Obligaţie de a face. Decizia nr. 887/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 887/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 1692/227/2011
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 887
Ședința publică din data de 29 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: H. L.
Judecător: G. F.
Judecător: C. L.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanții G. C. și G. C., împotriva sentinței civile nr. 1039 din data de 30 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâta L. E. și intervenientul în numele altei persoane L. V. D..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25 martie 2013, când pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru azi, 29 martie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ la data de 14.05.2011, reclamanții G. C. și G. C. au solicitat obligarea pârâtei L. E. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 20 mp teren construcții, situată în satul și ., învecinată cu: L. E., proprietatea reclamanților, Popeicu E., șoseaua națională și, să ridice pe cheltuiala sa, construcțiile compuse din 2 magazii, cotețe pentru păsări și garduri, construite cu rea-credință pe terenul proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 600 mp teren construcții, situată în . descrise mai sus, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2463/14.08.1995, de fostul notariat de Stat - Fălticeni, jud. Suceava.
Au susținut că, pârâta, fără vreun drept de proprietate, fără a avea autorizație de construire, a ocupat suprafața de 20 mp teren construcții, pe care a construit o magazie de lemne, un coteț pentru păsări, garduri împrejmuitoare.
Au încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, însă, întotdeauna s-au confruntat cu refuzul pârâtei, insultându-i, făcând scandal, motiv pentru care au înțeles să promoveze prezenta acțiune.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 480 și următoarele cod civil și art. 274 cod procedură civilă.
Pentru termenul de judecată din 01 septembrie 2011, reclamanții au formulat precizări la acțiune, susținând că în contractul de vânzare-cumpărare de la fila 8 dosar, apare ca vecin soțul pârâtei, L. V., care, în prezent este decedat.
Legal citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională (f. 28, 29 dosar).
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților întrucât, așa cum rezultă din adeverințele nr. 861/22.09.1965, nr. 245/1990 și din procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 22 august 1996, este proprietara suprafeței de 0,05 ha teren situat în intravilanul satului Drăgușeni, jud. Suceava, peren pe care sunt edificate casa de locuit și anexele gospodărești.
A susținut că, din eroare terenul menționat a fost trecut în evidențele agricole pe numele socrului său, L. Soltana V., fiind eliberat și titlul de proprietate nr. 321/13.07.1994.
După decesul socrului său, L. Soltana V., în virtutea calității de moștenitoare a soțului său, L. V., ca soție supraviețuitoare, prin reprezentare, a primit împreună cu fiul său, L. V. D., din moștenirea rămasă după acesta, suprafața de 750 mp teren, pe care și-a edificat construcțiile, situate la locul în litigiu.
A precizat că, nu sunt reale susținerile reclamanților cum că ar avea edificate pe suprafața acestora o magazie de lemne, un coteț de păsări și garduri împrejmuitoare, întrucât, așa cum rezultă și din planșele foto anexate la dosar, pe acea suprafață de teren este edificat din anul 1965 un beci, dată când a fost construită și casa de locuit.
Și-a justificat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, prin titlul emis pe numele socrului său, L. Soltana V., prevalându-se concomitent, de adeverințe de proprietate menționate și de procesul-verbal de punere în posesie.
A mai arătat pârâta că, terenul este împrejmuit tot din anul 1965 când le-a fost atribuit ca lot în folosință, limita proprietății fiind aceeași.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 119, 120 cod procedură civilă.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat să se constate că, în virtutea calității de moștenitor, este proprietara suprafeței de 750 mp teren, aflat în satul Drăgușeni, teren ce se învecinează cu reclamanții din prezenta cauză și pe care a edificat casa de locuit împreună cu anexele gospodărești, imobile evaluate la suma de 2500 lei.
În cauză, s-a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, de către fiul acesteia, L. V. D., solicitând respingerea cererii reclamanților, motivat de faptul că aceștia nu-și justifică dreptul de proprietate (f. 30 dosar).
