Obligaţie de a face. Decizia nr. 2016/2013. Tribunalul SUCEAVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 2016/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 4239/86/2013
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2016
Ședința publică din data de 19 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: D. E. M.
Pe rol, pronunțarea recursului formulat de pârâta C. E. împotriva sentinței civile nr. 175 din 08 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ *, intimată fiind reclamanții L. E. și L. L. a lui I..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 12 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 26 octombrie 2010.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea promovată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului și înregistrată sub nr._ la data de 27.03.2008, reclamanții L. E. și L. L. A L. I., au chemat-o în judecată pe pârâta C. E.- A L. G., solicitând instanței ca ,prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei să mute stâlpul de beton, care stopează accesul lor, către locuința proprietatea personală, stâlp pe care pârâta l-a mutat spre interiorul căii de acces stabilită în favoarea terenului reclamanților, să se dispună grănițuirea proprietăților limitrofe, să se stabilească în funcție de actele de proprietate ale fiecăreia dintre părți, linia de hotar începând de la drumul de acces la locuința proprietate și până la limita exterioară a gospodăriilor lor.
Totodată, au solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că dețin o locuință personală situată în ., jud. Suceava, la locul numit „ Acasă – pe vale”, că gospodăria este prevăzută cu un drum de acces spre locuința lor, care este vizualizat în planul de situație și care este prevăzut cu poartă de acces, fixată de stâlpi, iar, la data de 13 martie 2008, pârâta a mutat stâlpul de beton, astfel că ,în prezent, nu mai au acces spre terenul ce reprezintă drumul de acces spre locuința proprietate.
În acest sens, reclamanții au susținut că s-au adresat cu o cerere către Primăria comunei Pârteștii de Jos, jud. Suceava, dar nu au primit nici un răspuns scris, motiv pentru care au formulat o nouă cerere în data de 25 martie 2008.
În privința grănițuirii, având în vedere că nu s-a stabilit o linie de hotar, între proprietățile comune, consideră că este necesar a se face acest lucru.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Reclamanții au depus la dosar, în copie sau în original, următoarele acte: dovada de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, împuternicire avocațială, contracte de vânzare cumpărare nr. 366 din 13 ianuarie 1992 și nr, 1105 din 20 iunie 2003, extras de carte funciară, cereri, Sentința civilă nr. 1343 din 20 octombrie 2000 a Judecătoriei Gura Humorului, plan de situație, Sentința civilă nr. 324 din 10 aprilie 2003 a Judecătoriei Gura Humorului, plan de situație, Sentința civilă nr. 324 din 10 aprilie 2003 a Tribunalului Suceava, Decizia nr. 1863 a Curții de Apel Suceava, act medical.
Ulterior, reclamanții au depus precizări la acțiunea inițial formulată, arătând că solicită obligarea pârâtei la mutarea stâlpului de beton, stâlp de gard, turnat în data de 13 martie 2008, care le stopează accesul către locuința proprietate personală, stâlp pe care pârâta l-a mutat înspre interiorul căii de acces, amplasându-l chiar în fața porții reclamanților (la o distanță de 4-5 m perpendicular pe aceasta), așa cum a indicat pe planul de situație, că solicită stabilirea unei linii de hotar între cele două proprietăți.
Au arătat că solicită a se avea în vedere că a depus la dosarul cauzei un extras din cartea funciară din care rezultă că terenul pe care se află amplasat acest stâlp de către pârâtă este .-429 mp, din Cartea Funciară nr.200 a comunei cadastrale Pârteștii de Jos.
Prin Sentința civilă nr. 867 din 21 iunie 2010 a Judecătoriei Gura Humorului s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de reclamanta L. E., s-a respins acțiunea formulată de reclamanții L. E. și L. L., având ca obiect obligație de a face (ridicare stâlp) și grănițuire, precum și obligarea reclamanților, în solidar, să plătească pârâtei cheltuieli de judecată, în cuantum de 200 lei.
Instanța a avut în vedere următoarele:
,,Conform extrasului de carte funciară (fila 13) reclamanții L. L. și L. E. sunt proprietari în devălmășie asupra parcelei funciare nr.1135 de 429 mp cu casă și anexe gospodărești din cartea funciară nr.220 a comunei cadastrale Pârteștii de Jos, imobilele fiind libere de sarcini, situate în . județul Suceava. Imobilele au fost cumpărate de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.366 din 13.01.1009 de notariatul de Stat Județean Suceava (fila 11), menționându-se dreptul de uzufruct viager al vânzătorilor L. I. și L. E..
