Partaj judiciar. Decizia nr. 2556/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2556/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 3747/314/2007
Dosar nr._ Partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2556
ȘEDINȚA SECRETĂ DIN 28 NOIEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: A. I. M.
JUDECĂTOR: M. C.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către pârâtul A. M., împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 10 noiembrie 1010 și împotriva sentinței civile nr. 3581 din data 5 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta P. N. și pârâții B. E. (Antonesc) și A. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâtul apelant, asistat de avocat D. V. și reclamanta intimată, asistată de avocat M. F., lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul pârâtului depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, timbru judiciar de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
Apărătorul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța pune în discuție calificarea căii de atac.
Avocat D. V., pentru pârât, precizează că prezenta cale de atac este apelul, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată sub imperiul legii vechi, nu a fost indicată valoarea masei de împărțit, taxa judiciară de timbru la instanța de fond a fost de 19 lei, potrivit disp. Legii nr. 147/1997, instanța nu a precizat vreo valoare până la efectuarea rapoartelor de expertiză, iar prin acestea s-a stabilit o valoarea ce depășește 100.000 lei.
Apărătorul reclamantei intimate, față de valoarea masei de împărțit, arată că prezenta cale de atac este recursul.
Instanța apreciază că prezenta cale de atac este recursul, având în vedere valoarea imobilelor construcții stabilită prin raportul de expertiză în construcții Encuț P. (f. 76 și urm.) în sumă de_ lei și raportul de expertiză întocmit de expert T. P. din care rezultă că imobilele teren au valoarea de 74.784 lei, iar adunând aceste valori rezultă suma de 95.617 lei, valoare sub 100.000 lei.
Având în vedere lipsa prețuirii reclamantului, instanța are în vedere valoarea fiecărei mase ce a fost stabilită prin încheierea de admitere în principiu – f. 170, respectiv valoarea masei succesorale după def. A. M. care este de 89.640,50 lei și valoarea masei succesorale după def. A. I. care este de 19.806 lei; aceste valori nu se cumulează, întrucât masele succesorale au regim distinct, fiecare nedepășind 100.000 lei; nici cumulate cele două mase nu depășesc această sumă, nefiind vorba de un simplu cumul aritmetic, altminteri, cota de ¼ ce-i revine def. Antonesc I. din moștenirea def. A. M. s-ar aduna de două ori.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat D. V., pentru pârâtul recurent, învederează faptul că în mod greșit prima instanță a reținut prin încheierea de admitere în principiu că înstrăinările făcute de defunct prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere i-a vândut pârâtului apelant cu clauză de uzufruct viager și întreținere suprafața de 1800 mp teren curte și grădină, împreună cu cota de 5/8 din imobilul casă de locuit și anexe gospodărești, fiind încheiate cu un succesibil în linie directă și sub rezerva dreptului de uzufruct intră sub incidența art. 845 Cod civil, însă din cuprinsul contractului rezultă că prețul vânzării a fost de 20.000 ROL, din care s-a achitat suma de 5.000 ROL, iar pentru diferența de 15.000 ROL cumpărătorii s-au obligat să-l întrețină pe vânzător, astfel că în cauză părțile se află în prezența unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere ce nu intră sub incidența disp. art. 845 Cod civil.
Arată că acest contract este aleatoriu, iar esența acestuia este obligația de întreținere și nu prețul plătit, motiv pentru care solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile atacate și trimiterea cauei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile atacate, în sensul excluderii din masa de partajat a bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 4316/2012 de BNP P. A., având în vedere voința defunctului de a fi întreținut și nu de a vinde bunurile, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxa judiciară de timbru aferentă recursului.
