Obligaţie de a face. Decizia nr. 2176/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2176/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 2283/227/2009
Dosar nr._ - ridicare construcții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2176
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. V.
Judecător L. C.
Judecător A. S.
Grefier A. P. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul – pârât G. V., împotriva sentinței civile nr.614 din data de 12 martie 2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._, intimat - reclamant fiind M. F. – prin primar și intimații – intervenienți D. V., K. C., I. D., I. F. și P. L..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea reclamanților recurenți, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 08 octombrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe și înregistrată la data de 04.08.2009 sub nr._, reclamantul M. F. – prin primar, în contradictoriu cu pârâtul G. V., a solicitat, ca în urma probelor ce vor fi administrate, să se dispună ridicarea construcțiilor edificate fără autorizație, pe suprafața de 1600 mp. teren situat în mun. F., .. 120, jud. Suceava, teren aflat în proprietatea municipiului F., construcțiile fiind compuse din: gard din scândură cu acoperiș din tablă, cu temelie de beton în lungime de 29,83 ml, între vecinii: . M., A. N.; magazie lipită de gard, construită din lemn și acoperită cu azbociment, în suprafață de 40 mp. fântână amplasată pe suprafața de 225 mp. și orice alte construcții edificate pe suprafața de 1600 mp. situată în mun. F., .. 120, jud. Suceava.
În fapt, a arătat că, suprafața de 1600 mp. situată în mun. F., .. 120, jud. Suceava este proprietatea municipiului F., conform fișelor de mijloace fixe anexate și care urmează a fi retrocedată în natură numitei I. E., conform deciziei nr. 93/11.11.2003 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, pentru 650 mp. Teren, conform Deciziei nr. 1668/1998 a Tribunalului Suceava pentru suprafața de 150 mp. și 800 mp., conform adeverinței de proprietate nr. 1376/20.11.1991(în total 1600 mp.), că acest teren, este ocupat fără drept de către pârât, care refuză să-și ridice construcțiile edificate pe acesta, existând totodată hotărâri judecătorești care trebuie puse în executare.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. Legii 50/1991, privind autorizarea construcțiilor.
Prin întâmpinare, pârâtul G. V. a solicitat respingerea acțiunii (f.39-42 dosar f).
În fapt, pârâtul a arătat că a fost proprietarul unui imobil situat în F., .. 43, jud. Suceava, dobândit prin cumpărare, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare din 27.09.1969 și din 19.10.1972, că în anul 1997, cu ocazia sistematizării mun. F. și în vederea edificării unui ansamblu de locuințe pe amplasamentului imobilului proprietatea sa, i s-a impus să demoleze construcțiile, sens în care i s-a eliberat autorizația de demolare nr. 21/1078, iar terenul aferent, în suprafață de 2342 mp. a fost preluat de stat, fiind întocmit un act de donație pentru suprafața de 976 mp. aprobat prin decizia nr. 319/1977 a fostului Consiliu Popular al jud. Suceava, iar 1366 mp. teren a fost preluat de autoritățile locale, fără niciun titlu.
Apoi, a arătat că, pentru imobilele preluate i s-a predat în fapt în folosință, o suprafață de 2142 mp. teren proprietatea statului în ., pe care acesta și-a edificat locuința în anul 1990, că pentru acest teren a formulat cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991, ce formează obiectul dosarului nr._/227/2008, cu termen la 04.12.2009.
S-a adresat Tribunalului Suceava cu o contestație împotriva dispoziției nr. 1043/2009 a Primarului mun. F., solicitând să i se atribuie, ca măsură reparatorie în echivalent, suprafața de 2342 mp. situată în F. ., această contestație formând obiectul dosarului_, cu termen la 08.12.2009.
A solicitat în temeiul art. 244 pct.1 Cod proc.civ. suspendarea judecății până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarelor indicate.
În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A solicitat a se reține că la edificarea imobilelor în litigiu, a avut calitatea de constructor de bună credință, întrucât a avut convingerea că terenul îi aparține, fiindu-i atribuit în compensarea imobilului preluat abuziv și demolat în anul 1977.
