Contestaţie la executare. Sentința nr. 1764/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1764/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 6070/285/2011*
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1764
Ședința publică din data de 11 iulie 2013
Completul compus din:
Președinte: G. D.
Judecător: L. A.
Judecător: D. D.
Grefier: Ș. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții L. C. și L. D. împotriva sentinței civile nr. 1533 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind F. Ș. și F. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns avocat F. G. (delegație nr._) pentru intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța aduce la cunoștință că apărătorul recurenților, avocat D. D. I., a depus la dosar o cerere prin care solicită strigarea cauzei după ora 10:20 și pune în discuție acest aspect.
Avocat F. G. se opune acestei cereri, apreciind că este o tergiversare nejustificată.
Având în vedere cererea formulată, instanța o încuviințează și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel nominal, se prezintă avocat D. D. I. pentru recurenții L. C. și L. D. și avocat F. G. pentru intimații F. Ș. și F. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat D. D. I. depune la dosar delegația nr._, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 97 lei, timbru judiciar de 1,5 lei și solicită administrarea probei cu înscrisuri constând în dovada executorului judecătoresc care atestă că din 26.11.2010 până în 21.06.2011 nu s-au făcut lucrări în acest dosar.
Instanța aduce la cunoștință că adresa de care s-a făcut vorbire se află deja la fila 28 din dosarul de fond, motiv pentru care apreciază că aceasta nu constituie o probă nouă ce urmează a fi încuviințată în recurs.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat D. D. I., având cuvântul pentru recurenți, solicită admiterea recursului întrucât instanța de fond trebuia să țină cont de art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă care prevede că în situația în care creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept.
De asemenea, instanța de fond a omis și nu a dorit să alăture dosarul execuțional, în original sau în copie certificată, ceea ce era o condiție sine qua non a executării, deoarece în dosarul execuțional există un proces verbal de perimare, nesemnat de executorul judecătoresc. Instanța de fond a omis că recurenții au invocat ca și temei al perimării perioada dintre 26.11.2010 – 21.06.2011. Motivarea primei instanțe are la bază câteva argumente, printre care o adresă din 23.06.2010, cu mult în afara termenului de prescripție solicitat, și o adresă din 06.07.2010, dată care, de asemenea, nu are nici o legătură cu începutul termenului de prescripție din 26.11.2010. Pe rolul Judecătoriei Rădăuți a existat o acțiune pauliană formulată de creditori împotriva pretinșilor debitori, în contextul în care se susține nejustificat că s-a creat o stare de insolvabilitate, deoarece banii și conturile acestora nu au fost executate. Această instanță a respins ca inadmisibilă o asemenea acțiune întrucât creanța putea fi satisfăcută. În acțiunea pauliană nu s-a făcut însă nici o cerere de suspendare a executării silite. Pe de altă parte, în dosarul de executare creditorii nu au făcut cerere de suspendare a executării, până la momentul la care se soluționează un anumit dosar și nici nu se putea deoarece suspendarea operează doar în cadrul contestației. Așadar, în contextul în care recurenții nu au avut suspendarea dosarului execuțional nr. 288/2010, în mod evident, art. 389 alin. 1 operează de drept. În perioada 26.11.2010 – 21.06.2011 nu s-au făcut lucrări și nici cereri de stăruință, pasivitate ce este sancționată, iar intimații susțin nejustificat că au făcut aceste cereri la intervale de două luni. Având în vedere că nu există astfel de cereri, că nu s-a pronunțat nici o instanță asupra suspendării dosarului de executare și nu a intervenit nici o suspendare de drept, solicita ca instanța de control judiciar să dea eficiență art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă și să constate perimată de drept executarea silită și dosarul execuțional. De asemenea, solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată depuse deja, rezervându-și dreptul în viitor la cerere pe cale separată.
Avocat F. G., având cuvântul pentru intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. În cauză, nu poate fi vorba de o perimare de drept a executării silite în condițiile în care intimații creditori au stăruit în executarea acelui titlu executoriu, depunând cereri în acest sens chiar și în termene mai scurte de două luni. Prima instanță a calificat și acea acțiune pauliană formulată de către intimați ca fiind un alt act de stăruință în executarea silită, astfel încât nu pot fi incidente prevederile art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. D. I. solicită să consulte cererile de stăruință depuse în intervalul 26.11.2010 – 21.06.2011.
Instanța respinge această cerere întrucât, în prezenta cale de atac, nu s-au depus înscrisuri noi, iar actele la care s-a făcut referire au fost înaintate la dosarul de fond.
