Contestaţie la executare. Decizia nr. 1944/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1944/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 151/206/2013
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1944
Ședința publică din 13 septembrie 2013
Președinte-G. F.
Judecător- C. N. M.
Judecător-F. L.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea P. M., domiciliată în . ..4A, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.531 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul C. F. Pasquale, domiciliat în București, sector 3, ..4, etaj 7 ,.> Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 6 septembrie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 13 septembrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria Suceava la data de 10 iulie 2012 și apoi prin declinare de competență la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la 23 ianuarie 2013, contestatoarea Ș. M., a solicitat în contradictoriu cu intimatul C. F. P. anularea tuturor formelor de eecutare precum și a însăși executării silite obiect al dosarului execuțional 43/2011 al B. M. M. M., precum și suspendarea executării silite.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat că, nu i-au fost comunicate actele de executare silită cu toate că bunurile proprietatea sa au fost supuse unei evaluări de către expertul B. C., că nu datorează nici intimatului nici altcuiva, nici bani nici altceva, context in cre executarea este nulă absolut.
Creditorul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației și pe fond a solicitat respingerea acesteia.
În motivarea întâmpinării a arătat că la data de 16 octombrie 2012, debitoarea Ș. M. devenită P. a achitat la B. M. M. cu chitanța SV MMM 0968 în contul creanței recunosacută de aceasta suma de 5000 de lei din debitul în sumă totală de 604.664, 62 lei, că la 3 decembrie 2012 contestatoarea a depus la dosarul executional procură autentificată sub numărul 3609/26 noiembrie 2012 prin care este imputernicită să îl reprezinte pe debitorul P. C. in dosarul executional 43/2011, și a acceptat garantarea debitului cu 6 suprafețe de teren care insă nu sunt intabulate pe numele debitului, exprimându-și acordul pentru scoaterea la vânzare prin licitatie publică a acestor terenuri și recunoscând astfel debitul datorat.
S-au depus la dosar corespondență între expertul evaluator B. C. și contestatoare datată 27 iunie 2012, pentru dosarul execuțional 43/2011 privind pe debitorul P. C. și evaluarea complexului Casa Albă din ., copie după cererea de executare silită formulată de creditorul C. F. P..înregistrată împotriva debitorului P. C. la B. Ț. C., titlu executor fiind sentința civilă 1129/4 iulie 2006 a Tribunalului Suceava, suma de executat 586.774 lei, și cheltuieli de executare 9.047,80 lei plus 14,3 lei, încheierea 503/2006 a tribunalului Suceava de investire cu formulă executori a sentinței civile 1129/2006, sentința civilă care constituie titlu executor și conform căreia debitorul P. C. a fost somat să plătească creditorului sus arăta suma de 586.774 lei ron din care_ lei ron debit și_ lei ron dobândă actualizată în raport cu rata inflatiei aplicabilă la data plății, delegarea executorului Ț. C. de către Camera executorilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava contractul încheiat la 4 decembrie 2006 între Ț. cezar in calitate de executor judecătoresc, și creditorul C. F. P., pentru executarea sentinței1129/2006 stabilindu-se un onorariu de11.167, 68 lei, cu TVA de 2121, 86 lei, factura privind plata onorariului de executare, incheierea din 6 decembrie 2006 a Judecătoriei Suceava de încuviințare a executării silite in litigiu, somația trimisă debitorului de B. Ț. C. datată 5 ianuarie 2007, extrasa e Cf pentru bunurile vizate prin executare respectiv CF 5402 Vama, in car apare intabulată pe . depozit carburanți C2 cabană C3, centrală termică și bucătărie C4, cabană de serviciu C5 și piscină C6, foișor C7 și teren de sport C8, proprietari fiind P. C. și P. F. cu cote codevălmașe, situație imobiliară din 07 martir 2007, încheierea 811/_ a OCPI –BCPI Câmpulung Moldovenesc, conform căreia s-a notat in Cf5402 Vama somația din dosarul de executare 419/2006, cererea formulată de creditor către B. Ț. cezar, primită și înregistrată la 24 martie 2008 pentru continuarea executării, e listă de bunuri aparținând debitorului, delegația nr. 6/ 7 ianuarie 2010 a Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Suceava, conform căreia este delegat executorul M. M. M. să preia dosarele de executare solicită care au aparținut B. Ț. cezar ca urmare a incetării activității acestuia din urmă, corespondență intre creditor și noul birou executional M. Marcvel, Decizia 181/22 iunie 2010, a Tribunalului Suceava, conform căreia intre foștii soți P. C. și P. F., devenită O. F. s-au partajat bunurile comune și in lotul lui Petrenu Corneiu au fost atribuire pe lângă diverse bunuri și cele vizate de executarea silită în litigiu, alte cereri de continuare a executării, corespondență între B. M. M. M. și contestatoarea Ș. M., cu privire la executarea în litigiu, documente privind instrăinarea imobilelor obiect al executării și aflate sub sechestru ,de către debitorul Petreranu C. către Ș. M., și cerere de continuare a executării și față de noua debitoare.