A susținut titularul cererii de intervenție, că este moștenitorul defuncților L. V. V. și L. Soltana V. și împreună cu mama sa, pârâta L. E., a primit suprafața de 750 mp teren, pe care sunt edificate casa de locuit împreună cu anexele gospodărești.
Prin titlul de proprietate nr. 321/13.07.1994, justifică dreptul de proprietate alături de pârâtă, atașând la dosar, în copie, adeverința nr. 918/2011 a Primăriei . proprietate menționat mai sus, adeverințele nr. 995/1965, nr. 245/1990, nr. 318/1990, plan de situația autorizație de construire, adrese, planșe foto.
Reclamanții au formulat răspuns la susținerile pârâtei și la cele ale titularului cererii de intervenție, arătând că susținerile acestora nu sunt întemeiate (f. 46 dosar) și au invocat lipsa de interes a titularului cererii de intervenție, în promovarea cererii, întrucât, au apreciat că, prin aceasta s-a solicitat constatarea unui drept de proprietate și nicidecum nu s-a invocat apartenența la obiectul dedus judecății.
Și-au întemeiat aceste susțineri, pe prevederile art. 49 și următoarele Cod civil și au atașat la dosar plan de situație (f. 54, 55 dosar).
Pentru termenul de judecată din 06 martie 2012, reclamanții-pârâți și-au precizat acțiunea, în sensul că suprafața pe care o au în proprietate este de 1200 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar, iar în baza certificatului de moștenitor, terenul identificat de expert în plus, aparține coindivizarilor M. E., C. A., Hudiu M..
Părțile pe care le reprezintă au revendicat suprafața de 20 mp teren, iar pârâta-reclamantă poate justifica doar suprafața de 500 mp teren.
Aceștia au mai arătat că expertul nu a trasat linia de hotar dintre proprietățile părților.
Prin sentința civilă nr. 1039 din data de 30 mai 2012, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară și ridicare construcții formulată de reclamanții G. C. și G. C., în contradictoriu cu pârâta L. E. și intervenientul în interesul pârâtei L. V. D., a admis în parte cererea de intervenție în interesul pârâtei, precum și cererea reconvențională și în consecință a constatat că pârâta-reclamantă și intervenientul sunt proprietarii suprafeței de 699 mp teren, situată în intravilanul satului Drăgușeni, ., învecinat cu: drum, P. E., L. M. și terenul proprietatea reclamanților-pârâți și a obligat reclamanții-pârâți să plătească pârâtei-reclamante și intervenientului suma de 1391,75 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții G. C. și G. C. au solicitat obligarea pârâtei L. E. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 20 mp teren construcții, situată în satul și . și, să ridice pe cheltuiala sa, construcțiile compuse din 2 magazii, cotețe pentru păsări și garduri, construite cu rea-credință pe terenul proprietatea reclamanților.
Pornind de la regulile generale aplicabile în materia probelor, proba dreptului de proprietate variază în funcție de izvorul juridic pe care reclamanții își fundamentează cererea în revendicare.
În speță, reclamanții și-au fundamentat dreptul de proprietate printr-un act juridic, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2463/14.08.1995, la baza căruia a stat certificatul de moștenitor nr. 1087 din 24.07.1995.
Prin contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus, reclamanții G. C. și G. C. au dobândit dreptul de proprietate asupra următoarelor imobile: suprafața de 600 mp teren, curți-clădiri, împreună cu una casă de locuit și anexe gospodărești, suprafața de 2000 mp teren arabil și suprafața de 600 mp teren arabil, situate în intravilanul satului Drăgușeni, jud. Suceava.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză R. (f. 89 dosar), reclamanții dețin o suprafață mai mare de teren decât cea evidențiată în actele de proprietate.
Astfel gospodăria achiziționată de către reclamanți, în anul 1995, era formată dintr-o casă cu anexe gospodărești, împreună cu 600 mp teren aferent, și suprafața de 600 mp arabil, grădină, imobile situate în intravilanul satului Drăgușeni, ., învecinat cu: L. V., grădină, S. E., șosea națională și respectiv: L. V., P. I., S. E., șosea națională.
