Acţiune în constatare. Decizia nr. 234/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 317/314/2011
Dosar nr._ -acțiune în constatare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 234
Ședința publică din data de 11 iunie 2013
Președinte C. L.
Judecător S. A.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta H. M., domiciliată în mun.Suceava, ..11, jud.Suceava, și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat G. E. din mun.Suceava, ..48, ., împotriva sentinței civile nr. 5288 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, pârâți intimați fiind H. I., domiciliat în mun.Suceava, ..11, jud.Suceava și B. A. V., de la fam.B. A., din ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat G. E. pentru reclamanta apelantă, pârâtul intimat H. I. și avocat I. M. pentru pârâta intimată B. A. V., lipsă fiind aceasta și reclamanta apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța aduce la cunoștință părților că prin încheierea nr.341 din 11.06.2013 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta apelantă sub forma scutirii acesteia de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 3240,92 lei.
Părțile, fiind întrebate, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Instanța constatând probatoriul epuizat și apelul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei apelante a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe conform motivelor arătate în apel, cu cheltuieli de judecată. Totodată depune la dosar autorizația pentru executare de lucrări nr.288 din 22.12.1977.
Apărătorul pârâtei intimate a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, conform celor arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată. Arată că reclamanta își invocă propria culpă și nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 11.01.2011 sub nr._, reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâții H. I. și B. A. V., a solicitat să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între H. M. în calitate de vânzătoare și pârâți în calitate de cumpărători, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.01.2001 autentificat sub nr. 105 la BNP L. I. între H. M. în calitate de vânzătoare și pârâți H. I. și B. A. V. în calitate de cumpărători, reclamanta a vândut imobilul situat în Suceava, ..11, în valoare de 15.000.000 lei rol astfel cum este înscris în contract. În realitate prețul imobilului nu i-a fost înmânat nici un moment și nu l-a încasat niciodată, nici până astăzi.
În drept, au fost invocate dispozițiile în materie ale Codului civil.
Legal citată, pârâta B. A. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, neplata prețului nefiind o cauză de nulitate a contractului ci o excepție de neexecutare a contractului, putându-se solicita eventual rezoluțiunea contractului dintre părți.
A mai precizat și faptul că este vorba de un înscris autentic, care se bucură de prezumția de legalitate și validitate având forță probantă deplină până la înscrierea în fals.
Pârâta a precizat și faptul că prin prezenta acțiune reclamanta urmărește de fapt tergiversarea procesului din dosarul_ de pe rolul Judecătoriei Suceava, ce are ca obiect partajarea bunurilor comune în contradictoriu cu H. I., fiul reclamantei.
Pârâta, în subsidiar a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 170.000 lei reprezentând cheltuieli pentru reconstruirea și amenajarea imobilului casă cumpărat de la reclamantă.
La termenul din data de 17.11.2011, reclamanta a depus la dosar precizări prin care a susținut că motivul de nulitate absolută al contractului de vânzare-cumpărare îl reprezintă lipsa obiectului, deoarece ½ din cota indiviză imobil și teren nu exista și nici nu a existat la data vânzării, aspect cunoscut de pârâți.
A precizat că potrivit certificatului de moștenitor 918/975 eliberat de notariatul de Stat Județean Suceava reclamanta este moștenitoarea numitei H. V. cu o cota de 9/900 iar prin sentința civilă 4139/13.11.1976 din dosarul 1190/1976 al Judecătoriei Suceava s-a dispus ieșirea din indiviziune, reclamanta fiind singura care a achitat sultă. A susținut și faptul că ulterior în dosarul 1792/1977 s-a pronunțat de Judecătoria Suceava sentința civilă 1500/27.04.1977 prin care s-a luat act de tranzacția părților, în sensul că reclamanta a achitat tuturor pârâților sulte și s-a dispus întabularea asupra imobilului din Suceava, ..11.
