Partaj judiciar. Decizia nr. 1752/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1752/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 2808/285/2010
Dosar nr._ Partaj judiciar
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1752
Ședința publică din data de 2 iulie 2013
Președinte: B. I. E.
Judecător: I. G.
Judecător: T. M.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanții L. M., L. C., L. I. și L. (M.) G. E., domiciliați în H. de Sus, nr. 183, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 4740 din data de 12 decembrie 2012 și a încheierii de admitere în principiu din data de 24 octombrie 2012 pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. V. a V. – prin mandatar L. M. - Rădăuți, .. 11, jud. Suceava și L. M. a G., domiciliat în București, ., ..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25 iunie 2013, când pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru azi, 2 iulie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 25.01.2008, reclamantul L. D. i-a chemat în judecată pe pârâții L. V. și L. M., solicitând instanței să constate că după defunctul L. V. a lui G., decedat la 7.09.1970, au rămas ca moștenitori legali acceptanți, reclamantul și pârâtul L. V., în calitate de fii, iar pârâtul L. M., în calitate de nepot de la fiul L. G., este renunțător, să se constate că reclamantul este unicul moștenitor legal și testamentar al defunctului, și să se constate că masa succesorală după acesta se compune din suprafața de 2,4157 ha teren, înscris în titlul de proprietate nr. 1603/2006 și casă de locuit cu nr. 358 A și anexe gospodărești, situate în . se dispune lichidarea stării de indiviziune, prin obligarea pârâților să-i predea bunurile.
Prin sentința civilă nr. 2763/2009 a Judecătoriei Rădăuți, acțiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă, însă prin decizia nr. 2259/2009 a Tribunalului Suceava sentința a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare, reținându-se că excepția nu este dată, în rejudecare, instanța urmând să stabilească masa succesorală, moștenitorii acceptanți și calitatea acestora și să se atribuie bunurile chiar și în forma dată de actele invocate de fiecare din moștenitori.
Pe de altă parte, prin acțiunea civilă înregistrată la 5.03.2012, sub nr._ , moștenitorii reclamantului L. D., decedat la data de 10.01.2009, în timpul soluționării dosarului privind partajul judiciar, au solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâți, să se constate calitatea de moștenitori legali acceptanți ai celor doi fii ai defunctului, L. D. și L. V., cel de-al treilea fiu L. G., fiind străin de succesiune.
În această cauză s-a invocat litispendența, și prin încheierea din 24 mai 2012, s-a dispus reunirea cauzei la dosarul nr._ (renumerotat după casarea cu trimitere).
În rejudecare, pârâtul L. M. a depus întâmpinare, prin care a arătat că este unic moștenitor după L. G., fiul defunctului L. V. după care se dezbate succesiunea și că tatăl său nu i-a făcut nimic cunoscut cu privire la faptul că ar exista bunuri imobiliare pe care să le administreze după decesul tatălui său.
Și pârâtul L. V. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că după defunctul L. V. a rămas o casă de locuit cu anexe gospodărești și suprafața de 2,4157 ha teren, iar ca moștenitori a rămas L. D., fiu și legatar cu privire la construcții și pârâtul, în calitate de fiu cu privire la teren.
Pârâtul a mai arătat că la deschiderea succesiuni din data de 27.09.1970, casa și anexele gospodărești care i-au aparținut defunctului au fost preluate de reclamant, pârâtul fiind succesibil neacceptat în 1970, dar repus în termenul de acceptare a succesiunii la apariția Legii nr. 18/1991 și fiind singurul care a formulat în termen legal cerere cu privire la acest teren, este unic moștenitor în ceea ce privește suprafața respectivă.
De asemenea, moștenitorii reclamantului L. D. au completat acțiunea la termenul din 18.11.2010, arătând că masa succesorală este grevată de un pasiv succesoral, în cuantum de 8000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și parastase, suportate doar de reclamanți.
La data de 24 octombrie 2012, instanța a admis în principiu acțiunea formulată de reclamanții L. M., L. C., L. I., M. G. E., în contradictoriu cu pârâții L. V. a V., L. M. a G..
