Pretenţii. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul SUCEAVA

Decizia nr. 26/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 9610/231/2010

Dosar nr._ Pretenții

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.26

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.01.2013

PREȘEDINTE I. G.

JUECĂTOR H. L.

JUDECĂTOR F. G.

GREFIER S. A.

Pe rol, judecarea recursului formulat de către reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. cu sediul în Focșani, ., județul V., împotriva sentinței civile nr.381 pronunțată la data de 26.01.2012 de Judecătoria Suceava, în dosar nr._, intimat fiind pârâții B. V., domiciliat în ., județul Suceava și în loc.O., ..19, județul V..

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită, inclusiv cu pârâtul intimat B. V. care prin întâmpinarea depusă la dosar prin serviciul registratură a arătat că domiciliază în ., județul Suceava, fiind citat pentru termenul de astăzi și de la această adresă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța verificând actele și lucrările dosarului constată că s-a depus prin serviciul registratură de către pârâtul intimat B. V. întâmpinare însoțită de un set de înscrisuri, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 al.2 Cod procedură civilă, iar de către unitatea recurentă confirmarea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului.

Constatând probatoriul epuizat, procesul în stare de judecată și faptul că cel puțin una din părți a solicitat jucarea în lipsă, instanța a reținut cauza spre soluționare.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursului de fașă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.06.2010 pe rolul Judecătoriei V., sub nr._, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., în contradictoriu cu pârâtul B. V., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei totale de 3964,80 lei reprezentând despăgubiri civile, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a beneficiat de asistență socială în cadrul CITO O., jud. V. și că în perioada în care persoana cu handicap a beneficiat de serviciile de specialitate, prin instituțiile de profil de pe raza județului V., pârâtul a realizat și venituri cu titlu de pensie iar diferența dintre costul mediu lunar al întreținerii și contribuția obligatorie de plată pe care trebuia să o suporte persoana beneficiară, urmează a fi recuperată de la pârât.

În acest sens, a precizat reclamanta că pârâtul datorează: suma de 660 lei reprezentând contribuția de întreținere pentru anul 2008, când s-a aplicat procentul de 80% din venitul net lunar obținut, dar nu mai mult de 160 lei conform Ordinului 79/2002; suma de 2457,60 lei reprezentând contribuția restantă aferentă perioadei 2009, când s-a aplicat în perioada ianuarie – octombrie 2009 procentul de 80% din venitul net lunar obținut, conform Ordinului 619/2008 și suma de 847,20 lei pentru perioada noiembrie 2009 – 30 aprilie 2010 când s-a aplicat procentul de 80% din venitul net lunar obținut, dar nu mai mult de 602 lei conform Ordinului 467/2009.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998-999 Cod civil, art. 82 coroborat cu art. 112 și 274 C.p.c..

În dovedire au fost depuse o . înscrisuri (f. 7-63).

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, acesta a arătat că a fost internat în fostul C.A.O. din 07.01.1989 și a plătit întreținerea pentru cămin până în 1989, conform unui angajament de plată emis în baza Decretului nr. 253/1971. La apariția Hotărârii nr. 532/1999, Decretul nr. 253/1971 a fost abrogat iar în momentul în care Hotărârea nr. 532/1999 a devenit activă, instituția avea obligația să procedeze la întocmirea unui nou angajament de plată, conform acestui act normativ, însă acest angajament de plată nu s-a semnat.

A mai precizat pârâtul că nu a semnat angajamentul de plată datorită faptului că la acea dată – 4/6 aprilie 2009, era deja în curs de executare o reținere pentru întreținere cămin. La solicitarea C.I.T.O. O., prin adresa nr. 1867/28.05.2003, Casa Județeană de Pensii V. a făcut rețineri pentru întreținere cămin, suma fiind depusă în contul deschis la Trezoreria O..

Pârâtul a arătat, de asemenea, că aceste rețineri au fost menținute până la data de 01.06.2010, când Casa Județeană de Pensii V. a anunțat că nu se mai fac rețineri decât în condițiile art. 373 ind. 1 C.pr.civ..

În dovedire, pârâtul a depus la dosar înscrisuri (f. 98-128).

Prin sentința civilă nr. 1038 pronunțată la data de 3 iunie 2011 de Judecătoria Focșani, instanța a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârât la termenul din 03.06.2011 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pe rolul Judecătoriei Suceava, cauza a fost înregistrată la data de 27.06.2011.

