Pretenţii. Decizia nr. 2113/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2113/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 8966/314/2011
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.2113
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. E. L.
Judecător: C. L.
Judecător: S. A.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta U. A. împotriva sentinței civile nr. 2630 din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta Asociația de proprietari . H. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta și numita R. E. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus precizări din partea intimatei.
Instanța procedează în identificarea recurentei U. A. care se legitimează cu CI, CNP_ eliberat de SPCLEP Suceava la data de 18.08.2010.
Întrebată fiind, numita R. E. precizează că este administratorul asociației, nu are delegație pentru recurs, însă are procură de reprezentare la dosarul de fond.
Instanța îi pune în vedere administratorului asociației, R. E., că potrivit art. 31 al. 1 din Legea nr. 230/2007 dreptul de reprezentare a Asociației de P. îl are doar președintele, drept pentru care nu va putea pune concluzii orale pe fond.
Întrebată fiind, recurenta precizează că procesul verbal de debranșare este încheiat în anul 2002, l-a depus la dosarul de fond, însă nu l-a arătat expertului deoarece nu a fost chemată când a fost efectuată expertiza și solicită admiterea probei cu acest înscris.
Administrator R. E. pentru intimată arată că nu este de acord.
În temeiul art. 305 Cod procedură civilă, instanța admite proba cu înscrisul depus de recurentă, la fila 11 dosar, reprezentând procesul verbal încheiat la data de 7 noiembrie 2002 între . și recurentă, găsindu-l util și concludent soluționării recursului.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Nemaifiind formulate alte cereri, invocate alte excepții și de administrat alte probe, instanța declară cercetarea procesului încheiată, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13 septembrie 2011 sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari . chemat-o în judecată pe pârâta U. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să o oblige la plata cheltuielilor comune și de întreținere în sumă de 2061,88 lei pentru perioada februarie 2010-martie 2011 și la plata penalităților în sumă de 509,71 lei calculate pentru neplata la termen a cheltuielilor comune și de întreținere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a beneficiat de apă rece, apă caldă, agent termic, energie electrică aferentă spațiilor comune, servicii de canalizare, servicii de executare de lucrări la instalațiile comune, sanitare și termice, gaz metan.
A mai arătat că deși pârâta nu a reclamat disfuncționalități cu privire la modul de livrare și prestare a serviciilor menționate, nu a onorat plata acestora.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.998, 1073, 1081 Cod civil, art.112, art.274 Cod procedură civilă, art.31 din Legea 114/1996, Legea nr.230/2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie înscrisuri.
Pârâta, legal citată, s-a prezentat în fața instanței și l-a mandatat pe domnul T. M. să o reprezinte în cauză.
La termenul din data de 10.02.2012, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea asociației la recalcularea, în mod corect a obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa pentru perioada ianuarie 2009- decembrie 2011.
În motivare pârâta a arătat, în esență, că sumele impuse cu titlu de debit și penalități de întârziere sunt nelegale deoarece ea a fost deconectată parțial de la sistemul centralizat de încălzire aspect pe care l-a adus la cunoștința asociației. De asemenea, pârâta a mai invocat că a mai achitat parte din debit, aspect care nu a fost luat în considerare și că au fost nesocotite dispozițiile Legii nr. 175/2010.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse la dosar: copii liste de plată, copii de pe hotărârile Adunării Generale a Proprietarilor și fișă individuală privind calculul penalităților și proba cu expertiza contabilă, raportul de expertiză întocmit de expert G. H. fiind depus la filele 128-139 dosar.
Prin sentința nr. 2630/12.04.2013 Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă Asociația de proprietari . contradictoriu cu pârâta-reclamantă U. A., a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă U. A. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Asociația de proprietari . obligat pârâta la plata sumei de 3502,29 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 2009–decembrie 2011 și a sumei de 1854,84 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă și a obligat pârâta-reclamantă U. A. la plata către reclamanta-pârâtă Asociația de proprietari . sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Cheltuielile judiciare constând în jumătate din valoarea onorariului de expert, în cuantum total de 1600 lei, pentru care pârâta-reclamantă U. A. a beneficiat de ajutor public judiciar, au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâta-reclamantă U. A. a beneficiat constant de servicii de întreținere pentru care s-au stabilit cheltuielile ce trebuie suportate, depunându-se la dosar extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție f. 15-19,70-71, 83-87,142-177. Conform înscrisurilor, pârâta-reclamantă are o datorie către asociație în suma de 3502,29 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 2009–decembrie 2011.
