Fond funciar. Decizia nr. 158/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 2883/285/2010*
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 158/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. H.
Judecător: G. I.
Judecător: A. L.
Grefier: A. L.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți L. V. domiciliat în H. de Sus,nr.821,CP_, jud. Suceava și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI SUCEAVA- Suceava, .,nr.36, CP_, jud. Suceava împotriva s.c. nr. 1356/27.03.2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ * în contradictoriu cu intimații reclamanți T. G. domiciliat în ., nr.542, CP_, jud. Suceava, L. E. domiciliată în mun. Rădăuți, .,20, CP_,jud. Suceava și intimații pârâți C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR H. DE JOS- ., CP_,jud. Suceava și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR H. DE SUS- ., jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-pârât L. V. asistat de av. Z. A., reprezentantul intimaților-reclamanți av.G. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. Z. A. solicită admiterea recursului și în principal casarea sentinței civile cu trimitere spre rejudecare iar în subsidiar modificarea în totalitate a acestei sentințe în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, fără cheltuieli de judecată. Aceasta arată că deși s-a invocat prin întâmpinare faptul că reclamanții nu justifică vocație succesorală instanța nu a pus în discuție excepția și nu s-a pronunțat cu privire la aceasta. Se impunea să se constate că reclamanții nu au calitate procesuală activă astfel încât se impune respingerea acțiunii ca fiind introdusă de persoane fără capacitate procesuală. De asemenea aceasta arată că s-a invocat nulitatea relativă în temeiul dispozițiilor art.105 alin. 2 Cod procedură civilă a hotărârii emise de Comisa Județeană, fiind vorba de acte întocmite de un funcționar public necompetent în sensul că s-a dispus admiterea lui T. O. la succesiune după mama sa. C. Județeană nu are competența să se pronunțe asupra vocației succesorale a unei persoane. Mai mult, instanța de fond a analizat legatul universal și chiar s-a pronunțat cu privire la acesta. Atâta timp cât niciuna dintre părți nu a investit instanța să analizeze legalitatea testamentului depus aceasta și-a depășit atribuțiile. Instanța de fond nu a cercetat fondul, nu a stabilit amplasamentul . Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă 3,15 ha teren arabil și cu o suprafață totală de 3,60 . Nu s-a stabilit dacă cei 3,15 ha teren vizau suprafața din registrul agricol a lui T. sau din registrul agricol al autorului recurentului. Mai mult instanța nu a raportat motivele din hotărâre la dispozițiile art.III Legea 169/2007. Totodată instanța de fond nu a motivat de ce T. O. nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie la legea 18/91. Recurentul a respectat procedura prealabilă obligatorie și a formulat cerere de reconstituire înregistrată sub nr.2332/18.03.1991.
Cu privire la recursul promovat de recurenta C. Județeană apărătoarea recurentului L. V. arată că este de acord cu recursul C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Județului Suceava
Av. G. V. solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o înmânează instanței. Acesta arată că toate susținerile reprezentantei recurentului nu se regăsesc cu probe în prezenta cauză. Intimații au calitate procesuală prin reprezentare. Se susține că acest teren ar aparține în totalitate recurentului însă nu este adevărat. Există registrul agricol din 1959 în care apare tatăl lor și bunica reclamanților care s-a recăsătorit. S-a stabilit de către celelalte instanțe că aceștia se află în indiviziune și numai pe calea unui partaj se va clarifica situația.
Cu privire la recursul Comisiei Județene, reprezentantul intimaților-reclamanți arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
Av. G. V. depune concluzii scrise.
INSTANȚA.
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 3.05.2010 sub nr._, reclamanții T. G. și T. E., în calitate de moștenitori ai defunctului T. O., în contradictoriu cu pârâții L. V. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Jos și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, au solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea titlului de proprietate nr.1836 din 9.09.1996 și întocmirea unui nou titlu de proprietate în care să fie incluși și ei reclamanții.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că la data de 9.09.1996 pârâtului L. V. i s-a întocmit titlul de proprietate nelegal, deoarece nu a fost trecut ca proprietar tatăl lor, T. O., în calitate de moștenitor de drept.