Avocat D. D. I. declară că se înscrie în fals împotriva cererilor de stăruință depuse în intervalul 26.11.2010 – 21.06.2011, pe care apărătorul intimaților pretinde că le-a depus la dosarul de fond.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față reține:
Prin cererea înregistrată sub nr.6070/285 din 24 octombrie 2011 contestatorii L. C. și L. D. au solicitat instanței să suspende executarea silită ce se efectuează în dosarul execuțional nr.288/2010 al Biroului executor Judecătoresc „Lex Imperyon M.”, cu motivarea că „titlul executoriu are la bază probe contrafăcute”, iar intimații F. Ș. și F. E. „au indus în eroare instanța de judecată”. S-a apreciat că în prezent, între părți există mai multe litigii pe rolul instanțelor judecătorești, care vor evidenția aceste nereguli, astfel încât se impune suspendarea executării silite (iar, ulterior, desființarea acesteia) până la soluționarea acestor litigii.
Printr-o cerere depusă la termenul de judecată din 18 martie 2013 (fila 16), contestatorii și-au completat obiectul contestației, invocând perimarea executării silite, cu motivarea că, cel puțin în perioada 21.11.2010 – 21.06.2011, nu a fost efectuat nici un act de executare, după cum rezultă din adresa Biroului executor Judecătoresc „Lex Imperyon M.”, depusă la dosar la fila 18.
Prin sentința civilă nr. 1533 din 29 aprilie 2013 Judecătoria Rădăuți a respins contestația la executare formulate de contestatorii L. C. și L. D., împotriva formelor de executare începute în dosarul de executare nr.288/2010 al Biroului executor Judecătoresc „Lex Imperyon M.”, intimați F. Ș. și F. E..
A obligat contestatorii să plătească intimaților suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut:
1. Titlul executoriu îl constituie sentința civilă nr.1156/30.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți. În această situație – după cum rezultă implicit, dar neîndoielnic din prev. art.399 alin.3 C.proc.civ – nu se pot invoca, pe calea unei contestații la executare „vicii” ale hotărârii judecătorești.
2. Art.389 alin.1 C.proc.civ. prevede că o executare silită se perimă de drept, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare. Contestatorii au susținut că în perioada 26.11.2010 – 26.06.2011 nu a fost făcut nici un act de executare. Analizând perioada invocată, precum și cea următoare, instanța constată următoarele:
- printr-o adresă din data de 23.06.2010 (fila 62), Biroului executor Judecătoresc „Lex Imperyon M.” solicită Primăriei . să comunice cu ce bunuri figurează contestatorii înscriși în evidențele acesteia;
- prin adresa nr.3007/06.07.2010 (fila 61) primăria răspunde că niciunul din contestatori nu dețin bunuri mobile sau imobile;
- la data de 21.10.2010 intimații îi acționează în judecată pe contestatori, formulând o acțiune pauliană (dosar nr._ ), cauza nefiind soluționată irevocabil nici până astăzi.
Așadar, începând cu data de 21.10.2010, intimații știau că executarea silită nu poate continua, în mod eficace, decât după finalizarea procesului sus-menționat. Ori, cât timp acest proces era subsumat continuării executării silite (fusese declanșat tocmai pentru eficientizarea acesteia), este absurd să li se pretindă intimaților să facă cereri pur formale de continuare a executării silite. Desfășurarea procesului în sine dovedește insistența intimaților în finalizarea (cu succes) a executării silite, astfel încât nu se poate vorbi de o pasivitate culpabilă a acestora, care să fie sancționată cu perimarea executării silite.
În consecință, instanța a respins contestația la executare și a făcut, totodată, aplicarea prev. art.274 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii L. C. și L. D. prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției de perimare de drept a executării silite, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului, contestatorii au arătat că motivarea instanței de fond este lacunară și nelegală și aduce aspecte care nu au nici o legătură cu fondul cauzei: astfel, nu interesează sub nici o forma prevederile art. 399 alin. 3 C., care oricum nu vorbește despre viciile hotărârii judecătorești, dar sub orice formă nu interesează pentru că recurenții nu au dezbătut în cauză viciile hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, apreciind că este absolut gratuită motivarea pe acest aspect.
Potrivit art. 389 alin. 1, C. „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei", este evident ca în dosarul de executare, în contextul în care creditorul lasă sa treacă 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare și au trecut cele 6 luni de zile, dosarul de executare în sine se perima de drept.