Situația juridică a acestor imobile, astfel cum a fost menționată în contractul de vânzare-cumpărare, este cea de imobile dobândite de vânzătoare prin moștenire, în baza certificatului de moștenitor nr. 1087/24.07.1995, eliberat de Notariatul de Stat Județean Suceava (f. 8 dosar).
Acest contract, încheiat la mai bine de 4 ani de la . Legii nr. 18/1991, nu poartă nicio mențiune referitoare la vreun act de proprietate provizoriu sau chiar titlu de proprietate emis vânzătoarelor, în calitatea lor de moștenitoare a persoanei deposedate și îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate dat fiind caracterul reparatoriu al legii fondului funciar.
Mai mult decât atât, în ciuda insistențelor instanței, reclamanții nu au fost în măsură să prezinte în instanță un plan de situație întocmit cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, plan de situație de natură să confirme situația juridică a bunurilor dobândite în anul 1995.
În realitate, reclamanții, așa cum a concluzionat și raportul de expertiză, stăpânesc în intravilanul satului Drăgușeni, . o suprafață de 1912 mp dispusă în trei trupuri: 600 mp – curți-construcții; 600 mp arabil; 712 mp arabil (f. 91 dosar).
La dosarul cauzei au fost depuse pentru termenul de judecată din 06.03.2012, certificatul de moștenitor nr. 1087/1995 și titlul de proprietate nr. 323/1994, emise pentru D. E. (f. 102, 103 dosar).
Astfel, vânzătoarele din contractul opus de reclamanți sunt moștenitoarele defunctei D. E., cea căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr. 323/1994, cu privire la suprafața de 2 ha teren, situată pe raza satului Drăgușeni, ., suprafață dispusă în extravilan - 1,32 ha arabil și în intravilan – 600 mp curți-construcții și 6200 mp teren arabil, vatră . mențiunilor privitoare la amplasamentul, categoria de folosință și întinderea terenurilor înscrise în intravilan, vecinătățile celor trei trupuri de teren dobândite de către reclamanți, sunt cele menționate în titlul de proprietate emis pentru autoarea vânzătoarelor (f. 8 și 102, 103 dosar).
Cu toate acestea, reclamanții nu au putut prezenta nici un act emis în favoarea vânzătoarelor sau a autoarei acestora, cât privește întinderea reală a terenului aferent gospodăriei dobândită în anul 1995, respectiv de 1912 mp cum a identificat expertul, în loc de 1200 mp, înscriși în contract.
Mai mult decât atât, ca vecin al celor două suprafețe de teren, figurează L. V., soțul pârâtei și autorul intervenientului în interesul acesteia din urmă, cel care a primit, potrivit adeverinței nr. 961/22.09.1965, o suprafață de 0,05 ha pentru construcția unei case care se învecinează cu: P. G., șoseaua națională, D. E. și L. Sol.-V. (f. 40 dosar).
În baza acestei adeverințe, s-a întocmit documentația prevăzută de legislația în vigoare în acea perioadă, și s-a emis autorizația nr. 995/27.09.1965 pentru edificarea unei construcții, documentație care a fost avută în vedere ulterior, de Comisia locală Drăgușeni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (f. 33-39 dosar).
Autorul lui L. V., numitul L. Soltana V., este titularul dreptului de proprietate înscris în titlul nr. 321/13._, în care figurează suprafața de 2000 mp teren – curți-construcții și arabil – vatră . S cu D. E., autoarea vânzătoarelor din contractul reclamanților (f. 32 dosar).
Prin urmare, părțile nu se află în situația unui conflict de drepturi între foștii proprietari de terenuri, care, pe timpul CAP- uluiau fost ocupate de terenurile unor terți și deținătorii actuali ai acestor construcții, câtă vreme terenul aferent gospodăriei proprietatea pârâtei și a soțului său, L. V., în prezent decedat, a fost atribuit prin adeverința nr. 865/1965 numitului L. V., cel care a formulat cererea de autorizație-edificare construcții și căruia i-a fost emisă autorizația nr. 995/1965.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 23 și art. 36 din Legea nr. 18/1991, coroborate cu dispozițiile art. 8 din Decretul - Lege nr. 42/1990 potrivit cărora, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau după caz a moștenitorilor acestora, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, întinderea acestei suprafețe fiind de maxim 1000 mp.