Reclamanta a arătat și faptul că la 06.09.1982 prin contractul de donație autentificat de Notariatul de Stat a înstrăinat cota de ½ din casa de locuit și anexele gospodărești din Suceava, ..11, terenul în suprafață de 500 mp fiind trecut în proprietatea statului. A susținut reclamanta că diferența de ½ din imobil rămasă în urma donației, a fost dărâmat și a construit reclamanta împreună cu soțul său un imobil nou iar la data de 10.01.2001 a perfectat contractul de vânzare-cumpărare cu pârâții.
Reclamanta a susținut că voința reală a părților a fost ca pârâții să își construiască un bun imobil nou pe terenul proprietatea statului, deoarece imobilul vândut nu a existat la data vânzării. A precizat și faptul că nu a vândut imobilul construcție nouă, ce face obiectul partajului dintre părți, deoarece acesta era bun comun al reclamantei cu soțul său.
În drept a invocat art. 948, 949, 950, 960, 968 și urm. C.civ.
Pârâta B. A. V. a depus la dosar răspuns la precizările reclamantei prin care a solicitat respingerea acestor precizări ca fiind tardiv formulate conform art. 132 C.pr.civ. Pe fond a susținut că pentru suprafața de 250 mp teren s-a eliberat titlul de proprietate pentru pârâți, respectiv 2971/24.05.2001, iar reclamanta nu poate invoca după 10 ani propria culpă susținând că a vândut bunuri inexistente.
La termenul din 08.03.2012 instanța a respins excepția tardivității modificării acțiunii reclamantei și excepția prescripției dreptului la acțiunea reclamantei, pentru motivele expuse pe larg în încheiere.
La termenul din data de 3 mai 2012 instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale a pârâtei B. A. V. și înaintarea acestei cereri către Serviciul Registratură al Judecătoriei Suceava în vederea formării unui nou dosar, respectiv_ .
Prin sentința civilă nr.5288 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a respins acțiunea ca nefondată, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei B. A. V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
La data de 10.01.2001conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 105 de BNP I. L. și a încheierii de îndreptare eroare materială 7550/05.06.2001, reclamanta H. M. a vândut către pârâții H. I. și H. (azi B. ) A. V., proprietatea sa constând în cotele ei părți însumând 1/2 părți indivize din casa de locuit și anexe gospodărești, situate în intravilanul mun. Suceava, .. Suceava, pe terenul statului român în suprafață de 250 mp, identic cu . înscrisă în cartea funciară nr. 2312 a . conform sentințelor civile 4139 din 13.11.1976 și 1500 din 27.04.1977 date de Judecătoria Suceava-rămase definitive, și prin moștenire conform certificatelor de moștenitor 918/16.12.1975 și 1160/09.09.1977 a fostului Notariat de Stat Județean Suceava, pentru prețul de 15.000.000 lei rol, primit de reclamantă la data semnării contractului (f. 4-7) .
În prezenta cauză reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 105 de BNP I. L., raportat la faptul că la data încheierii acestui contract lipsea obiectului contractului, respectiv cota de ½ din casa de locuit și anexele gospodărești din Suceava, ..11 așa cum a fost moștenită de reclamantă nu exista în fapt, fiind dărâmată, în locul ei existând la data vânzării un imobil nou edificat de reclamantă împreună cu soțul său, care însă nu și-a dat consimțământul pentru a se vinde acest imobil nou, nefiind achitat nici prețul de vânzare.
Instanța a reținut că deși reclamanta a precizat tot timpul că solicită doar să se constate nulitatea absolută a contractului pentru lipsa obiectului, a făcut tot timpul referire și la alte motive pentru care contractul părților nu ar fi valabil pe care instanța urmează a le analiza având în vedere că și pârâții au făcut apărări în legătură cu ele.
Astfel, în ceea ce privește susținerea reclamantei precum că nu s-a plătit prețul vânzării-cumpărării instanța reține că acesta nu este un motiv de nulitate nici absolută și nici relativă, fiind doar un motiv de rezoluțiune contract care nu a fost solicitată în acest dosar. Mai mult instanța a reținut că reclamanta la încheierea contractului a declarat că a primit de la pârâți prețul de 15.000.000 lei rol la data semnării contractului încheiat în formă autentică fapt susținut și de răspunsul la interogatoriu al pârâtei B. A. V., instanța neputând ține cont de răspunsul pârâtului H. I. la interogatoriu cu privire la preț având în vedere că răspunsul său negativ este contrazis de cele de mai sus.
