Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 2720/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2720/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1918/334/2012
Dosar nr._ - hotărâre care să țină loc de act autentic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2720
Ședința publică din data de 12 DECEMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul M. A. Ș., domiciliat în . Moldovei, nr.1065, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 651 din data de 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții S. V., domiciliată la familia M. A., din . Moldovei, județul Suceava, P. I., domiciliată în mun. Vatra Dornei, Argestru, nr.59, județul Suceava, S. Ș., R. T., B. M., S. V. și Ș. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat O. D., lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă a fost depusă la dosar cererea formulată de avocat O. D. prin care acesta solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată motivat de faptul că, în cursul aceleiași zile acordă asistență juridică și la alte instanțe, motiv pentru care nu se poate prezenta în instanță la prima strigare (fila 15), precum și împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării reprezentării juridice în instanță a recurentului reclamant ( fila 16).
Instanța având în vedere că d-na avocat O. D. s-a prezentat în sala de judecată constată că cererea acesteia a rămas fără obiect.
De asemenea, avându-se în vedere Încheierea nr. 636 din 28.11.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă prin care recurentului reclamant i-a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar în valoare de 3060 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, ia act de faptul că acesta a fost scutit de la plata acestora, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.
Avocat O. D. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Învederează faptul că motivele de recurs vizează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra mai multor aspecte.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a considerat că martorii audiați în cauză la cererea sa, respectiv P. V. V. și Tâcșa V. ar fi dat declarații nesincere, apoi, nu a tratat corespunzător uzucapiunea invocată drept mod de dobândire pentru terenul descris la pct. II din petitul acțiunii.
Referitor la regimul juridic al construcției casă în litigiu, de reținut este faptul că a fost eliberată autorizație de construire nr.70 din 20.09.1970 pe numele lui S. V., care, astfel cum a precizat mai sus, este soțul pârâtei S. V..
Astfel, sia făcut proba faptului că, în timpul căsătoriei lor, S. V. și S. V. au edificat o casă, construcție la care s-au referit și martorii în declarațiile lor, însă instanța de fond nu face nici cea mai vagă referire la aceste edificii în considerentele sentinței recurate, ceea ce reprezintă o necercetare a fondului sub acest aspect.
Un alt motiv de referă la faptul că nu s-a solicitat să se precizeze temeiul de drept al tuturor capetelor de cerere sub aspectul articolelor din Codul civil bucovinean cu privire la uzucapiunea invocată la pct. I din petitul acțiunii și a articolelor din Decretul - Lege nr. 115/1938 cu privire la uzucapiunea invocată la pct.II din petitul acțiunii, nemanifestând rol activ și în ceea ce privește situația de la punctul IV din petitul acțiunii, respectiv dacă se insistă în soluționarea acestuia sau este vorba de o renunțare la judecată.
De asemenea, referitor la renunțarea la judecată la pct. IV din petitul acțiunii inserată în precizarea din 27.11.2012 instanța de fond nu s-a elucidat care este situația, nu a motivat în vreun fel respingerea acestui capăt de cerere și nici nu a luat act de renunțarea la judecată.
Față de toate acestea apreciază că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, motiv pentru care solicită admiterea recursului, desființarea Sentinței civile nr. 651 din 29 mai 2013 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru elucidarea tuturor capetelor de cerere ale acțiunii promovate de clientul său. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la fila 17 dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9 noiembrie 2012 sub nr._, așa cum a fost precizată, reclamantul M. A. a chemat în judecată pe pârâții S. V., P. I., S. Ș., R. T., B. M., S. V. și Ș. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că pârâta S. V. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de_ m.p. teren, identic cu parc. nr.1 F din C F nr.695; nr.4 F, nr.1CC, nr.3 F, nr.2 F, nr.5 P, nr.7P din C F nr.454, nr. 1P, nr.6P din C F nr.450, nr.4P, nr.8P, nr.10p din C F nr.2212 a comunei cadastrale Vatra Dornei și de_ m.p. teren identic cu parc. nr.2 F din C F nr._, nr.3 F din C F nr.3772, nr.3P din C F nr.3774 a comunei cadastrale Vatra Dornei și asupra construcțiilor C 1 – casă, C 2 și C 3 – anexe gospodărești.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că pârâta S. V. a exercitat asupra imobilelor din litigiu o posesie publică, pașnică, sub nume de proprietar, fără să fi fost stingherită de nimeni în posesie o perioadă de peste 30 de ani, iar la data de 18.08.2011, în baza unui înscris sub semnătură privată i-a înstrăinat imobilele din litigiu, pentru care a primit prețul convenit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.111 Cod procedură civilă din 1865, Decretul Lege nr.115/1938 și Codul civil bucovinean.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri constând în planuri de situație, planuri de încadrare în zonă, tabele de mișcare parcelară,extrase de carte funciară ale comunei cadastrale Vatra Dornei
Prin încheierea din 29 ianuarie 2013 a fost admisă cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de către reclamant și s-a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 6.120 lei.
