Contestaţie la executare. Decizia nr. 1414/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1414/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 3848/227/2012
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1414
Ședința publică din data de 30 MAI 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatoarea ., cu sediul în localitatea Drăgușeni, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 613 din data de 12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimatul H. I., domiciliat în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. S. pentru recurentul contestator și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat B. S. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada reprezentării juridice în instanță a recurentului contestator (fila 9), precum și chitanța . nr._ din data de 29.05.2013 în cuantum de 97 lei și timbrul judiciar în valoare de 3 lei ( fila 10), făcând astfel dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză.
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză și constatând recursul regulat introdus dispune anularea acestora, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, apreciază recursul în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.
Avocat B. S. pentru recurentul contestator solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spere rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului arată că instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile legale atâta timp cât contestația la executare a fost formulată împotriva ultimului act de executare care a fost comunicat la 27.11.2012, iar față de dispozițiile art.399 alin.1 Cod Procedură Civilă, contestația se poate face împotriva oricărui act de executare.
Astfel, instanța de fond în mod greșit a admis excepția tardivității pentru toate actele de executare, atâta timp cât ultimul act de executare a fost contestat în termenul legal prevăzut de lege.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul H. I. solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 04.12.2012, contestatoarea . solicitat, în contradictoriu cu intimatul H. I., anularea tuturor formelor de executare silită dispuse în dosarul execuțional nr. 12/2012 inițiate de B. „D. A.”, precum și suspendarea executării silite, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că a fost obligată în dosarul de executare nr. 12/2012, în temeiul titlului executoriu – decizia nr. 257/19.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția 1 Civilă - în dosarul nr._ definitivă și irevocabilă, investită cu formulă executorie, la plata sumei de 36.461,35 lei reprezentând salariile indexate, majorate și actualizate cu indicele de inflație comunicat în luna octombrie 2012, precum și celelalte drepturi de care creditorul ar fi beneficiat pentru perioada august 2007-iunie 2010, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare stabilite prin procesul verbal- titlu executoriu nr. 12/2012 din 19.11.2012.
Prin decizia civilă nr. 1857/01.06.1990 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr._, a fost obligată la reintegrarea creditorului în funcția de morar măcinător la moara Drăgușeni și la plata despăgubirilor de la data desfacerii contractului de muncă, până la reintegrarea efectivă, plătindu-i toate drepturile salariale în sumă de 360 milioane lei, la vremea respectivă, iar până în anul 2000 cu toate că fizic nu a prestat nici o oră de muncă, i-au mai fost achitate sume de bani, reprezentând salariul de care ar fi beneficiat ca angajat al primăriei.
În conformitate cu prevederile Legilor nr. 18/1991 și nr. 167/1997, moara care era proprietatea comunei Drăgușeni, a fost retrocedată vechilor proprietari din anul 2002, iar pin contractul de vânzare-cumpărare 443/2001, a înstrăinat numitului L. F.G. (prin licitație publică), valțul de porumb tip VP600 contra unui preț de 15.160.056 lei vechi.
În concluzie, până la data restituirii morii de grâu către fostul proprietar și, respectiv până la vânzarea valțului de porumb, se poate vorbi de existența unui refuz nejustificat de a pune în executare hotărârea judecătorească.
Astfel, consideră că intimatul a obținut despăgubiri corespunzătoare pentru neexecutarea obligației de reîncadrare în funcție, având în vedere că acesta nu s-a mai prezentat la muncă din anul 1997, iar integrarea acestuia în funcția de morar este imposibilă, întrucât această funcție nu mai figurează în statul de funcții.
În aceste condiții, apreciază că prin continuarea executării în dosarul de executare de față, i s-ar aduce un prejudiciu însemnat, sens în care solicită admiterea contestației la executare.
În drept, își întemeiază cererea pe disp. art. 399 și urm. Cod proc.civ.
În dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Se atașează la dosarul cauzei, dosarul de executare nr. 12/2012 al B. D. A..
Prin întâmpinare, intimatul Hârgău I. a invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare, motivat de faptul că dosarul de executare s-a formulat la data de 29.03.2012, iar contestația la executare a fost depusă la data de 04.12.2012.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea contestației la executare ca nefondată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 613 din data de 12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ , s-a admis excepția tardivității, s-a respins acțiunea având ca obiect ,,contestație la executare” formulată de contestatoarea ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul H. I., domiciliat în ., jud. Suceava, ca fiind tardiv formulată.
Contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată( onorariu avocat).