Apărătorul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, cu precizarea că în mod corect prima instanță a apreciat că, contractul s-a încheiat cu un coindivizar ce a dobândit dreptul de proprietate sub condiție rezolutorie, masa partajabilă și cotele părților au fost în mod corect stabilite, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 06.06.2007 și înregistrată sub nr._, reclamanta P. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. M., B. E. și A. D., să se constate că masa succesorală rămasă după defuncții A. M. (decedată la data de 23.05.1995 ) și A. I. ( decedat la 25.10.2006), este constituită dintr-o casă de locuit cu anexe gospodărești situate în ., între vecinii P. Ș., V. D., A. E. și A. I., precum și suprafața de 3,03 ha teren inclusă pe titlul de proprietate nr. 200/03.03.1994 eliberat pe numele defunctului A. I.; să se constate că au rămas în calitate de moștenitori legali după defuncți reclamanta, în calitate de fiică și pârâții A. M., în calitate de fiu, B. E. în calitate de fiică și A. D. în calitate de nepot de fiu predecedat; să se dispună partajarea averii succesorale atribuindu-le în natură conform cotelor ce li se cuvin terenurile, compensând cu sulte eventualele diferențe, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că la data de 23 mai 1995 a decedat mama părților A. M., eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 282/14.06.1996 în care s-a constatat masa succesorală, precum și moștenitorii legali acceptanți. După această defuncta nu s-a realizat ieșirea din indiviziune, iar la data de 25.10.2006 a decedat și tatăl părților, A. I., masa succesorală după părinți fiind compusă din casă de locuit situată în Siminicea între vecinii P. Ș., V. D., A. E., A. I., precum și terenurile din titlul de proprietate nr. 200/03.03.1994.
Reclamanta a mai arătat că terenurile din extravilan au fost împărțite între părți, sens în care, a solicitat ca la partaj să se țină seama de posesia actuală.
Cu privire la terenul din intravilan reclamanta a precizat că situația acestuia nu este clarificată motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
În drept, a invocat dispozițiile art.728 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată (fila 13 dosar), pârâtul A. M. a arătat că masa succesorală descrisă de reclamantă în acțiune și pentru care a solicitat partajarea, la data depunerii acțiunii nu mai exista, întrucât anterior decesului, defunctul A. I. a transmis cu contract de vânzare-cumpărare terenurile intravilane, precum și casa de locuit cu anexele gospodărești copiilor săi.
Prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2010, Judecătoria Suceava a admis, în parte, în principiu acțiunea precizată, formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții A. M., A. D. și B. E..
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că soții A. I. și A. M. au edificat împreună în timpul căsătoriei o casă de locuit și anexe gospodărești situate în intravilanul comunei Siminicea. După adoptarea Legii fondului funciar s-a eliberat titlul de proprietate nr.200/03.03.1994 (fila 7 dosar) pentru o suprafață totală de 3,03 ha teren situată pe raza aceleiași localități.
A mai reținut că la data de 23.05.1995 a decedat A. M., iar prin certificatul de moștenitor nr. 282 emis de Biroul Notarului Public I. L. la data de 14.06.2006 (fila 5) dosar s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctă se compune din cota de 1/1 din suprafața totală de 3,03 ha teren evidențiată în titlul de proprietate nr.200/1994 și din cota de ½ p.i din casa de locuit și anexe gospodărești situate în .: P. Ș., V. D., A. E. și A. I..
Prin același certificat de moștenitor (necontestat de niciuna din părți ) s-a constatat că vocație succesorală după defuncta A. M. au următorii: A. I., în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de 4/16 p.i. din imobilele terenuri, reclamanta P. N., pârâții A. M. și B. E. (fostă A. ) toți trei în calitate de descendenți și pârâtul A. D., în calitate de nepot de fiu predecedat ( A. I.D. decedat în anul 1994 ) fiecare cu o cotă de 3/16 p.i. din imobilele terenuri.
Nefiind contestat de moștenitori, certificatul de moștenitor a avut forță probantă deplină cu privire la alcătuirea masei succesorale, a persoanelor cu vocație succesorală și a întinderii cotelor din moștenire stabilite în cadrul procedurii succesorale notariale.
Prin sentința civilă nr. 3581 din data de 05 iunie 2013, Judecătoria Suceava a admis, în parte, acțiunea precizată, formulată de reclamanta P. N., în contradictoriu cu pârâții A. M., B. E. și A. D., a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
A atribuit reclamantei P. N., în deplină proprietate și posesie lotul nr.1 format din suprafața totală de 7119 m.p. în valoare de 24.658 lei, conform variantei III de lotizare propusă de expert U. O.-A. în suplimentul raportului de expertiză aflat la filele 265-285 dosar, dispusă astfel: . „intravilan Siminicea” în suprafață de 752 m.p. cu valoarea de 11.280 lei; . „Vîlcele” în suprafață de 1667 m.p. cu valoarea de 1667 lei, suprafața de 1.000 m.p. teren „P.” în valoare de 500 lei și . „Peste P.” în suprafață de 3700 m.p., cu valoarea de 11.211 lei.