La Judecătoria Câmpulung Moldovenesc contestatoarea P. M. prezentă in instanță la termenul din 5 februarie 2013 a arătat că, numele său actual este P. și nu Ș. că are domiciliul la sediul imobilelor obiect al executării urmare a căsătoriei cu debitorul P. C..
Contestatoarea a depus la dosar precizări la motivele din contestație arătând că recunoaște debitul este de acord să stingă creanța, fie printr-un schimb d e terenuri fie prin plata in rate, fie in altă modalitate solicitând ca să se modifice bunurile vizate prin executarea silită înb sensul transferului formalităților de executare asupra celor 6 terenuri oferite în schimul pensiunii turistice mai sus menționate.
Creditorul C. F. P., cu privire la oferta făcută de contestatoare a arătat că nu este de acord cu modalitatea de executare propusă de aceasta întrucât cele 6 suprafețe de teren nu sunt intabulate pe numele debitorului, nu are certitudinea că va obține realizarea pretențiilor sale creeindu-se o stare de insecuritate in executare context in are apreciază manoperele debitorului respectiv debitoarei ca fiind o modalitate de tergiversare a executării.
Cu privire la excepția tardivității executării contestatoarea a arătat că a aflat despre executare la 4 iulie 2012, context in care contestația in executare este formulată în termen.
Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.531 din 30 aprilie 2013 a respins excepția tardivității contestației și a respins contestația la executare, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea Ș. M. devenită P. a preluat calitatea de debitor de la adevăratul debitor Petresanu Corneiu atât prin mandatul acorfat de acesta și mia sus arătat și ulterior și prin căsătoria cu el preluând responstabilitățiel debitorului-soț, context in care instanța consideră cotnestația formulată în termen și urmează a respinge excepția taardivității mai sus menționată și a analiza contestația pe soțul ei.
Pe fondul motivelor invocate de contestatoare instanța a constatat următoarele:
P. Corneiu are calitatea de debitor față de C. F. P. conform titlului executoriu analizat in sentința civilă1129 din 4 iulie 2006 a Tribunalului Suceava.
Ș. M. devenită P., a acceptat să preia obligațiile debitorului sus-arătat atât prin mandatul acordat de acesta cât și prin căsătoria ulterioară încheiată cu el, așa încât sustinerile din contestație in sensul că nu datorează nici creditorului nici altcuiva nimic sunt pur formale și nerelevante.
Contestația la executare este o modalitate de contestație a actelor de executare silită în ipoteza în care acestea nu respectă norma legală.
In speță, nu se invocă vreun motiv de nelegalitate a executării și nici nu s-a făcut dovada existentei unui astfel de motiv, în realitate contestatoarea încercând să tergiverseze executarea prin inovarea diferitelor motive prin formularea prezentei contestații, prin oferta c u privire la cele 6 suprafețe de teren al cărui proprietar nu este cert stabilit, etc.
Este de precizat că, instanța nu poate impune creditorului să accepte cele 6 suprafețe de teren câtă vreme acesta nu este de acord și imobilele respective nu sunt intabulate pe numele debitorului obligației (acest transfer putându-se realiza doar in cazul în care intre părți se obține un acord comun și reciproc, situație care însă nu se preconizează și de astfel nici nu interesează contestația la executare), și nu se prefigurează vreun motiv în raport de care contestația să apară ca nelegală pentru a fi admisă.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs contestatoarea P. M. criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat următoarele:
În fapt, a formulat Contestația la executare în Dosar de executare nr.43/11.03.2011 al Biroul Executorului Judecătoresc M. M. pe considerentul că debitorul obligației inițial P. C. deține și alte bunuri imobile sau terenuri care pot acoperi debitul și pot face obiectul executării.
Instanța de fond a înțeles în mod eronat că solicită înlocuirea bunurilor ce fac obiectul executării silite, respectiv imobilul complex "CASA ALBĂ" din jud. Suceava, sat Molid, .. 4A, inscris in CF nr._/2011 cu alte 6 terenuri.