A invocat astfel disp. art. 494 alin.3 teza a-II-a Cod Civil, potrivit cărora: „ dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de o a treia persoană de bună credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus ziselor plantații, clădiri și lucrări”.
În ce privește hotărârile judecătorești invocate de către reclamant, a arătat că doar pentru decizia nr. 1668/1998 a Tribunalului Suceava, prin care s-a recunoscut dreptul de reconstituire al foștilor proprietari pentru o suprafață de 150 mp. pe amplasamentul în litigiu, există posibilitatea atribuirii acestei suprafețe, fără a fi demolate construcțiile proprietatea sa, fapt ce rezultă din planul de situație pe care reclamantul l-a depus la dosar.
Totodată, a precizat că foștilor proprietari ai căror autori au deținut terenul în litigiu anterior cooperativizării, le-a fost respinsă acțiunea în revendicare, prin decizia nr. 1283/1999 a Curții de Apel Suceava și că prin sentința 1404/1997 a Judecătoriei F.- irevocabilă, s-a constatat că este îndreptățit la atribuirea unei suprafețe de 650 mp. teren în condițiile art. 35 alin.3 din Legea 18/1991.
În cauză, au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții: D. V., K. C., I. D., I. F. și P. L..
Prin Sentința civilă nr. 614 din data de 12 martie 2013 Judecătoria F. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. F. - prin Primar, cu sediul în F..
A obligat pârâta să ridice pe propria cheltuială imobile edificate pe terenul în suprafață de 1450 m.p., proprietatea reclamantului.
A anulat ca netimbrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții: D. V., K. C., I. D., I. F., și P. L..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În speță, conform sentinței civile nr. 1404 din 15 mai 1997 pronunțată în dosarul nr. 454/1996 a Judecătoriei F., sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1668 din 09 octombrie 1998 a Tribunalului Suceava ( filele 5-9 dosar f) ,în contradictoriu cu G. V. (intimat), s-a dispus reconstituirea în favoarea petenților (intervenienții), în indiviziune a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 150 m.p. teren situat pe raza Municipiului F., ..120, județul Suceava, iar pentru diferența de 650 m.p., constatându-se aplicabile dispozițiile art. 35 alin.3 din Legea nr.18/1991.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 378 din 04 iunie 2003 definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 93 din 11 noiembrie 2003 ambele pronunțate de Tribunalul Suceava (filele 78 – 81 dosar f), în contradictoriu cu M. F. – prin Primar, s-a dispus restituirea în natură, către petenta I. E., a suprafeței de 650 m.p., în același loc.
Anterior, pârâtului G. V., prin Ordinul nr. 594 din 22 iunie 1994, emis de instituția Prefectului, i-a fost constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 976 m.p., în același loc(Municipiului F.,..120, județul Suceava).
S-a formulat acțiune în contencios administrativ de către D. V. și potrivit sentinței civile nr. 509 din 18 octombrie 1996, a Curții de Apel Suceava, definitivă și irevocabilă potrivit deciziei nr. 979 din 28 mai 1997 a Curții Supreme de Justiție ( prin respingerea recursului), a fost dispusă anularea parțială a ordinului sus menționat, în limita suprafeței de 619,23 m. p., în loc de 976 m.p. (filele 92 – 95 dosar f).
De asemenea, potrivit sentinței civile nr. 2916 din 20 decembrie 1999 a Judecătoriei F., definitivă conform deciziei civile nr. 1430 din 16 iunie 2000 a Tribunalului Suceava, Comisia de fond funciar F., a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a reclamanților D. V. și I. E., cu suprafața de 800 m.p., conform adeverinței de proprietate nr. 1376/1991 și să procedeze la întocmirea și înaintarea documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate ( fila 84 dosar f).
Mai mult, potrivit Somației nr._ din 24 iunie 2009( fila 24, 134 și urm. Dosar f), pârâtului i s-a adus la cunoștință obligația ce-i incumbă, respectiv, eliberarea suprafețelor ce le ocupă în mod nejustificat.
