Contestaţie la executare. Sentința nr. 2803/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2803/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 13/314/2013
Dosar nr._ -contestație la executare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.403
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Președinte C. L.
Judecător S. A.
Grefier R. M.
Pe rol, pronunțarea apelului declarat de contestatoarea B. V., împotriva sentinței civile nr. 2803 din 19 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind H. D., H. E. și contestatorul B. G..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 22.10.2013 și pentru azi, 29.10.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 04.01.2013 și înregistrată sub nr._, contestatorii B. G. și B. V., în contradictoriu cu intimații H. D. și H. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare și a executării silite înseși începută de Biroul Executorului Judecătoresc C. M. G. Sarmis în dosarul de executare nr. 575/E/2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorii au arătat, în esență, că la data de 14.12.2012 au primit prin poștă somația din 11.12.2012 și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emise de B. C. Sarmis în dosarul de executare nr. 575/E/2012 împreună cu titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4725/27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, prin care erau somați să stabilească linia de hotar, în termen de 5 zile dea preda suprafața de 208 m.p. și în termen de o zi de a achita intimaților suma totală de 6.752,57 lei, compusă din 3480,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Au susținut contestatorii că executarea silită este lovită de nulitate absolută, întrucât bunul imobil teren în suprafață de 208 m.p. are regimul juridic al unui bun comun asupra căruia au un drept legal proprietate comună devălmașă, conform dispozițiilor art. 30 din Codul Familiei și actului de dobândire a acestui bun imobil, respectiv conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2979 din 19.08.2003 de către B.N.P. Valeriana I. din mun. Suceava.
Au mai arătat că înțeleg să invoce beneficiul de diviziune și discuțiune, ca impediment legal la derularea executării silite în dosarul execuțional al B. C. Sarmis, în temeiul art. 33 din Codul Familiei.
Contestatorii și-au întemeiat cererea pe disp. art. 399 și 401 al. 2 Cod procedură civilă.
Legal citați, intimați, nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.2803 din 19 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a respins ca nefondată contestația la executare.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4725 din 27.10.2011 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), definitivă și irevocabilă, a fost respinsă excepția lipsei coparticipării procesuale pasive invocată de pârâtul B. G. și a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanții H. D. și E. în contradictoriu cu pârâții B. G., S. C., D. V., S. P. și Dobresenciuc A..
Ceea ce interesează din perspectiva prezentei contestații la executare, sunt dispozițiile din sentința amintită, prin care pârâtul B. G. este obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 208 mp., se stabilește linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților H. și terenul proprietatea pârâtului B. G. pe aliniamentul evidențiat în anexa nr. 5 a raportului de expertiză (f. 463 ds atașat), pârâtul B. G. fiind obligat și la plata către reclamanți a sumei de 3480,5 lei.
Urmare a învestirii cu formulă executorie la data de 11.07.2012 (f. 12) și a încuviințării executării silite la data de 27.11.2012 (f. 11) se constituie dosarul de executare silită nr. 575/E/2012 pe rolul B. C. Sarmis.
Prin procesul verbal din data de 11.12.2012, ce constituie, potrivit art. 371 ind. 7 cod procedură civilă, titlu executoriu, sunt stabilite cheltuielile de executare la suma de 3272,07 lei.
Prin somația din data de 11.12.2012, comunicată contestatorului la data de 14.12.2012, debitorul B. G. este somat să predea suprafața de 208 mp, să stabilească linia de hotar și să achite suma de 6752,57 de lei.
Împotriva acestui act de executare, la data de 27.12.2012 (data depunerii la oficiul poștal – f. 33) formulează contestație la executare B. G. și B. V..
Motivul invocat al contestației – și B. V. este proprietară, în devălmășie, alături de debitorul B. G., asupra suprafeței de 208 mp, iar hotărârea judecătorească nu a fost pronunțată și în contradictoriu cu ea, astfel încât nu se poate efectua executarea întrucât nu se cunosc cotele părți ale fiecăruia dintre soți asupra dreptului de proprietate în devălmășie, iar executarea silită nu se poate desfășura împotriva acesteia, neavând calitatea de debitor.