Potrivit dispozițiilor art.50 din Legea nr.230/2007, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, art. 49 alin.2 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, stipulează că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Ca atare, din înscrisurile depuse la dosar – extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție f. 15-19,70-71, 83-87,142-177 coroborat cu mențiunileraportului de expertiză întocmit (filele 128-139), instanța reține că pârâta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere pentru perioada ianuarie 2009–decembrie 2011 deși a beneficiat pentru apartamentul pe care îl deține (situat în Suceava, ., ., .,) de serviciile furnizorilor de utilități. Împrejurarea neachitării acestei datorii este confirmată, în cauză, de către probele administrate. Astfel, în lumina art. 1082 C.civ. sub aspect probatoriu creditorul este obligat să facă dovada creanței sale, iar apoi odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum însă, în cauză, pârâta-reclamantă U. A. nu a făcut nici o dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către aceasta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
De precizat că instanța a luat în considerare chitanțele depuse de pârâta-reclamantă U. A. cu care face dovada că a achitat parte din debitul principal. (f.40-42, 53-58)
Totodată, instanța nu a dat eficiență apărărilor pârâtei-reclamante U. A. în sensul că sumele impuse cu titlu de debit și penalități de întârziere sunt nelegale deoarece ea a fost deconectată parțial de la sistemul centralizat de încălzire.
Astfel, deși pârâta-reclamantă U. A. a solicitat, într-adevăr, debranșarea parțială de la sistemul centralizat de încălzire, cerere care a fost încuviințată, aceasta nu a făcut dovada că debranșarea s-a realizat, în mod corespunzător de către angajați ai Termica și cu participarea reprezentantului asociației de proprietari prin prezentarea procesului verbal întocmit cu acea ocazie. (f.36-37). Nici una dintre părți și nici Termica Suceava nu au fost în măsură să producă respectivul proces verbal. Or, față de această împrejurare, chiar dacă pârâta-reclamantă U. A. a procedat, în fapt, la o asemenea debranșare, instanța nu a luat-o în considerare. În plus, pentru a exista acordul Asociației de proprietari pârâta-reclamantă trebuia să facă dovada faptului că la cel moment nu înregistra restanțe la plata cheltuielilor cu întreținerea, aspect care nu rezultă în cauză.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților, instanța a reținut că este întemeiat, făcându-se dovada că acestea au fost stabilite prin procesele-verbale din data de ale Adunării Generale ale Asociației de proprietari .. 20-27,88-94), conform disp.art.24 al.4 din Legea nr.230/2007, fiind astfel opozabile pârâtei.
Instanța a constatat, de asemenea, că ele au fost calculate cu respectarea prevederilor art.49 al.1 din Legea nr.230/2007, în sensul că nu depășesc procentul maxim admis de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar suma penalizărilor nu depășește debitul la care s-au aplicat. Aspectul rezultă din fișele ce cuprind calculul penalităților dar și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză (f.4, 128-139).
Instanța a înlăturat susținerile pârâtei-reclamante U. A. referitor la faptul că au fost nesocotite dispozițiile Legii nr. 175/2010, potrivit cărora avea dreptul să beneficieze de scutirea de la plata penalităților. Art. II din Legea nr. 175/2010 stipulează că proprietarii care își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutiți de la plata penalităților generate de suma restantă cu titlu de bază. Prin cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor de proprietari se înțelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalități.
Or, din listele lunare de plată a cotelor de contribuție f. 15-19,70-71, 83-87,142-177 reiese, aspectul fiind confirmat și de mențiunileraportului de expertiză întocmit (filele 128-139), că la data 15.08.2011 (când expira termenul de 12 luni prevăzut în Legea nr. 175/2011) pârâta-reclamantă U. A. figura cu restanțe în cuantum de 2811,98 lei.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a constatat, față de modul în care a fost soluționată și cererea principală, că reclamanta-pârâtă a calculat, în mod corect, obligațiile ce îi reveneau pârâtei-reclamante cu privire la cheltuielile de întreținere.