Prin preț sincer se înțelege un preț real, pe care părțile să îl fi stabilit dar nu în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerut și plătit în realitate. În cazul în care prețul este fictiv, contractul este nul ca și vânzare-cumpărare pentru că îi lipsește prețul. Prin preț serios se înțelege prețul real și nu unul derizoriu, infim, atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preț.
În ceea ce privește susținerile reclamantei referitoare la prețul serios și sincer, instanța a reținut de asemenea că acestea sunt contrazise de mențiunile contractului autentificat dintre părți, fiind semnată de părți și clauza contractuală precum că prețul este cel real, neexistând o altă convenție ascunsă a părților care să prevadă un alt preț decât cel declarat, reclamanta declarând și semnând că a primit prețul așa cum s-a reținut și mai sus. S-a reținut astfel că nu s-a făcut dovada, deși potrivit art. 1169 C.civ., reclamantei îi revenea sarcina în acest sens, că prețul a fost fictiv, nedovedindu-se nici un alt act secret al părților din care să rezulte că prețul nu era datorat.
Instanța nu a reținut astfel afirmația reclamantei susținută de răspunsul pârâtului la interogatoriu, precum că nu s-a urmărit plata niciunui preț în schimbul imobilului, pe de o parte pentru că pârâtul este fiul reclamantei iar pe de altă parte pentru că intenția reclamantei și a fiului acesteia, pârâtul H. I., este de a scoate acest bun din masa de partaj, astfel explicându-se faptul că deși contractul părților a fost încheiat în anul 2001 și procesul de partaj dintre cei doi pârâți din prezenta cauză a fost demarat în anul 2007 ( ds._ al Judecătoriei Suceava) abia în anul 2011 reclamanta introduce prezenta acțiune de constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare.
Mai mult afirmația, reclamantei precum că prețul consemnat în acte este mult inferior valorii de circulație a imobilului nou construcție, trebuie analizată nu prin raportare la valoarea de astăzi de circulație indicată de reclamantă conform expertizei din dosarul de partaj al pârâților, ci prin referire la valorile anului 2001 și la faptul că acesta a fost voința părților de a stabili prețul de 15.000.000 lei rol, părțile fiind rude apropiate, astfel că instanța a apreciat că prețul de 15.000.000 lei rol declarat de părți a reprezentat voința liberă a părților, fiind un preț serios.
În ceea ce privește susținerea reclamantei precum că pentru vânzarea imobilului nou, soțul reclamantei nu și-a exprimat consimțământul de vânzare-cumpărare și reclamanta nu putea vinde și bunul altuia, instanța a reținut că vânzarea ar fi anulabilă doar în cazul în care cumpărătorul ( respectiv pârâții) și nu vânzătorii ar fi în eroare, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză. Mai mult s-a reținut că în cazul în care bunul vândut este coproprietatea mai multor părți și este vândut doar de unul din coproprietari fără știrea celorlalți coproprietari, soarta contractului de vânzare-cumpărare depinde de soarta partajului dintre coproprietari, nefiind vorba nici în acest caz de vreun caz de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește singurul motiv de nulitate absolută invocat de reclamantă și anume lipsa obiectului contractului de vânare-cumpărare, instanța a reținut că potrivit art. 948 C.civ. condițiile de valabilitate ale unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.
Nulitatea este sancțiunea care intervine în cazul în care nu se respecta, la încheierea actului juridic civil, condițiile de validitate.
Potrivit art. 962 C.civ. obiectul contractului este acela la care părțile sau numai una dintre părți se obligă iar potrivit art. 964 C.civ. obligația trebuie să aibă un obiect determinat cel puțin în specia sa iar cantitatea obiectului nu poate fi necertă, de este posibilă determinarea sa.
Așadar condițiile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil sunt, obiectul să existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, să fie posibil, să fie licit și moral, să fie un fapt personal al celui care se obligă iar cel care se obligă să fie titularul dreptului .