Pârâta S. V., legal citată, a depus la dosarul cauzei o declarație prin care a arătat că recunoaște pretențiile reclamantului și că este de acord cu admiterea acțiunii.
Ceilalți pârâți, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a combate justețea celor pretinse.
Instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri și proba cu martorii P. V. și Ț. V..
Prin sentința civilă nr. 651 din data de 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ , s-a respins cererea având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic” formulată de reclamantul M. A., domiciliat în comuna F. Moldovei, ., județul Suceava, în contradictoriu cu pârâții S. V., domiciliată în comuna F. Moldovei, . (la fam. M. A.), P. I., domiciliată în municipiul Vatra dornei, ., județul Suceava, S. Ș., R. T., B. M., S. V. și Ș. A., cu domiciliul necunoscut, așa cum a fost precizată, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul solicită să se constate că pârâta S. V. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 15.651 mp, dispus în trei trupuri, situat în mun. Vatra Dornei, jud. Suceava, cerere întemeiată pe uzucapiunea de 20 de ani prev. de Decretul Lege nr. 115/1938 și Codul civil bucovinean, posesia fiind începută și ulterior continuată prin joncțiune, anterior anului 1938, fila nr. 2, 3, 92, 93 dosar.
Din declarațiile martorilor P. V. și Ț. V. instanța reține că pârâta S. V. s-a mutat în mun. Vatra Dornei în urmă cu aproximativ 40 – 50 de ani și a stăpânit o suprafață de teren de aproximativ 1 ha în zona Argestru din mun. Vatra Dornei.
Potrivit precizării de la fila nr. 92 dosar și a planurilor de situație, terenul în suprafață totală de 15.651 mp se identifică din punct de vedere tabular cu parte din . nr. 454 Vatra Dornei, fila nr. 17 dosar, cu parte din parcelele înscrise în CF nr. 454 și 450 Vatra Dornei, fila nr. 20 dosar și cu parte din parcelele înscrise în CF nr. 695 Vatra Dornei, CF nr. 454 Vatra Dornei și CF nr. 3772 Vatra Dornei, fila nr. 23 dosar.
Proprietarul tabular înscris în CF nr. 454 Vatra Dornei este Simioneskul Ș., fila nr. 97 dosar, proprietarul tabular înscris în CF nr. 695 Vatra Dornei este R. T., fila nr. 95 dosar, proprietarii tabulari înscriși în CF nr. 450 Vatra Dornei sunt B. M. și S. V., fila nr. 96 dosar iar proprietarul tabular înscris în CF nr. 3772 Vatra Dornei este Ș. A., fila nr. 56 dosar, decedat la data de 24 martie 1972, fila nr. 52 dosar.
Cu privire la ceilalți proprietari tabulari, reclamantul nu a făcut dovada datei decesului acestora.
Din certificatul de rol agricol depus la dosar, fila nr. 68, 69 dosar, instanța reține că pârâta S. V. figurează înscrisă în aceste evidențe începând cu anul 2011 iar pentru perioada 1964 – 2011 figurează înscris doar S. V..
Reclamantul a depus la dosarul cauzei un număr de trei planuri de situație recepționate OCPI Suceava sub numere diferite.
Astfel primul plan de situație privește un teren în suprafață de 6.147 mp, împrejmuit, despre care reclamantul susține că a fost posedat de către pârâta S. V..
Al doilea plan de situație privește un teren în suprafață de 14.003 mp, parțial împrejmuit, din care, reclamantul a arătat prin precizările de la fila nr. 92 că pârâta S. V. a posedat doar parcelele nr. 1P, 5P, 6P, 7P și 9 P, în suprafață totală de 7.097 mp.
Al treilea plan de situație privește un teren în suprafață de 8.395 mp, parțial împrejmuit, din care, reclamantul a arătat prin precizările de la fila nr. 92 că pârâta S. V. a posedat doar parcelele nr. 1F, 3F și 4F, în suprafață totală de 1.763 mp.