Au mai arătat că perimarea poate fi stopată doar în contextul în care intervine suspendarea dosarului de executare în contextul în care a intervenit suspendarea dosarului, perimarea urmând să curgă după ieșirea termenului de suspendare. Judecătorul fondului a aratat că s-au făcut lucrări în dosar în data de 23.06.2010, fila 62 și respectiv fila 61, prin adresa nr. 3007 din 06.07.2010, acestea fiind ultimele lucrări în cauză.
Pe cale de consecință, instanța de fond a omis faptul că s-a invocat perimarea pentru perioada 26.11._11, așadar ulterior acestor două date. A mai arătat că la data de 21.10.2010 intimații au acționat în judecată pe contestatori formulând o acțiune pauliană, cauza nefiind soluționată la acea dată. Așadar, în sentința atacată s-a reținut că, începând cu data de 21.10.2010 intimații au știut că executarea silită nu poate continua în mod eficace decât după finalizarea procesului sus menționat, ori cât timp acest proces era subsumat continuării executării silite fusese declanșat tocmai pentru eficientizarea acestei executări silite. A mai apreciat că este absurd să li se pretindă intimaților sa facă cereri pur formale de continuarea executării silite; desfășurarea procesului în sine dovedește insistența intimaților în finalizarea cu succes a executării silite, astfel încât nu se poate vorbi de o pasivitate culpabilă a acestora care să fie sancționată cu perimarea executării silite.
Sancțiunea care intervine după cele 6 luni de zile, de nelucrare a dosarului de executare de către creditor este aceea că suntem în fața unei perimări de drept, adică aduse de lege, prin care se sancționează pasivitatea creditorului în dosarul strict de executare, nu are legătură dosarul de executare cu alte dosare în cauză.
A mai arătat că nu are nici o legătura acțiunea pauliana cu prezentul dosar și că aceste lichidități trebuiau executate pe calea unei cereri și de stăruința în executare. Dosarul de executare nu a fost niciodată suspendat, pe cale de consecință nefiind suspendat și neoperând suspendarea de nici o formă, a apreciat că în mod evident acest dosar a curs sub aspectul de prescripție, ori din data de 26.11.2010 pana în 26.06.2011 au trecut mai mult de 6 luni de zile, ceea ce înseamnă ca a operat perimarea de drept.
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere că dosarul de executare nu a avut nici o relevanta și nici o legătură cu acțiunea pauliană și prin acțiunea pauliană nu s-a dispus suspendarea acestui dosar. Pe cale de consecința, neexistând suspendarea dosarului de executare, având lichidități prin care se puteau satisface creanțele solicitate, în contextul în care nu s-a făcut nici o cerere de continuare a executării silite în perioada invocată, în mod evident a operat perimarea de drept conform art. 389 alin. 1. Pentru aceste motive a solicitat admiterea prezentului recurs și sa se constate că a intervenit perimarea.
În drept: art. 304 pct. 1-9, art. 312, art. 274 și art. 389 alin. 1 C.
În probațiune: dosarul de executare privind perioada 26.11._11.
Legal citați, intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În motivare, intimații au arătat că în mod corect prima instanța a respins contestația la executare ce face obiectul cauzei de față, deoarece nu comporta nicio discuție legată de o închipuita perimare a executării silite începute în dosarul execuțional 288/2010 al Biroului executor Judecătoresc „Lex Imperion M." Rădăuți, iar din prisma celorlalte motive invocate, au arătat că pe calea contestației la executare nu se pot invoca anumite vicii ale unei hotărâri judecătorești, așa cum au invocat contestatorii-recurenți.
Au mai arătat că nu poate fi vorba de vreo pasivitate în stăruința de a finaliza executarea silită a creanței pe care contestatorii-recurenți trebuie să o achite (drept despăgubiri pentru prejudiciile create) deoarece din întregul dosar execuțional, intimații au stăruit în mod constant în finalizarea executării silite a s.c.nr.1156 din data de 30.03.2009 sens în care au formulat cereri la executorul judecătoresc chiar și la intervale de 2 luni de zile distanță una de alta, astfel că nu au lăsat în nelucrare acel dosar execuțional.
Intimații au arătat că recurenții cu rea-credință, în urmărirea scopului lor ilicit de a-și crea în mod artificial o stare de insolvență, au încercat pe orice căi să obstaculeze executarea silită a s.c.nr.1156/2009 înstrăinând în acest sens terenul pe care se aflau construcțiile edificate de aceștia.