În soluționarea cauzei, instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr.381 din 26.01.2012 Judecătoria Suceava a respins acțiunea având ca obiect „pretenții ” formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., în contradictoriu cu pârâtul B. V., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâtul B. V. a beneficiat de asistență socială (hrană, echipament, cazarmament și servicii specializate cu personal calificat) în cadrul C.I.T.O. O., jud. V. până la data de 04.08.2010 când, în temeiul Deciziei privind externarea din centrele publice rezidențiale nr. 68/04.08.2010, s-a dispus sistarea serviciilor acordate acestuia și externarea sa în cadrul familiei (f. 8-17, 72-73).

Potrivit adresei emise de D.G.A.S.P.C. V. – Direcția pentru protecția persoanelor cu handicap la data de 12.05.2010, precum și mențiunilor din cadrul „Angajamentului de plată”, pârâtul, în calitate de beneficiar al Centrului de Integrare prin Terapie Ocupațională O., a refuzat semnarea contractului de servicii, acesta nefiind de acord cu conținutul contractului (f. 10-12,22-25).

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 – 999 C.civ..

Potrivit art. 998 Cod civil, „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”.

Pentru a fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în condițiile art. 998 Cod civil, este necesar a se dovedi existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciului, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției sub forma intenției, neglijenței sau imprudenței, sarcina probei revenind, conform art. 129 Cod procedura civilă și art. 1169 cod civil reclamantului, care este dator să facă dovada întrunirii cumulative a celor patru condiții enumerate.

În cauză, instanța a apreciat însă că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale întrucât nu s-a făcut dovada faptei ilicite a pârâtului și, prin urmare, nici a raportului de cauzalitate ori a vinovăției acestuia.

Înscrisurile depuse la dosar atestă, într-adevăr, împrejurarea că pârâtul Beciug V. a beneficiat de serviciile oferite în cadrul C.I.T.O. O., jud. V., aspect necontestat, de altfel, de acesta. În schimb, probatoriul administrat în cauză nu relevă săvârșirea vreunei fapte ilicite de către pârât - persoană asistată în cadrul acestei instituții – el manifestându-și doar refuzul de a mai semna angajamentul de plată potrivit căruia se obliga la plata sumei de 80% din venitul net lunar, reprezentând contribuția de întreținere stabilită de D.G.A.S.P.C. V..

Ori, această manifestare de voință nu echivalează cu săvârșirea vreunei fapte ilicite, astfel cum este ea definită în materia răspunderii civile delictuale – „faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane” / „acțiune sau inacțiune care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane”.

În consecință, cum din probele administrate în cauză nu rezultă săvârșirea de către pârât a unei fapte ilicite care să justifice angajarea răspunderii sale civile delictuale, instanța a apreciat acțiunea ca neîntemeiată, și a o respins-o ca atare.

Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile, iar in rejudecare obligarea pârâtului la plata către D.G.AS.P.C V. a sumei totale de 4851 lei (total debit la data externării ), reprezentând contribuția de întreținere datorata in procent de 80 % din veniturile realizate calculat potrivit HG nr.532/1999 cu modificările si completările ulterioare, după cum urmează:

660 lei reprezentând contribuția de întreținere pentru anul 2008, când s-a aplicat procentul de 80% din venitul lunar net obținut ,dar nu mai mult de 160 lei, conform Ordinului 79/2002 ;

2457,60 lei, reprezentând contribuția restanta aferenta perioadei 2009, când s-a aplicat in perioada ianuarie - octombrie 2009 procentul de 80% din venitul lunar net obținut, conform Ordinului 619/2008 ;

suma de 1733,40 lei pentru perioada noiembrie 2009 - 31 august 2010, când s-a aplicat procentul de 80% din venitul lunar net obținut, dar nu mai mult de 602 lei, conform Ordinului 467/2009,cu cheltuieli de judecata.

În motivarea recursului său a arătat că, paratul B. V. a beneficiat de hrană, echipament si cazarmament, in cadrul CITO O. ( fost Cămin Atelier Odobesti ) cât si de servicii specializate cu personal calificat conform statului de funcții (anexat la dosar) pana la da de 18.08.2010, când a fost externat in baza Deciziei privind externarea din centrele publice rezidențiale nr.68 din 04.08.2010 a Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți V..

Conform art.94 alin.. (1) din Legea nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap rezulta că costul mediu lunar de întreținere in centrele rezidențiale pentru persoane cu handicap, precum si nivelul contribuției lunare de întreținere datorate de adulți cu handicap asistați in centre sau de susținătorii acestora se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.

Prin art.l din Ordinul 79/2002 se aproba costul mediu lunar de întreținere pe baza căruia se calculează contribuția de întreținere pentru o persoana asistată, în funcție de timpul de întreținere de protecție speciala a persoanelor cu handicap în centre de integrare prin terapie ocupaționala -1.600.000 lei.