Din modul în care a fost redactată cererea precum și din precizarea de la fila nr. 92 dosar, instanța constată că reclamantul a invocat disp. Codul civil bucovinean doar cu privire la parcelele de teren identificate cu parte din parcelele din cărțile funciare în care proprietari tabulari au fost înscriși anterior anului 1938, respectiv CF nr. 695, 450 și 454 Vatra Dornei iar dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938 au fost invocate doar cu privire la terenul înscris în CF nr. 3772 Vatra Dornei, unde proprietarul tabular a fost înscris în anul 1939.
Întrucât cererea reclamantului cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 15.651 mp este întemeiată în ceea mai mare parte pe disp. Codului civil bucovinean (doar uzucapiunea pentru terenul de 743 mp înscris în CF nr. 3772 Vatra Dornei este întemeiată pe disp. Decretului Lege nr. 115/1938), instanța va analiza în continuare în ce măsură reclamantul a dovedit îndeplinirea cerințelor legale invocate.
Astfel, potrivit art. 1468 cod civil bucovinean, „Acolo unde nu sunt încă introduse registre publice regulate și dobândirea bunurilor imobiliare trebuie să fie dovedită prin acte judecătorești sau prin alte acte sau când imobilele nu au fost înscrise pe numele aceluia care exercită asupra lor dreptul de posesiune, uzucapiunea nu operează decât după trecerea de 30 ani împliniți”.
În continuare, instanța mai reține că potrivit art. 1493 Cod civil bucovinean, „Cine primește cu bună credință bunul de la un posesor legitim și de bună credință, este îndreptățit, ca succesor să compute la timpul uzucapiunii sale și timpul uzucapiuni autorului.”
Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 1468 Cod civil bucovinean este necesar ca posesia asupra parcelelor în litigiu să fi început anterior anului 1938.
Reclamantul nu a dovedit că pârâta S. V. sau vreun succesor al acesteia să fi început posesia asupra terenului în litigiu anterior anului 1938, întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat faptul că pârâta s-a mutat în Vatra Dornei în urmă cu aproximativ 40 – 50 de ani, moment de la care aceasta a început să posede terenul, astfel că momentul începerii posesiei pârâtei este ulterior anului 1938.
De asemenea, din probele administrate în cauză nu rezultă cine a posedat terenul în litigiu anterior începerii posesiei pârâtei și cum a ajuns acesta în posesia pârâtei, pentru a fi incidente disp. art. 1493 Cod civil bucovinean.
Întrucât din declarațiile martorilor rezultă că posesia pârâtei a început ulterior anului 1938, în cauză, față de disp. Deciziei RIL nr. 86/2007 a ICCJ, sunt incidente dispozițiile Decretului Lege nr. 115/1938, chiar dacă toți proprietari tabulari cu excepția proprietarului tabular Ș. A. sunt înscriși în cartea funciară anului 1938.
În sistemul de carte funciară reglementat de Decretul Lege nr. 115/1938, spre deosebire de reglementarea dată prescripției achizitive în Codul civil, uzucapiunea, ca mod de dobândire a drepturilor reale imobiliare, are un caracter de excepție.
Astfel, în art. 28 din acest decret este prevăzut cazul în care dreptul de proprietate asupra imobilelor poate fi dobândit prin uzucapiune, când o persoană a posedat un bun nemișcător, în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.
Instanța de fond a constatat că terenul în litigiu se află situată într-o regiune în care funcționează regimul de carte funciară, potrivit căruia constituirea drepturilor imobiliare se face conform prevederilor Decretului Lege nr. 115/1938 și numai posesiunea cerută în vederea uzucapiunii trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de Codul civil.
Așa cum s-a reținut și în situația de fapt, reclamantul nu a făcut dovada datei decesului proprietarilor tabulari R. T., B. M., S. V. și S. Ș..
În ceea ce privește posesia, pentru a fi aptă a produce dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, este necesar ca aceasta să fie exercitată cu intenția de a poseda pentru sine, sub nume de proprietar și nu cu titlu precar.
În cauza de față, martorii au declarat că pârâta S. V. a posedat terenul în litigiu de aproximativ 40 de ani.
Instanța de fond a constatat că declarațiile celor doi martori nu se coroborează cu mențiunile din cuprinsul registrului agricol aflat la fila nr. 68, 69 dosar întrucât pârâta figurează înscrisă începând cu anul 2011 iar anterior acestui an a figurat înscris numitul S. V..