Instanța a reținut că susținerile reclamantei au în vedere doar faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare obiectul acestui contract, respectiv cota de ½ din casa de locuit și anexele gospodărești din Suceava, ..11 așa cum a fost moștenită de reclamantă nu exista în fapt, fiind dărâmată, în locul ei existând la data vânzării un imobil nou edificat de reclamantă împreună cu soțul său care însă nu și-a dat consimțământul pentru a se vinde acest imobil nou, nefiind astfel reclamanta singura titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului nou construit.
Instanța a reținut că lipsa obiectului atrage nulitatea absolută a convenției iar potrivit art. 1311 C.civ. dacă în momentul vânzării, lucrul vândut era pierit în tot vinderea este nulă.
Dar, instanța a avut în vedere potrivit materialul probator administrat în cauză că voința reală a părților nu a fost de a vinde și a cumpăra cota de ½ din casa de locuit și anexele gospodărești din Suceava, ..11, care nu mai existau la momentul vânzării ci de a vinde și de a cumpăra imobilul nou casă de locuit și anexele gospodărești din Suceava, ..11.
În acest sens instanța a reținut că chiar reclamanta susține, prin precizările la acțiune depuse la dosar (f.49-51) că la momentul vânzării nu existau în fapt cota de ½ din casa de locuit și anexele gospodărești din Suceava, ..11, deoarece încă din anul 1978-1980 au fost dărâmate aceste vechi construcții moștenite de reclamantă, în locul lor fiind ridicată în perioda 1980-1985 o construcție nouă casă de locuit, fapt susținut și de răspunsurile pârâților la interogatorii.
Instanța a apreciat că nu este posibil ca după 20 ani de la ridicarea noului imobil, respectiv la data de 10.01.2001 (data autentificării convenției părților), intenția reală a reclamantei și a pârâților să fi fost de a vinde și de a cumpăra ceva ce nu exista de 20 de ani în fapt. A reține altfel, înseamnă a se recunoaște de reclamantă și a invoca propria culpă la încheierea acestui contract.
De altfel, potrivit regulii „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” nimanui nu-i este îngaduit sa se prevaleze în fața justiției de propria sa culpa pentru a valorifica un drept, iar în cauza, reclamanta invoca nerespectarea de catre aceasta a unor norme legale .
Instanța a mai reținut în susținerea faptului că voința părților a reprezentat-o de fapt noul imobil construcție și faptul că pârâții după încheierea acestui contract au început să aducă o . îmbunătățiri acestui imobil, fapt susținut de răspunsurilor pârâților la interogatoriu coroborat cu afirmațiile reclamantei prin întrebările formulate.
Mai mult instanța nu a putut reține, coroborând susținerile reclamantei din precizările la acțiune cu interogatoriile administrate pârâților, nici faptul că intenția reclamantei a fost de fapt de a vinde pârâților o suprafață de teren pentru a-și construi propria locuință. Astfel, instanța a reținut chiar afirmația reclamantei, precum că la momentul vânzării autentificate sub nr105/10.01.2001, că terenul de 250 mp era trecut în proprietatea statului prin cooperativizare dar și răspunsul pârâtului H. I. la întrebarea dacă e adevărat faptul că în realitate i s-a vândut suprafața de 250 mp teren a răspuns că nu i s-a vândut nimic ci urma să își construiască pârâții o locuință proprie fapt contrazis și de răspunsul pârâtei la interogatoriu care a declarat că pe suprafața de 125 mp nu se mai putea ridica încă o locuință.
Din materialul probator administrat în cauză instanța a reținut că la momentul vânzării-cumpărării din 2001 era ridicată încă din 1980-1985 o construcție nouă pe locul celei vechi moștenite de reclamantă dar asupra căreia reclamanta și soțul acesteia nu aveau autorizație de construcție și pentru a se evita formalitățile legate de emiterea unei autorizații de construcție părțile au înțeles să încheie contractul de vânzare-cumpărare prin referire la imobilul vechi din proprietatea reclamantei, având în vedere că noul imobil construit nu putea figura în contractul de vânzare-cumpărare pentru că din punct de vedere legal acest nou imobil nu exista în proprietatea reclamantei și a soțului său, acesta având doar o existență faptică.