Intimații au mai arătat că au încercat să execute silit și sumele de bani ale recurenților pe care aceștia au invocat în mod nereal că le-ar avea depuse în bănci, încercând astfel să facă o diversiune de la bunurile imobile proprietatea acestora. Însă, cu toate ca au făcut nenumărate demersuri la bănci, intimații nu au descoperit vreun depozit al recurenților care să însumeze cel puțin echivalentul a 18.000 euro, atât cat valorează creanța datorată.
Intimații au mai arătat că toate celelalte invocări ale contestatorilor-recurenți exced cauzei de față, pentru că acțiunea pauliană de pe rolul instanțelor de judecata nu are nicio relevanță în raport cu cauza de față.
F. de aceste considerente s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21.05.2010, anexată în copie la fila 65 dosar fond, creditorii F. Ș. și F. L. E. au solicitat executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1156/30.03.2009 a Judecătoriei Rădăuți, împotriva debitorilor L. C. și L. D..
Ca urmare a acestei cereri, executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Rădăuți încuviințarea executării silite a sentinței civile anterior menționate (fila 64 dosar fond) și a întocmit procesul verbal de la fila 66 prin care a stabilit onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 7758,80 lei.
Ulterior, la data de 10.06.2010, a emis somație anexată în copie la fila 63 către debitori, iar la 23.06.2010, a emis adresele de la filele 60 și 62 către Biroul OCPI – Rădăuți, respectiv către Primăria ., prin care solicită acestor instituții să comunice cu ce bunuri figurează înscriși debitorii în evidențele lor.
Prin adresa de la fila 28 dosar fond, executorul judecătoresc M. C. comunică debitorilor L. C. și L. D., faptul că ultimul act de executare silită întocmit în dosarul execuțional nr. 288/2010 este din data de 26.11.2010. Această adresă a fost emisă la data de 21-06-2011, în urma cererii formulate de avocatul debitorilor, prin care se solicită constatarea perimării executării silite din dosarul nr. 288/2010.
Tribunalul constată, conform adresei anterior menționate, că în perioada 26.11.2010 – 21.06.2011, în dosarul execuțional nr. 288/2010 nu s-a îndeplinit nici un act de urmărire sau de executare silită.
Potrivit art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”
Acțiunea pauliană ce face obiectul dosarului nr._ nu poate fi asimilată unui act de executare, în sensul celor reglementate în titlul „Despre executarea silită”, cuprins în Codul de procedură civilă.
Conform textului de lege anterior menționat, în cazul în care într-un interval de timp de cel puțin 6 luni nu este îndeplinit nici un act de urmărire, executarea silită se perimă de drept, în virtutea legii, instanța fiind chemată doar să constate intervenirea perimării, neavând posibilitatea să facă aprecieri asupra oportunității luării acestei măsuri.
Din dispozițiile art. 390 și 454 raportate la art. 389 Cod procedură civilă, tribunalul reține că perimarea de drept a executării silite nu operează atunci când executarea se face prin poprire, însă în speța dedusă judecății, până la data de 26.11.2010, executorul judecătoresc nu a demarat procedura execuțională prin această modalitate.
Au fost emise acte de executare prin poprire ulterioare datei de 21.06.2011, însă acestea exced controlului instanței efectuat prin prezenta contestație la executare.
În consecință, criticile recurenților fiind întemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis, iar sentința recurată va fi modificată în sensul admiterii în parte a contestației la executare – doar sub aspectul incidenței în cauză a excepției perimării de drept a executării silite demarate prin cererea formulată de creditori la data de 21.05.2010.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimații vor fi obligați să plătească recurenților suma de 300 lei cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale, constând în taxe de timbru și timbru judiciar. Nu vor fi acordate și cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, întrucât chitanța de la fila 74 dosar fond a fost anexată doar în copie la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de recurenții L. C. și L. D., ambii domiciliați în ., nr.860, împotriva sentinței civile nr. 1533 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind F. Ș. și F. E., ambii domiciliați în ., nr.862, jud. Suceava CP-_.
Modifică sentința civilă nr. 1533/29 aprilie 2013 a Judecătoriei Rădăuți în sensul că:
Admite în parte contestația la executare.
Admite excepția perimării executării silite.
Constată perimată de drept executarea silită întocmită în dosar nr. 288/2010 de B. Lex Imperion M. Rădăuți în baza cererii de executare silită din data de 21.05.2010.
Obligă intimații să plătească recurenților suma de 300 lei cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. L. A. D. D. Ș. M.
Pentru jud. plecat în C.O.Pentru jud. plecat în C.O.
semnează președintele instanței.semnează președintele instanței.
Red. G.D.
Tehnored. Ș.M.
2 ex / 16.07.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2556/2013. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