În drept și-au întemeiat acțiunea în baza disp. art.109 C.pr.civ. și art.669 C.civ., invocând hotărârea comisiei județene nr.6348/26.05.1993, sentința civilă nr.3652/31.05.1994 a Judecătoriei Rădăuți, decizia nr.75/3.02.1995 a Tribunalului Suceava, adeverința nr.817/24.05.1994 a Consiliului local H..
În vederea soluționării cauzei au fost depuse la dosar titlul de proprietate nr.1836/9.09.1996, extras certificat de deces, acte de stare civilă.
Au fost solicitate relații de la C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus.
Pârâtul L. V. a depus întâmpinare la acțiunea reclamanților, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a arătat că a formulat cerere în condițiile Legii nr.18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate după autorul său L. D., cel care a predat terenul la CAP, iar titlul de proprietate a cărui anulare se cere a fost întocmit și eliberat cu respectarea prevederilor legale și nu există nici un motiv de nulitate a acestuia prevăzute expres de art.III din Legea 169/1997.
A mai arătat pârâtul că defunctul T. O. care trăia la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 nu a formulat cerere la Legea nr.18/1991, situație în care acesta este străin de succesiune după autorul L. D..
Pe cale de consecință, copiii acestuia – reclamanții în speță - nu pot să accepte moștenirea în numele tatălui lor decedat și nu pot veni la moștenire prin reprezentare, locul lui T. O. nefiind util.
S-a mai precizat că suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate nr.1836/9.09.1996 constituie proprietatea tatălui lor decedat și nu pot veni la moștenire prin reprezentant, locul lui T. O. nefiind util.
S-a mai precizat că suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate nr.1836/9.09.1996 constituie proprietatea tatălui său L. D. și nici un caz proprietatea numiților T. G. și E., aceștia nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceste suprafețe și pe cale de consecință nu pot fi incluși în titlul de proprietate menționat.
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, în calitate de intimată, prin întâmpinarea depusă, a arătat că la baza eliberării titlurilor de proprietate stau documentațiile întocmite de comisiile teritoriale în subordine, iar judecarea cauzelor trebuie să se facă în contradictoriu cu acestea.
Prin sentința civilă nr.3933/19.11.2010, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din adresa nr.4090/18.11.2010 a Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus, că titlul de proprietate a cărui anulare se cere a fost eliberat în baza Legii nr.18/1991, a cererilor depuse și a validării propunerilor comisiei locale de către comisia județeană.
Pârâtul L. V. a depus cererea cu nr.2332/18.03.1991 la comisia locală în calitate de unic moștenitor după L. D. fiind evidențiat în anexa III pentru care i s-a eliberat adeverința de proprietate și ulterior titlul de proprietate mai sus-menționat.
Instanța având în vedere disp. art.III din Legea nr.169/1997, cât și faptul că nu au fost anulate actele inițiale reconstituirii dreptului de proprietate și nu există alte motive de nulitate, a apreciat că acțiunea reclamanților pentru anularea titlului de proprietate nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și rejudecarea cauzei în fond.
Prin decizia civilă nr.1358/17.10.2011 Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de reclamanți, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
A reținut instanța de control judiciar că instanța de fond a respins acțiunea fără a examina în vreun fel motivele acțiunii, actele invocate de reclamanți ca temei al admiterii acțiunii și documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Cauza a fost reînregistrată la data de 10.01.2012.
În completarea probatoriului, s-au depus înscrisuri și s-au solicitat relații de la C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Jos, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că acțiunea civilă promovată este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin cererea înregistrată sub nr.2332/18.03.1991 la Primăria comunei H., pârâtul L. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul fostă proprietate a defunctului L. D. al lui M., tatăl său, propunerea de admitere a cererii de reconstituire pentru suprafața de 3,15 ha, înscrisă în anexa nr. 3, fiind validată prin hotărârea nr._/26.02.1991 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, în baza evidențelor registrului agricol din perioada 1959, registru în care T. D. al lui M. și T. E. au fost înscriși cu suprafața de 2,94 ha teren.
T. O. a formulat contestația înregistrată sub nr._/18.02.1993 la Prefectura județului Suceava, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,15 ha teren, alături de pârâtul L. V., în calitate de fiu al defunctei T. E..
