțiile publice din țară fără nici un motiv și, pe lângă toate acestea este și nevăzător și poate fi oricând înșelat de orice persoane rău intenționate să semneze acte care îi pot aduce grave prejudicii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 164 și urm Cod civil.
S-au depus la dosar: acte de stare civilă, Bilet de ieșire din spital, Certificat de încadrare în grad de handicap nr. 319/11.01.2011, acte medicale, Adeverința nr. 2636/2012, Hotărârea nr. 973/29.07.1991 .
În conformitate cu prevederile art. 33 din Decretul nr. 32/1954 numitul H. V. a fost audiat de către instanța de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 din Decretul nr. 32/1954 cererea, împreună cu înscrisurile anexate au fost comunicate procurorului care a dispus efectuarea cercetărilor necesare.
Instanța a dispus emiterea de adrese către A. T. Broșteni, pentru a întocmi și a depune la dosar un Raport de Anchetă socială, către Cabinetul medicului de familie, G. A., către Cabinet Medical B. M. S., răspunsurile fiind anexate la dosar.
Prin Încheierea de ședință din data de 23.01.2013, în temeiul art. 30 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954 instanța a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice pentru expertizarea numitului H. V. sens în care a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei copii ale documentelor din dosar pentru efectuarea Raportului de expertiză medicală psihiatrică.
S-a depus la dosar Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 136/A1Psila care a fost supus numitul H. V., efectuat de către Serviciul de Medicină Legală Suceava care concluzionează faptul că acesta prezintă diagnosticul de „hipertensiune arterială stadiul I-II, cardiopatie ischemică cronică dureroasă, degenerescență maculară senilă cu scăderea vederii la nivelul ambilor ochi, adenom de prostată” afecțiuni somatice care nu îi anulează capacitatea de analiză și sinteză a faptelor sale penale și civile astfel că poate să se îngrijească de interesele sale fiind capabil să-și administreze bunurile, discernământul fiind păstrat.
Prin sentința civilă nr. 550 din 24 aprilie 2013, Judecătoria Vatra Dornei a respins acțiunea având ca obiect „punere sub interdicție” formulată de petentul H. V. M., în contradictoriu cu intimatul H. D. V. și A. T. - Primăria orașului Broșteni, ca nefondată.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe petentul H. M. a solicitat punerea sub interdicție a numitului H. V..
Analizând cererea, prin prisma probelor administrate, instanța reține, în primul rând ca, potrivit art. 168 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, „Soluționarea cererii de punere sub interdicție judecătorească se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă” însă pânăla . noului Cod de procedură civilă, sunt aplicabile în cauză prevederile art. 30 - 33 din Decretul nr. 32/1954.
Pentru aceste motive, instanța a analizat prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil și ale Decretului 32/1954, astfel cum urmează:
După cum a rezultat din analiza documentelor depuse la dosar numitul H. V., în vârstă de 83 de ani a lucrat ca mecanic și electrician, este căsătorit și locuiește împreună cu soția sa.
După cum a reieșit din Raportul de Anchetă socială întocmit de către Serviciul de Autoritate Tutelată Broșteni, pârâtul H. V. are o stare generală de sănătate bună, un comportament bun în familie și societate.
Fiind audiat de către instanță, numitul H. V. a declarat că locuiește în satul Holda – Broșteni și are soția bolnavă. A mai declarat că are în proprietate o vacă pe care o îngrijește și obține venituri lunare din pensie. Pârâtul a declarat că își achită singur facturile lunare și că nu este de acord ca fiul său să fie numit tutore și nici curator.
De asemenea, Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 136/A1Psi la care a fost supus numitul H. V., efectuat de către Serviciul de Medicină Legală Suceava concluzionează faptul că, acesta prezintă diagnosticul de „hipertensiune arterială stadiul I-II, cardiopatie ischemică cronică dureroasă, degenerescență maculară senilă cu scăderea vederii la nivelul ambilor ochi, adenom de prostată” afecțiuni somatice care nu îi anulează capacitatea de analiză și sinteză a faptelor sale penale și civile astfel că poate să se îngrijească de interesele sale fiind capabil să-și administreze bunurile, discernământul fiind păstrat.