Conform planului de situație invocat de reclamanți (fila 17), întocmit la 07.03.1992, .-a divizat în . clădiri de 215 mp pe care se află o casă și un grajd ce au fost înstrăinate de L. I. a T. către L. L. a I. și . clădiri de 214 mp pe care se află o bucătărie care rămâne la vechiul proprietar L. I. a T.. Pe acest plan reclamanții au indicat că stâlpul în litigiu se află situat pe ..
În dosarul nr.2392/2000 al Judecătoriei Gura Humorului reclamanții L. E., L. L. și L. E. au chemat-o în judecată pe pârâta C. E., solicitând instanței să o oblige pe pârâtă să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de circa 200 mp teren identic cu . din cartea de evidență funciară a comunei cadastrale Pârteștii de Jos, completându-și ulterior acțiunea cu un alt capăt de cerere privind grănițuirea proprietăților părților. În expertiza efectuată în cauză expertul a identificat terenul deținut de pârâtă ca fiind .. Prin sentința civilă nr.324 din 10.04.2003 a Judecătoriei Gura Humorului s-a admis în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2,70 mp teren menționat în planul raportului de expertiză și s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul C-A-D-H-B din același plan de situație. Prin decizia civilă nr.1744 din 01.10.2003 a Tribunalului Suceava s-a respins ca nefundat apelul pârâtei. Prin decizia civilă nr.1863 din 19.11.2004 a Curții de Apel Suceava s-a admis recursul pârâtei, s-au modificat în tot sentința civilă nr.324 din 10.04.2003 a Judecătoriei Gura Humorului și decizia civilă nr.1744 din 01.10.2003 a Tribunalului Suceava și s-a respins acțiunea ca nefondată. Prin decizia civilă nr.337 din 07.03.2005 a Curții de Apel Suceava s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de L. E..
Dosarul nr.700/2000 a fost soluționat prin sentința civilă nr.671 din 25.05.2000 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă și irevocabilă prin neapelare, când s-a admis acțiunea pentru prestație tabulară formulată de reclamantul C. V., împotriva pârâților Orașul Gura Humorului, B. N. și Gavrilean M.; s-a constatat că B. N. și Gavrilean M. au dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra parcelei nr.959/100 de 570 mp din CF nr.642 a . și a parcelei nr.1114/4 din CF nr.1047 a .; s-a constatat că reclamantul a dobândit prin cumpărare de la cele două pârâte dreptul de proprietate asupra celor două parcele sus-menționate și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele reclamantului.
În ce privește primul capăt de cerere – ridicarea stâlpului de beton, instanța constată că în conformitate cu raportul expertizei cadastrale stâlpul în litigiu se află situat pe . (conform expertizei . s-a format din ., iar . în vechiul plan cadastral, iar la data întocmirii planului de situație nu s-a făcut o ridicare topografică efectivă în care să se țină seama de configurația parcelelor actuale în raport de configurația veche cadastrală, deoarece în această comună lipsește cartea funciară, fiind distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial), pe planul de situație al raportului de expertiză (fila 70) stâlpul figurând pe linia de hotar a terenului lor. Reclamanții nu au administrat nici o altă probă pentru a dovedi că stâlpul a fost mutat de pârâtă spre interiorul drumului de acces al reclamanților. Față de starea de fapt arătată instanța constată că acest capăt de cerere nu este întemeiat și va fi respins.
Cu privire la al doilea capăt de cerere privind grănițuirea, instanța constată: reclamanții au solicitat grănițuirea dintre terenurile limitrofe proprietatea părților. Conform art.584 cod civil: „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”. Deși instanța a pus în vedere reclamanților în mod repetat (încheierile din 19.05.2008 – fila 28, din 09.06.2008 – fila 31, din 30.06.2008 – fila 33) să depună la dosar actele de proprietate ale părților, deci și ale pârâtei, pentru terenurile în litigiu, extrase de carte funciară și planuri de situație, reclamanții nu au depus acte de proprietate pentru a dovedi că pârâta este proprietara parcelei nr.528/1. Nici în dosarele atașate spre consultare la cererea reclamanților nu există acte din care să rezulte că pârâta C. E. este proprietara parcelei nr.528/1. Ori pârâta nefiind proprietara terenului în litigiu ., instanța constată că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, astfel că va admite această excepție ridicată din oficiu și pe cale de consecință va respinge acest capăt de cerere.