Prin hotărârea nr.6343/26 mai 1993, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a admis contestația autorului reclamanților, admițându-l la succesiunea după defuncta T. E., alături de celălalt moștenitor, iar prin sentința civilă nr.3652/31 mai 1994 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, plângerea formulată de pârâtul L. V. împotriva acestei hotărâri a fost respinsă, ca nefondată, cu argumentul că T. O. și L. V. au obținut, în indiviziune, reconstituirea dreptului de proprietate, urmând ca pe calea acțiunii de partaj succesoral să se stabilească întinderea dreptului de proprietate al fiecăruia.
Cum prin această hotărâre judecătorească ce se impune cu putere de lucru judecat, a fost verificată legalitatea și temeinicia hotărârii comisiei județene de reconstituire în favoarea ascendentului reclamanților, s-a statuat că cererea de reconstituire a fost formulată în termen (decizia civilă nr.75/3 februarie 1995 a Tribunalului Suceava, pronunțată în recurs), titlul de proprietate nr.1836/1996 emis doar pe numele pârâtului L. V., după autorul L. M. D., pentru suprafața de 3,182 ha, nu este legal, căci încalcă prevederile art.13 al.3 din Legea nr.18/1991 potrivit cărora titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun, având în vedere că T. O. este fiul defunctei L. E., dintr-o relație de căsătorie anterioară celei încheiate cu tatăl pârâtului L. D. al lui M., L. E. și L. D. al lui M. au fost înscriși în registrul agricol din perioada anului 1959, anterior preluării terenurilor în patrimoniul cooperativei agricole de producție, împreună (evidențe avute în vedere în procedura de reconstituire), așa încât funcționează prezumția de comunitate a bunurilor, drept pentru care, chiar dacă L. E. a predecedat (1978) celui de-al doilea soț, L. D. (1985), pentru cota parte ce a revenit mamei sale din bunurile dobândite pe perioada căsătoriei, precum și pentru bunurile proprii ale acesteia, T. O. a concurat cu soțul supraviețuitor, fiind îndrituit la reconstituire, conform art.13 al.2 din Legea nr.18/1991.
Nu se poate reține că legatul universal lăsat de defuncta L. E. în favoarea pârâtului L. V. semnifică o exheredare indirectă a moștenitorului legal T. O., pentru că acesta este moștenitor rezervatar, în cadrul acțiunii de partaj urmând a fi rezolvată o eventuală cerere de reducțiune a legatului la cotitatea disponibilă, de altfel, în procedura legii fondului funciar, pârâtul nu s-a prelevat de testamentul prin care a fost instituit legatar universal, ci doar de calitatea de moștenitor legal după defunctul L. D..
De asemenea, nu prezintă relevanță emiterea unui titlu de proprietate pe numele lui T. O., cu nr.2351/2002, pentru suprafața de 4,03 ha, întrucât pentru acest teren i-a fost reconstituit dreptul de proprietate distinct, în baza evidențelor propriului rol agricol, ediția 1959.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, constând în onorariul avocatului ales.
Împotriva acestei sentințe cu nr. 1356/27.03.2012 a Judecătoriei Rădăuți au promovat recurs pârâții L. V. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Județului Suceava.
În motivarea recursului, pârâtul L. V. a arătat că reclamanții nu justifică vocație succesorala dupa defunctul Luta Dumitrie, autorul înscris in T.P. nr. 6/09.09.1996 care este tatăl recurentului si fata de care reclamanții sunt străini.
Întrucât nu justifică vocație succesorala dupa defunctul Luta Dumitrie, autorul înscris în T.P. nr. 1836/09.09.1996, rezultă că nu justifica nici calitate procesuala activa, actiunea urmând a fi respinsa ca fiind introdusa de persoane fara legitimare procesuala activa.
În subsidiar, acțiunea reclamanților trebuia sa fíe respinsă ca nefondata pentru ca: in acțiunea introductiva se solicita anularea T.P. nr. 1836/09.09.1996 in sensul includerii reclamanților pe acest titlu; acest titlu de proprietate i-a fost emis ca moștenitor al autorului Luta D. si intre autorul Luta D. și reclamanti nu exista nici un raport de rudenie, rezulta ca pretenția reclamanților dedusă judecații nu este fondata si pe cale de consecința urmează a fi respinsa.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca autorul reclamantului Teleaga O. a avut deschis rol separat in R.A. aferent 1959-1962 in care figura cu suprafata de 3.15 ha teren arabil si cu suprafața totala de 3,60 ha.