De măsurile reparatorii a dispozițiilor Legii nr. 187 1991, modificată și republicată, cât și ale Legii nr.10/2001, beneficiază toți cei îndreptățiți, cu respectarea condițiilor și termenelor impuse de textele legale sus menționate.
Prin urmare, ocuparea suprafețelor de teren atribuite în mod irevocabil intervenienților, de către pârât, cu motivarea că, i-a fost preluată de către stat în anul 1977, suprafața de 2342 m.p., nu a putut fi reținută, atâta timp cât, această situație litigioasă a fost rezolvată irevocabil, potrivit sentinței nr. 322 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă prin nerecurare (filele110 – 112 dosar f).
Or, așa cum rezultă din considerentele sentinței, aceasta a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 976 m.p ( fila 111 verso), pentru diferența solicitată, … ,, nu a operat transferul dreptului de proprietate..”
Cu toate că s-a încercat rezolvarea amiabilă a litigiului atât anterior introducerii prezentei acțiuni, de către reclamant, cât și-n cursul derulării prezentei cauze, pârâtul nu a răspuns pozitiv acestei solicitări și nici nu a opus un just titlu, în conformitate și cu respectarea dispozițiilor art. 480, 494 cod civil.
Or, în condițiile în care pârâtul, nu opune un titlu de proprietate care să justifice ocuparea suprafeței de teren în litigiu, iar pe de altă parte, reclamantul, opune un drept de proprietate recunoscut prin hotărâri judecătorești irevocabile, atitudinea agresivă și de nerespectare a unor dispoziții obligatorii, a pârâtului, se circumscrie noțiunii de rea-credință.
Cu toate că, reclamantul a solicitat ridicarea imobilelor de pe suprafața de 1600 m.p., potrivit celor două hotărâri, a rezultat o suprafață mai mică, respectiv de 1450 m.p. ( 150 + 650 m.p., conform sentinței civile nr. 1404 din 15 mai 1997 fila 7 dosar, respectiv, 650 m.p., conform deciziei nr. 93 din 11 noiembrie 2003, fila 80 dosar f).
Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 493, 494 cod civil instanța a admis acțiunea în parte, și a obligat pârâtul să ridice pe propria cheltuială, imobilele edificate pe terenul proprietatea reclamantului, respectiv suprafața de 1450 m.p.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții: D. V., K. C., I. D., I. F., și P. L., la instanța de fond, aceasta, a admis excepția netimbrării cererii de interveniție și a anulat-o ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul – pârât solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, întrucât nu a lămurit aspectele esențiale a le pricinii vizând identificarea terenului proprietatea reclamantului și a construcțiilor identificate de acesta pe acest teren și nu a examinat problema bunei sau rele credințe a reclamantului în edificarea construcțiilor, raportat la momentul și împrejurările în care acestea au fost realizate.
A mai arătat reclamantul că, prin cererea dedusă judecății la instanța de fond, intimatul – pârât Mun. F. a solicitat să se dispună ridicarea construcțiilor edificate fără autorizație, pe suprafața de 1600 mp. teren situat în mun. F., .. 120, jud. Suceava, teren aflat în proprietatea municipiului F..
Prima instanță, a arătat reclamantul, l-a obligat să ridice pe cheltuiala sa construcțiile amplasate pe o suprafață de 1450 mp teren, fără a indica configurația și amplasamentul suprafeței respective și nici identitatea construcțiilor ce ar urma să fie ridicate.
Din planul de situație întocmit de expert Răchiteanu I. în dosarul nr. 4/2003 al Tribunalului Suceava, a arătat recurentul – pârât, rezultă că suprafața totală deținută de acesta pe amplasamentul în litigiu este de 2142 mp teren, pe această suprafață fiind amplasate mai multe construcții, și anume: o casă de locuit, două anexe (magazii), un grajd, o bucătărie, garaje, o anexă din lemn, cămine de apă menajeră, garduri.
