Fond funciar. Decizia nr. 880/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 880/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 9779/314/2010
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 880/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător A. I. M.
Judecător V. O. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții C. M. DE FOND FUNCIAR SUCEAVA-Suceava, jud. Suceava și C. C. PENTRU APLICAREA LEGIILOR FONDULUI FUNCIAR MOARA-Moara,jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.4268/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă H. M.-Suceava, ..20, jud. Suceava și intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA-Suceava, jud. Suceava și C. C. PENTRU APLICAREA LEGIILOR FONDULUI FUNCIAR IPOTEȘTI-Ipotești,jud. Ipotești.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.03.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29.03.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 25 octombrie 2012 sub nr._, reclamanta H. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. comunală Ipotești de aplicarea Legii 18/1991, ca în urma probelor ce se vor administra să se dispună, anularea Hotărârii nr.620 din 17.09.2010 emisă de C. Județeană Suceava pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru suprafața de 7800 m.p. teren arabil (suprafața reală fiind de 9014 m.p. fiind precizată ulterior, după măsurarea și identificarea terenului) situată la locul numit „Tătărași IV” lângă „Muhelo”, pe raza comunei Ipotești, formulată de ea în calitate de moștenitoare a defunctului H. G..
În motivare, reclamanta a arătat că s-a adresat Comisiei comunale Ipotești de aplicarea Legii 18/1991 cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 7800 m.p. teren arabil situată la locul numit „Tătărași IV” lângă „Muhelo”, pe raza comunei Ipotești.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus declarații autentificate ale vecinilor terenului, extrase de carte funciară, plan de situație cadastral întocmit de inginer P. G., prin care a fost identificată suprafața reală de 9014 m.p., plan care nu a fost vizat de C. comunală și de OCPI Suceava, cu motivația că autorul său nu ar fi deținut teren în proprietate la locul „Tătărași IV” ci la locul „Tătărași III”.
A susținut reclamanta că autorului său, H. G. i s-a emis titlul de proprietate nr.1452 din 13.05.2002, însă reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pentru suprafața de 1,00 ha la locul „Tătărași III”, în tarlaua 23, . de teren fiind diferită de cea care face obiectul prezentei cereri.
Întrucât la data formulării cererii de reconstituire nu cunoștea exact delimitarea dintre tarlalele „Tătărași III” și „Tătărași IV”, reclamanta a indicat în cerere amplasamentul terenului în tarlaua Tătărași III, însă după identificarea terenului de către ing.P. G. a constatat că acest teren este situat în tarlaua „Tătărași IV”.
A mai arătat reclamanta că în prezent deține terenul de 9014 m.p. care nu este revendicat de nici o persoană, că îl stăpânește fără a fi stingherită sau tulburată de alte persoane.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii 18/1991 republicată, Legii nr.1/200 și Legii nr.247/2005.
În dovedire, a depus la dosar în copie, Hotărârea nr.620/17.09.2010, a solicitat proba testimonială cu martorul Maxinesei G. și proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea topo.
Prin întâmpinarea formulată (f.7 dosar), C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a arătat că Hotărârea nr.620/2010 este legală și temeinică, solicitând respingerea acțiunii reclamantei. A depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestei hotărâri ( f.8-52 dosar).
C. comunală Ipotești, jud.Suceava, prin adresa nr.3376 din 06.06.2011 ( f.68), a arătat că, analizând documentele existente la arhiva sa cu proprietarii care dețin parcele pe tarlaua situată la locul „Tătărași IV” lângă „Muhelo” nu a identificat suprafața și nici vecinii indicați de reclamantă în calitate de moștenitoare după defunctul H. G..
La solicitarea reclamantei, instanța a admis efectuarea unui raport de expertiză specialitatea topo, întocmit în cauză de către expert U. O.-A. (f.85-96 dosar).
Prin precizările de la fila 104 dosar, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Comisiei municipale Suceava, întrucât terenul în suprafață de 7800 m.p. ce face obiectul dosarului este situat în extravilanul municipiului Suceava, fiind în administrarea Stațiunii de cercetare - dezvoltare agricolă Suceava de la începutul anului 1950.
Prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2012, la solicitarea reclamantei instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Comisiei Municipale Suceava de aplicare a Legii fondului funciar.