Prin cererea formulata in baza legii nr.18/1991, înregistrata sub nr. 150/03.1991 acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,60 ha teren, insa prin T.P. nr. 2351/27.04.2002 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4 ha și 3 ari, in plus fata de suprafața la care justifica îndreptățire.
Prin testamentul autentificat sub nr. 277/20.02.1969 de către notariatul de Stat Local Radauti recurentul a fost instituit de către mama sa Lutia E. legatar universal, astfel ca justifică indreptatire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile deținute de aceasta impreuna cu soțul ei Lutia D., inscrise in registrul agricol aferent anilor 1959-1962, si in acest sens a formulat in baza Legii 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrata la C. locala de fond funciar sub nr. 2332/18.03.1991.
De menționat si faptul ca mama sa Lutia E. a decedat anterior soțului sau L. D., ceea ce inseamna ca toata averea la decesul acesteia a rămas recurentului in calitate de descendent și tatălui său Lutia D., asa ca in mod corect a fost inscris in T.P. nr. 1836/09.09.1996 moștenitor al acestuia din urma. După cum a mai arătat, reclamanții nu au vocație succesorala dupa Lutia D..
Mai mult decât atat, reclamanții nu au făcut in nici un fel dovada ca in T.P. nr.1836/09.09.1996 exista teren care provine de la numita Lutia E. - mama acestora, spre a justifica indreptatire la includerea pe titlu.
Aceasta cu atat mai mult cu cat se arata in cuprinsul testamentului ca O. are calitatea de moștenitor rezervatar, insa acesta a fost inzestrat cu ocazia căsătoriei sale. Rezultă cu certitudine ca Teleaga O. - autorul reclamanților - si-a deschis rol agricol propriu cuprinzand terenuri ce au fost primite ca zestre de la mama sa Lutia E., pentru care a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si i-a fost emis T.P. nr. 2351/27.04.2002.
Ca atare, in speța nu sunt incidente prev. art. 13 alin. (3) din L. 18/1991.
Apreciază ca aceste probleme pot face mai degrabă obiectul unui proces de partaj
succesoral decât al anularii titlului de proprietate. Suprafețele de teren înscrise in T.P. nr.1836/09.09.1996 constituie proprietatea exlusivă a tatălui său Luta D.-aspect dovedit cu copiile registrelor agricole aferente anilor 1956-1958,1959-1962 si in nici un caz proprietatea numiților T. G. si E., astfel incat in nici un caz reclamanții nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceste suprafețe si pe cale de consecință nu pot fi incluși in titlul de proprietate menționat. Instanța de fond nu s-a pronunțat pe un mijloc de apărare important ridicat de recurent, si anume cel vizând nulitatea Hotărârii nr. 6348/26.05.1993 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.A solicitat înlăturarea acestui inscris pentru motivul de nulitate relativa prevăzut de 5 alin. (2) Cod pr. civ., in speța fiind vorba de acte întocmite de un funcționar necompetent, iar consecințele sale sunt vătămătoare in sensul ca dispun admiterea autorului Teleaga O. la succesiune dupa mama sa Luta E. alături de ceilalți moștenitori. Consideră aceasta hotărâre intocmită de un funcționar necompetent intrucat nu figurează in competentele Comisiei județene stabilirea calității de moștenitor a unei persoane.
Sub un alt aspect, cererea defunctului Teleaga O. a fost făcuta pentru suprafața de 3,15 ha teren, adica exact suprafața cu care acesta figurează in R.A. 1959-1962 teren arabil, si e posibil ca defunctul sa se fi referit la aceasta suprafața de teren pe care o are deja in titlul sau de proprietate, si numai interpretarea eronata a reclamanților să ducă la concluzia ca Hotărârea nr. 6348/26.05.1993 vizează terenurile din T.P. nr. 9.09.1996.
Sub un alt aspect, critică soluția data de instanța de fond intrucaț cuprinde motive străine naturii pricinii. Instanta nu a fost chemata sa analizeze legatul universal lăsat de defuncta Lutia E. in favoarea recurentului, pentru a se pronunța ca acesta „nu semnifica o exheredare indirecta a moștenitorului legal Teleaga O., pentru că acesta este moștenitor rezervatar în cadrul acțiunii de partaj urmând a fi rezolvata o eventuala cerere de reductiune a legatului la cotitatea disponibila, de altfel, in procedura legii fondului funciar,paratul nu s-a prevalat de testamentul prin care a fost instituit legatar universal ci doar de calitatea de moștenitor legal dupa defunctul Lutia D.".