Întrucât nu și-au dovedit susținerile, reclamanții se fac vinovați de cauzarea cheltuielilor avansate de pârâtă în această cauză (pârâta s-a prezentat la 20 de termene, suportând costul transportului la/de la instanță, notoriu fiind că un drum dus-întors Pârteștii de Jos – Gura Humorului costă 10 lei), astfel că în baza art.274 cod procedură civilă instanța îi va obliga pe reclamanți în solidar să plătească pârâtei 200 lei cheltuieli de judecată. Deși prin cererea depusă la 21.06.2010 (fila 108) pârâta a solicitat 1.000 lei cheltuieli de judecată, instanța nu acordă mai mult de 200 lei întrucât alte cheltuieli nu au fost dovedite.,,
Prin Decizia civilă nr. 148 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul formulat de către reclamanții L. E. și L. L., casată în parte sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță, numai cu privire la capetele de cerere având ca obiect grănițuire.
Instanța a avut în vedere:
,,Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la mutarea stâlpului de beton, turnat la data de 13.03.2008, care împiedică accesul reclamanților, spre locuința lor ( stâlp mutat de pârâtă spre interiorul căii dec acces stabilită, în favoarea reclamanților ), de asemenea au solicitat proprietăților limitrofe a părților, iar pe baza actelor depuse la dosar, să se stabilească linia de hotar începând de la drumul de acces la locuința proprietate și până la limita exterioară a gospodăriilor părților.
Din actele depuse la dosar, rezultă că reclamanții recurenți au dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 429 mp teren, în baza contractului de vânzare cumpărare 366/992, încheiat la data de 13.01.1993 și evidențiat în C.F 2200 a . Jos, la nr. cadastral 1135( filele 12-13 dosar fond).
De asemenea la fila 32 dosar, prin precizările formulate, reclamanții au arătat că proprietatea pârâtei se află pe ., cele două gospodării fiind m limitrofe.
Este de observat că între părți au existat mai multe litigii, astfel: în dosar nr.2392/2000 al Judecătoriei Gura Humorului, părțile s-au judecat în revendicare imobiliară, în litigiu fiind . 215 mp. Prin sentința civilă nr.324/10.04.2003, s-a admis în parte acțiunea acelorași reclamanți, pârâta C. E. fiind obligată să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3.70 mp teren rezultată din lățimea de 0,29 mp și lungimea de 12,70 metrii din spatele casei pârâtei; de asemenea pârâta a fost obligată să-și ridice streașina de la magazia de lemne pe aceeași lungime și lățime.
Deși prin decizia nr.1744/01.10.2003, Tribunalul Suceava a respins apelul formulat de pârâta C. E., Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr.1863/19.11.2004, admițând recursul pârâtei, a schimbat în totalitate sentința civilă 324 din 10.04.2003 a Judecătoriei Gura Humorului, și a respins acțiunea în revendicare, promovată de reclamanții L. E., I. și E..
Împotriva acestei decizii s-a exercitat și o cale extraordinară de atac, care însă a fost respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea, părțile s-au judecat și în cadrul unei acțiuni de servitute formând obiectul dosarului nr.707/2000, prin sentința civilă nr.1342/20.10.2000, prin care pârâta C. E. a fost obligată să ia măsurile cuvenite pentru a împiedica scurgerea apelor e pe acoperișul casei sale pe terenul reclamanților.
Prin urmare între cele două proprietăți limitrofe nu există stabilită vreo linie de hotar, și pentru acest motiv instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize topo, care concluzionează că terenul reclamanților face parte din vechea parcelă cadastrală 526/1 iar . fost formată cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare, și nu apare în planul vechi cadastral .
De asemenea, se precizează că pentru pârâții C., s-a identificat tabular cadastral cu noile parcele 173 și 174 din C.F 860/11, rezultând că aceștia dețin o suprafață totală de 2483 mp, adică mai mult cu suprafața de 383 mp decât suprafața de 2100 mp din C.F, iar stâlpul a cărui ridicare se cere, este amplasat pe . pe terenul reclamanților.
Astfel, deși reclamații au formulat obiecțiuni la expertiză, instanța le-a respins fără să arate motivul.