În fapt și de drept NU a solicitat înlocuirea, ci suplimentarea bunurilor supuse executării cu 6 suprafețe de pămînt, care aparțin lui P. C. întrucât s-ar vinde mult mai ușor, fiind suprafețe mai mici si mai ușor vandabile, în acest sens a anexat la dosarul de fond copii după extrasele de carte funciara după 3 suprafețe de pămînt pe care a reușit să le intabuleze, urmând ca în perioada următoare să intabuleze și celelalte 3 suprafețe (care i-au fost atribuit d-lui P. C. in urma procesului de partaj judiciar conf Deciziei nr. 181/22.06.2010 a Tribunalului Suceava ).
De fapt și în fapt temeiul contestației la executare se fundamentează pe considerentul executării silite în primul rând a celor 6 bunuri imobile terenuri, debitorul având dreptul să indice și să solicite ce bunuri pot fi executate mai întâi, cu atât mai mult cu cât, cu absolut nimic nu este prejudiciat creditorul în executare silită în această situație, dimpotrivă, beneficiază de bunuri suplimentare și mult mai ușor de valorificat.
În susținerea faptului că nu a solicitat înlocuirea bunurilor în cadrul executării silite este și Proces Verbal din data de 03.08.2012 încheiat la biroul executorului judecătoresc M. M. M. în care arată că solicită suplimentarea garanțiilor cu alte 6 imobile terenuri, cu specificația ca acestea să fie executate în primul rând, angajându-se să le intabuleze în cel mai scurt timp în cazul în care se acceptă această propunere .
Solicitarea și contestația la executare pornește de la considerentul că imobilul care face obiectul executării silite este un complex turistic - pensiune turistica, care are o valoare cu mult mai mare decât debitul datorat, este structurată ca un întreg construcțiile existente pe . înscrisa în CF 5402 a . parte din ansamblul pensiunii "Casa A." .
Iar suplimentar trebuie menținută activitatea economica pana in anul 2018-conform reglementările ANAF, deoarece a beneficiat de scutite de impozit și este obligatorie menținerea activității încă 15 ani de la data de când a beneficiat de aceasta scutire, ori pentru a se acoperi creanța ar însemna a se vinde pe bucăți imobilul ceea ce ar putea conduce și împiedica desfășurarea activității turistice.
Pe considerentele menționate și dezvoltate anterior am solicitat suplimentarea și NU schimbarea sechestrului instituit asupra imobilului complex turistic - pensiune "Casa A." înscrisa în CF 5402 a . alte 6 terenuri care ar acoperi valoarea reala a creanței.
Instanța de fond nu a analizat contestația la executare formulată din toate punctele de vedere și din prisma rolului său activ în a lămuri în mod clar și neechivoc intenția și motivul pentru care a promovat contestația la executare, având în vedere că dispozițiile art. 129 alin. (5) C.proc. civ., prevede că:
„Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc."
În raport de cele expuse este evident că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. ce prevede prin conținutul său că: instanța trebuie să-și exercite rolul activ - judecătorii fiind datori să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, ei vor da părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor. ( Decizia nr. 1850/23.05.2000 a Î.C.C.J. ).
Iar pe de altă parte, practica Instanței Supreme a menționat în soluțiile adoptate, în repetate rânduri că judecătorii prin soluționarea unei cereri, trebuie să cuprindă în hotărârea/încheierea pronunțată motivele de fapt și de drept care le-au format convingerea .
Motivarea trebuie să fie clară, precisă, și să nu se rezume numai la o înșiruire de fapte și susțineri ale părților, probele ce au fost administrate, s-au cele care nu au fost admise, motivând în fapt și de drept pentru ce unele au fost reținute, iar altele înlăturate, întrucât doar așa se poate aplica un control judiciar eficient ( Deciziile nr. 723/01.03.2000 ; 2922/19.10.2000; 2562/27.09.2000 ; 2079/09.06.2000 ale Î.C.C.J.).
„ Neîndeplinirea obligației instanței de a soluționa fiecare dintre capetele de cerere cu care a fost astfel sesizată nu poate ji acoperită prin faptul că s-a respins în tot acțiunea reclamantei, întrucât motivele pentru care a fost adoptată această soluție au privit în exclusivitate temeinicia cererii ……, fără nici o referire la legalitatea și temeinicia actelor contestate".
Această modalitate de soluționare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului acesteia, în întregul său și atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.5 C. proc. Civ, dată fiind eludarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil. „ (Decizia nr. 4454 din 20 noiembrie 2007 - I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal).