Într-adevăr, sentința civilă nr. 4725 din 27.10.2011 a Judecătoriei Suceava a fost pronunțată doar în contradictoriu cu B. G. (nu și în contradictoriu cu B. V.). Deși față de obiectul acțiunii formulată de către reclamanți, revendicare, a fost invocată excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, tocmai pe considerentul că nu a fost chemată în judecată și coproprietarul B. V., instanța de fond a respins excepția motivat de faptul că în cauză nu se impune cu caracter de obligativitate coparticiparea procesuală pasivă (f. 18).
Într-adevăr, așa cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2979 din 19.08.2003 (f. 30 – 32), ambii contestatori au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3142 mp la locul numit “Laniște” din extravilan Burdujeni, jud. Suceava.
Însă, pe de o parte, instanța reține că în privința contestatorului B. G., acesta nu mai poate repune în discuție fondul litigiului prin invocarea calității de proprietar asupra imobilului, aspect intrat în puterea lucrului judecat.
Pe de altă parte, în ceea ce o privește pe cealaltă contestatoare, B. V., care nu a fost parte în litigiul finalizat cu pronunțarea titlului executoriu, dată fiind calitatea invocată de coproprietară asupra suprafeței de teren în litigiu, hotărârea judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 4725 din 27.10.2011 a Judecătoriei Suceava, ce constituie titlu executoriu îi este opozabilă ca înscris constatator al unei situații juridice statuate cu putere de lucru judecat. Opunându-i-se acesteia în procedura contestației la executare sentința amintită ca și înscris probator, contestatoarea poate combate titlul executoriu prin contraprobă (în același sens, decizii de speță ale Curții de apel București – nr. 268/A/2005, nr. 640/2006).
În acest caz, contestația la executare formulată de către B. V., pretins a fi vătămată în dreptul său de proprietate prin executarea silită a titlului executoriu s.c. nr. 4725 din 27.10.2011 a Judecătoriei Suceava declanșează o veritabilă acțiune reală imobiliară petitorie, ce impune, compararea titlurilor de proprietate al contestatoarei și al intimaților.
În cauză, în dovedirea acțiunii, contestatorii nu au solicitat administrarea altor probe cu excepția înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, înscrisuri pe care instanța le-a încuviințat. Intimații nu au solicitat administrarea vreunei probe.
Astfel, instanța, comparând titlurile opuse în cauză, a reținut următoarele:
La data de 08.07.2002 reclamanții au cumpărat suprafața de 1700 mp teren arabil conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2438/08.07.2002. Terenul este situat în extravilanul satului Burdujeni, jud. Suceava, la locul numit “Laniște”, între vecinii drum pe două laturi, U. E., D. V. Ulterior, prin contractul autentificat sub nr. 1308/03.04.2003 în schimbul terenului de mai sus, reclamanții au dobândit de la D. V. corpul de proprietate nr. 3452 compus din .. 1 – în suprafață de 500 mp teren arabil și corpul de proprietate nr. 3451 compus din parcelă de arătură nr. 1 în suprafață de 1029 mp teren arabil, situat în extravilanul satului Burdujeni, jud. Suceava, la locul numit “Laniște”, între vecinii: drum exploatare, L. D., drum național, Rîșca V..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1561 din 06.05.2003 de B.N.P. Valeriana I. reclamanții au cumpărat de la vânzătoarea Lahman E. .. 1 A – în suprafață de 1700 mp teren arabil, componentă a corpului de proprietate nr. 3243, situat în extravilanul satului Burdujeni, județul Suceava, la locul numit Laniște, între vecinii: Controvici G., drum, drum exploatare, Nistiriuc N.. Reclamanții au mai dobândit, de la vânzătorii U. C. și U. I., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 430 din 08.02.2006 de B.N.P. Valeriana I., . în suprafață de 1670 mp teren arabil, componentă a corpului de proprietate nr. 5016, situată în extravilan Burdujeni, județul Suceava, la locul numit Laniște, între vecinii: drum, C. C., drum, H. D..