Este de observat că obiecțiunile la raportul de expertiză vizează tocmai faptul că expertul nu a ținut seama de vechea hartă cadastrală pusă la dispoziția acestuia de reclamanți, nu a avut în vedere planul de situație care a stat la baza intabulării terenurilor și construcțiilor în favoarea reclamanților, în condițiile în care construcțiile au fost edificate de autorii reclamanților.
În aceste împrejurări, aprecierile primei instanțe referitoare la faptul că reclamanții nu au depus la dosar actele de proprietate ale pârâtei pentru terenul în litigiu, nefăcând dovada susținerilor lor, sunt eronate.
Tocmai pentru clarificarea situației juridice ar fi trebuit ca prin expertiză să se stabilească, pe care parcelă funciară se află acea cale de acces, apoi calea de acces nu a fost identificată prin indicarea lățimii și a lungimii acesteia, dacă este vorba de un drum public sau este vorba de un teren proprietate privată.
Toate aceste aspecte trebuiau verificate și prin raportare la planșele cadastrale vechi, puse la dispoziția expertului de către reclamanți dar și prin raportare la aspectele reținute cu putere de lucru judecat în hotărârile prin care s-au soluționat litigiile anterioare între părți, avându-se în vedere inclusiv planurile de situație întocmite la acea vreme.
Față de aceste împrejurări, tribunalul constată că în cauză sunt incidente prevederile art.3041 Cod procedură civilă raportat la art.312 al.3 Cod procedură civilă, coroborat cu art.304 pct.7,9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa în parte sentința și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, în ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea.
Conform extrasului de carte funciară (fila 13) reclamanții L. L. și L. E. sunt proprietari în devălmășie asupra parcelei funciare nr.1135 de 429 mp cu casă și anexe gospodărești din cartea funciară nr.220 a comunei cadastrale Pârteștii de Jos, imobilele fiind libere de sarcini, situate în . județul Suceava. Imobilele au fost cumpărate de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.366 din 13.01.1009 de Notariatul de Stat Județean Suceava (fila 11), menționându-se dreptul de uzufruct viager al vânzătorilor L. I. și L. E..
Conform planului de situație invocat de reclamanți (fila 17), întocmit la 07.03.1992, .-a divizat în . clădiri de 215 mp pe care se află o casă și un grajd ce au fost înstrăinate de L. I. a T. către L. L. a I. și . clădiri de 214 mp pe care se află o bucătărie care rămâne la vechiul proprietar L. I. a T.. Pe acest plan reclamanții au indicat că stâlpul în litigiu se află situat pe ..
În dosarul nr.2392/2000 al Judecătoriei Gura Humorului reclamanții L. E., L. L. și L. E. au chemat-o în judecată pe pârâta C. E., solicitând instanței să o oblige pe pârâtă să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de circa 200 mp teren identic cu . din cartea de evidență funciară a comunei cadastrale Pârteștii de Jos, completându-și ulterior acțiunea cu un alt capăt de cerere privind grănițuirea proprietăților părților. În expertiza efectuată în cauză expertul a identificat terenul deținut de pârâtă ca fiind .. Prin sentința civilă nr.324 din 10.04.2003 a Judecătoriei Gura Humorului s-a admis în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2,70 mp teren menționat în planul raportului de expertiză și s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul C-A-D-H-B din același plan de situație. Prin decizia civilă nr.1744 din 01.10.2003 a Tribunalului Suceava s-a respins ca nefundat apelul pârâtei. Prin decizia civilă nr.1863 din 19.11.2004 a Curții de Apel Suceava s-a admis recursul pârâtei, s-au modificat în tot sentința civilă nr.324 din 10.04.2003 a Judecătoriei Gura Humorului și decizia civilă nr.1744 din 01.10.2003 a Tribunalului Suceava și s-a respins acțiunea ca nefondată. Prin decizia civilă nr.337 din 07.03.2005 a Curții de Apel Suceava s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de L. E..
Dosarul nr.700/2000 a fost soluționat prin sentința civilă nr.671 din 25.05.2000 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă și irevocabilă prin neapelare, când s-a admis acțiunea pentru prestație tabulară formulată de reclamantul C. V., împotriva pârâților Orașul Gura Humorului, B. N. și Gavrilean M.; s-a constatat că B. N. și Gavrilean M. au dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra parcelei nr.959/100 de 570 mp din CF nr.642 a . și a parcelei nr.1114/4 din CF nr.1047 a .; s-a constatat că reclamantul a dobândit prin cumpărare de la cele două pârâte dreptul de proprietate asupra celor două parcele sus-menționate și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit pe numele reclamantului.