A constatat că masa succesorală rămasă după defunctul L. V. a G., decedat la 27 septembrie 1970, se compune din casă de locuit cu anexe gospodărești situate la nr. 358 A în ., jud. Suceava și suprafața de 2,4157 ha teren situat pe raza .> A constatat că moștenitori acceptanți ai defunctului au rămas reclamantul, în calitate de fiu și legatar universal, cu privire la casă și anexe, cu cota de 1/1 din aceste imobile și pârâtul L. V., în calitate de fiu, cu privire la suprafața de 2,4157 ha teren, cu cota de 1/1.
A respins cererea privind pasivul succesoral ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că L. V. a lui G. a decedat la 27 septembrie 1970. acesta a întocmit în favoarea fiului său L. D. testamentul autentificat sub nr. 8093/21 mai 1970, prin care a dispus ca întreaga avere care se va stabili că-i aparține la deces să rămână fiului său pe care l-a instituit legatar universal.
La decesul lui L. V. a lui G. a rămas o casă și anexe gospodărești, care i-au revenit reclamantului, în calitate de moștenitor legal și testamentar, nefiind făcută dovada acceptării moștenirii în privința acestor bunuri de ceilalți copii ai defunctului, respectiv L. V. și L. G., nefiind cerută nici reducțiunea testamentului de către aceștia.
După apariția Legii 18/1991, s-a emis adeverința de proprietate nr. 4845/30.09.1991, pe numele pârâtului pentru suprafața de 2,42 ha teren, ulterior fiind emis titlul de proprietate 1603/1996, în care este înscrisă suprafața de 2, 4157 ha teren, titlul emis de asemenea doar pe numele pârâtului L. V..
Prin sentința civilă nr. 4216/2008 a Judecătoriei Rădăuți, a fost admisă în parte acțiunea civilă privind constatarea nulității titlului de proprietate sus menționat, și s-a constatat nulitatea acestui titlu, reținându-se că emiterea titlului s-a făcut direct pe numele pârâtului și nu în calitate de moștenitor al tatălui său. Prin aceeași sentință, a fost respins capătul de cerere privind includerea reclamantului L. D. în noul titlu, care urmează a fi emis, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă, conform deciziei nr. 621/2009 a Tribunalului Suceava, în care s-a reținut că reclamantul L. D. nu a dovedit faptul că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul înscris în titlu.
Cum în decizia Tribunalului Suceava nr. 2259/2009 s-a dispus dezbaterea succesiunii chiar și în forma actelor invocate de moștenitori, instanța, având în vedere că de la data pronunțării deciziei nr. 621/2009 a Tribunalului Suceava pentru reclamant sau moștenitorii acestuia nu au fost emise înscrisuri din care să rezulte reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lor, pentru terenul înscris inițial în titlul de proprietate nr. 1603/1996, a constatat că pentru suprafața de 2,4157 ha teren, rămas după defunctul L. V. a lui G., unic moștenitor este pârâtul L. V., în calitate de fiu.
Cum din probatoriul administrat nu a rezultat că cel de-al treilea fiu al defunctului, respectiv L. G., decedat și moștenit de pârâtul L. M. M., a acceptat expres sau tacit moștenirea după tatăl său, instanța a prezumat că acesta a renunțat la moștenire.
Cu privire la pasivul succesoral, instanța a constatat că cererea a fost formulată după împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani de la data deschiderii succesiuni, fiind respinsă pentru acest considerent.
Având în vedere cele arătate, instanța a admis cererea în principiu.
Prin sentința civilă nr. 4740 din data de 12 decembrie 2012, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea, în parte, formulată de reclamanții L. M., L. C., L. I. și M. G., în contradictoriu cu pârâții L. V. a V. și L. M. a G., și în consecință:
A constatat că masa succesorală rămasă după defunctul L. V. a G., se compune din casă de locuit cu anexe gospodărești, situate în . nr.358 A, județul Suceava, în valoare de 20.024 lei, și suprafața de 2,4157 ha teren, situat pe raza comunei H., în valoare de_ lei, moștenitori fiind L. D., în calitate de fiu, legatar universal (decedat și moștenit de reclamanți), cu cota de 1/1 cu privire la casă și anexe gospodărești și pârâtul L. V., în calitate de fiu, cu cota de 1/1 cu privire la suprafața de 2,4157 ha teren.