Toate aceste aprecieri exced naturii pricinii care are ca obiect anularea unui titlu de proprietate. Instanța nu a fost chemata sa se pronunțe pe aceste aspecte.
Rezulta din considerentele expuse ca titlul de proprietate a cărui anulare se cere a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale in vigoare, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia din cele prevăzute expres de art. III din Legea 169/1997.
În motivarea recursului pârâta C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor De Pe Lângă Prefectura Județului Suceava a arătat că titlul de proprietate se emite de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren calitate de proprietar.
La baza emiterii titlurilor de proprietate stau documentațiile primite în două exemplare de la comisiile teritoriale din subordine, din care un exemplar se reține și se depozitează la arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare.
C. Județeană de fond funciar este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, conform prevederilor art. 51 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, punerea în posesie, prin delimitare în teren a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor de fond funciar.
Din interpretarea textelor legale din Regulamentul de aplicare a legilor
fondului funciar, rezultă că titlul de proprietate se emite după operațiunea de
validare conform prevederilor art. 36 din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 5 lit. "i" din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, punerea în posesie, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor locale de fond funciar. Potrivit art. 36(1) din același act normativ C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată emite titluri de proprietate pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale.
C. Județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și de regulament și nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată. C. Județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată acordate de instanța de judecată, întrucât nu are patrimoniu propriu.
Potrivit prevederilor art. 51 și art.52 alin. (1) din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite ele comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare fată de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar. În speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată întrucât C. județeană Suceava de fond funciar nu a avut competente față de solicitarea petentei, respectiv fată de obiectul dedus judecății.
C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar. Dispoziția legală precizată creează deci acestor organe de aplicare a legii care nu au personalitate juridică, o poziție procesuală sui-generis, derogatorie" de la dispozițiile Codului de procedură civilă. Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate prin Codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma „prin derogare" această sintagmă inducând la ideea că, aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de calitate. Concepția legii potrivit căreia comisiile ce se instituie acționează din oficiu întărită și de prevederile Legii nr. 169/1997, exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
În această situație solicită să se constate că, în mod greșit, instanța de judecată i-a obligat în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei. C. Județeană de fond funciar este un organ administrativ, colectiv și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.
Din considerente nu rezultă culpa comisiei județene, atitudinea adoptată de aceasta pe parcursul ciclului procesual precum și motivele de sancționare pentru atribuții care nu sunt prevăzute în sarcina comisiei județene prin legile funciare.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, pe prevederile legilor fondului funciar și pe regulamentele de aplicare ale acestora.
Legal citați, intimații reclamanți, prin reprezentant în instanță au solicitat respingerea recursului pârâtului L. V. iar cu privire la recursul pârâtei C. Județeană au lăsat la aprecierea instanței.
Deși legal citați, ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au susținut apărările în instanță.
Asupra recursului pârâtului L. V. tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Astfel, reclamanții au solicitat anularea titlului de proprietate nr.1836/09.09.1996 pe motiv că nu a fost trecut pe titlu T. O., tatăl reclamanților.
Prin titlul de proprietate a cărui anulare se solicită s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de_ mp teren după defunctul L. M.D. pârâtului L. D.V..
Prin Hotărârea Comisiei Județene nr.6348/26.05.1993 s-a admis contestația formulată de către T. O. prin care a solicitat a fi admis la succesiune după mama sa L. E. întrucât a făcut dovada calității de moștenitor.
Pârâtul din prezenta cauză a formulat plângere împotriva acestei hotărâri susținând că T. O. nu a formulat cerere în termen la comisia comunală și că mama lui T. O. l-a instituit legatar universal, plângere respinsă prin sentința civilă nr.3652/31.05.1994 a Judecătoriei Rădăuți reținându-se că T. O. este moștenitor rezervatar astfel încât beneficiază de o parte a moștenirii după mama sa.