Instanța a apreciat mai mult că singurul scop al introducerii acestei acțiunii de către reclamantă este de a încerca să scoată din masa de partaj dintre cei doi pârâți a imobilului de mai sus, pârâții din prezenta cauză fiind căsătoriți din anul 1999
În ceea ce privește susținerea reclamantei precum că lipsa obiectului s-ar datora și faptului că aceasta nu era unica titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului nou construit situat în loc. Suceava, .. 11, instanța a reținut deja că soarta vânzării unui bun coproprietate depinde de soarta partajului dintre coproprietari, nefiind dat astfel motivul de nulitate absolută invocat de reclamantă.
La soluționarea prezentei cauze instanța nu a reținut declarațiile autentificate depuse la dosar de reclamantă (f. 108-109), deoarece acestea nu au fost administrate în fața instanței cu respectarea principiului oralității și contradictorialității.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta H. M., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, în cauză fiind date motivele de casare prev.de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivare reclamanta a reluat situația de fapt prezentată prin cererea dedusă judecății, arătând că potrivit autorizației emise de Consiliul popular al Municipiului Suceava nr. 11 din 4 noiembrie 1976 ... " imobilul nu este partajabil în natură". La data de 6 septembrie 1982 a transferat prin Contract de Donație autentificat sub nr. 4256 / 6 septembrie 1982 la Fostul Notariat de Stat Suceava - cota de ½ din imobilele mai sus menționate, fiicei Martuneac E. și Martuneac V., împreună cu cota de ½ din suprafața de teren de 500 m.p., respectiv suprafața de 250 m.p. - ce trece în proprietatea statului, urmând a fi atribuită în folosința dobânditorilor imobilelor, respectiv Martuneac V. și E.. Astfel, pe .. 11, existau în 1982, doi proprietari, H. M. cu o cota de 1/2 din imobilele moștenite și Martuneac E. și V. cu cota de 1/2 din imobile, plus fiecare cu cota de 1/2 din terenul în suprafață de 500 m.p., respectiv câte 250 m.p. fiecare, suprafața lui H. M. fiind intabulată în C.F., iar cei 250 m.p. donați fiicei și ginerelui trecuți în proprietatea statului la data autentificării contractului, respectiv 6 septembrie 1982 .
A mai susținut apelanta că neexistând o ieșire din indiviziune asupra imobilelor donate ( casa plus anexe plus teren aferent) nu se poate discuta vânzarea din 2001 prin actul autentificat sub nr. 105/5.06.2001, deoarece:
a) Prin actul de vânzare-cumpărare 105/2001 s-a vândut cota de1/2 din imobilele casă de locuit și anexe, situate pe suprafața de 250 m.p. (rămase din moștenirea dobândită prin sentințele nr.4139 /76 și nr.1500 /1977) rămase în proprietatea vânzătoarei reclamante H. M., după donația autentificată la 6 septembrie 1982 . In atare condiții, 1/2 din 250 m.p. reprezintă 125 m.p. + ½ din construcțiile moștenite prin sentințele nr.4139 / 76 și nr.1500/77 .
b) La data perfectării contractului de donație, 1982, terenul în suprafață de 250 m.p. trecuse în proprietatea statului, restul suprafeței de 250 m.p. rămăsese în proprietatea vânzătoarei H. M.. În atare condiții, în contextul în care în contractul autentificat sub nr. 105/5.06.2001 - se vinde cota de 1/2 din imobilele casă de locuit și anexe din sentințele nr.4139/1997 și nr.1500/1997 și certificatele de moștenitor nr.918/75 și nr.1160/77 - neidentificate cadastral și fără plan de situație întocmit în 2001 ( atât pentru teren cât și pentru construcții), rezultă indubitabil că, intenția vânzătoarei a fost de a înstrăina cota parte din terenul liber de construcții, ocupat de vechile anexele gospodărești aflate pe terenul statului, și, nu de a înstrăina o construcție nouă situată pe terenul proprietatea ei intabulata în C.F. de 250 m.p.
c) De altfel, vânzătoarea reclamantă nu putea vinde în 2001 decât o cotă ideală din bunurile pe care le moștenise în 1976-1977, în contextul în care, nu făcuse ieșirea din indiviziune, cu persoanele cu care încheiase contractul de donație, în anul 1982, respectiv Martuneac E. și V..