A atribuit moștenitorilor reclamantului, casa și anexele, situate în . nr.384 A.
A atribuit pârâtului suprafața de 2.4157 ha teren, pe raza localității H. de Sus.
A respins cererea privind pasivul succesoral ca fiind prescrisă.
A obligat reclamanții să-i plătească pârâtului suma de 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 24 octombrie 2012 s-a admis în principiu acțiunea, s-a constatat masa succesorală rămasă după defunct, precum și moștenitorii acestuia, s-a respins cererea privind pasivul succesoral, în încheierea de admitere în principiu fiind motivele și constatările instanței.
Așa fiind, instanța a atribuit părților loturi, în natură, moștenitorilor reclamantului revenindu-i casa și anexele situate în . nr. 358 A, județul Suceava, și pârâtului suprafața de 2,4157 ha teren.
În baza disp. art. 274 C. pr. civ., a obligat reclamanții să-i plătească pârâtului suma de 900 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu au declarat recurs reclamanții prin care au solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și completată cu privire la pasivul ce grevează masa succesorală, cu cheltuieli de judecată .
În motivare au arătat că în mod greșit, instanța de fond a aplicat dispozițiile legale cu privire atât la caracterul derogator al Legii 18/1991, cât și cu privire la devoluțiunea succesorală.
Instanța a apreciat greșit că autorul reclamanților nu figurează trecut pe T.P.nr. 1603/2007 și nici pe viitorul titlu nu va figura alături de pârâtul L. V. a V., că autorul lor nu ar fi făcut cerere de reconstituire la Legea nr. 18/1991 după def. L. V. a G. (tatăl său), fiind decăzut din termenul de acceptare a succesiunii, succesiune de altfel nedeschisă decât cu prilejul promovării acțiunii.
Nefiind deschisă succesiunea, autorul reclamanților nu a avut cadrul legal în cadrul căruia să-si exprime opțiunea succesorală expresă de acceptare, însă si-a manifestat-o tacit prin preluarea în totalitate a bunurilor imobile construcții si terenuri, precum si bunurile mobile rămase de pe urma def. Lută Ghe. V..
Totodată, nu poate fi reținută calitatea de moștenitor renunțător a def. L. V. D., autorul reclamanților, întrucât nu există vreo dovadă a renunțării.
Pe de altă parte, din motivarea sen. civ. nr. 4216/27.10.2008 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă, a rezultat că instanța a verificat și a constatat că def. L. V. D. a formulat mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2,4157 ha teren, respectiv: nr. 2732/1991 și nr. 39/21.08.2005, însă aceste cereri au rămas fără rezolvare întrucât era deja emis titlu pe numele pârâtului.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere faptul că, doar la cererea nr. 5156/5.08.1991, def. Lută V. D., Primăria H. a emis ANEXA I, în care au fost trecuți cei 3 moștenitori ai def. Lută Ghe. V. și masa succesorală. Cum pasul următor, de a se prezenta în fața notarului și acesta să cheme pe toți moștenitorii trecuți în Anexa I, pentru a-și exprima opțiunea succesorală de a accepta sau renunța la moștenire, nu a mai avut loc, această situație trebuia să facă obiectul prezentului dosar.
In mod greșit, instanța a aplicat dispozițiile cu privire la caracterul
indivizibil al devoluțiunii succesorale, considerând eronat că un moștenitor poate fi acceptant doar pentru o parte din masa succesorală și renunțător pentru altă parte din aceiași masă, respectiv că autorul reclamanților ar fi acceptanți doar cu privire la construcții și denunțători cu privire la teren, ceea ce constituie motivul prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a respectat îndrumările cuprinse în dec. civ. nr. 2259/2009 a Tribunalului Suceava, în sensul că nu a analizat corect efectele testamentului autentificat sub nr. 8093 din 21.05.1961 emis de fostul notariat de stat Rădăuți, prin care def Lută V. D., autorul reclamanților, a fost instituit legatar universal la întreaga avere mobilă si imobilă ce se va constata că există după decesul lui L. Ghe. V., reținând greșit că acesta produce efecte doar cu privire la construcții, nu și la teren, repetând aceiași greșeală ca și instanța ce a pronunțat sen. civ. nr. 2763 din 7.09.2009 a Judecătoriei Rădăuți, înainte de a fi casată.