A atribuit pârâtului A. M., în deplină proprietate și posesie lotul nr.2 format din următoarele bunuri imobile: casă de locuit cu anexe gospodărești situate în intravilanul comunei Siminicea, între vecinii: V. D., Ruscasu Ș., A. E. și A. I. în valoare totală de 20.833 lei și suprafața totală de 4.002 m.p. teren în valoare totală de 14.530 lei (conform variantei III de lotizare) dispusă astfel: . „intravilan Siminicea” în suprafață de 752 m.p. cu valoare de 11.280 lei și . „B.” în suprafață de 3250 m.p. teren cu valoarea de 3250 lei, valoarea întregului lot fiind de 35.363 lei.
A atribuit pârâtei B. E., în deplină proprietate și posesie lotul nr.3 format din suprafața totală de 12.016 m.p. teren în valoare totală de 20.000 lei, conform aceleiași variante de lotizare (f.269 dosar), dispusă astfel: 1800 m.p. teren în trupul „G.” în valoare de 2700 lei; 1100 m.p. teren din trupul „Săliște” în valoare de 1100 lei, . „Vîlcele” în suprafață de 1666 m.p. cu valoarea de 1666 lei; . „B.” în suprafață de 3250 m.p. în valoare de 3250 lei; suprafața de 1400 m.p. teren situată în trupul „Deal” în valoare de 2800 lei și . „Peste P.” în suprafață de 2800 m.p., cu valoarea de 8464 lei.
A atribuit pârâtului A. D. în deplină proprietate și posesie lotul nr.4 format din suprafața totală de 6867 m.p. în valoare totală de 15.596 lei dispusă conform variantei III de lotizare astfel: suprafața de 3300 m.p. teren la locul „C.” în valoare de 9.999 lei, . „Vîlcele” în suprafață de 1667 m.p. cu valoarea de 1667 lei; 900 m.p. teren la locul „P.” în valoare de 900 lei și . „Peste P.” în suprafață de 1000 m.p. teren cu valoarea de 3030 lei.
A obligat părțile să-și predea bunurile imobile așa cum le-au fost atribuite în loturi.
A obligat pe pârâtul A. M. să plătească reclamantei P. N. și pârâților B. E. și A. D. câte 1953 lei cu titlu de contravaloare a cotei de 3/32 p.i. ce se cuvine fiecăruia din imobilele construcții.
A obligat pe reclamanta P. N. să plătească pârâtului A. D. suma de 4150 lei cu titlu de sultă, iar pe pârâtul A. M. îl obligă să plătească aceluiași pârât suma de 508 lei cu același titlu.
A obligat pe reclamanta P. N. să plătească pârâtei B. E. suma de 254 lei cu titlu de sultă.
A compensat cheltuielile de judecată și obligă pe pârâtul A. M. să plătească reclamantei suma de 775 lei cu acest titlu, iar pe pârâții B. E. și A. D. îi obligă să plătească reclamantei suma de 1775 lei cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
După decesul soției sale, A. I. a înstrăinat către doi dintre fii săi, respectiv către pârâții A. M. și B. E. prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat de Biroul Notarului Public P. A. sub nr. 4316 din data de 24.09.2002 (f.21 ) imobilele de câte 1800 mp teren curte grădină din intravilanul comunei Siminicea și respectiv 1800 mp teren grădină din intravilanul aceleiași localități, ambele parcele evidențiate la poziția intravilan în titlu de proprietate nr. 200/1994.
Așa cum s-a reținut mai sus vânzătorul A. I. era proprietar în indiviziune cu ceilalți moștenitori rămași după defuncta A. M., cu privire la terenurile evidențiate în titlul de proprietate nr. 200/1994, astfel că nu avea un drept exclusiv de proprietate asupra celor două parcele înstrăinate fiilor săi.
Cum în cazul de față cumpărătorii cunoșteau calitatea de coproprietar a vânzătorului, s-a constatat că cei doi pârâți au dobândit un drept de proprietate sub condiție rezolutorie, dreptul lor de proprietate depinzând de faptul că bunul vândut va cădea sau nu, în momentul împărțelii, în lotul comoștenitorului vânzător A. I., decedat la data de 25.10.2006.
Prin același contract de vânzare – cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autorul pârâților a înstrăinat pârâtului A. M. și cota de 5/8 p. i ce-i revenea din imobilele construcții, imobile evaluate de expert Encuț P. în raportul de expertiză în construcții (f. 76 – 84) la suma totală de 20.833 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 841 cod civil liberalitățile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament nu pot trece peste a patra parte din bunurile dispunătorului, dacă lasă trei sau mai mulți copii. Conform art. 847 Cod civil liberalitățile prin acte între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilă (cotitatea disponibilă) vor fi reduse la această parte.