Prin urmare, pârâta și intervenientul sunt în posesia adeverinței nr. 865/1965, prin care s-a atribuit terenul pentru construcția casei, autorizație emisă de către CAP – Drăgușeni, autorul lor a edificat această construcție care, exista la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și emiterii titlului de proprietate nr. 323/1994 pentru autoarea vânzătoarelor din contractul reclamanților și a titlului de proprietate nr. 321/1994 pentru L. Soltana V., autorul lui L. V..
Susținerile reclamanților nu au fost dovedite, planul topo-cadastral întocmit pentru termenul din 31.10.2011 de către ing. P. O., cu privire la amplasamentul streașinei anexei proprietatea L. V., nu a putut fi reținut ca pertinent și util cauzei (f. 48, 49 dosar).
Expertul desemnat în cauză la solicitarea reclamanților, a stabilit fără putință de tăgadă, că, nu se impune schimbarea liniei de hotar între proprietățile părților câtă vreme, reclamanții, titulari ai unei acțiuni în revendicare și ridicare construcții, nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 712 mp teren, arabil aferentă gospodăriei, suprafață stăpânită peste cea înscrisă în actul de proprietate.
Mai mult decât atât, pârâta împreună cu soțul ei, L. V., în prezent decedat, și-au edificat gospodăria și anexele încă din anul 1965, fără să aducă în vreun fel atingere întinderii gospodăriei D. E., autoarea vânzătoarelor din contractul reclamanților.
Planul de situație – anexa nr. 2 la raportul de expertiză – ing. R. N. A identificat suprafețe de 0,11 și 0,19 m între construcțiile – proprietatea părților, distanțe care au fost acceptate și însușite de soții L. și vecina lor D. E. și ulterior reclamanți, începând cu anul 1965 și respectiv 1995.
Așa-zisa excepție a lipsei de interes a intervenientului, nu a putut fi reținută câtă vreme, acesta are calitate de moștenitor al defunctului L. V. și, potrivit adresei nr. 424/28.08.1996, avea în posesie suprafața de 0,05 ha teren, circumstanțe în care, această adresă a Consiliului local Drăgușeni a fost înaintată Comisiei Județene Suceava (f. 46 și 39 dosar).
De altfel, reclamanții, prin apărător, nu au înțeles să supună această excepție controlului instanței, date fiind actele și înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Date fiind toate cele de mai sus reținute, în temeiul art. 480 și următoarele cod civil, art. 584 cod civil (art. 555 și următoarele, art. 566 și art. 602, 630 noul cod civil), dispoziții coroborate cu dispozițiile art. 23, art. 36 din Legea nr. 18/1991, art. 49 cod procedură civilă, art. 119, art. 120 și art. 111 cod procedură civilă instanța a respins ca nefondată acțiunea și a admis în parte cererea reconvențională și cererea de intervenție și a constatat că pârâta-reclamantă și intervenientul sunt proprietarii suprafeței de 699 mp teren, situată în intravilanul satului Drăgușeni, ., învecinat cu: drum, P. E., L. M. și terenul proprietatea reclamanților-pârâți.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către pârâta-reclamantă și intervenient, corespunzător pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții prin care au solicitat în principal admiterea acestuia, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea hotărârii, in sensul admiterii acțiunii, astfel cum au formulat-o, obligării paratei sa le lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 20 mp, sa-si ridice construcțiile amplasate pe terenul lor, respingerii cererii reconventionale ca nefondata si respingerii cererii de intervenție in interesul paratei, ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
În motivare au arătat că prin cererea dedusa judecații au solicitat ca parata sa fie obligata a le lasa in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 20 mp teren in intravilan si de asemenea de a-si ridica construcțiile amplasate pe terenul lor.