C. M. Suceava, prin adresa nr._ din 2 mai 2012 a arătat că suprafața de 0,75 ha teren arabil se identifică cu parcelele nr.1367/4, 1362/4 și 1437/235 din CF nr.3079 a . situată în extravilanul municipiului Suceava, o parte din acest teren se află în proprietatea publică a Statului Român și în administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I. Sisești”- Stațiunea de cercetare - dezvoltare agricolă Suceava, iar o parte este în proprietatea Parohiei Ortodoxe Sf.D. pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr.3436/2005.
Prin încheierea de ședință din 09 mai 2012, la solicitarea reclamantei instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Comisiei comunale de fond funciar Moara, care deși legal citată nu a formulat întâmpinare la dosar.
Prin sentința civilă nr.4268/03.10.2012 a Judecătoriei Suceava, prima instanță a admis în parte, plângerea, a desființat în parte, Hotărârea nr.620/17.09.2010 a prim-pârâtei, a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 6.867 m.p. teren situat pe raza localităților Suceava, Moara și Ipotești, județul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Socrul reclamantei, H. P. a fost împroprietărit în anul 1925 cu o suprafață de 7500 m.p. teren pe moșia Suceava, S., Hagigadar și sesia parohială identică cu p.f. nr.1362/4, 1367/4 și 1437/235 din CF 3079 a . cooperativizării H. P. l-a înzestrat pe fiul său H. G. (soțul reclamantei) cu această suprafață de teren, însă acesta nu a evidențiat-o în registrul agricol, motivat de împrejurarea că, începând cu anul 1950 terenul a trecut în administrarea Stațiunii de cercetări agricole Suceava.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică topo-cadastrală întocmit de expert U. O.-A. ( f.123-133 dosar), în Cartea Funciară a ..3079, au fost identificate parcelele 1367/4 arabil, 1362/4 fânaț și 1435/235 arabil având ca proprietari tabulari pe H. G., H. E. și H. M. (frații soțului reclamantei), aceste parcele fiind înscrise în CF în baza Hotărârii de împroprietărire nr.570/26.09.1925. Potrivit concluziilor expertului U. O.-A., totalul suprafețelor parcelelor funciare 1437/235, 1367/4 și 1362/4 din CF 3079 a . de 6867 m.p., deci cu 633 m.p. teren mai puțin decât suprafața evidențiată în actul de împroprietărire nr.750/1925 de 7500 m.p. care a stat la baza încheierii de întabulare nr.1923/17.12.1936 ( f.21 dosar).
În privința amplasamentului actual al parcelelor funciare care au aparținut autorului reclamantei, experta a concluzionat că ., în suprafață de 4367 m.p. este în prezent inclusă într-o parcelă mai mare, din extravilanul municipiului Suceava ( anexa 1 f.126 dosar), pentru care s-a emis titlul de proprietatenr.3433/13.10.2005 actualului proprietar tabular, P. ortodoxă Sf.N.. Totodată, ., în suprafață de 786 m.p. teren se află în prezent inclusă în domeniul public al comunei Moara, fiind predată de Stațiunea de cercetări agricole, Comisie locale de fond funciar Moara, în baza HG nr.1486/09.09.2004 și a protocolului nr._/10.01.2005, teren pentru care nu s-a emis încă titlu de proprietate altor persoane. Referitor la p.f. 1362/4 arabil, în suprafață de 1714 m.p. experta arată că această parcelă se află în domeniul public al comunei Moara (1042 m.p.) și respectiv al comunei Ipotești (672 m.p.), aceste trupuri de teren fiind de asemenea predate de Stațiunea de cercetări agricole în baza aceleiași hotărâri de guvern, către cele două comisii locale de fond funciar, nefiind eliberate titluri de proprietate altor cetățeni.
Față de cele reținute mai sus, văzând că în temeiul art.11 alin.1 din Legea nr.18/1991 petenta a făcut dovada proprietății autorului său H. G. atât cu extrasul de carte funciară (f.22) cât și cu declarația martorului Maxinesei G. (f.81), instanța, în conformitate cu dispozițiile art.8 și următoarele din Legea nr.18/1991 republicată a admis plângerea petentei doar în parte, în sensul că a desființat în parte Hotărârea nr.620/17.09.2010 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a reconstituit dreptul de proprietate al acesteia doar pentru suprafața totală de 6.867 m.p. teren care, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert U. O.-A. se află pe raza a trei localități respectiv: Suceava, Moara și Ipotești.