Registrul agricol a fost reglementat prin Decretul nr. 692/1973 devenit Legea nr. 23/1971, care a fost abrogată de art. 2 din Legea nr. 68/1991 privind registrul agricol iar registrul agricol reprezintă un înscris autentic în care înscrierea datelor se făcea pe baza declarațiilor persoanelor interesate, agentul instrumentator limitându-se doar să ateste declarațiile persoanelor interesate.
Față de înscrierea în registrul agricol potrivit căreia pârâta S. V. a înțeles să declare în fața agentul instrumentator că folosește suprafața totală de 2,6727 ha începând cu anul 2011, instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor cu privire la durata și calitatea posesiei pârâtei întrucât acestea nu se coroborează cu mențiunile din înscrisul autentic mai sus arătat.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor necesare dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către pârâta S. V. asupra terenului în litigiu, instanța va respinge cererea așa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Față de disp. art. 274 Cod. proc. civ. din 1865, instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs reclamantul M. A. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a considerat că martorii audiați în cauză la cererea sa, respectiv P. V. V. și Tâcșa V. ar fi dat declarații nesincere.
Aceștia au relatat că pârâta S. V. a deținut de aproape 40 ani două parcele de teren care reprezintă terenul în litigiu, precum și faptul că pe una dintre aceste parcele de teren, respectiv pe cea de la drum, aceasta a construit, împreună cu soțul ei, casă și anexe gospodărești.
Faptul că S. V. apare înscrisă în registrul agricol cu aceste terenuri, abia din aprilie 2011 nu demonstrează, că aceasta nu ar fi posedat terenul.
În realitate, astfel cum reține instanța de fond, anterior anului 2011, terenul și
construcțiile au fost înscrise la registrul agricol pentru S. V., care a fost soțul pârâtei S. V. începând cu anul 1966 și până a decedat. S. V. a decedat la data de 14.02.2011 iar unica sa moștenitoare este S. V., conform Certificatului de moștenitor nr. 25 din 14.03.2011, eliberat de B.N.P. R. R. G..
Instanța de fond nu a tratat corespunzător uzucapiunea invocată drept mod de dobândire pentru terenul descris la pct. II din petitul acțiunii.
În legătură cu regimul juridic al construcției casă în litigiu, recurentul a arătat că a fost eliberată autorizație de construire nr.70 din 20.09.1970 pe numele lui S. V., care, astfel cum a precizat mai sus, este soțul pârâtei S. V.. În acest mod, în cauză, a fost probat faptul că, în timpul căsătoriei lor, S. V. și S. V. au edificat o casă, construcție la care s-au referit și martorii în declarațiile lor.
Cu toate că la pct. II din petitul acțiunii a solicitat să se constate că pârâta S. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor constând în casă și anexe gospodărești, instanța de fond nu face nici cea mai vagă referire la aceste edificii în considerentele sentinței recurate, ceea ce reprezintă o necercetare a fondului sub acest aspect.
Instanța de fond nu a manifestat suficient rol activ, întrucât nu a solicitat să se
precizeze temeiul de drept al tuturor capetelor de cerere sub aspectul articolelor din
Codul civil bucovinean cu privire la uzucapiunea invocată la pct. I din petitul acțiunii și
a articolelor din Decretul - Lege nr. 115/1938 cu privire la uzucapiunea invocată la pct.
II din petitul acțiunii.
Instanța de fond nu a manifestat rol activ în ceea ce privește situația de la punctul IV din petitul acțiunii, respectiv dacă se insistă în soluționarea acestuia sau este vorba de o renunțare la judecată.
Pentru soluționarea pct. IV din petitul acțiunii nu s-a indicat temeiul de drept.
Pentru renunțarea la judecată la pct. IV din petitul acțiunii inserată în precizarea din
27.11.2012 instanța de fond nu s-a elucidat care este situația, nu a motivat în vreun fel
respingerea acestui capăt de cerere și nici nu a luat act de renunțarea la judecată.
În aceste condiții, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, motiv pentru care reclamantul a solicitat admiterea recursului, desființarea Sentinței civile nr. 651 din 29 mai 2013 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru elucidarea tuturor capetelor de cerere ale acțiunii promovate de către el, M. A. Ș..
În drept acțiunea a fost promovată în considerarea disp. art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă, art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct.7 și 9 rap. la art. 3041 C.pr.civ., a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este fondat pentru următoarele argumente:
Deși recurentul invocă disp. art.304 pct.8 C.pr.civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății ci la greșita interpretare a probelor care constituie o chestiune de fapt, care constituie motiv de casare sau modificare a deciziei.