De asemenea, prin contractul de schimb autentificat sub nr. 1131 din 19.04.2007 de B.N.P. Valeriana I., încheiat între reclamanți și D. V. au fost schimbate următoarele suprafețe de teren, proprietatea reclamanților: 415 mp identic cu . de proprietate 5016/2, înscris în CF 5883/N a comunei cadastrale Burdujeni; 47 mp identic cu . de proprietate 3452, înscris în CF 3749/N a comunei cadastrale Burdujeni; suprafața de 388 mp identic cu . de proprietate 3243/4, înscris în CF 3749/N a comunei cadastrale Burdujeni cu următoarele suprafețe de teren: suprafața de 741 mp identic cu . de proprietate 3153/1 înscris în CF 3382/N a comunei cadastrale Burdujeni, suprafața de 178 mp identic cu . de proprietate 3153/2, înscris în CF 3382/N a comunei cadastrale Burdujeni.
Prin contractul autentificat sub nr. 558 din 22.02.2007 la B.N.P. D. N., reclamanții au schimbat cu numiții H. C. D. și H. M. C. suprafața de 47 mp teren arabil, la locul numit Laniște pentru un teren cu aceiași suprafață, în aceiași locație, dar fiind identică cu corpul de proprietate nr. 3452 în loc de 3451.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3948 din 23.10.2003, contestatorii au dobândit, de la N. G., suprafața de 1700 mp teren arabil componentă a corpului de proprietate nr. 3657, situat în extravilan Burdujeni, județul Suceava, la locul numit Laniște, între vecinii: Iacobrau I., DN29, Simic Gheorhe, drum. De asemenea, contestatorii sunt proprietarii suprafeței de 3142 mp teren arabil, componentă a corpului de proprietate nr. 3601, situat în extravilan Burdujeni, județul Suceava, la locul numit Laniște, între vecinii: N. G., DN 29, H. D., drum, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2979 din 19.08.2003.
Având în vedere sentința civilă nr. 4725/2011 a Judecătoriei Suceava, ce se impune în cauză ca înscris constatator al unei situații juridice statuate cu putere de lucru judecat, înscris care prin probele administrate în prezenta la solicitarea contestatorilor, nu a fost combătut de către aceștia, instanța a reținut că suprafața de 208 mp teren este proprietatea intimaților și urmează a fi lăsată în deplină proprietate și liniștită posesie acestora.
În ceea ce o privește expres pe contestatoarea B. V., instanța a reținut că aceasta nu a făcut dovada, în contra celor reținute în hotărârea judecătorească, că este proprietara suprafeței de 208 mp, actele de executare silită întocmite în privința suprafeței de 208 mp teren și în vederea grănițuirii proprietăților părților fiind legale și temeinice.
Aceeași motivare a fost avută în vedere de către instanță și în privința beneficiului de diviziune și discuțiune invocat de către contestatori. Separat de cele mai sus arătate, instanța a avut în vedere și faptul că în dosarul de executare nu s-a trecut la executarea altor bunuri din patrimoniul contestatorilor în vederea satisfacerii creanței, astfel încât instanța să aprecieze asupra caracterului de bun propriu sau bun comun al respectivelor bunuri.
Împotriva sentinței civile a declarat apel contestatoarea B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fil.3-8 dosar a arătat următoarele:
În fapt, la data de 14.12.2012 a primit prin poștă somația din data de 11.12.2012 și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emise de B. C. SARMIS în dosarul de executare nr.575/E/2012, împreună cu titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4725 din 27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ .
Prin intermediul somației sus-menționate, soțul ei, B. G., era somat de intimați ca în termen de 10 zile de la data primirii somației să se conformeze dispozitivului sentinței susmenționate, în sensul de a stabili linia de hotar, în termen de 5 zile de a preda suprafața de 208 mp și în termen de o zi de a achita intimaților suma totală de 6.752,57 lei, compusă din 3480,50 lei reprezentând debit iar 3272,07 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Impotriva acestui act de executare, ea a formulat contestație la executare, în calitate de terț vătămat în dreptul său de proprietate prin intermediul acestor acte de executare, împreună cu soțul ei, contestorul B. G., prin care a invocat următoarele motive:
1. Executarea silită însăși este lovită de nulitate absolută și se impune a fi anulată deoarece bunul imobil teren în suprafață de 208 mp cu privire la care s-a purtat procesul soluționat irevocabil prin sentința civilă ce reprezintă titlul executoriu al cărui dispozitiv se execută în acest dosar de executare, are regimul juridic al unui bun comun asupra căruia ei, subsemnații contestatori, au un drept legal proprietate comună devălmașă, conform dispozițiilor art.30 din Codul Familiei și actului de dobândire a acestui bun imobil, respectiv conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2979 din 19.08.2003 de către B.N.P. VALERIANA I. din municipiul Suceava, aceasta în condițiile în care sentința sus-menționată este opozabilă doar unuia din soți, respectiv subsemnatului contestator B. GHEOGHE.
În acest sens, solicită a se constata, că ea, contestatoarea B. V., înțelege să invoce excepția inopozabilității titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4725 din 27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ al cărui dispozitiv se execută în cadrul dosarului de executare nr.575/E/2012 al B. C. Sarmis.
Aceasta deoarece, ea nu a avut calitatea de parte în dosarul nr._, ci are calitatea de terț vătămat prin executarea începută în acest dosar de executare sus-mentionat, terț vătămat care înțelege să invoce prin formularea prezentei contestații faptul că deține un drept real de proprietate asupra bunului imobil teren în suprafață de 208 mp ce se execută în acest dosar de executare.
În acest sens, solicită a se lua act că prezenta contestație formulată de ea reprezintă contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept real de proprietate asupra bunului imobil teren în suprafață de 208 mp asupra căruia se poartă executarea silită sus-menționată în înțelesul reglementat de prevederile art.401 alin. 2 și urm. din Codul de Procedură Civilă.
Dreptul de proprietate comună devălmașă asupra acestui imobil teren îl dovedește prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2979 din 19.08.2003 de către B.N.P. VALERIANA I. din municipiul Suceava, înscris în Cartea Funciară nr.3984 a comunei cadastrale Burdujeni, conform Încheierii nr.1763 din 11.09.2003 emisă de Judecătoria Suceava-Secția de carte funciară, și prin certificatul de căsătorie . nr._ eliberat de Primăria comunei A. județul Suceava la data de 03.11.2008, înscrisuri pe care le depune alăturat acestei contestații.
De altfel în cuprinsul sentinței sus-menționate, la pagina 6 paragraful 2, fraza finală se precizează în mod expres incidența în cauză a sancțiunii inopozabilității invocată prin această contestație, arătându-se faptul că "Lipsa de diligență a reclamanților în ceea ce privește chemarea in judecată a tuturor persoanelor care au legătură cu dreptul invocat nu poate avea ca rezultat, de plano, respingerea acțiunii, ci va fi sancționată cu inopozabilitatea hotărârii față de persoanele care nu sunt părți în cauză. "
În acest sens solicită a se observa și faptul că încuviințarea executării silite s-a acordat intimaților creditori numai în contradictoriu cu contestatorul BUILIGA G., ceea ce face ca executarea silită față de contestatoarea B. G. să fie lovită de nulitate absolută în raport de prevederile imperative ale art.3 73.1 Cod de Procedură Civilă.
2. Pe de altă parte, solicită a se lua act de faptul că ambii contestatori din prezenta cauză înțeleg să invoce beneficiul de diviziune și discuțiune, ca impediment legal la derularea executării silite în dosarul execuțional sus-mențional al B. C. SARMIS, în temeiul art.33 din Codul Familiei care prevede faptul că " Bunurile comune nu pot fi urmările de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. In acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii. "
În temeiul acestui articol de lege și ca efect al invocării beneficiului legal susmenționat, solicită a se constata că se impune anularea actelor de executare și a executării silite înseși din dosarul de executare sus-menționat, atâta vreme cât intimații, creditori personali doar ai unuia din soți (respectiv doar a contestatorului B. G.) urmăresc bunul imobil teren de 208 mp aflat în proprietate comună devălmașă a ambilor contestatori, după cum a arătat mai sus, atâta timp cât nu se face dovada că creditorii intimați H. D. și E. ar fi obținut împărțirea bunurilor comune, ei neavând calitatea de creditori personali și ai subsemantei contestatoare B. V..