Totodată, a arătat recurentul – pârât că, lipsa autorizației de construcție nu justifică prin ea însăși calificarea unui constructor ca fiind de rea credință, întrucât existența sau neexistența unei astfel de autorizații vizează raporturile constructorului cu autoritatea administrativă locală, iar nu pe cele dintre constructor și proprietarul terenului, fapt reținut și prin Decizia nr. 1764/2012 a Curții de Apel Suceava.
În consecință, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat art. 315 alin. 5 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intervenientul – intimat D. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că, prin dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată i s- reconstituit dreptul de proprietate împreună cu restul intervenienților intimați pentru suprafața de 650 mp, teren situat în mun. F., .. 120, consemnați în adeverința de proprietate nr. 1376 din 20.11.1991 și decizia nr. 93 din 11.11.2003 a Curții de Apel Suceava pentru 150 mp prin sentința civilă nr. 1404 din 15.05.1997 a Judecătoriei F., definitivă și irevocabilă, împreună cu 800 mp, reconstituiți prin adeverința de proprietate nr. 1397/1991.
Față de aceste aspecte, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin prezenta acțiune, reclamantul M. F. prin primar, în contradictoriu cu pârâtul G. V., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului să-și ridice construcțiile edificate fără autorizație pe suprafața de 1600 mp. teren situat în municipiul F., pe .. 120, teren aflat în proprietatea municipiului F..
Cu referire la această suprafață, astfel cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar, aceasta urmează a fi retrocedată în natură numitei I. E., urmare a hotărârilor judecătorești pe care le-a obținut.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1404 din 15.05.1997 a Judecătoriei F., definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1668/1998 a Curții de Apel Suceava și opozabilă pârâtului G. V., i s-a reconstituit numitei I. E. dreptul de proprietate și pentru suprafața de 150 mp., teren situat în . M. F. prin includerea pe adeverința de proprietate nr. 1376/1991 alături de cei 5000 mp. teren reconstituiți, inițial pe cale administrativă, constatându-se că pentru diferența de 650 mp. sunt aplicabile prevederile art. 35 al. 3 din Legea nr. 18/1991, în favoarea pârâtului G. V..
Ulterior, prin Decizia nr. 93 din 11.11.2003 a Curții de Apel Suceava, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 8174/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București s-a reconstituit în natură în favoarea aceleiași contestatoare, I. E. și suprafața de 650 mp. teren situat în M. F., .. 120, identificat în planul de situație de la fila 62 dosar 5019/2003.
În ceea ce-l privește pe pârât, inițial, prin Ordinul nr. 594 din 22.06.1994 i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 976 mp. teren în același loc (.. 120).
Ulterior, împotriva acestui Ordin 594/1994, a formulat acțiune în contencios administrativ numitul D. V., iar ca urmare, prin Sentința civilă nr. 509/1996 a Curții de Apel Suceava, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 979/28.05.1997 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, s-a dispus anularea parțială a Ordinului sus menționat, în limita suprafeței de 619,23 mp. teren, în loc de 976 mp.
A mai rezultat din înscrisuri că în conformitate cu Sentința civilă nr. 2916 din 20.12.1999 a Judecătoriei F., definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1430/2000 a Tribunalului Suceava, Comisia Municipală F. de aplicare a Legii Fondului funciar, a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a numiților I. E. și D. V. cu suprafața de 800 mp. teren reconstituit conform adeverinței de proprietate nr. 1376/1991 și să procedeze la întocmirea și înaintarea documentației premergătoare emiterii titlului de proprietate, sens în care, prin somația nr._ din 24.06.2009, reclamantul i-a adus la cunoștință pârâtului obligația de a proceda la eliberarea suprafețelor de teren pe care le ocupă în mod nejustificat, în afara celui recunoscut prin sentința nr. 509/1999 a Curții de Apel Suceava.
Din planul de situație întocmit de expertul Răchiteanu I. în dosarul nr. 4/2003 al Tribunalului Suceava, rezultă că suprafața totală ocupată de pârât pe amplasamentul din litigiu este de 2124 mp. și că, pe această suprafață sunt amplasate mai multe construcții edificate de acesta, respectiv: o casă de locuit, anexe (magazii), un grajd, o bucătărie, garaje, o anexă din lemn, cămine de apă menajeră și garduri.