În ce privește primul capăt de cerere – ridicarea stâlpului de beton, instanța constată că în conformitate cu raportul expertizei cadastrale stâlpul în litigiu se află situat pe . (conform expertizei . s-a format din ., iar . în vechiul plan cadastral, iar la data întocmirii planului de situație nu s-a făcut o ridicare topografică efectivă în care să se țină seama de configurația parcelelor actuale în raport de configurația veche cadastrală, deoarece în această comună lipsește cartea funciară, fiind distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial), pe planul de situație al raportului de expertiză (fila 70) stâlpul figurând pe linia de hotar a terenului lor. Reclamanții nu au administrat nici o altă probă pentru a dovedi că stâlpul a fost mutat de pârâtă spre interiorul drumului de acces al reclamanților. Față de starea de fapt arătată instanța constată că acest capăt de cerere nu este întemeiat și va fi respins.
Cu privire la al doilea capăt de cerere privind grănițuirea, instanța constată: reclamanții au solicitat grănițuirea dintre terenurile limitrofe proprietatea părților. Conform art.584 cod civil: „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”. Deși instanța a pus în vedere reclamanților în mod repetat (încheierile din 19.05.2008 – fila 28, din 09.06.2008 – fila 31, din 30.06.2008 – fila 33) să depună la dosar actele de proprietate ale părților, deci și ale pârâtei, pentru terenurile în litigiu, extrase de carte funciară și planuri de situație, reclamanții nu au depus acte de proprietate pentru a dovedi că pârâta este proprietara parcelei nr.528/1. Nici în dosarele atașate spre consultare la cererea reclamanților nu există acte din care să rezulte că pârâta C. E. este proprietara parcelei nr.528/1. Ori pârâta nefiind proprietara terenului în litigiu ., instanța constată că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, astfel că va admite această excepție ridicată din oficiu și pe cale de consecință va respinge acest capăt de cerere.
Întrucât nu și-au dovedit susținerile, reclamanții se fac vinovați de cauzarea cheltuielilor avansate de pârâtă în această cauză (pârâta s-a prezentat la 20 de termene, suportând costul transportului la/de la instanță, notoriu fiind că un drum dus-întors Pârteștii de Jos – Gura Humorului costă 10 lei), astfel că în baza art.274 cod procedură civilă instanța îi va obliga pe reclamanți în solidar să plătească pârâtei 200 lei cheltuieli de judecată. Deși prin cererea depusă la 21.06.2010 (fila 108) pârâta a solicitat 1.000 lei cheltuieli de judecată, instanța nu acordă mai mult de 200 lei întrucât alte cheltuieli nu au fost dovedite.,,
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Gura Humorului sub nr._ */V1 din 4 martie 2011.
Cu ocazia rejudecării, pârâta C. E. a depus întâmpinare, arătând că, prin Decizia nr. 148 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, s-a casat Sentința civilă nr. 867 din 21 iunie 2010 a Judecătoriei Gura Humorului, doar cu privire la capătul de cerere având ca obiect grănițuire, reținându-se de către instanța de control că expertul nu a ținut cont de vechea hartă pusă la dispoziția acesteia de către reclamanți și nu a avut în vedere planul de situație de situație care a stat la baza reclamanților, în condițiile în care au fost edificate de către autorii acestora.
S-a mai arătat că s-a reținut că expertul ar fi trebuit să constate pe care parcele se află calea de acces care trebuia identificată prin indicarea lungimii și lățimii, dacă este un drum public sau un teren proprietate privată, aspecte care trebuiau verificate și prin raportarea la cele reținute cu putere de lucru judecat prin hotărârile prin care s-au soluționat litigiile anterioare, avându-se în vedere și planurile de situație întocmite la acea vreme.
Au susținut că instanța ar trebui să le pună în vedere reclamanților să-și precizeze acțiunea, în sensul indicării aliniamentului hotarului pe care înțeleg să-l ceară a fi stabilit, aliniamentul actual al hotarului, iar în cazul în care se va solicita o expertiză, aceasta va lămuri toate aspectele, arătând că își mențin susținerile din primul ciclu procesual.