3. În fine, prin prezenta contestație precizează că înțelege să conteste și cuantumul onorarului de executor judecătoresc care este stabilit într-un cuantum foarte mare, cu mult peste limita legală prevăzută de Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/C/2006.
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat prevederile art.399 și 401 alineatul 2 din codul de procedură civilă raportat la toate celelalte prevederi legale menționate în cuprinsul prezentei contestații.
Cu privire la calea de atac, solicită a se face aplicarea art.402 Cod procedură civilă care prevede în mod expres faptul că deși, ca regulă, hotărârile date în cadrul contestației la executare sunt date fără drept de apel, totuși, în privința contestației reglementată de art.401 alin.2 Cod proc. civ. prin excepție de la această regulă, hotărârile în acest gen de contestații sunt date cu drept de apel.
Or, contrar celor prevăzute de art.402 C. Proc. Civ, dispozitivul sentinței primei instanțe prevede faptul că calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe ar fi cea a recursului.
In aceste condiții solicită recalificarea căii de atac aplicabilă în cadrul prezentei cauze din recurs în apel, deoarece calea de atac prevăzută de lege pentru această speță, apreciază că în mod corect este apelul, iar nu recursul.
Aceasta deoarece în speță ne aflăm în situația unei contestații promovate de un terț față de executarea silită realizată în dosarul de executare nr.575/E/2012al B. Cimpulungeanu Sarmis, terț care se pretinde a fi vătămat în dreptul său de proprietate asupra parcelei în litigiu.
În al doilea rând, cu privire la afirmația potrivit căreia ea, contestatoare, nu ar fi probat prin probele depuse la dosar faptul că are un drept de proprietate asupra suprafeței de teren de 208 mp în discuție, arată următoarele:
In primul rând consideră că prima instanță a procedat greșit atunci când a pornit de la această premisă și îi reproșează faptul că nu ar fi solicitat și alte probe în afara înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Consideră că prima instanță, ar fi trebuit să pună în discuția contradictorie a părților acest aspect, ceea ce nu s-a întâmplat, și în măsura în care aprecia că în speță mai trebuiau administrate și alte probe, ar fi putut să le ordone chiar dacă părțile s-ar fi împotrivit.
In al doilea rând, consideră că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei a făcut dovada caracterului de bun comun al suprafeței de teren de 208 mp asupra căreia se realizează executarea silită în prezenta cauză. Astfel, solicită a se observa că la dosarul cauzei se află contractul de vânzare cumpărare și extrasul de carte funciară unde se menționează faptul că asupra suprafeței de teren în litigiu se exercită un drept de proprietate devălmaș de către soții B. G. și B. V., certificatul de căsătorie, precum și raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond în care s-a demonstrat faptul că . era stăpânită de soții B..
Prin urmare, solicită a se constata că, contestația formulată este întemeiată deoarece ea a făcut dovada contrară celor reținute prin sentința atacată, respectiv că este proprietara și posesoarea acelei suprafețe de teren.
In măsura în care instanța de apel nu se va considera lămurită din înscrisurile depuse la dosarul cauzei asupra calității sale de proprietară asupra suprafeței de teren în litigiu, solicită efectuarea unei expertize topografice în apel prin care să dovedească că suprafața stăpânită de ea este identică cu cea de 208 mp asupra căreia se desfășoară executarea silită în dosarul de executare sus-menționat.
In fine, consideră ca fiind total greșite aserțiunile primei instanțe privind faptul că sentința civilă nr.4725/2011 i-ar fi opozabilă, având în vedere principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești, principiu potrivit căruia hotărârea judecătorească este opozabilă numai persoanelor care au figurat ca părți în litigiul dezlegat prin intermediul acesteia.
De altfel, prima instanță interpretează trunchiat și acest aspect, deoarece ea deduce faptul că această hotărâre i-ar fi opozabilă din împrejurarea că excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii ar fi fost respinsă de instanță prin aceiași sentință.