In cauza a fost efectuata o expertiza topo-cadastrala care a avut ca obiectiv de a stabili suprafețele de teren ocupate de parti, cele ce rezulta din actele de proprietate, de a stabili daca parata ocupa sau nu teren din proprietatea lor si daca aceasta are edificate construcții pe terenul reclamanților.
Desi au solicitat a se efectua in cauza un supliment al raportului de expertiza, aceasta solicitare le-a fost respinsa.
Expertiza ce a fost efectuata nu răspunde la obiectivele stabilite si nu poate lamuri cauza dedusa judecații.
Astfel, la punctul c. 1.6 din raportul de expertiza, s-a arătat ca „nu se poate concluziona daca parata si intervenientul dețin teren din proprietatea reclamanților".
Instanța și-a motivat soluția de respingere a cererii de revendicare prin aceea ca reclamanții dețin o suprafața de teren mai mare decât cea pentru care justifica dreptul de proprietate, respectiv cu 712 mp teren in plus.
Insa, au arătat ca suprafața de teren proprietatea lor este de 1200 mp teren, ce au dobandit-o prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2463/14.08.1995. Ca restul parcelei de 712 mp, identificata prin . care aparține coindivizarilor M. E., C. A. si Hiudiu M., conform certificatului de moștenitor, moștenitoare ale defunctei Dragusanu E., celei căreia i s-a emis titlul de proprietate.
De asemenea, in cauza, din expertiza rezulta ca prin modul in care parata si-a amplasat construcțiile aceasta ocupa din terenul lor 0,11 mp in partea dinspre drum si 0,19 mp in partea dinspre gradina. Insa, nici aceasta concluzie nu este data cu certitudine de către expert.
F. de faptul ca in cauza nu au fost administrate probe concludente cu privire la identificarea exacta a suprafețelor de teren, fiind incidente in cauza dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedura civila. Așadar, in cauza se impune casarea hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea efectuării unui supliment la raportul de expertiza prin care sa fie identificata suprafața de teren ce o dețin conform contractului de vanzare-cumparare, de a se determina daca parata ocupa teren din cel proprietatea lor rezultata din contractul de vanzare-cumparare, de a se stabili daca parata are edificate construcții pe terenul reclamanților, daca se ocupa in acest mod teren din proprietatea lor.
In cauza a fost formulata o cerere reconventionala prin care s-a solicitat a se constata dreptul de proprietate al paratei cu privire la suprafața de 750 mp teren
(in expertiza s-a identificat suprafața de 697 mp teren), in virtutea calității de
moștenitoare. Nu s-a motivat aceasta cerere in drept.
Instanța, in mod nelegal a admis aceasta cerere si a constatat dreptul de proprietate al paratei si al intervenientului in interesul paratei cu privire la aceasta suprafața de teren, atâta vreme cat acest teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar parata avea posibilitatea de a formula cerere de constituire a dreptului de proprietate, o astfel de cerere ce a fost formulata in cadrul acestui dosar fiind nefondata.
In cauza nu pot fi incidente dispozițiile art. 23 si 36 din Legea nr. 18/1991 atâta vreme cat acestea prevăd o procedura speciala, ce nu a fost urmata de către parata.
Pe de alta parte, in cauza a fost formulata cerere de intervenție în interesul paratei si nicidecum cerere de intervenție in nume propriu, prin care sa se solicite drepturi proprii, astfel ca este nelegala soluția de admitere a cererii si de constatare a dreptului de proprietate, in condițiile in care intervenientul nu a formulat o astfel de cerere.
Instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la excepția lipsei de interes a formulării cererii de intervenție in interesul paratei, astfel ca si fata de aceste considerente se impune casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă prin apărătorul său, prezent la dezbateri, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate.
Intervenientul în numele altei persoane L. V. D., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Recurenții reclamanți G. C. și C. critică sentința prin prisma faptului că, deși au solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, instanța de fond a respins această solicitare; că, deși s-a admis cerere reconvențională prin care s-a solicitat a se constata dreptul de proprietate al pârâtei cu privire la suprafața de 750 mp teren, soluția nu este legală, câtă vreme pârâta avea posibilitatea de a formula cerere de constituire a dreptului de proprietate; că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei de interes a formulării cererii de intervenție în interesul pârâtei.