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că potrivit art. 137 alin.1 Cod proc.civ. este obligată a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, instanța a reținut că pronunțarea asupra unei excepții de procedură, precum și existența unor condiții procedurale ale acțiunii în justiție, precum și termenele de prescripție sau sancțiunile specifice unor astfel de termene, sunt acceptate și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea a statuat în cauza Stubbings și alții, contra Marii Britanii din data de 22 octombrie 1996, că existența unor astfel de limitări ale dreptului de acces la justiție, este acceptabilă și nu reprezintă o încălcare a art. 6 din Convenție.
Analizând excepția tardivității introducerii contestației la executare, invocată de intimat, instanța de fond a constatat-o întemeiată.
Din înscrisurile anexate la dosar și din susținerile părților, instanța a reținut următoarele:
La data de 29.03.2012 s-a format dosarul de executare al B. D. A., iar contestația la executare a fost depusă la instanță, la data de 04.12.2012, cu depășirea termenului procedural cu 15 zile.
Astfel, conform disp. art. 399, 4091 Cod proc.civ. reiese că termenul de 15 zile a fost depășit, sens în care instanța va admite excepția și va respinge cererea, ca fiind tardiv formulată.
In conf. cu prev. art. 274 Cod proc.civ. instanța de fond a obligat contestatoarea să plătească intimatului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată( onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs contestatoarea ., criticând sentința civilă recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității introducerii contestației la executare pentru toate actele de executare.
Potrivit art.401 alin.1 lit.a Cod Procedură Civilă, contestația la executare se poate face în termen de 15 zile sub sancțiunea decăderii, de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare. Acest termen este un termen de decădere și se calculează potrivit art. 101 alin.(1) Cod Procedură Civilă, pe zile libere în sensul că nu intră la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a împlinit termenul.
În cazul de față, recurentul arată că deși dosarul de executare s-a format la data de 29.03.2012, ultimul act de executare, respectiv adresa prin care i s-a adus la cunoștință indisponibilizarea și poprirea sumelor de bani aflate în conturile recurentei, a fost comunicată la data de 27.11.2012, contestația fiind promovată la data de 04.12.2012, prin urmare în termenul legal prevăzut de lege de 15 zile.
Astfel, instanța a admis în mod greșit excepția tardivității pentru toate actele de executare, deoarece dacă pentru actele comunicate înainte de data de 27.11.2012 s-ar putea admite o astfel de excepție, în ceea ce privește ultimul act de executare este în mod evident că acesta a fost contestat în termenul legal prevăzut de lege.
În considerarea disp. art. 304 alin.8 și 9 și art.312 alin.1,2,3, 61 Cod proc.civ., solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Deși legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare, însă fiind prezent în instanță la termenul de astăzi, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată recursul nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse argumentat în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 399 C.proc.civ., contestația la executare este mijlocul procedural prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.
Prin contestația ce face obiectul cauzei de față, formulată la data de 4.12.2012, contestatoarea . a solicitat suspendarea executării și anularea actelor de executare emise în dosarul nr. 12/2012 al B.E.J. D. A. din Fălticeni.
Legiuitorul a stabilit în mod imperativ termenul în care se poate face contestație la executare.
Astfel, conform art. 401 alin.1lit.c C.proc.civ. care se referă la ipoteza când debitorul contestă executarea însăși, contestația se poate formula în termen de 15 zile de la data primirii somației ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare.
În speță, așa cum a reținut și prima instanță, dosarul de executare a fost întocmit la data de 29.03.2012, contestatoarei i s-a comunicat somația și toate actele de executare emise în dosarul execuțional, aceasta formulând contestație la executare abia în momentul când i s-a adus la cunoștință indisponibilizarea și poprirea sumelor de bani aflate în conturile acesteia.
Contestatoarea consideră că a formulat în termen contestația la executare în raport de ultimul act de executare, acceptând soluția admiterii excepției de tardivitate față de celelalte acte de executare.
Din cuprinsul cererii introductive nu rezultă că se contestă doar ultimul act de executare, ci executarea însăși, astfel încât în mod corect a reținut prima instanță că termenul de introducere al contestației se calculează conform prevederilor art. 401 alin.1 lit c C.proc.civ..
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge ca nefondat recursul contestatoarei, urmând să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de contestatoarea ., cu sediul în localitatea Drăgușeni, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 613 din data de 12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimatul H. I., domiciliat în ., județul Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 MAI 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L.
Jud. fond. R. M.
Tehnored. Ș.L.G. / Ex.2.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 237/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 2105/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