Având în vedere că, instanța de fond a admis inițial expertiza în construcții pentru identificarea obiectului contractului de vânzare-cumpărare, respectiv imobilele casa de locuit plus anexe moștenite de vânzătoare în 1976, dar ulterior a revenit de la expertiză fără temei, și a refuzat să constate dacă acestea mai există sau nu și dacă sunt situate pe terenul proprietatea statului de 250 m.p. sau pe alt teren, consideră că în cauză nu a fost cercetat fondul cauzei, motiv de casare prev. de art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.15-17), pârâta B. A. V. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel invocate, cu probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul constată următoarele:
Din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speță, teza pretențiilor apelantei, așa cum au fost precizate la termenul din 17.11.2011, și a probațiunii vizează constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 105/10.01.2001, singurul motiv de nulitate invocat fiind lipsa obiectului contractului. Prin acest contract vânzătoarea reclamantă a transmis către pârâții cumpărători H. I. și B. A. ( fostă H.), 1/2 părți din casa de locuit și anexe gospodărești, situate în Suceava, pe terenul statului roman în suprafață de 250 m.p. identic cu . din C.F. 2312 a . în baza sentințelor civile nr. 4139 din 13.11.1976 și nr.1500 din 27.04.1977 ale Judecătoriei Suceava, moștenite conform Certificatului de moștenitor nr. 918 / 75 și 1160 din 1977 .
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar coroborate cu susținerile părților, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și de drept ce formează obiectul cererii dedus judecății, în realitate fiind înstrăinate construcțiile existente la momentul vânzării și nu casa veche care nu mai exista, susținerile reclamantei apelante în acest sens nefiind probate. Pentru acest imobil a fost achitat prețul convenit în sumă de 15 milioane lei pe care apelanta a declarat că i-a primit de la soții H., respectiv pârâții intimați în cauză.
Coroborând susținerile reclamantei făcute prin precizările la acțiune aflate la fil.49-51 dosar fond cu interogatoriile luate în instanță pârâților, precum și cu răspunsul la precizări dat de către pârâta intimată B. A. V. (fil.56-57 ds.fond), rezultă că temeinic instanța de fond a reținut că la momentul vânzării prin contractul autentificat, terenul de 250 mp era trecut în proprietatea statului prin cooperativizare iar răspunsul pârâtului H. I. la întrebarea dacă e adevărat faptul că în realitate i s-a vândut suprafața de 250 mp teren, acesta a răspuns că nu i-a vândut nimic ci urma să își construiască pârâții intimați o locuință proprie fapt ce a fost contrazis și de răspunsul pârâtei la interogatoriu care a declarat că pe suprafața de 125 mp nu se putea ridica încă o locuință.
Din înscrisurile depuse la dosar și probele administrate tribunalul reține aceeași situație de fapt, în sensul că părțile au convenit vânzarea casei noi, neterminată și nu a cotei părți din casa veche, despre a cărei existență intimata B. nici nu avea cunoștință, aceasta fiind demolată încă din anii 1980, cu circa 11 ani înainte de căsătoria acesteia cu fiul reclamantei. Este adevărat că în contract s-a făcut referire la imobilele dobândite prin moștenire și partaj dar aceasta era singura modalitate de încheiere a contractului deoarece reclamanta apelantă nu avea autorizație de construcție pentru casa nouă și pe cale de consecință nu își putea înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară și nu putea dispune prin act autentic de acest imobil. Acest aspect rezultă și din conduita ulterioară a reclamantei față de faptul că intimații au făcut investiții pentru terminarea casei și anexelor. Dacă ar fi reală susținerea reclamantei apelante în sensul că a dorit să le dea intimaților doar terenul liber pentru a-și construi casă, nu ar fi acceptat ca aceștia să facă lucrări de valoare deosebită la acest imobil. De altfel, amplasarea terenului liber de construcții nu face posibilă edificarea unei alte construcții care să poată fi exploatată separat de cele existente.