Astfel, pentru suprafețele de teren pentru care nu s-au eliberat încă titluri de proprietate, reclamata va putea fi pusă în posesie și i se va putea elibera titlu de proprietate pe vechile amplasamente situate pe raza comunelor Moara și Ipotești, în aceste cazuri fiind aplicabile dispozițiile art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000 modificată prin Legea nr.247/2005 potrivit cărora „reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă acestea nu au fost atribuite altor persoane”. Pentru ./235 din CF 3079 a . suprafață totală de 4367 m.p. teren arabil situată în extravilanul municipiului Suceava, întrucât terenul a fost atribuit în baza Legii fondului funciar altei persoane reclamanta urmează să primească teren în echivalent arabil, pe un alt amplasament de pe raza municipiului Suceava iar în lipsă să i se acorde despăgubiri.
Instanța a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții C. M. DE FOND FUNCIAR SUCEAVA și C. C. PENTRU APLICAREA LEGIILOR FONDULUI FUNCIAR MOARA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta C. M. pentru stabilirea dreptului e proprietate privată asupra terenurilor Suceava a arătat că reclamanta-intimată nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată în condițiile art.11 din lege, însăși instanța de fond reținând faptul că eventuala înzestrare a soțului acesteia de către tatăl său nu a fost evidențiată în registrele agricole.
În ceea ce privește proba testimonială administrată în cauză, a solicitat a se avea în vedere prevederile art.6 alin.(13) din Legea nr.1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru terenurile agricole și forestiere conform cărora, în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Practic, instanța de fond nu a făcut altceva decât să reia în motivarea sentinței atacate concluziile raportului de expertiză, sporind în mod nefundat forța probantă a acestuia și neținând seama de faptul că expertiza tehnică, conform art.201 alin.1 din Codul de procedură civilă, este doar un mijloc de probă prin care se lămurește anumite împrejurări de fapt și nu prin care să se poată clarifica aspecte ce țin de dovada dreptului de proprietate.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr.1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole, cu modificările și completările ulterioare, ale Titlului XIII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și ale art.304 1Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, promovat de recurenta C. C. de Fond Funciar Moara, aceasta a arătat că din înscrisurile existente în arhiva primăriei Moara reclamanta sau autorii acesteia nu apar evidențiați în registrul agricol cu suprafețe de teren aflat pe teritoriul comunei Moara. Reclamanta nu face dovada predării terenului în litigiu la fostele CAP sau IAS, a preluării în orice mod la stat, terenul nu a fost identificat cu ocazia măsurătorilor în domeniul privat al comunei.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, expertul a precizat că terenul în suprafață de 786 mp cât și suprafața de 1042 mp se află în domeniul public al comunei Moara.
Potrivit art.3 alin (1) din legea nr.1/2000 modificată prin legea nr.247/2005”Pentru aplicarea prezentei legi comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unității administrativ-teritoriale respective”. În această situație, C. C. Moara nu poate întocmi documentația pentru eliberarea titlului de proprietate pe domeniul public.
În drept a invocat prevederile art.299, 3041, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.5 alin.(1) din titlul XIII din Legea nr.247/2005.
Recursurile sunt fondate.
În ceea ce privește îndreptățirea reclamantei H. M. de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctului său soț H. G. ( decedat în anul 1997) pentru terenuri ce provin de la socrul său, H. P. ( decedat în anul 1965), instanța de fond nu a făcut nicio referire la certificatul de moștenitor nr.47/9.05.2002 ( f.16) în care reclamanta apare străină de succesiunea soțului său prin neacceptare, singurii moștenitori acceptanți fiind copii săi.
În această situație, se pune întrebarea în ce măsură reclamanta mai este îndreptățită a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aparținând socrului său, în calitate de moștenitoare a soțului său, deci prin retransmitere, câtă vreme nu a acceptat succesiunea soțului și, dat fiind că acesta a decedat după data de 20 februarie 1991 (a intrării în vigoare a legii 18/1991), reclamanta nu poate beneficia de norma specială prevăzută de art.13 alin.2 teza II din lege care dă cererii de reconstituire valoare de act de acceptare, ci de cea generală prevăzută de art.13 alin.1 din lege care face trimitere la dreptul comun în privința calității de moștenitor stipulând că dovada calității de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor, a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsă prin orice alte probe utile și concludente.