De asemenea nu se poate dispune casarea unei hotărâri pentru că, din oficiu, în baza art. 129 C.pr.civ, instanța nu a ordonat anumite dovezi, câtă vreme reclamantul asistat de avocat ales, avea mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le dorea.
Referitor la celelalte două motive așa cum rezultă din cuprinsul cererii (fila 27 dosar), reclamantul a înțeles să-și precizeze cererea de chemare în judecată stabilind cadrul procesual în privința părților, obiectului și cauzei.
Astfel, acesta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți și a numiților P. I., succesoarea proprietarului tabular Ș. A., S. Ș., R. T., B. M., S. V. și Ș. A..
A solicitat să se constate că:
1. pârâta S. V. a dobândit prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor, suprafața de 15.606 mp teren situat în Vatra Dornei, identic cu p.t. nr. 1F de 457 mp din CF 695, 4F de 563 mp din CF 454, 1CC de 327 mp din CF 454, 2F de 2128 mp din CF 454, 3F de 3692 mp din CF 454, 5P de 4039mp, 7P de 1867mp, 9P de 392 mp din CF 454, 1Pde 127 mp, 6P de 627 mp din CF 450, 4P de 601 mp, 8P de 568 mp, 10P de 190 mp din CF 2212, toate ale .;
2. Să se constate că pârâta S. V. a dobândit prin uzucapiune suprafața de 743 mp teren, identic cu p.t. 3F de 743 mp din CF 3772, conform planului de situație anexat;
3. Să se constate că pârâta a dobândit prin edificare construcțiile C1- casă, C2 și C3 – anexe gospodărești situate pe terenul mai sus descris ;
4. Să se dispună înscrierea în Cartea funciară a drepturilor de proprietate astfel dobândite.
La termenul de judecată din 15.01.2013, conform mențiunilor cuprinse în încheierea de ședință din această dată (fila 31 dos.) instanța având în vedere principiul disponibilității părților a luat act de manifestarea de voință a reclamantului dispunând introducerea în cauză a pârâților indicați în cererea precizatoare și comunicarea către aceștia a cererii precizatoare.
Cu toate că la pct.3 din cererea precizatoare, reclamantul a solicitat să se constate că pârâta S. V., a dobândit prin edificare construcțiile C1-casă, C2 și C3 – anexe gospodărești situate pe suprafața de 743 mp din CF 3772, conform planului de situație anexat, construcții ce alcătuiesc o gospodărie edificată în anii 1977-1978, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.
De asemenea, instanța reține în considerentele hotărârii că declarațiile martorilor audiați în cauză respectiv P. V. V. (file 57 ds) și Țâcșa V. (fila 58 ds) care susțin că pârâta S. V. locuiește pe . Vatra Dornei de aproximativ 40-50 ani, aflându-se în posesia unei părți din terenul și construcțiile în litigiu, de tot atâta timp, nu se coroborează cu mențiunile din adeverința nr. 6803/26.03.2013, emisă de Primăria mun. Vatra Dornei din care rezultă că pârâta figurează în Registrul Agricol cu aceste bunuri abia din anii 2011-2013.
Or, dacă instanța ar fi cerut lămuriri părților în privința numitului S. V. care apare înscris cu parte din imobilele în litigiu în registrul agricol începând cu anul 1964, ar fi aflat că acesta este soțul pârâtei S. V. și în calitate de soț al acesteia – cap al familiei țărănești, figura doar el înscris, și după decesul acestuia în anul 2011 a fost înscrisă soția sa, pârâta.
Rezultă așadar că sunt întemeiate cele două motive de recurs ce se referă la necercetarea completă a fondului pricinii și existența unor motive contradictorii în cuprinsul considerentelor sentinței prev. de art. 304 pct.7 C.pr.civ și 312 al.5 C.pr.civ., astfel încât soluția ce se impune asupra recursului este de admitere, în temeiul disp. art. 312 al.5 și 6 C.pr.civ. rap. la art. 3041 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamantul M. A. Ș., domiciliat în . Moldovei, nr.1065, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 651 din data de 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind pârâții S. V., domiciliată la familia M. A., din . Moldovei, județul Suceava, P. I., domiciliată în mun. Vatra Dornei, Argestru, nr.59, județul Suceava, S. Ș., R. T., B. M., S. V. și Ș. A..
Casează în tot sentința civilă nr. 651 din data de 29 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Vatra Dornei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 DECEMBRIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. U. C.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./27.01.2014.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2104/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 360/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