Prin urmare, nu ne aflăm în situația înstrăinării unor construcții inexistente, chiar și din eroare, părțile contractante convenind în mod explicit asupra casei noi pentru care vânzătoarea nu avea autorizație și s-a folosit de înscrisuri doveditoare ale proprietății asupra casei vechi, în deplină cunoștință de cauză. Obiectul material al vânzării era în ființă și niciuna din părțile contractante nu a fost în eroare cu privire la obiect.
Pe de altă parte, tribunalul mai constată că în mod just a reținut instanța de fond că nu prezintă relevanță juridică faptul că reclamanta era în indiviziune cu fiica și ginerele ei asupra imobilului din care și-a vândut cota parte indiviză. Cumpărătorii se subrogă în drepturile vânzătorului fără a afecta drepturile celorlalți coindivizari.
Cel mult se poate considera că este o vânzare sub condiție rezolutorie a atribuirii bunului în lotul cumpărătorilor subrogați în drepturile vânzătoarei, dar care nu constituie o cauză de nulitate a convenției.
Tot astfel, nu constituie cauză de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare nici faptul că bunul imobil ar fi fost dobândit prin contribuție comună cu fostul soț al reclamantei apelante, decedat, care nu ar fi consimțit la vânzarea imobilului.
Doctrina și practica judiciară au subliniat faptul că, vânzarea unui imobil devălmaș de către unul dintre soți fără acordul expres al celuilalt, este sancționată cu nulitate relativă ce poate fi invocată de soțul care nu a consimțit la vânzarea bunului. Aceasta întrucât interesul ocrotit este personal și nu unul cu caracter general.
Cu privire la motivul de casare invocat prin apelul formulat de către reclamantă, tribunalul constată că potrivit disp.art.167 Cod procedură civilă în cauză nu este concludentă și pertinentă administrarea probei cu expertiză în construcție, socotind că aceasta nu contribuie în mod real la dezlegarea pricinii, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare astfel cum s-a solicitat de către reclamantă prin apelul declarat.
Cauzele de nulitate invocate prin acțiunea formulată de reclamanta apelantă nu necesită administrarea probei cu expertiză tehnică în construcție, având în vedere că nici pârâta intimată nu a susținut că ar fi cumpărat imobilul vechi, ci pe cel nou, iar situația juridică a terenului aferent construcției a fost lămuriră prin emiterea titlului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, aspect ce rezultă din întâmpinarea formulată de către pârâta intimată la apelul declarat de reclamantă.
Prin urmare, față de toate aceste considerente, tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat, a cărei analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt, la pronunțarea unei hotărâri temeinice care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.
Pentru toate aceste considerente tribunalul în temeiul art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Ca parte căzută în pretenții, în baza disp.art.274 Cod procedură civilă reclamanta apelantă va fi obligată să plătească pârâtei intimate B. A. V. suma de 400 lei cheltuieli de judecată din apel reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 18 dosar apel.
Potrivit art.19 alin.1 din O.G. nr.51/2008, ajutorul public judiciar acordat reclamantei în sumă de 3240,92 lei va rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta H. M., domiciliată în mun.Suceava, ..11, jud.Suceava, și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat G. E. din mun.Suceava, ..48, ..B, ., împotriva sentinței civile nr. 5288 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, pârâți intimați fiind H. I., domiciliat în mun.Suceava, ..11, jud.Suceava și B. A. V., de la fam.B. A., din com.Mihăileni, ..
Obligă reclamanta apelantă să plătească pârâtei intimate B. A. V. suma de 400 lei cheltuieli de judecată din apel.
Ajutorul public judiciar acordat reclamantei în sumă de 3240,92 lei rămâne în sarcina statului potrivit art.19 alin.1 din O.G. nr.51/2008.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. R. M.
Red.S.A.
Jud.C. A.
Tehnored.R.M
6 ex.04.07.2013
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 776/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 2064/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