Sentința civilă nr.3652/31.05.1994 a Judecătoriei Rădăuți a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de L. V. prin decizia nr.75/03.02.1995 a Tribunalului Suceava în considerentele căreia s-a reținut că pentru suprafața de 3,15 ha teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune urmând ca pe calea unei acțiuni separate de partaj succesoral să se stabilească întinderea dreptului de proprietate al fiecăruia dintre cei doi.
În acest context criticile recurentului în sensul că reclamanții nu justifică calitate procesuală activă întrucât nu prezintă vocație succesorală după defunctul L. D. nu prezintă relevanță în cauză cât timp prin hotărârile judecătorești anterioare s-a stabilit irevocabil că autorul reclamanților beneficiază de o parte a moștenirii după mama sa, L. E., reținerea unei situații contrare ducând la lipsirea de efecte a hotărârilor judecătorești anterioare.
Susținerea recurentului în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra mijlocului de apărare invocat, respectiv nulitatea relativă a Hotărârii Comisiei Județene 6348/26.05.1993 este neîntemeiată în condițiile în care această apărare a fost invocată prin concluziile scrise depuse ulterior închiderii dezbaterilor. De altfel, legalitatea Hotărârii Comisiei Județene nr.6348/26.05.1993 în baza căreia s-a eliberat titlul de proprietate a cărui anulare se cere a fost supusă controlului judecătoresc tocmai ca urmare a plângerii formulate de recurentul din prezenta cauză, astfel că nici criticile în acest sens nu pot fi reținute. Susținerea recurentului în sensul că este posibil ca suprafața de teren cu care defunctul T. O. figurează în registrul agricol să fie înscrisă în titlul său de proprietate nu prezintă relevanță în prezentul cadru procesual, acest aspect urmând a fi avut în vedere eventual în cadrul partajului.
Cât timp la baza emiterii titlului de proprietate nr.1836/09.09.1996 a stat Hotărârea Comisiei Județene nr.6348/26.05.1993 astfel cum reiese din documentația înaintată de comisia locală, iar titlul de proprietate menționat nu respectă conținutul acestei hotărâri, în mod corect prima instanță a dispus anularea titlului de proprietate și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele pârâtului L. D.V. și a lui T. O., în indiviziune, după autorii L. D. și L. E..
Asupra recursului declarat de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, tribunalul reține că acesta este nefondat.
Potrivit art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, comisia locală și comisia județeană au, în limitele competențelor lor, calitate procesuală activă sau pasivă. Așadar, fiindu-le recunoscută printr-o lege specială calitatea de a sta în justiție, aceste entități, chiar fără personalitate juridică, devin părți în cauză ori de câte ori obiectul litigiului este strâns legat de competențele care le revin.
Prin Legea nr. 247/2005 s-a introdus alin. 3 al art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, potrivit căruia "prevederile art. 274 C.pr.civ. sunt aplicabile". Prin introducerea acestui text legal, care reglementează expres aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., comisiile de fond funciar pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată ori de câte ori sunt părți căzute în pretenții.
Chiar dacă nu are personalitate juridică, nici buget propriu de venituri și cheltuieli, comisia județeană are calitate procesuală în limita competenței, astfel că devenind parte în cauză poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Cum în cauză a fost admisă acțiunea reclamantului de anulare a titlului de proprietate nr.1836/1996, față de dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă, în mod corect a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu ceilalți pârâți.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă conform căruia partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, tribunalul va obliga pârâții recurenți să plătească în favoarea reclamanților intimați T. G. și L. E. suma de 800 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți L. V. domiciliat în H. de Sus,nr.821,CP_, jud. Suceava și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI SUCEAVA- Suceava, .,nr.36, CP_, jud. Suceava împotriva s.c. nr. 1356/27.03.2012 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosar nr._ * în contradictoriu cu intimații reclamanți T. G. domiciliat în ., nr.542, CP_, jud. Suceava, L. E. domiciliată în mun. Rădăuți, .,20, CP_,jud. Suceava și intimații pârâți C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR H. DE JOS- ., CP_,jud. Suceava și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR H. DE SUS- ., jud. Suceava,ca nefondate.
Obligă pârâții recurenți să plătească reclamanților intimați T. G. și L. E. suma de 800 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013.
Președinte, L. H. | Judecător, G. I. | Judecător, A. L. |
Grefier, A. L. |
Red H.L.
Tehnored.H.L.
2 ex./ 21.02.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 2070/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 386/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