Or, ceea ce este important sub acest aspect este motivarea respingerii acestei excepții, motivare care este următoarea: " Lipsa de diligență a reclamanților în ceea ce privește chemarea în judecată a tuturor persoanelor care au legătură cu dreptul invocat nu poate avea ca rezultat, de plano, respingerea acțiunii, ci va fi sancționată cu inopozabilitatea hotărârii față de persoanele care nu sunt părți în cauză. " (s.n.)
Prin urmare, deși a fost respinsă aceasta excepție invocată de contestatorul B. G., prin intermediul motivării respingerii acestei excepții se prevede în mod expres și ca o sancțiune a lipsei de diligență a reclamanților H., faptul că sentința civilă nr.4725/2011 este inopozabilă persoanelor care, deși au legătură cu dreptul invocat, nu au luat parte la judecată.
Or, față de aceste împrejurări intrate în puterea lucrului judecat, prevederile sentinței primei instanțe potrivit cărora sentința civilă nr.4725/2011 ar fi opozabilă ei, contestatoarei B. V., cu titlu de înscris constatator al unei situații statuate cu putere de lucru judecat apar ca fiind nelegale, ele contravenind atât principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate în materia civilă dar și prevederile exprese ale sentinței civile nr.4725/2011 redate mai sus.
In aceste condiții, solicită admiterea excepției inopozabilității față de subsemanta contestatoare B. V. a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4725/2011.
3. În al treilea rând, solicită a se observa faptul că prin intermediul contestației la executare a formulat critici de legalitate și împotriva nivelului cuantumului onorarului executorului judecătoresc stabilit prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare comunicat odată cu somația sus-menționată, onorar pe care l-a considerat a fi stabilit peste limita maximă reglementat în mod expres și imperativ de prevederile Ordinului 2550/C/2006 al Ministerului Justiției.
Or, asupra acestor critici prima instanță a omis total să se pronunțe, astfel că consideră că și sub acest aspect sentința primei instanțe este nelegală fiind vorba de un evident caz de minus petita, pe care solicită a fi complinit prin admiterea apelului și pronunțarea și asupra acestui aspect.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză topografică.
In drept, a invocat prevederile art.402 Cod de Procedura Civilă raportat la prevederile art.399 și 401 alineatul 2 din Codul de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.28), intimații H. D. și E. au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul apreciază că apelul formulat este fondat pentru considerentele următoare:
Executarea silită este o procedură prin intermediul căreia creditorul (titularul unui drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu) constrânge - cu concursul organelor competente - pe debitorul său, care nu își execută de bună voie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a-și aduce la îndeplinire în mod silit. În cazul în care obligația stabilită printr-un titlu executoriu nu se aduce la îndeplinire de bună voie, legea prevede posibilitatea recurgerii la procedura executării silite până la realizarea integrală a dreptului recunoscut prin titlul care se execută, inclusiv debite sau penalități precum și a cheltuielilor la executare. Procedurile de executare sunt realizate de executorul judecătoresc cu încuviințarea și sub controlul instanței judecătorești, pentru că există și posibilitatea intervenției instanței pentru rezolvarea unor incidente procedurale ivite în cursul executării sau pentru soluționarea contestației la executare. De aceea, executarea silită trebuie văzută ca un proces complex, de acte succesive și interdependente, întocmite de organul competent cu respectarea strictă a unor dispoziții legale imperative (de ordine publică pentru ca, în cele mai multe cazuri, este o fază de continuare a procesului civil, care urmează judecății) care se circumscriu unui scop unic, realizarea efectivă a unui drept recunoscut printr-un titlu executoriu. În temeiul răspunderii debitorului cu toate bunurile sale, mobile și imobile, în baza dreptului de gaj general și comun al creditorilor chirografari, persoana care are a-și realiza o creanță bănească, poate cere ca executarea silită să se îndrepte împotriva unor bunuri aflate în patrimoniul debitorului său, care, fiind indisponibilizate și apoi valorificate, în condițiile legii, permit ca, din sumele astfel deținute, să fie îndestulată creanța pusă în executare. Actele de executare trebuie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale pentru a nu prejudicia dreptul părților sau a altor persoane. De aceea, pentru a asigura desfășurarea legală a procedurii de executare s-a prevăzut un mijloc procedural prin care părțile din raportul de executare, sau terțe persoane vătămate, se pot plânge instanței competente în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare - calea contestației la executare.