Contractul de vânzare – cumpărare prin care s-a înstrăinat pârâtului A. M. cota de 5/8 p.i din imobilele construcții a fost încheiat cu un succesibil în linie directă și sub rezerva dreptului de uzufruct.
Potrivit art. 845 Cod civil, valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, în sarcina unei rente viagere sau cu rezervă de uzufruct, va fi socotită în porțiunea disponibilă și excedentele, de este, se va trece în masa succesorală.
În cazul de față, pentru determinarea valorii cotității disponibile, instanța a procedat, conform art.849 Cod civil, la stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul defuncților, obținându-se activul net al moștenirii, rezultând în total valoarea masei de calcul de 32.826,60 lei ( 19.806 lei - cota de ¼ din terenuri + 13.020,60 lei - cota de 5/8 din construcții).
Prin aplicarea asupra acestei mase de calcul a fracțiunii de ¼ conform art.841 Cod civil, valoarea cotității disponibile este de 8.206,65 lei (32.826,60: 4). Întrucât valoarea donației prezumate a fost de 13.020,60 lei, ea s-a imputat cu întâietate asupra cotității disponibile de 8.206,65 lei, cu consecința epuizării ei. Constatându-se că liberalitatea a depășit cotitatea disponibilă, iar diferența de 4.813,95 lei ( 13.020,60- 8.206,65) s-a imputat asupra cotei din rezervă la care are dreptul gratificatul - pârât A. M., în calitate de moștenitor rezervatar.
Or, rezerva pârâtului A. M. este de ¼ p.i. din rezerva succesorală totală de 24.619,95 lei ( 32.826,60 – 8.206,65 lei) rezervă care s-a împarțit în mod egal celor 4 descendenți ai defunctului (24.619,95 lei: 4 = 6.154,98 lei)
Așa fiind instanța a constatat că liberalitatea făcută de defunct pârâtului A. M. s-a încadrat în cuantumul cumulat al cotității disponibile și cotei de rezervă cuvenite gratificatului (8.206,65 lei + 6154,98 lei = 14.361,63 lei) limita în care defunctul A. I. putea dispune prin donație în favoarea prim-pârâtului.
Observând că valoarea bunurilor donate (5/8 p.i. din imobilele construcții) de 13.020,60 lei s-a încadrat în valoarea stabilită anterior de 14.361,63 lei, instanța a respins cererea de reducțiune a liberalității întrucât nu a adus atingere rezervei celorlalți moștenitori rezervatari.
Astfel, masa succesorală rămasă după defunctul A. I. compusă doar din cota de 4/16 p.i ( ¼ ) din suprafața totală de 3,03 ha teren evidențiată în titlul de proprietate nr.200/1994 în valoare de 19.806 lei a fost împărțită doar între ceilalți trei moștenitori legali rezervatari și anume: reclamanta P. N. și pârâții B. E. și A. D., fiecare cu cota de 1/3 p.i/ (1/12 din suprafața totală de 3,03 ha ), valoarea fiecărei cote fiind de 6.602 lei.
Instanța a dispus efectuarea de către expertul topo T. P. a cel puțin trei variante de lotizare în natură în favoarea moștenitorilor conform drepturilor succesorale stabilite.
Întrucât expert T. P. a fost radiat de pe lista experților tehnici conform art. 38 alin.2 din OG nr.2/2000, văzând acordul părților la termenul din data de 05.09.2012, instanța a dispus înlocuirea acestui expert cu expertul tehnic specialitatea topografie U. O.-A., care a procedat la întocmirea variantelor de lotizare în natură a suprafeței de 3,03 ha evidențiată în titlul de proprietate nr. 200/1994, supusă partajării, conform cotelor stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 10.11.2010.
Având în vedere dispozițiile încheierii de admitere în principiu și văzând dispozițiile art.728 din Codul civil 1864 potrivit cărora nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, oricare dintre proprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, instanța a admis, în fond, în parte, acțiunea precizată și a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
Având în vedere prevederile art.741 din același cod, potrivit căruia la alcătuirea loturilor, fiecare dintre acestea trebuie să cuprindă, pe cât posibil aceeași cantitate de bunuri imobile, precum și prevederile art.736 alin.1 din Codul civil 1864 potrivit cărora fiecare copărtaș, poate avea în natură partea sa de bunuri mobile și imobile ce compus masa partajabilă, instanța în raport de încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 10.11.2012, a procedat la atribuirea loturilor.