In condițiile în care pârâtul nu a formulat nicio cerere reconvențională care să vizeze reducțiunea testamentară și eventual să ceară să-i fie individualizată cota sa de rezervatar prin formarea unui lot corespunzător, se poate reține că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut motiv prev. de art. 304 pct. 6 C. proc. civ..
De asemenea, instanța greșit a reținut că ar fi dată excepția prescripției cu privire la cererea de constatare a pasivului ce grevează masa succesorală, încălcând din nou caracterul indivizibil al succesiunii.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, chiar și cu privire la aplicarea dispoz. art. 274 Cod procedură civilă, fără să aplice compensarea cheltuielilor de judecată, ci obligând reclamanții la plata cheltuielilor de judecată efectuate doar de pârâtul L. V. V..
Având în vedere faptul că în considerentele hotărârii nu se regăsește motivarea în fapt si în drept pe care aceasta se sprijină, pentru a face posibilă exercitarea controlului judiciar, ci mai degrabă o înșiruire a susținerilor fiecăreia din părți, precum și faptul că în dispozitivul hotărârii nu se regăsește nicio mențiune cu privire la secund pârâtul L. M. a G., se poate reține și motivul prev. de art. 304 pct.7 și 312 pct.5 C. proc. civ.
Pârâtul L. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacată ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată din recurs constând în onorariu avocat.
În motivare a arătat următoarele:
Nu pot fi primite susținerile din motivele de recurs în sensul că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale privind devoluțiunea succesorală și prevederile Legii nr.l8/1991 în acest sens, derogatorii de la dreptul comun.
Prima instanță a fost investită prin cererea introductivă, astfel cum a fost completată, cu partajul succesoral după defunctul L. V. al lui G., în sensul de a se stabili că moștenitori legali au rămas autorul recurenților L. D. și pârâtul în calitate de fii, că pârâtul L. M., în calitate de nepot de la celălalt fiu al defunctului este străin de moștenire prin neacceptarea acesteia, că unicul moștenitor legal și testamentar este L. D., că masa succesorală se compune din suprafața de 2,4457 ha teren, reconstituită în baza Legii nr.l871991, una casă și anexe gospodărești situate în . A, că succesiunea este grevată de un pasiv succesoral în cuantum de 8000 lei constând în cheltuieli de înmormântare și s-a solicitat lichidarea stării de indiviziune prin predarea bunurilor reclamantului.
După administrarea probelor, prima instanță a stabilit în mod corect, prin încheierea de admitere în principiu din 24.10.2012, masa succesorală așa cum a fost indicată prin acțiune și că moștenitori ai defunctului sunt L. D. în privința construcțiilor și pârâtul în privința terenului, fiind singurul căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate baza Legii nr.l8/1991 în această calitate și s-a respins ca prescrisă cererea privind pasivul succesoral.
Tot în mod legal și temeinic prin sentință s-a admis în parte acțiunea, fiindu-le atribuite bunurile astfel cum le-au moștenit de la defunct, cererea de a le atribui în totalitate reclamanților nefiind întemeiată. Aceasta pentru că prin Legea nr. 18/1991 s-a făcut o derogare de la caracterul indivizibil al devoluțiunii succesorale în dublu sens: moștenitorii acceptanți se pot prevala sau nu de dreptul de reconstituire a proprietății asupra terenului ce a aparținut defunctului, întrucât aceasta se face numai la cerere, iar succesibilii neacceptanți sunt repuși de drept în termenul de acceptare numai cu privire la dobândirea terenurilor, rămânând în continuare străini de moștenire în raport cu alte bunuri succesorale.