Potrivit art.2 din Ordinul 619/2008 la data intrării in vigoare se abroga Ordinul Secretarului de Stat pentru Persoanele cu Handicap nr.79/2002 privind aprobarea costului mediu lunar de întreținere in instituțiile de protecție speciala a persoanelor cu handicap, pe baza căruia se stabilește contribuția de întreținere datorata de persoanele cu handicap asistate sau de susținătorii legali ai acestora, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I ,nr. 554 din 29 iulie 2002.

Conform art.4 lit .b) din Normele de aplicare a HG 532/1999 „ din suma rămasa se deduce 20%, dar nu mai puțin de 15,000 lei suma ce se lasă la dispoziția celui asistat, pentru cheltuieli personale așa cum rezulta si din adresele Autorității Naționale Pentru Persoane cu Hadicap înregistrate la DGASPC V. sub nr._/2009, nr._/23.11.2009,

nr._/2010, nr._/19.04.2010 si nr._/19.04.2010, din care rezulta calculul contribuției lunare de întreținere datorata de adulți cu handicap asistați in centre se efectuează in baza H.G. nr.532/1999 (la venitul obținut s-a aplicat procentul de 80% ) .

Având in vedere adresele Casei Județene de Pensii V. nr._ din 03.03.2010 si nr.5847/22.04.2010 prin care se specifică că pârâtul realizează venituri cu titlul de pensie după cum urmează:

01 ianuarie 2008-01 octombrie 2008 =314 lei / luna;

01 octombrie 2008- 31 decembrie 2008 =377 lei/ luna;

Contribuția de întreținere datorată pe anul 2008 este de 160 lei x 12 luni =1.920 lei, rezulta o diferența ne încasată de 660 lei, reprezentând contribuția de întreținere ne încasată pentru anul 2008, când s-a aplicat procentul de 80% din venitul net obținut, dar nu mai mult de 160 lei, conform Ordinului 79/2002:

01 ianuarie 2009-0l aprilie 2009 =377 lei/luna;

01 aprilie 2009-01 octombrie 2009 = 388 lei/luna;

01 octombrie 2009-31 decembrie 2009 =396 lei/luna.

01 ianuarie 2010-30 aprilie 2010 = 396 lei/luna.

Suma de 2457,60 lei, reprezentând contribuția restantă aferentă perioadei 2009, când s-a aplicat in perioada ianuarie - octombrie 2009 procentul de 80% din venitul lunar net obținut, conform Ordinului 619/2008;

Suma de 1733,40 lei pentru perioada noiembrie_10 când s-a aplicat procentul de 80% din venitul lunar net obținut, dar nu mai mult de 602 lei, conform Ordinului 467/2009;

Instanța de fond a respins acțiunea în mod nejustificat apreciind că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale întrucât nu s-a făcut dovada faptei ilicite a paratului si nici a raportului de cauzalitate ori a vinovăției acestuia.

Învederează instanței ca paratul a beneficiat până la data externării de hrană echipament si cazarmament, in cadrul CITO O. ( fost Cămin Atelier O. ) cât si de servicii specializate cu personal calificat conform statului de funcții.

Au fost nevoiți sa-l externeze din cauză că paratul B. V. nu numai că nu și-a plătit contribuția de întreținere datorata dar si datorită faptului că antrena si alți asistați (formând grupuri) pentru a se opune la plata acestei contribuții legale, lezând în acest mod interesele legitime ale instituției de ocrotire.

Consideră soluția data de instanța de fond ca nelegala si chiar părtinitoare.

F. de aceste considerente, solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr.381/26.01.2012, iar în rejudecare obligarea pârâtului B. V. la plata către D.G.A.S.P.C V. a sumei totale de 4851 lei, reprezentând contribuția de întreținere datorată în procent de 80 % din veniturile realizate calculat potrivit HG nr.532/1999 cu modificările si completările ulterioare .

In drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedura Civila.

Pârâtul B. V. a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că la începutul anului 1989, la cerere, a fost instituționalizat la fostul Cămin Atelier O.. Începând cu data de 01 aprilie 1989 a semnat un angajament de plata pentru întreținere cămin conform Decretului 253/1971. In anul 1999 a fost promulgata Hotărârea 532 din_, care a intrat in vigoare in data de 08 iulie 1999. Când Hotărârea 532/1999 a intrat in vigoare, Decretul 253/1971 a fost abrogat. O dată cu acesta si angajamentul de plata semnat in baza decretului 253/1971, devine NUL, el nemaiavând nici o valoare. In momentul când Hotarirea 532/1999 a devenit activa, D.G.A.S.P.C. V avea obligația sa procedeze la formularea si semnarea angajamentului de plata prevăzut in - ANEXA la Metodologie - a Hotărâri 532/1999. Nu există nici un act legislativ in vigoare din care sa reiese ca ar fi avut obligația sa inițieze formularea si semnarea acelui angajament de plata.