De altfel, conform art.673/9 Cod procedură civilă, instanța a ținut seama de posesia actuală a bunurilor, de cotele valorice la care părțile au dreptul, dar și de o mai bună exploatare a trupurilor de teren care compun loturile. Pentru aceste criterii instanța a constatat că cea mai justă variantă de lotizare este cea de-a III-a așa încât a dispus atribuirea loturilor în natură potrivit acestei din urmă variante.
Părțile au fost obligate să-și predea bunurile imobile așa cum le-au fost atribuite în loturi.
Deoarece, potrivit art.742 din vechiul Cod civil, inegalitățile dintre loturile atribuite în natură se compensează prin bani, instanța a obligat pe pârâtul A. M. să plătească reclamantei P. N. și pârâților B. E. și A. D. câte 1953 lei cu titlu de contravaloare a cotei de 3/32 p.i. ce se cuvine fiecăruia din imobilele construcții, a obligat pe reclamanta P. N. să plătească pârâtului A. D. suma de 4150 lei cu titlu de sultă, iar pe pârâtul A. M. l-a obligat să plătească aceluiași pârât suma de 508 lei cu același titlu. Totodată a obligat pe reclamanta P. N. să plătească pârâtei B. E. suma de 254 lei cu titlu de sultă.
În conformitate cu prevederile art.274 coroborat cu art. 276 Cod procedură civilă instanța a compensat cheltuielile de judecată și pe cale de consecință a obligat pe pârâtul A. M. să plătească reclamantei suma de 775 lei cu acest titlu, iar pe pârâții B. E. și A. D. i-a obligat să plătească reclamantei suma de 1775 lei cu același titlu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel (calificat de către instanță ca fiind recurs) pârâtul A. M. prin care a arătat următoarele:
Potrivit art. 845 din Codul civil de la 1864, valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, cu sarcina unei rendinte viagere sau cu rezervă de uzufruct va fi socotită in porțiunea disponibilă și excedentele, de este se va trece în masa succesiunii, instituindu-se astfel o prezumție relativă potrivit căreia înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă reprezintă o donație dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere.
Această prezumție are caracter excepțional și este de strictă interpretare, nefiind posibilă, extinderea aplicării acesteia la alte contracte chiar dacă prin natura lor prezintă unele elemente de asemănare cu convențiile de rentă viageră și uzufruct.
Astfel, art. 845 Cod civil este aplicabil în condițiile arătate numai dacă părțile sunt în prezența unei convenții de rentă viageră sau uzufruct nu și atunci când sunt în cazul unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere cum este cazul în speță, întrucât esența acestui din urmă contract este obligația complexă de întreținerea pe tot timpul vieții vânzătorului, asigurarea celor necesare traiului, îngrijirea în caz de boală și înmormântarea potrivit obiceiului locului și nu prețul plătit.
Față de aceste considerente, în mod greșit a reținut instanța de fond incidența în speță a prevederilor art. 845 cod civil, reținând că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 4316/24.09.2012 s-a depășit cotitatea disponibilă după defunctul A. I., dispunând reducțiunea înstrăinărilor (liberalităților) efectuate prin acest contract și reducându-i cota succesorală la care a fost îndreptățit după tatăl său.
Astfel, întrucât prin încheierea de admitere din principiu din 10.11.2010 instanța a calculat în mod greșit cota sa succesorală după defunctul A. I., a solicitat admiterea apelului, anularea încheierii și să trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru calcularea cotei succesorale la care a fost îndreptățit.
De asemenea, nelegală și netemeinică a fost și sentința civilă nr. 3581/05.06.2013 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._ întrucât la baza acesteia stă încheierea de admitere din principiu din 10.11.2010, prin care instanța de fond, reținând incidența art. 845 cod civil, a calculat în mod greșit cota succesorală la care a fost îndreptățit după defunctul A. I..
Ca urmare, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În drept, a invocat dispozițiile art. 282 și următoarele cod procedură civilă.
Reclamanta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă prin apărătorul său prezent la dezbateri a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pârâții intimați, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
Conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 4316/24.09.2002 (f. 21dosar) autorul ., A. I. I. a înstrăinat pârâtului A. M. și cota de 5/8 p.i. din imobilele - construcții supuse partajului (casă de locuit și anexe gospodărești vechi de peste 60 de ani, situate în loc. Siminicea, jud. Suceava).