În cauză la propunerea părților, s-au administrat probe, respectiv s-au depus înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei expertize topo.
Prin sentința civilă nr. 175 din 08 februarie 2013, Judecătoria Gura Humorului a admis acțiunea având ca obiect grănțuire, privind pe reclamanții L. E. și L. L. A L. I., ambii cu domiciliul în Pârteștii de Jos – pe V., jud. Suceava și pe pârâta C. E.- A L. G., cu domiciliul în Pârteștii de Jos – pe V., jud. Suceava și a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și a pârâtei, conform înțelegerii dintre părți, pe aliniamentul 25-40-39-41 (țăruși) și punctele 65-66-67-68 (zid) - plan de situație anexat raportului de expertiză judiciară întocmit de către exp. topo B. G. și depus la dosar (f. 105-118).
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 867 din 21 iunie 2010 a Judecătoriei Gura Humorului, s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de către reclamanții L. E. și L. L., având ca obiect obligația de a face (ridicare stâlp) și grănițuire, precum și obligarea reclamanților, în solidar, la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei.
Prin Decizia civilă nr. 148 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul formulat de către reclamanții L. E. și L. L., casată în parte, sentința civilă atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceiași instanță numai cu privire la capătul de cerere având ca obiect grănițuire.
. mp din CF 220 a comunei cadastrale Pârteștii de Jos, convertită electronic la CF_ Pârteștii de Jos s-a format din divizarea parcelei nr. 526/1 apare pe planșa cadastrală nr.7 Pârteștii de Jos, a fost dobândită de către L. L. și L. E. în baza actului de vânzare – cumpărare nr. 366 din 1992, emis de Notariatul de Stat Suceava și a fost formată de tehnicianul Mariane P. cu ocazia actului de vânzare-cumpărare nr. 366 din 1992, fără o ridicare topo efectivă în care să se țină seama de configurația parcelei nr. 556/1, deoarece în această comună lipsește cartea funciară, fiind distrusă, în al doilea război mondial.
Ulterior, familia L. mai dobândește parte din ., identic cu bunul imobil 363 cu . mp, dobândită în baza Titlului de proprietate nr. 1100 din 12 martie 2001.
În Cartea Funciară n 860 N - Pârteștii de Jos sunt intabulați C. G. și C. E. cu . mp, dobândită prin uzucapiune, . mp și p.f. nr. 174 - ar – 1578 mp cu cota de ½, cealaltă cotă de ½ pentru . mp și p – nr. 174 – ar – 1578 mp este pentru S. D..
Față de înțelegerea părților din 23 octombrie 2012, linia de hotar corespunde cu linia de hotar prezumată în planul de intabulare din data de 8 mai 2010, pe aliniamentul 25 – 40 – 39 – 40 (țăruși) și punctele 65-66-67-68 (zid), plan de situație anexat raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către exp. topo B. G. și depus la dosar ( . 105 – 118).
Acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, petitorie prin care reclamantul pretindă ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine, prin semne exterioare, întinderea fondurilor lor învecinate.
Prin această acțiune se poate cere stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți sau, după caz, mutarea liniei de hotar, cu obligarea pârâtului la restituirea suprafeței deținute fără drept din terenul limitrof al reclamantului.
Potrivit art. 584 din vechiul cod civil „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa,cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Potrivit art. 585 din vechiul Cod Civil „ tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afară de excepția ce se face la art.l 616”.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța a constat că acțiunea reclamanților având ca obiect grănițuire este întemeiată, urmând a o admite, în temeiul prevederilor legale mai sus arătate.
La stabilirea liniei de hotar, instanța a avut în vedere înțelegerea intervenită între părți și arătată de către expert, că sunt întrunite cerințele art. 584 din vechiul Cod civil.
Astfel, instanța urmează să stabilească linia de hotar dintre părți, pe aliniamentul 25-40-39-41 (țăruși) și punctele 65-66-67-68 (zid), plan de situație anexat raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către exp. topo B. G. și depus la dosar (f. 105-108).
În temeiul art. 584 din vechiul Cod Civil, art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților cheltuielile cu judecata în cuantum de 2.464,8 lei, justificate cu plata a jumătate din cheltuielile efectuate cu expertizele topo și timbraj, din ambele cicluri procesuale.
Cererea a fost legal timbrată.