In informarea nr._ din 19.03 2009, D.G.A.S.P.C. îl anunța ca in prezent, (era in martie 2099) reținerea pt. întreținere cămin se face in procent de 80%, conform Hotărârii 532/1999, Hotărâre care nu a venit cu nici un fel de modificare in acest sens, consfințită de legiuitor.

Între 03-06 aprilie 2009 D.G.A.S.P.C. Vn, își trimite inopinat oamenii la C.I.T.O. Odobesti Jud. Vn. in vederea semnării angajamentelor de plata, de către asistații care aveau venituri proprii.

- Nu a semnat acel angajament de plata deoarece nu era formulat potrivit cu - ANEXA la Metodologie - a Hotărârii 532/1999.

- Nu a semnat acel angajament de plata deoarece, la data când D.G.A.S.P.C. Vn, a inițiat semnarea lui, o reținere pt. întreținere cămin era in curs de executare, întrucât prin adresa nr. 1867 din_, D.G.A.S.P.C. Vn, cere, si obține la Casa Județeană de Pensii V., loc Focșani înființarea unei popriri din dreptul de pensie pt. întreținere cămin, iar suma este depusa . la Trezoreria Odobesti Jud. V..

Deși nu exista nici o Hotărâre Judecătoreasca rămasă definitivă, nu este nici un înscris sub semnătura ambelor parți, prin care și-ar fi asumat măcar o singură obligație privind reținerea pt. întreținere cămin, Casa Județeană de Pensii V., loc Focșani, înființează aceasta poprire, si prin adresa nr._ din_ a anunțat că este corect înființată respectând Cod. Proc. Civ. art. 409 alin. b. si o menține in vigoare până în data_, când prin adresa nr._ l-a anunța ca începând cu data de 01/_ - nu se mai fac rețineri din pensii cu titlu de contribuție întreținere decât in condițiile art. 373 alin 1 din Cod. Proc. Civ. Adresa nr. 1867 din_, adresa nr._ din_ si adresa nr._ din data_, le depun in copie la dosar. D.G.A.S.P.C. Vn, trebuie sa știe ca nesemnarea acelui angajament de plata prezentat de d-lor după bunul plac, nu este o infracțiune, ea fiind numai o opțiune, iar pt. acel angajament nu are nici o responsabilitate.

Si totuși, D.G-A.S.P.C. Vn, la acea data consideră ca nesemnarea angajamentului de plata si a contractului prestări servicii este infracțiune si procedează la externare din cămin.

Arată că nu mai dorește să mai fie instituționalizat. A fost 20 de ani si îi este suficient. Din rechizitoriu mai reiese,( după D.G.A.S.P.C. Vn,) că pt. anul 2008 potrivit Ord. 79/2002 datorează o suma de bani, ca pt. anul 2009 potrivit Ord. 619/2009 mai datorează o suma de bani, ca pt. anul 2009 potrivit Ord.467/2009 mai datorează încă o suma de bani, totalizând 4851 lei.

Mai spune D.G.A.S.P.C. Vn, că suma se datorează faptului ca in perioada 2008-2010 a beneficiat de hrană, echipament, cazarmament si personal specializat pe anumite catedre.

Când C. I. T. O. O. nu a mai avut - personalitate Juridica - toate atribuțiunile au fost preluate da către D.G.A.S.P.C. Vn. Printre aceste atribuțiuni au fost si acelea de a procura hrana, echipament si cazarmament si ale distribui după normative doar numai de d-lor știute, asistaților care plăteau sau nu plăteau întreținere cămin.

Cum explică D.G.A.S.P.C. Vn. ca a creat un prejudiciu de 4851 lei.

Menționează faptul ca a fi instituționalizat nu este infracțiune, pentru ca instituția nu s-ar mai fi numit si de -OCROTIRE SOCIALA- iar intre persoanele reținute pt. comiterea de fapte antisociale si una instituționalizata nu ar mai fi nici o diferența.

La externare i-a confiscat toate bunurile personale, bunuri pe care si în momentul de fata le tine sub sechestru. Este vorba de mașina automată de spălat, televizor, unitate calculator pentium IV, monitor, sistem si foarte multe bunuri de care a avut si are încă nevoie si pe care încă nu a reușit sa le recumpere.