Prin sentința recurată, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârât să ridice pe propria cheltuială imobilele edificate pe terenul în suprafață de 1450 mp., proprietatea reclamantei.
Raportat la modul de redactare a dispozitivului hotărârii (f 4 recurs), este a se reține, că dispozitivul hotărârii ce constituie titlu executoriu trebuie să fie întotdeauna clar, nesusceptibil de interpretare pentru a se putea obține executarea întocmai a acesteia.
Față de cele arătate, Tribunalul constată, că omisiunea primei instanțe de a identifica precis suprafața de 1450 mp. teren din litigiu și de a individualiza în concret imobilele edificate pe această suprafață pentru care s-a dispus ridicarea lor, echivalează cu necercetarea fondului, motiv de casare incident în baza dispozițiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă raportat la 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul fiind în imposibilitatea efectuării controlului judiciar.
Întemeiat s-a reținut, însă, reaua credință a pârâtului la edificarea construcțiilor situate pe terenul din litigiu, câtă vreme reclamantul prin probele administrate a reușit să răstoarne prezumția bunei credințe reglementate de art. 1899 Cod civil.
Astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul Răchiteanu I., pentru ca numitei I. E. să i se predea suprafața de 1520 mp. teren la care este îndreptățită, ar fi necesar ca pârâtul G. V. să-și ridice grajdul, bucătăria, anexa din lemn, anexele - cotețe, . vizitare ale apei menajere și gardul de beton edificat, toate acestea fiind construite după anul 1996 și pentru care nu a prezentat autorizații de construcții la fața locului în momentul efectuării măsurătorilor necesare expertizei.
Față de această constatare a expertului, că anexele au fost edificate după anul 1996, cum pentru terenul în litigiu, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 509/1996 a Curții de Apel Suceava (fila 230 dosar fond), părțile se judecă din anul 1995, cum pârâtul G. V. a fost anterior anului 1990 proprietar al imobilului din M. F., . preluat la stat, iar terenul din . B, pentru care se judecă în prezent, i-a fost predat numai în folosință (fila 39 întâmpinare, fila 46 46-47 dosar fond), Tribunalul nu poate primi motivațiile recurentului, că ar fi avut convingerea că edifică (realizează) construcțiile (anexele) pe un teren ce îi aparține și că, prin urmare, ar fi un constructor de bună credință.
În contextul celor de mai sus, având în vedere că pentru cele arătate fondul cauzei nu a fost analizat. În baza dispozițiilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie cu care, instanța de trimitere va proceda la individualizarea suprafeței de 1452 mp. teren și la indicarea concretă a tuturor construcțiilor ce se găsesc pe aceasta pentru a se dispune ridicarea lor.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul – recurent G. V., cu domiciliul în F., . B, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 614 din 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria F., în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. F. – prin primar, cu domiciliul în mun. F., ., jud. Suceava și intimații – intervenienți D. V., cu domiciliul în mun. Suceava, .. 7, ., cu mun. în Timișoara, ., nr. 1A, jud. T., I. D., cu dom. În mun. C.. .. 101, ., ., jud. C., I. F., cu dom. ÎN MUN. F., ., ., ., și P. L., cu dom. în mun. F., .. 37, jud. Suceava.
Casează sentința civilă nr. 614 din data de 12 martie 2013 a Judecătoriei F. (dosar nr._ ) și trimite cauza primei instanțe, Judecătoria F. pentru rejudecarea cererii de chemare în judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu sunt contrare prezentei decizii, referitoare la soluția de anulare ca netimbrată a cererii de intervenție în interes propriu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 8 octombrie 2013.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier:
V. E. L. C. L. S. A. G. A. P.
Red. C.L.
Jud. fond R. M.
Tehnored. G.A.P.
2 ex/01.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2803/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2407/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