Deoarece executarea silită este supusă de lege sub controlul instanței, art. 399 Cod procedură civilă prevede principiul general ca împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare; de asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. Art. 399 Cod procedură civilă, în alin. 1 și alin. 2, stabilește obiectul contestației: se poate pune în discuție legalitatea executării silite însăși sau a oricărui act de executare, precum și - în cazuri particulare - legalitatea chiar a titlului executoriu. Contestația la executare poate avea temeiuri diferite precum alegerea procedurii execuționale, vicii de formă ale titlului sau ale altor acte de executare (ex.: somația de executare sau publicația de vânzare), încălcarea oricăror forme în cadrul executării, modul în care se desfășoară executarea, inopozabilitatea titlului executoriu față de o terță persoană cu drepturi proprii asupra bunului urmărit.
Potrivit art.493 al.1 și 2 Cod procedură civilă „Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala.”
De asemenea art.401 al.2 Cod procedură civilă, reglementează termenul în care o terță persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate formula contestație.
Reglementările sus-citate deschid astfel posibilitatea atacării atât a executării silite cât și a unor acte de executare, nu numai de părțile direct implicate în procedura execuțională, cât și de alte persoane, străine de aceasta, dar care sunt vătămate în drepturile lor sau direct interesate, cum este și cazul contestatoarei B. V., care nu a fost obligată la nici o prestație prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4725/27.10.2011 a Judecătoriei Suceava, fiind însă interesată în cauză, dată fiind împrejurarea că executarea silită a vizat un bun comun, respectiv . teren dobândită de cei doi contestatori prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2979/19.08.2003.
Cum din analiza coroborată a înscrisurilor anexate pricinii rezultă că imobilul în suprafață de 208 mp teren situat în Municipiul Suceava asupra căruia s-a început executarea silită nu se află în proprietatea exclusivă a debitorului contestator B. G., ci este bun comun al celor doi soți, cum potrivit textului art.493 Cod procedură civilă sus-citat, nu se pot face acte de executare silită asupra unui imobil aflat în proprietatea comună a unuia dintre debitori, cu o altă persoană, tribunalul apreciază că actele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc C. M.G.Sarmis în dosarul execuțional nr.575/E/2012, au fost întocmite cu nesocotirea dispozițiilor legale în materie, astfel încât în conformitate cu dispozițiile art.399 al.2 Cod procedură civilă – potrivit cărora nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal, este întemeiată contestația la executare.
În contextul tuturor celor de mai sus, găsind că motivațiile apelantei sunt justificat formulate, în baza disp.art.296 Cod procedură civilă raportat la art.401 al.2 Cod procedură civilă, urmează a se admite apelul, a se schimba în totalitate sentința civilă apelată în sensul admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare și a executării silite începută de B.E.J.C. M.G.Sarmis în dosarul de executare nr.575/E/2012.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă, va obliga intimații H. D. și H. E. să plătească apelantei contestatoare suma de 2292,5 lei cheltuieli de judecată din ambele faze procesuale.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatoarea B. V., domiciliată în mun.Suceava, ..84, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2803 din 19 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind H. D., H. E., domiciliați în mun.Suceava, ..86, jud.Suceava și contestatorul B. G., domiciliat în mun.Suceava, ..84, jud.Suceava.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr.2803din 19 aprilie 2013 a Judecătoriei Suceava, și în consecință:
Admite contestația la executare.
Anulează actele de executare și executarea silită începută de B.E.J.C. M.G.Sarmis în dosarul de executare nr.575/E/2012.
Obligă intimații H. D. și H. E. să plătească apelantei contestatoare suma de 2292,5 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 29 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. R. M.
Red.C.L.
Jud.B. C.
Tehnored.R.M.
6 ex.22.11.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1426/2013. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2176/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