În speță, succesiunea s-a deschis la data decesului lui L. V. al lui G. survenit la 7.09.1970, iar singurul acceptant tacit al moștenirii prin preluarea bunurilor aflate da data respectivă în patrimoniul defunctului a fost L. D.. Acesta nu s-a prevalat la acea dată de testamentul lăsat de defunct în favoarea sa, pentru că nimeni altcineva nu a ridicat pretenții la averea constând în gospodăria defunctului și bunurile sale mobile.
Insă, ca moștenitor acceptant al moștenirii cu privire la construcțiile din litigiu, autorul reclamanților L. D. nu a formulat cerere și pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu predat de defunct la CAP, în timp ce pârâtul, ca succesibil neacceptant al moștenirii având ca obiect construcțiile, fiind repus în baza art. 13 din Legea nr. 18/1991 în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenul din litigiu, a fost singurul care formulat cerere în acest sens, a urmat procedura specială prevăzută de legea nr. 18/1991 și i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la acesta.
In mod corect a reținut prima instanță că autorul reclamanților L. D. nu are dreptul la terenul din litigiu, întrucât nu a urmat procedura obligatorie prevăzută de art.9 și următoarele din Legea nr. 18/1991, fapt stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 693/2011 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 116 din 19.01.2012 a Tribunalului Suceava, și prin sentința civilă nr.4216/2008 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă de asemenea irevocabilă.
Autorul reclamanților nu s-a prevalat și nu a valorificat practic testamentul din 1970 lăsat în favoarea sa de defunctul L. V. al lui G., invocat prin acțiune, situație în care acest testament nu mai are nicio relevanță în cauză, atâta timp cât L. D. nu a făcut cerere în baza Legii nr.18/1991 și nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, în calitate de moștenitor testamentar al defunctului.
Este interesant faptul că în ceea ce-1 privește pe pârâtul L. M.-M., reclamanții au făcut o interpretare corectă a legii, susținând prin acțiune că este renunțător pentru că nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la teren, dar în mod nejustificat și tendențios nu aplică același raționament și în ceea ce-1 privește pe autorul lor, L. D..
Nu are nicio relevanță în cauză emiterea, la cererea autorului reclamanților de către Primăria comunei H. a anexei I constând în sesizarea pentru deschiderea succesiunii, atâta timp cât obiectul dosarului de față 1-a constituit tocmai partajul succesoral după defunct.
Existența a două categorii de moștenitori după același defunct este posibilă întrucât prin voința legiuitorului, prin Legea nr. 18/1991, s-a făcut o derogare de la caracterul indivizibil al devoluțiunii succesorale, astfel cum a arătat mai sus.
Testamentul lăsat de defunctul L. V. al lui G. în favoarea autorului reclamanților nu a produs niciun efect în speță, întrucât legatarul nu a înțeles să se prevaleze de acesta, nu 1-a valorificat nici la deschiderea succesiunii în 1970, nefiind cazul, pentru că ceilalți moștenitori nu au acceptat moștenirea după defunct, dar nici după . Legii nr. 18/1991, nefăcând cerere pentru reconstituirea proprietății cu privire la terenul ce a aparținut defunctului, nici în calitate de moștenitor legal dar nici în calitate de legatar universal al acestuia.
Nu era cazul în speță să solicite reducțiunea testamentului, pentru că nu a ridicat niciun fel de pretenții cu privire la construcțiile moștenite de L. D., recunoscând că a fost singurul acceptant tacit al moștenirii în 1970, după cum nu a fost cazul să solicite reducțiunea testamentului nici cu privire la teren, atâta timp cât lui L. D. nu i s-a recunoscut în baza Legii nr. 18/1991 niciun drept asupra acestui teren în baza respectivului testament, pârâtul fiind singurul beneficiar al reconstituirii proprietății, ca moștenitor al defunctului, cu privire la terenul din litigiu.
Referitor la pasivul succesoral după defunctul L. V. al lui Gh. în mod corect a reținut instanța de fond că dreptul reclamanților la cheltuieli de înmormântare și parastase este prescris, fiind expirat termenul general de prescripție de 3 ani de la deschiderea succesiunii în 1970. În acest sens este obligatorie decizia nr. 6 din 19.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la această chestiune de drept.