Ordinile 79/2002, 619/2009,467/2009 sunt Ordine care stabilesc costul mediu lunar, sunt emise de către A.N.P.H. în conformitate cu art. 94 alin. 1 din legea 448/2006 si nu au nimic comun cu costul mediu lunar de întreținere.

în ce privește Ord 532/1999, se îndoiește că pt. D.G.A.S.P.C. Vn., in acest caz are vreo valoare, deoarece, Art. 7. - (1) înaintea internării fiecare dintre cei obligați la plata contribuției de întreținere semnează un angajament de plată, care constituie titlu executoriu, în condițiile legii. Condițiile legii pot fi in acest caz toate pe care le dorește D.G.A.S.P.C. Vn -, ele nu au nici o valoare, deoarece nu este semnat angajamentul de plata prevăzut in anexa Ordinului 532/1999, vina purtând-o in totalitate D.G.A.S.P.C. Vn., ignorând acest Ordin timp de 10 ani.

F. de cele arătate respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate

Recursul este întemeiat pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, din următoarele considerente:

Rolul activ al judecătorului, care își găsește consacrarea în art. 84 și art. 129 Cod de procedură civilă, presupune, presupune și faptul că instanța are obligația de a da o calificare corectă a cererii deduse judecății, din punct de vedere juridic. Din examinarea cererii introductive de instanță, Tribunalul constată că aceasta îmbracă forma unei acțiuni în pretenții, vizând obligarea pârâtului-intimat la plata unor contribuții pretins datorate. Instanța de fond a procedat la analiza cauzei exclusiv prin perspectiva răspunderii civile delictuale presupuse ca existând în sarcina pârâtului. Este real faptul că recurenta-reclamantă și-a întemeiat pretențiile în drept pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, însă, așa cum s-a arătat, acțiunea promovată are caracterul unei acțiuni în pretenții și nu antamează comiterea de către pârât a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. În condițiile în care susținerile din acțiune mu sunt în concordanță cu temeiul juridic invocat, prima instanță avea obligația de a pune în discuția părților calificarea cererii, urmând a judeca în consecință. Procedând la analiza cererii exclusiv prin perspectiva temeiului de drept arătat în acțiunea introductivă, instanța a lăsat, practic, nesoluționat fondul cauzei, astfel încât se impune adoptarea soluției de casare a sentinței recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul formulat de către reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. cu sediul în Focșani, ., județul V., împotriva sentinței civile nr.381 pronunțată la data de 26.01.2012 de Judecătoria Suceava, în dosar nr._, intimat fiind pârâții B. V., domiciliat în ., județul Suceava și în loc.O., ..19, județul V..

Casează sentința civilă nr. 381/26 ianuarie 2012 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8 ianuarie 2013.

Președinte Judecător Judecător

I. G. H. L. F. G.

Grefier

S. A.

RED.F.G

TEHNORED.SA/2EX/04.02.2013

JUDECĂTOR FOND B. L. M.

I.Caracteristica cererii în raport

de care s-a admis recursul – Pretenții.

II. Soluția în recurs – Admite recursul. Casează sentința civilă nr. 381/26 ianuarie 2012 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

.

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Suceava Decizia nr.26/08.01.203

Sentința nr.381/26.01.2012 Dosar nr._

Judecător: B. L. Complet: I. G.

H. L.

F. G.

Rolul activ al judecătorului, care își găsește consacrarea în art. 84 și art. 129 Cod de procedură civilă, presupune, presupune și faptul că instanța are obligația de a da o calificare corectă a cererii deduse judecății, din punct de vedere juridic. Din examinarea cererii introductive de instanță, Tribunalul constată că aceasta îmbracă forma unei acțiuni în pretenții, vizând obligarea pârâtului-intimat la plata unor contribuții pretins datorate. Instanța de fond a procedat la analiza cauzei exclusiv prin perspectiva răspunderii civile delictuale presupuse ca existând în sarcina pârâtului. Este real faptul că recurenta-reclamantă și-a întemeiat pretențiile în drept pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, însă, așa cum s-a arătat, acțiunea promovată are caracterul unei acțiuni în pretenții și nu antamează comiterea de către pârât a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. În condițiile în care susținerile din acțiune mu sunt în concordanță cu temeiul juridic invocat, prima instanță avea obligația de a pune în discuția părților calificarea cererii, urmând a judeca în consecință. Procedând la analiza cererii exclusiv prin perspectiva temeiului de drept arătat în acțiunea introductivă, instanța a lăsat, practic, nesoluționat fondul cauzei, astfel încât se impune adoptarea soluției de casare a sentinței recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 26/2013. Tribunalul SUCEAVA