Este de observat că reclamanții recurenți au formulat, în contradictoriu cu pârâta L. E., o acțiune în revendicare, prin care solicita instanței, obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 20 mp teren construcții, situat în satul și . ridice pe cheltuiala sa, a pârâtei, construcțiile compuse din2 magazii, cotețe pentru păsări și garduri, edificate cu rea – credință pe terenul reclamanților.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâta L. E. a arătat că în anul 1965 a primit suprafața de 0,05 ha teren situat în Drăgușeni, pe care a edificat casa de locuit cu anexele gospodărești, așa cum rezultă din adeverința 861/22 septembrie 1965, adeverința 245 din 1990 și procesul verbal de punere în posesie din 22 august 1996; că, din eroare, această suprafață nu a fost înscrisă în registrul agricol al său și al soțului, ci pe numele socrului L. Soltana V., pe numele căruia a fost eliberat titlul de proprietate 321 din 13 iulie 1994; că din moștenirea rămasă după decesul soțului, prin reprezentare, pârâta împreună cu fiul său au primit suprafața de 750 mp teren pe care are edificate construcțiile situate la locul în litigiu.
Pe cale de cerere reconvențională, a solicitat constatarea dreptului său de proprietate pentru terenul de 750 mp, învecinat cu proprietatea reclamanților.
Apoi, la fila 30 dosar se regăsește cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de L. D..
La fila 46 dosar, reclamanții recurenți au invocat excepția lipsei de interes a lui L. D., în promovarea acelei cereri de intervenție.
La termenul de judecată din 22 noiembrie 2011, instanța a pus în discuția părților, admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, și după cum rezultă din cuprinsul acelei încheieri, instanța a arătat că intervenientul justifică interes în cauză, pentru considerentele acolo dezvoltate, astfel că a admis în principiu cererea de intervenție.
Așa fiind, tribunalul constată că susținerile recurenților, referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a numitului L. D. în formularea cererii de intervenție în interesul pârâtei L. E., nu sunt întemeiate.
În scopul verificării susținerilor părților, instanța de fond a administrat proba cu expertiză topo – cadastrală, având ca obiective identificarea și măsurarea suprafeței de teren ce aparține pârâtei, conform actelor de proprietate existente la dosar, cu indicarea expresă dacă pârâta și intervenientul dețin teren din proprietatea reclamanților, și dacă se impune schimbarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți.
Raportul de expertiză concluzionează – fila 90 dosar fond – că terenul deținut de pârâta L. E., la măsurători are o întindere de 699 mp; că pe acest teren se află construcțiile C1 casă, C2 anexă și C3 anexă din lemn, cu precizarea că anexa C3 se află exact pe limita dintre cele două parcele.
Referindu-se la proprietatea reclamanților, expertul arată că aceștia au o suprafață de 1912 mp teren, și că, potrivit contractului de vânzare – cumpărare ar trebui să dețină o suprafață de 1200 p teren, rezultând un surplus de 712 mp; că pe ., astfel cum a fost exemplificat în contractul de vânzare – cumpărare, în suprafață de 600 mp, se află construcțiile C1 casă, anexa C2 și anexa C3 din lemn, la construcția C2; despre surplusul de 712 mp teren, expertul precizează că acesta a fost deținut de vânzătoarea M. E., fără acte justificative, și că tot așa, l-a transmis reclamanților; că aceștia nu sunt de acord cu limita dintre cele parcele, arătând că construcția C3 a pârâtei L. este amplasată peste limita lor de proprietate.
În cele din urmă, expertul menționează că nu se poate concluziona dacă pârâta și intervenientul dețin teren din proprietatea reclamanților, căci reclamanții au o suprafață mai mare de teren decât cea la care ar fi îndreptățiți pe bază de acte, astfel că nu se poate pronunța nici cu privire la faptul dacă se impune schimbarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți.