Cheltuielile de judecată au fost corect stabilite, în baza disp. art. 274 C.pr. civ. în baza documentelor justificative a acestora depuse la dosar.
Hotărârea atacată a fost motivată complet și convingător, cu precizarea că nu era cazul să fie reluate referirile la pârâtul L. M., întrucât considerentele pentru care acesta este considerat străin de moștenire se regăsesc în încheierea de admitere în principiu, prin care s-a stabilit masa succesorală și moștenitorii, încheiere care face parte integrantă din hotărâre.
Pârâtul L. M. a G., deși legal citat, nu a formula întâmpinare.
Examinând recursul promovat prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C.proc.civ., a probelor administrate și a motivelor invocate, tribunalul îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Este neîntemeiat motivul de recurs constatând în aceea că instanța de fond ar fi aplicat greșit dispozițiile Legii 18/1991 privitor la devoluțiunea succesorală, apreciind că autorul lor, L. D., nu ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate nr. 1603/1996 eliberat pe numele pârâtului L. V. V., motivat de faptul că, nefiind deschisă succesiunea, autorul L. D. nu a avut cadrul legal în care să își exprime opțiunea succesorală expresă însă, tacit, a acceptat succesiunea prin preluarea în totalitate a bunurilor imobile construcții și terenuri, precum și a bunurilor mobile rămase după decesul autorului L. Gh. V..
Tribunalul constată că reclamanții confundă momentul deschiderii succesiunii care coincide cu data decesului autorului, conform dispozițiilor art. 651 din C.civ. cu data solicitării dezbaterii succesiunii, fie pe cale amiabilă, fie în instanță, data ce corespunde în speță cu înregistrarea cererii la Judecătoria Rădăuți, anume 25.01.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea 18/1991 privind fondul funciar beneficiază de constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut anterior autorilor lor, moștenitorii care formulează cerere în acest sens la comisie în termenul prevăzut de lege, fie că este vorba despre persoane care au acceptat anterior succesiunea defunctului fie de persoane care nu și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de lege și care sunt repuse de drept, prin efectul legii, în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorilor lor.
Legea specială reglementează un caz de excepție atât de la principiul transmiterii succesiunii în stare de indiviziune cât și de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, în sensul că beneficiază de transmiterea prin moștenire a terenului preluat la CAP ce a aparținut autorului doar moștenitorii care au formulat cererea la comisie, indiferent dacă au acceptat anterior succesiunea autorului sau nu, excepție făcând doar renunțătorii în privința cărora se menține principiul indivizibilității.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că, dat fiind că doar pârâtul L. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în rolul agricol al autorului - și a obținut titlul de proprietate nr. 1603/1996, aspect confirmat cu putere de lucru judecat de instanță în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți – acestuia i se cuvine în mod exclusiv proprietatea asupra terenului, în timp ce autorul reclamanților nu poate pretinde cotă parte din dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Este lipsită de semnificație juridică împrejurarea că autorul reclamanților ar fi acceptat succesiunea autorului prin acte de acceptare tacită, atât timp cât legea specială impune condiții speciale, derogatorii de la dispozițiile de drept comun, în ceea ce privește acceptarea moștenirii autorului care a predat teren la fostele cooperative agricole de producție.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va respinge ca nefondat și cel de-al treilea motiv de recurs invocat privind greșita aplicare a dispozițiilor privind caracterul indivizibil al devoluțiunii succesorale.
În mod corect a reținut instanța de fond că autorul reclamanților este îndreptățit, în calitate de legatar universal, să primească în lot doar casa și anexele gospodărești, bunuri existente în patrimoniul autorului la data decesului din anul 1970, nu și cota parte legală corespunzătoare din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 1603/1996 eliberat pe numele pârâtului L. V. V. fiind lipsită de semnificație juridică împrejurarea că L. D. ar fi fost instituit legatar universal al întregii averi a autorului L. Gh. V., atât timp cât testatorul nu putea dispune la data respectivă decât de bunurile pe care le avea în patrimoniu, or terenurile în discuție nu mai erau în proprietatea sa, fiind preluate de CAP. Astfel, nu poate moștenitorul să dobândească prin moștenire mai multe bunuri decât a avut autorul său.
Restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din patrimoniul fostelor cooperative agricole de producție a fost reglementată în Legea 18/1991 a fondului funciar printr-o procedură specială, condiționată de termene de decădere, iar în privința moștenitorilor foștilor proprietari deposedați au fost reglementate reguli speciale privind opțiunea succesorală, examinate anterior.
Prin urmare și cel de-al treilea argument invocat în susținerea motivului de recurs prev de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. stipulat la pct. 4 din cererea de recurs, va fi respins ca nefondat.
Nu se poate reține incidența cazului de recurs prev. de art. 304 pct. 6 C.proc.civ. în sensul că instanța de fond ar fi dat ceea ce nu s-a cerut în condițiile în care pârâtul L. V. nu a formulat nicio cerere reconvențională pentru reducțiune testamentară și nici nu a primit ca urmare a partajului decât imobilele terenuri, în privința cărora avea drept de proprietate exclusivă conform titlului de proprietate 1603-1996 și sentinței civile nr. 4216/27.10.2008, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului Suceava nr. 621/24.03.2009.
În privința modului de soluționare a cererii privind constatarea dreptului de creanță în cuantum de 8000 lei al autorului reclamanților, ce grevează masa succesorală, tribunalul reține, de asemenea, că în mod corect instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor Decretului 167/1958 și a constatat că s-a împlinit termenul prescripției extinctive de 3 ani, termen care începe să curgă, conform art. 7, de la data deschiderii succesiunii autorului L. Gh. V. din anul 1970, observând îndrumările instanței supreme date în recursul în interesul legii prin Decizia nr. 6/2009.
Nu există nicio legătură între caracterul indivizibil al succesiunii și cel prescriptibil al creanței pretinse, astfel că nici critica formulată sub acest aspect nu se poate reține.
În privința modului de soluționare a cererii reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că, în mod corect instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 274-276 C.proc.civ. și a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că partajul judiciar în sine a fost doar unul dintre cele trei capete de cerere deduse judecății, iar reclamanții au căzut în pretențiile lor privind constatarea calității de moștenitor al autorului în privința imobilelor terenuri în suprafață totală de 2,4157 ha înscrise în titlul de proprietate nr. 1603/05.03.1996, respectiv constatarea dreptului lor de creanță în cuantum de 8000 lei.
În fine neîntemeiată este și critica de nelegalitate privind omisiunea instanței de a motiva (art. 304 pct. 8 C.proc.civ.), în condițiile în care instanța de fond a examinat corespunzător cererile reclamanților, considerentele de fapt și de drept în susținerea soluției fiind expuse pe larg în încheierea de admitere în principiu din data de 24.10.2012, cu caracter interlocutoriu, pe care hotărârea finală o completează doar, aceasta fiind specificul procedurii partajului judiciar în cadrul căreia se face aplicare dispozițiilor art. 673/6 C.proc.civ.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.proc.civ. tribunalul va respinge.ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4740 din data de 12 decembrie 2012 și a încheierii de admitere în principiu din data de 24 octombrie 2012 pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatului L. V. V. cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariul de avocat achitat în recurs .
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanții L. M., L. C., L. I. și L. (M.) G. E., domiciliați în H. de Sus, nr. 183, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 4740 din data de 12 decembrie 2012 și a încheierii de admitere în principiu din data de 24 octombrie 2012 pronunțate de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții L. V. a V. – prin mandatar L. M. - Rădăuți, .. 11, jud. Suceava și L. M. a G., domiciliat în București, ., ., ., ca nefondat.
Obligă recurentele să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei intimatului L. V. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
B. I. E. I. G. T. M.
Grefier,
S. A.-M.
Red./Tehn. B.I.E./ S.A.M./12.07.2013
Judecător fond:R. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1801/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1944/2013. Tribunalul... → |
|---|