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299, art. 301-302(1), art.304(1) și art.304 pct.7 și 9 coroborat cu art. 261, pct.5 raportat la art.105 alin.2 cod procedură civilă art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale amendată de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Recurenta contestatoare își întemeiază recursul pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Textul de lege face astfel trimitere la nemotivarea hotărârii, împrejurare care determină interpretarea acestuia prin raportare la prevederile art. 261 alin. 5 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 261 alin. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, dar și motivele în considerarea cărora instanța a înlăturat cererile părților.
Din analiza hotărârii recurate, rezultă că judecătorul fondului, referindu-se la faptul că recurenta contestatoare nu a invocat vreun motiv de nelegalitate a executării și că nici nu s-a făcut dovada existentei unui astfel de motiv, și reținând că instanța nu poate impune creditorului să accepte suprafețele de menționate de reurentă, cât timp creditorul nu este de acord cu această propunere, a expus motivele de fapt și considerentele pentru care a înlăturat cererea contestatoarei, tocmai în considerarea art. 399 și următoarele Cod procedură civilă, care guvernează materia contestației la executare.
De asemenea, pentru a fi incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, ar fi fost necesar ca între considerente și dispozitiv să existe contradicție, respectiv dintr-o parte a sentinței să rezulte că această contestație ar fi întemeiată, iar din altă parte a considerentelor să rezulte că nu este întemeiată contestația, fiind astfel aproape imposibil să se cunoască ce anume a hotărât instanța.
În plus, motivarea sentinței face referire la probele administrate în cauză, răspunzând criticilor formulate de contestatoare, astfel că nu se poate vorbi despre incidența în cauză, a prevederilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ori, din modul de redactare a sentinței recurate, rezultă cu evidență că legea a fost corect aplicată, că judecătorul fondului a dat o interpretare corectă a probelor din dosar și le-a dat eficiență practică prin raportare la normele în vigoare la data pronunțării hotărârii.
De altfel, pentru a interveni casarea sau modificarea sentinței pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ar fi fost necesar ca judecătorul fondului să aplice o normă generală nesocotind norma specială, sau să fi aplicat un text de lege ce nu era incident în speță.
Astfel, prima instanță, în mod temeinic și legal a menționat că nu se poate substitui voinței creditorului, în sensul de a-l obliga pe acesta să accepte alte imobile decât cele descrise în titlul executoriu, cu atât mai mult cu cât ansamblul probator administrat în cauză demonstrează că pentru parte din suprafețele propuse de recurentă pentru a fi supuse executării silite, nici măcar nu există intabulare pe numele debitorului. Este de observat că această apărare a fost analizată de prima instanță, fiind reiterată ca și motiv de recurs, însă probele administrate în cauză nu sunt în măsură să susțină ipoteza dezvoltată de contestatoarea recurentă.
Nu în ultimul rând, corect prima instanță a conchis că nu se invocă nici un motiv de nelegalitate în emiterea formelor de executare, ci prezenta contestație a fost promovată doar cu scopul tergiversării executării silite.
Recurenta nu poate invoca lipsa rolului activ al instanței, în condițiile în care în procesul civil reclamantul se bucură de principiul disponibilității, inclusiv sub aspectul probatoriului, care se subsumează principiului conform căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Dimpotrivă, art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă instituie în sarcina părților, obligația de a urmări cursul procesului, iar a valorifica ideea că instanța nu a avut rol activ, ar echivala cu transformarea rolului judecătorului, din acela de înfăptuire a actului de justiție, în rolul apărătorului vreuneia din părți, ceea ce nu este posibil.
Nu în ultimul rând, trebuie de precizat că, regula este executarea obligațiilor de bunăvoie; ori, în speță, creditorul a fost nevoit să demareze executarea silită, tocmai pentru faptul că debitorul nu a înțeles să-și îndeplinească de bună voie, obligațiile rezultând din titlul executoriu.
Că este așa, rezultă în plus și din acest demers judiciar, prin care debitorul urmărește doar să tergiverseze îndeplinirea obligațiilor decurgând dintr-o hotărâre judecătorească.
Așa fiind, nu se poate reține nici incidența prevederilor art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, cum sentința primei instanțe este rezultatul aplicării corecte a legii, a interpretării corecte a probelor din dosar, tribunalul constată că recursul formulat de contestatoarea P. M. este nefondat, iar în considerarea art. 304 ind.1 Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, îl va respinge ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea P. M., domiciliată în . ..4A, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.531 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimat fiind reclamantul C. F. Pasquale, domiciliat în București, sector 3, ..4, etaj 7 ,.> Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. F. C. N. M. F. L. P. T.
Red. G.F.
Jud.fond – M. M.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 27 septembrie 2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1752/2013. Tribunalul SUCEAVA | Succesiune. Hotărâre din 15-01-2013, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