Prin urmare, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă Asociația de proprietari . contradictoriu cu pârâta-reclamantă U. A., și a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă U. A. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Asociația de proprietari .>
Pe cale de consecință, instanța a obligat pârâta-reclamantă U. A. la plata sumei de 3502,29 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 2009–decembrie 2011 și a sumei de 1854,84 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă.
În conformitate cu prevederile art. 19 alin.1 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă cu modificările și completările ulterioare dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Cheltuielile judiciare constând în jumătate din valoarea onorariului de expert, în cuantum total de 1600 lei, pentru care pârâta-reclamantă U. A. a beneficiat de ajutor public judiciar, au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa sa procesuală, instanța a obligat pârâta-reclamantă U. A. la plata către reclamanta-pârâtă Asociația de proprietari . sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta U. A. în temeiul art. 299, art. 301-302(1) și art. 304 pct. 5,7 și 9 coroborat cu art. 261, pct.5 raportat la art. 105 alin.2 Cod procedură Civilă, art. 6 din convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale amendată de art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenție.
În motivare arată că în prezenta cauză pe fond în proba cu expertiza efectuată s-au încălcat dispozițiile procedurale privind convocarea părții la data efectuării expertizei de specialitate, acesta convocând părțile numai pentru data de 08.01.2013 când nu s-a efectuat nici un demers de către expert, iar ulterior acestei date, expertul G. H. nu a mai convocat-o pe pârâta U. A., efectuând expertiza în lipsa ei.
Arată că, în cauză este dată excepția nulității raportului de expertiză efectuată de expert H. G. deoarece expertiza a fost realizată fără participarea părții pârâte, prin urmare aceasta are caracter unilateral, neopozabil și numai în avantajul părții reclamante, fiind procedural lovită de nulitate.
Precizează că susține excepția nulității expertizei efectuate în cauză, aceasta fiind ca o consecință a neîndeplinirii procedurii de citare a părților de către expert la termenul când a fost efectuată expertiza, conform art. 208 Cod procedură Civilă raportat la dispozițiile art. 21 lit. a) din OG nr. 2/2000 aprobată prin Legea 156/2002.
Apreciază că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ, în sensul că, în prealabil pronunțării sentinței să observe dacă s-au îndeplinit sau nu de către expertul desemnat în cauză procedura de convocare a părților pentru data efectuării expertizei contabile, întrucât pentru data concretă când s-a efectuat expertiza nu s-a mai efectuat convocarea părților, convocarea fiind anterioară efectuării expertizei.
Arată că, un alt aspect care conduce la admiterea recursului este dat de faptul că, instanța de fond a înlăturat nemotivat și justificat obiectivul cu privire la stabilirea în realitate a cheltuielilor de întreținere în raport cu debranșarea existentă a corpurilor de încălzire, realitate susținută prin acte și documente care atestă acest fapt și de care reclamanta nu a ținut cont niciodată.
Precizează că, instanța de fond a reținut în mod eronat situația de fapt și de drept în considerentele sentinței cu privire la apărările și susținerile pârâtei referitoare la stabilirea reală, și recalcularea obligațiilor reprezentând cheltuieli comune și de întreținere, determinarea corectă și legală a acestor obligații aferente perioadei ianuarie 2009- decembrie 2011, întrucât există acte și documente care demonstrează și dovedesc că pârâta a fost debranșată parțial de la sistemul centralizat de încălzire, adresa nr._ din 22.12.2010 a . care se confirmă că Asociația deține procesul verbal de debranșare din 2002 și procesul verbal de debranșare din 07.11.2002 al .>
Arată că, respingerea cererii reconvenționale de către instanța de fond nu are nici un fundament sau motivație legală, cât timp se susține pe o simplă afirmație, contrară Realității”față de modul cum a fost soluționată cererea principală reclamanta a calculat corect cheltuielile la întreținere”, nimic mai eronat cât timp nu s-a luat în considerarea debranșarea, debranșare care daca s-ar fi analizat ar fi schimbat în totalitate concluziile expertizei.