Este de observat că, într-adevăr, concluziile raportului de expertiză nu sunt concludente pentru dezlegarea corectă a pricinii.
Astfel, reclamanții au formulat precizări – fila 104 dosar fond, prin care se solicita revenirea la expert, ca printr-un supliment la raportul de expertiză, să traseze linia de hotar.
La termenul de judecată din 6 martie 2012, instanța a pus în discuția părților, necesitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză, prorogând pronunțarea cu privire la această chestiune, pentru ca, în cele din urmă, să nu se mai pronunțe deloc.
Având în vedere situația reținută prin raportul de expertiză efectuat în cauză, în sensul că reclamanții dețin în plus o suprafață de 712 mp teren, fără acte justificative; că anexa C3 se află exact pe limita dintre cele două parcele, fiind edificată de fapt, pe proprietatea reclamanților, tribunalul constată că se impunea efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, care să lămurească următoarele aspecte: dacă terenul evidențiat în titlul de proprietate 321/13 iulie 1994, pe care pârâtul a edificat construcțiile, se suprapune cu terenul din contractul de vânzare – cumpărare încheiat între reclamanți și M. E.; apoi, ar fi trebuit ca expertul să identifice în concret, locul unde se situează suprafața de 750 mp teren astfel cum a fost individualizată de reclamanți, respectiv: 500 mp conform certificatului de moștenitor 257/1996 de pe urma defunctului L. V., și 250 mp cu titlu de servitute, potrivit adeverinței 331 din 25 martie 1998; apoi, să identifice în teren, suprafața de 750 mp despre care s-a susținut că tatăl L. V. a intenționat să o dea fiului său, și dacă această suprafață se suprapune peste cea a pârâtei; cine o deține; mai era necesar a se preciza și dacă, în prezent, cele două proprietăți sunt delimitate prin semne de hotar; dacă există semne vechi sau nu; dacă într-adevăr, se verifică susținerile referitoare la faptul că imobilele construcții ale pârâtei ar fi fost edificate pe proprietatea reclamanților, și în caz afirmativ, cât teren ocupă acestea din terenul reclamanților; ar fi trebuit să se compare titlurile 721 și 723 depuse de părți la dosar.
Deosebit de aceasta, este de observat că, în argumentarea soluției de admitere a cererii reconvenționale, prin care pârâta solicita constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 699 mp teren, instanța de fond face trimitere la prevederile Legii 18/1991, respectiv la art. 23 și 36 din Legea 18/1991, raportat la art. 8 din Decret – Lege 42/1990.
Practic, pronunțându-se asupra cererii reconvenționale, de fapt, instanța de fond a constituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei reclamante, în considerarea legilor fondului funciar, fără ca pârâta să fi solicitat acest lucru, și fără ca în cauză, să se fi făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, la comisia locală de fond funciar, prin depunerea unei cereri în acest sens, astfel cum rezultă atât din art.8, 9, art. 23 și 36 din Legea 18/1991.
În atare împrejurări, instanța a pronunțat o soluție dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, și a acordat ceva ce nu s-a cerut.
Așa fiind, în considerarea prevederilor art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 ind. 1 și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul formulat de recurenții reclamanți, va casa în totalitate sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța va proceda la administrarea unui supliment la raportul de expertiză, în sensul celor arătate anterior, precum și la administrarea oricărui mijloc de probă pe care-l consideră necesar, util și concludent în dezlegarea pricinii.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de fond o va soluționa prin raportare la temeiul juridic invocat de pârâtă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanții G. C. și G. C., domiciliați în Drăgușeni, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1039 din data de 30 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâta L. E., domiciliată în Drăgușeni, jud. Suceava și intervenientul în numele altei persoane L. V. D., domiciliat în București, .. 166, ., ..
Casează în tot sentința civilă nr. 1039/30 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, și în consecință, trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Fălticeni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. L. G. F. C. L.
Grefier,
S. A.-M.
Red. G.F.
Judecător fond S. G.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./15.04.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 2022/2013. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1426/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