Împotriva sentinței civile nr. 175 din 08 februarie 2013 a Judecătoriei Gura Humorului a declarat recurs pârâta C. E..
În motivarea recursului, pârâta a arătat că, în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 584 Cod civil, obligându-o la plata a jumătate din cheltuielile efectuate cu expertizele topo și timbraj din ambele cicluri procesuale, ignorând aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 584 din Codul civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Desigur o astfel de prevedere are în vedere exercitarea cu bună credință a bunurilor și obligațiilor dintre proprietarii riverani și nicidecum exercitarea abuzivă a dreptului de petiționare prin care a fost purtată în procese timp de 13 ani, pentru ca în final să fie obligată să suporte jumătate din cheltuielile de judecată suportate de reclamanți.
În cauză este dată culpa procesuală a reclamanților, astfel încât instanța de fond ar fi trebuit să facă aplicarea art. 274 Cod procedură civilă potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
În speță, reclamanții nu puteau cere cheltuieli de judecată, invocându-și propria culpă procesuală prin care au solicitat efectuarea celor două expertize care nu le-au confirmat susținerile cu privire la pretinsele încălcări ale hotarului, provocând astfel cheltuieli pe care le puteau evita.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Un prim motiv de recurs se referă la greșita obligare a pârâtei la plata a jumătate din cheltuielile de judecată avansate de către reclamanți în cele două cicluri procesuale încălcându-se astfel prevederile art. 274 Cod procedură civilă întrucât în cauză este dată culpa procesuală a reclamanților și nicidecum a pârâtei care a fost purtată în procese timp de 13 ani.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit întrucât instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare corectă a disp. art. 584 din vechiul Cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit disp. art. 584 din vechiul Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii făcându-se pe jumătate.
Cheltuielile la care se referă textul sunt acelea necesare pentru trasarea limitelor în mod decis de către instanța de judecată și nu cheltuielile de judecată.
Prima instanță a obligat-o pe pârâta la plata cheltuielilor de judecată avansate de către reclamanți constând în onorariu avocat, onorariu expert și taxe de timbru avansate în cele două cicluri procesuale în considerarea faptului că aceasta a căzut în pretenții, fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată constând în culpa procesuală a părții, culpă dovedită prin aceea că ea a pierdut procesul.
Obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată nu implică ideea de rea credință sau de greșeală, singura condiție cerută de textul de lege menționat fiind aceea că partea să fi căzut în pretenții, adică să fi pierdut procesul, situație ce este dată în speță.
Nu poate fi reținut nici celălalt capăt de recurs invocat de către pârâtă și anume că instanța de fond nu i-ar fi analizat cererea sa privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând acest aspect tribunalul reține că reclamanții, într-un prim ciclu procesual au avansat cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1828 lei, conform chitanțelor de la filele 9, 38, 54, 59 și 61 dosar fond, iar în recurs suma de 614 lei conform chitanțelor de la filele 16, 35 dosar recurs.
La judecata în fond după casare reclamanții au cheltuit suma de 3.900 lei, conform chitanțelor de la filele 31, 51, 54, 63, 141 și 142 dosar.
Pârâta însă a făcut dovada că la judecata din recurs, într-un prim ciclu procesual, a avansat suma de 600 lei cu titlu de onorariu avocat ales, fila 18 dosar.
Câtă vreme pârâta a căzut în pretenții și instanța a obligat-o doar la plata a ½ din cheltuielile de judecată avansate de către reclamanți, la o aplicare riguroasă a textului de lege i s-ar înrăutăți situația pârâtei, în propria sa cale de atac.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat iar hotărârea primei instanțe va fi păstrată ca fiind temeinică și legală.
Ca parte căzută în pretenții, petentul disp. art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de către intimați în recurs, constând în onorariu avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta C. E., domiciliată în localitatea Pârteștii de Jos – pe vale, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 175 din 08 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ *, intimată fiind reclamanții L. E. și L. L. a lui I., ambii domiciliați în loc. Pârteștii de Jos – pe vale, jud. Suceava.
Obligă recurenta pârâtă C. E. a lui G. să plătească intimaților suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. F. C. N. M. F. L. D. E. M.
Red. G.F.
Jud. S. E.
Tehnored. D.E.M.
2 ex.
09.10.2013
← Partaj judiciar. Decizia nr. 1967/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
---|