Precizează că pentru perioada ianuarie 2009- decembrie 2011 a solicitat prin cererea reconvențională stabilirea în realitate a cheltuielilor de întreținere în raport de debranșarea existentă a corpurilor de încălzire, solicitare înlăturată fără nici o motivare.
Arată că, având în vedere motivele expuse, respingerea fără nici o motivare a cererii reconvenționale, respingerea obiectivelor pertinente și edificatoare, procedura de convocare neefectuată, viciată în cadrul efectuării expertizei de specialitate, fapt ce atrage nulitatea acesteia, probele existente la dosarul cauzei și neluate în considerare de instanța de fond și nici de expert, conduc la o expertiză lipsită de obiectivitate și o sentință lipsită de fundament legal, neîntemeiată.
Solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate, ca lipsită de temei legal și neîntemeiată, iar pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond pentru o justă, temeinică și echitabilă soluționare a cauzei în spiritul legii, cu respectarea sub toate aspectele a drepturilor procesuale ale pârâtei.
Legal citată, reclamanta-intimată Asociația de Proprietari . a depus întâmpinare dar și-a delegat reprezentant în instanță și a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând motivele de recurs invocate, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod pr. civilă, actele și lucrările dosarului, precum și considerentele hotărârii atacate prin raportare la dispozițiile art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la excepția de nulitate a raportului de expertiză pe motiv că pârâta-recurentă nu a fost convocată de către expertul desemnat în cauză, așa cum prevăd dispozițiile art. 208 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul nu poate primi acest motiv de recurs, având în vedere că nerespectarea dispozițiilor acestui text de lege este sancționată cu nulitatea relativă pe care partea vătămată trebuia să o invoce la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar în data de 25 februarie 2013 iar în data de 1 martie 2013, instanța a acordat termen pentru studiul raportului de expertiză în data de 5 aprilie 2013.
Pârâta, care avea termen în cunoștință, nu s-a prezentat nici la termenul din data de 1 martie 2013 și nici la cel din data de 5 aprilie 2013 și nici nu a depus la dosar vreo notă de ședință prin care să invoce nulitatea raportului de expertiză pentru nerespectarea dispozițiilor art. 208 al. 1 Cod pr. civilă, deși dispozițiile art. 129 al.1 Cod pr. civilă prevăd că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
După cum rezultă din dispozițiile art. 108 al. 3 Cod pr. civilă, neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond iar normele care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce neregularitatea raportului de expertiză au caracter dispozitiv. D. urmare, față de prevederile art. 108 al. 3 Cod pr. civilă, neinvocarea nulității la prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se fi pus concluzii pe fond atrage sancțiunea decăderii pârâtei-recurente din dreptul de a invoca nulitatea, astfel încât aceasta nu mai poate invoca direct în căile de atac nelegalitatea convocării și neparticiparea sa la efectuarea expertizei iar instanța de fond nu era obligată să aibă rol activ în acest sens, astfel încât aceste motive de recurs vor fi respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că în fundamentarea soluției sale, prima instanță nu a ținut cont de faptul că, după cum rezultă procesul verbal încheiat la data de 7 noiembrie 2002 de S.C. Termica S.A. Suceava, s-a procedat la debranșarea parțială a pârâtei de la sistemul centralizat de încălzire, tribunalul reține că, din conținutul acestui proces verbal rezultă că la data de 16 septembrie 2002, reprezentanții S.C. Termica S.A. Suceava au procedat la debranșarea de la încălzire a trei corpuri din dormitor și din bucătărie și au rămas nedebranșate calorifere în sufragerie, în dormitorul nr. 3 și baie. Procesul verbal a fost încheiat în prezența pârâtei-proprietare, a reprezentanților Asociației de proprietari și a reprezentantului Secției de Termoficare din cadrul S.C. Termica S.A. Suceava( f.11-ds. recurs).