Or, așa cum s-a arătat, certificatul de moștenitor depus la dosar demonstrează tocmai contrariul, anume că reclamanta nu-l moștenește pe soțul său, pentru a pretinde drepturi după socru, această calitate având-o doar copii săi.
În acest context, se impune a se lămuri în ce calitate a acționat reclamanta, în nume propriu, sau ca mandatară a copiilor, nefiind clarificată această împrejurare, cu atât mai mult cu cât unul dintre fii, H. Gigel, a și intervenit în procedură, formulând contestație împotriva propunerii comisiei locale ( f.19).
O altă chestiune ce se impune a fi lămurită este chiar proveniența terenului.
Reclamanta a invocat că terenurile ar fi aparținut socrilor H. P. și M., dobândite prin împroprietărire în anul 1925 și prin cumpărare, însă singurele dovezi depuse la dosar sunt extrasul de la Arhivele Naționale ( f.20) și extrasul de carte funciară nr.3079(f.22) în care apar menționați soțul reclamantei, H. G. și surorile acestuia, H. E. și H. M., fiecare cu 1/3 p.i, în baza hotărârii de împroprietărire nr.570 din 26.09.1925, fără a se face vreo referire la autorul comun, H. P..
Nici expertiza nu a fost lămuritoare sub acest aspect, deoarece, deși se concluzionează că terenurile ar proveni de la H. P., experta nu face referire la alte probe decât cele două extrase de mai sus, astfel că în mod evident concluziile sale n-au suport probator.
Nu există la dosar hotărârea de împroprietărire nr.570/26.09.1925, care ar fi stabilit indubitabil pe titular.
Mai mult, H. P. apare ca împroprietărit în anul 1921 cu suprafața de 1 ha teren conform certificatului emis de Arhivele Statului nr.2982/22.11.1995, pentru care s-a reconstituit deja dreptul de proprietate soțului reclamntei prin sentința civilă nr.3013/29.04.1995 ( f.27,28,29) și prin titlul de proprietate nr.1425/13.05.2002 ( f.23).
În cauză interesează izvorul indiviziunii întrucât numai în ipoteza în care indiviziunea rezultă din succesiunea defunctului H. P. cererea poate viza întregul teren în virtutea dreptului de acrescământ, desigur în ipoteza în care se stabilește indubitabil că celelalte două comoștenitoare (surorile lui H. G.) ori succesorii acestora nu au formulat la rându-le cerere, altminteri litigiul de față nu poate viza decât cota de 1/3 p.i. corespunzătoare autorului H. G..
În fine, cât privește terenurile retrocedate, instanța de fond a reconstituit pe vechiul amplasament trei suprafețe de teren aflate în domeniul public al comunei Moara ( 1367/4 fâneață de 786 mp, 1362/4 arabil de 1042 mp ) și al comunei Ipotești ( 1362/4 arabil-672 mp), fără a se lămuri dacă a fost finalizată procedura de trecere a acestor suprafețe de teren în domeniul privat pentru a putea servi la reconstituire, analiză ce trebuie realizată și din perspectiva prevederilor art.5 alin.2 din legea 18/1991 ( în sensul că proprietatea publică este inalienabilă), art.III alin.11 din legea 169/1997 modificată ( în sensul că trecerea în domeniul public rămâne fără efect dacă există deja formulată cerere de retrocedare a vechiului amplasament, interesând așadar sub acest aspect data când au trecut terenurile în domeniul public) și a deciziei ÎCCJ 23/2011 ( pronunțată în recurs în interesul legii), decizie care statuează asupra obligativității parcurgerii în prealabil a procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat.
Cum toate aceste aspecte echivalează cu necercetarea fondului, în baza art.312 alin.1,3,5 din vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va admite recursurile, va casa sentința civilă nr.4268/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții C. M. DE FOND FUNCIAR SUCEAVA-Suceava, jud. Suceava și C. C. PENTRU APLICAREA LEGIILOR FONDULUI FUNCIAR MOARA-Moara,jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.4268/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă H. M.-Suceava, ..20, jud. Suceava și intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA-Suceava, jud. Suceava și C. C. PENTRU APLICAREA LEGIILOR FONDULUI FUNCIAR IPOTEȘTI-Ipotești,jud. Ipotești..
Casează sentința civilă nr. 4268/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Martie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. A. I. M. V. O. D. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond F. M.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 29.04.2013
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 38/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 2350/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