Analizând acest contract se constată că în mod corect prima instanță a reținut în privința lui incidența disp. art. 845 din vechiul Cod civil, text de lege care stipulează că înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui descendent în linie dreaptă reprezintă o donație, socotită în cotitatea disponibilă, dacă înstrăinarea s-a făcut sub rezerva uzufructului sau sarcina unei rente viagere.
Art. 845 din vechiul Cod civil instituie prezumția de liberalitate, respectiv o donație deghizată, în favoarea descendentului rezervatar, dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina rentei viagere, beneficiarul vânzării având obligația de a face dovada contrară.
Contrar criticilor din recurs, contractul încheiat cuprinde toate elementele impuse de textul de lege pentru a i se aplica prezumția, în condițiile în care a îmbrăcat forma juridică a unui act cu titlu oneros, pârâtul-beneficiar este descendent în linie dreaptă (fiu) al transmițătorului, iar acesta din urmă și-a rezervat uzufructul asupra imobilelor înstrăinate.
Faptul că în contract s-a stipulat și obligația întreținerii nu înseamnă că textul de lege n-ar mai fi incident, cum susține pârâtul-recurent, invocând în acest sens că prezumția este de strictă interpretare, aplicându-se doar când se rezervă uzufructul sau când se impune plata unei rente viagere.
Sub acest aspect se impune a se preciza că întreținerea nu are o reglementare expresă, fiind lipsită de o denumire legală, făcând parte din categoria contractelor nenumite, permisă în virtutea principiului libertății convențiilor.
Neavând așadar o reglementare proprie, a împrumutat trăsături de la mai multe contracte, printre care și de la renta viageră, cu care de altfel se aseamănă cel mai mult.
Întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu putea în mod obiectiv include contractul de întreținere în situațiile expres reglementate prin art. 845 din vechiul Cod civil pentru simplul fapt că el nu există ca și construcție expres reglementată, iar pe de altă parte, a inclus renta viageră cu care contractul de întreținere se aseamănă, nu este greșit a aplica prezumția și în privința contractului de întreținere, fiind așadar o extindere legitimă, justificată și subsumată scopului acestei reglementări.
De altfel, prin noul Cod civil s-a înlăturat orice controversă din acest punct de vedere, fiind reglementată expres prezumția de gratuitate în privința înstrăinării dispuse în schimbul întreținerii pe viață, în acest sens fiind prev. art. 1091 al. 4 din Legea nr. 287/2009, conform cărora „până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un ascendent privilegiat sau către soțul supraviețuitor este prezumată a fi donație dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau în schimbul întreținerii pe viață ori a unei rente viagere. Prezumția operează numai în favoarea descendenților, ascendenților privilegiați și a soțului supraviețuitor ai defunctului, dacă aceștia nu au consimțit la înstrăinare”.
Aflându-ne în prezența unei prezumții legale relative a deghizării donației, pârâtul dobânditor, care s-a prevalat de valabilitatea contractului în discuție, îi revenea obligația să combată această prezumție, or nu a formulat nicio apărare în acest sens, singurele sale critici vizând doar pretinsa inaplicabilitate în cauză a art. 845 din vechiul Cod civil, înlăturate motivat de instanța de control judiciar.
Așa fiind, în limitele criticilor invocate în termen legal, văzând că cele ce țin de calificarea contractului au fost invocate tardiv, cu prilejul concluziilor orale asupra recursului declarat, astfel că nu pot fi analizate față de prevederile imperative ale art. 303 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul, pentru toate considerentele învederate, în baza art. 312 al. 1 din aceleași act normativ va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 din vechiul Cod de proceură civilă recurentul va fi obligat să plătească intimatei P. N. 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat achitat conform chitanței din data de 28.11.2013 (f.14 dosar).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul A. M., domiciliat în Siminicea, jud. Suceava, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 10 noiembrie 1010 și împotriva sentinței civile nr. 3581 din data 5 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta P. N., domiciliată în Siminicea, jud. Suceava și pârâții B. E. (Antonesc), domiciliată în Siminicea, jud. Suceava și A. D., domiciliat în Suceava, ., ., ..
Obligă recurentul să plătească intimatei P. N. 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător ,
V. O. D. A. I. M. M. C.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond F. M.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./16.12.2013.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1571/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1764/2013. Tribunalul... → |
|---|