Prin urmare, în mod greșit prima instanță a înlăturat apărările pârâtei-recurente cu argumentul că, deși pârâta-reclamantă U. A. a solicitat, într-adevăr, debranșarea parțială de la sistemul centralizat de încălzire, cerere care a fost încuviințată, aceasta nu a făcut dovada că debranșarea s-a realizat, în mod corespunzător de către angajați ai Termica și cu participarea reprezentantului asociației de proprietari prin prezentarea procesului verbal întocmit cu acea ocazie și că nici una dintre părți și nici Termica Suceava nu au fost în măsură să producă respectivul proces verbal.
După cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 7 noiembrie 2002 de S.C. Termica S.A. Suceava depus în recurs, s-a procedat, într-adevăr, la o debranșare parțială a pârâtei de la sistemul centralizat de încălzire iar acest proces verbal a fost încheiat în prezența reprezentanților asociației de proprietari iar din conținutul acestui înscris comun ambelor părți rezultă că, comisia constituită cu acea ocazie, a constatat acordul asociației de proprietari, situația plății cheltuielilor către asociație și funcționarea în condiții optime și de siguranță a instalațiilor comune de încălzire și de apă caldă menajeră care aparțin blocului.
Acest proces verbal era cunoscut și de reprezentanții reclamantei-intimate și putea fi procurat și de la S.C. Termica S.A. Suceava, astfel încât în mod greșit a reținut prima instanță împrejurarea că pârâta nu a făcut dovada că debranșarea s-a realizat, în mod corespunzător de către angajați ai Termica și cu participarea reprezentantului asociației de proprietari și că nu a existat acordul asociației de proprietari, argumentația instanței fiind contrazisă chiar de probele cu înscrisuri administrate în primă instanță și anume, adresa nr._ din data de 22 decembrie 2010 a S.C. Termica S.A. Suceava depusă la f. 37-ds. fond în care se arată că un exemplar al procesului verbal de constatare a deconectării parțiale se află la sediul asociației de proprietari .>
Cum susținerile pârâtei-recurente referitoare la debranșarea parțială a acesteia de la sistemul centralizat de încălzire sunt reale, în mod greșit nu a luat în considerare prima instanță apărările acesteia și a procedat la soluționarea cererii de chemare în judecată și a cererii reconvenționale, făcând abstracție de apărările pârâtei iar această împrejurare echivalează cu o necercetare a fondului celor două cereri, mai ales că, la efectuarea expertizei contabile, expertul nu a avut la dispoziție acest proces verbal de constatare a debranșării parțiale când a calculat cota de contribuție ce îi revine pârâtei-reclamante la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari pentru perioada indicată în cererea de chemare în judecată și în cererea reconvențională.
Cum acest motiv de recurs este întemeiat, în temeiul art. 312 al. 1, 2, 3, 5 și 61 Cod pr. civilă, tribunalul va admite recursul și va casa în întregime hotărârea atacată pentru asigurarea unei judecăți unitare și va trimite cauza primei instanțe, Judecătoria Suceava, pentru necercetarea fondului celor două cereri.
În rejudecare, așa cum prevăd dispozițiile art. 315 al. 1 Cod pr. civilă, prima instanță va reanaliza pretențiile și apărările părților prin raportare la înscrisurile prezentate în primă instanță și recurs, va solicita relații de la S.C. Termica Suceava pentru a vedea dacă pârâta-reclamantă a fost debranșată total sau parțial de la sistemul de încălzire și dacă da, când și în ce condiții și, în funcție de relațiile solicitate, se va proceda la efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă prin care să se procedeze la stabilirea cotei de contribuție ce îi revine pârâtei-recurente la cheltuielile asociației de proprietari și a penalităților de întârziere, ținând cont și de existența procesului verbal încheiat la data de 7 noiembrie 2002 de S.C. Termica S.A. Suceava depus în recurs și de apărările pârâtei-recurente, sarcina și costurile administrării acestei probe revenindu-i pârâte-recurente care invocă această apărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta U. A. domiciliată în municipiul Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 2630 din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta Asociația de Proprietari . H. V.-cu sediul în municipiul Suceava, ., ., ..
Casează sentința civilă nr. 2630/2013 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2013.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier:
V. E. L. C. L. S. A. N. A.
Red. VL/Tehn. NA
Jud. fond. M. L. I.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 918/2013. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 342/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