In drept, conform art. 164 Cod civil, persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească.
Trebuie subliniat faptul că punerea sub interdicție este o instituție menită să ocrotească persoana care, din cauza alienației sau debilității mintale, nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale. Prevederea legală condiționează astfel punerea sub interdicție de existența unei stări de tulburare mintală cu caracter general și permanent.
În consecință, dacă o persoană, deși capabilă, deci cu discernământ, nu poate să-și administreze bunurile și să-și apere interesele în condiții mulțumitoare din cauza bătrâneții, nu sunt întrunite condițiile pentru punerea sub interdicție, constatarea alienației mintale ori a debilității mintale a persoanei trebuind să rezulte dintr-un act medical întocmit așa cum prevăd dispozițiile legale ce reglementează această instituție. Instanța a subliniat faptul că pârâtul s-a prezentat la un termen de judecată, a comunicat în mod corespunzător cu completul și a depus diligențe pentru a dovedi că are o stare de sănătate psihică bună.
De asemenea, cu ocazia interogatoriului luat din oficiu, pârâtul a dovedit că este orientat temporalo-spațial și că are discernământul păstrat, răspunzând în mod clar si corect la fiecare întrebare adresată de către instanță (fila 45).
În consecință, față de probele administrate în cauză instanța și-a format convingerea că persoana a cărei punere sub interdicție se solicită, H. V. are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale astfel că a respins cererea de punere sub interdicție, formulată de petentul H. M., ca nefondată.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă instanța a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul H. M. a formulat apel prin care a solicitat admiterea apelului și casarea sentinței atacate.
În motivarea căii de atac, reclamantul a arătat că intimatul pârât nu se poate îngriji singur întrucât este nevăzător, handicap de gradul I, cu însoțitor, soția acestuia, nevăzătoare, este imobilizată la pat, iar ambii suferă de autism în proporție de 75%. De asemenea, a mai arătat că intimatul nu cunoaște valoarea banilor, iar veniturile obținute din pensie sunt sustrase de persoane de rea-credință.
Legal citat, intimatul s-a prezentat în instanță și a formulat concluzii de respingere a apelului ca nefondat, întrucât cele susținute de apelant nu sunt conforme cu realitatea.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de apel formulată, apelantul critică în esență hotărârea primei instanțe pe motiv că pârâtul, din cauza vârstei înaintate și a discernământului diminuat, risipește veniturile din pensie, iar în caz de boală este lipsit de resurse financiare, motiv pentru care ar fi necesară punerea sa sub interdicție.
Potrivit art. 164 alin. 1 din Cod civil, „persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale va fi pusă sub interdicție judecătorească”, iar conform art. 211 din Legea nr. 71/2011, „în sensul Codului civil (…) prin expresiile alienație mintală sau debilitate mintală se înțelege o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele social-juridice ce pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile.”
Dispozițiile art. 30-32 din Decretul nr. 32/1954 – aplicabil în cauză sub aspectul procedurii – reiese că o probă esențială în stabilirea alienației sau a debilității mintale este expertiza medico-legală psihiatrică.
Or, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. nr. 136/A1Psila rezultă că afecțiunile somatice ale pârâtului nu sunt de natură a-i anula capacitatea de analiză și sinteză a faptelor, astfel că poate să se îngrijească de interesele sale fiind capabil să-și administreze bunurile, discernământul fiind păstrat.
Păstrarea discernământului de către pârât reiese și din declarația dată de acesta în fața primei instanțe, precum și din concluziile verbale puse în apel.
În consecință, criticile apelantului nefiind întemeiate, în temeiul art. 296 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelant H. M., domiciliat în domiciliat în orașul Broșteni, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 550 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._, intimați fiind H. V., domiciliat în orașul Broșteni, . Suceava, și A. T. - Primăria orașului Broșteni.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. L. A. D. D. Ș. M.
Pentru jud. plecat în C.O.Pentru jud. plecat în C.O.
semnează președintele instanței.semnează președintele instanței.
Red. L.A.
Tehnored. Ș.M.
2 ex / 17.07.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1470/2013. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1967/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
