Prestaţie tabulară. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2929/86/2013
Dosar nr._ - contestație în anulare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 109
Ședința publică din 21 mai 2013
Președinte: C. L.
Judecător: S. A.
Judecător: V. E. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul-recurent Haleța D., împotriva deciziei civile nr. 125 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind O. Vasilena și R. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul Haleța D., mandatar M. V. și avocat F. E. pentru intimata O. Vasilena, lipsă fiind aceasta și intimatul R. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin serviciul registratură intimata O. Vasilena a depus la dosar întâmpinare.
Contestatorul depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, timbru judiciar de 0,3 lei, pe care instanța le anulează, și concluzii scrise.
Părțile prezente, fiind întrebate, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare conform concluziilor scrise depuse la dosar.
Apărătorul intimatei a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Arată că în cauză nu sunt întrunite disp.art.317 și 318 Cod procedură civilă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 19 februarie 2013 și înregistrată sub nr._, contestatorul Haleța D. în contradictoriu cu intimații O. Vasilena și R. M., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 125 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, solicitând anularea acesteia și rejudecarea recursului.
În motivare, contestatorul a arătat că recursul i-a fost respins ca nefondat pe motiv că nu l-a argumentat în mod riguros și suficient din cauză că nu a avut timp material suficient dintr-o eroare de judecată proprie, prin aceea că a înțeles că termenul limită de depunere a memoriului este pe data de 18 ianuarie 2013.
Cererea nu a fost motivată în drept.
P. întâmpinarea depusă la dosar, intimata O. Vasilena a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
În motivare, intimata a arătat că, în contestația în anulare adresată Judecătoriei Suceava, contestatorul invocă ca și situație de fapt, ,,eroarea de judecată proprie", legată de introducerea unui ,,memoriu”, pe care ar fi dorit (ar fi fost în intenția sa), să îl depună în completarea recursului sau (,,neargumentat în mod riguros și suficient”) până la data de 17 ianuarie 2013 (a termenului de judecată), însă datorită acelei erori, l-a depus ulterior, la data de 18 ianuarie 2013, memoriu care, în concepția sa, ar fi rezolvat faza recursului în favoarea lui, soluția ce ar fi fost pronunțată, fiind alta decât cea efectiv pronunțată.
Contestația astfel motivată în fapt, nu a fost motivată în drept, prin indicarea temeiului de drept pe care se fundamentează.
Dacă ar fi să se încerce încadrarea acestui motiv de fapt, într-una dintre motivele prevăzute de art. 317 al. 1, pct. l și pct.2, al. 2 sau art. 318 cod procedura civilă, nu ar fi posibil, astfel încât se impune a se stabili că acest motiv invocat, excede acestor dispoziții legale, pe de o parte, iar pe de alta, ,,memoriul” completator de motivare al recursului său, depus peste termenul prevăzut de art. 301 Cod procedura civilă (15 zile de la comunicarea hotărârii atacate), care este un termen de decădere, nu ar fi avut nici un fel de relevanță, eventuala motivare suplimentară fiind considerată ca tardiv introdusă, chiar dacă ar fi fost depus anterior termenului din 17 ianuarie 2013.
A fost atașat spre consultare, cu mențiunea restituirii, dosarul nr._ al Tribunalului Suceava.
Cererea a fost legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
P. Decizia civilă nr. 125 din data de 17 ianuarie 2013 a Tribunalului Suceava-Secția civilă( dosar nr._ ) s-a respins recursul declarat de recurentul-pârât Haleța D. împotriva sentinței civile nr. 952/19.09.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. V. și intimatul pârât R. M. și a fost obligat recurentul la plata către intimata O. V. a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În argumentarea soluției sale, instanța de recurs a reținut că motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 p-ct.5 C.p.c este incident dacă prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.p.c. Acest motiv de recurs include și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs, respectiv și principiul contradictorialității și dreptului la apărare al părților.
Recurentul, prin cererea de recurs a invocat tocmai încălcarea acestor principii.
Astfel, recurentul a arătat că nu a primit acțiunea ci doar citația, aspect infirmat însă de dovada de comunicare aflată la fila 41 dosar fond, în care se menționează că pârâtul a fost citat cu copie acțiune.
Pe de altă parte, posibilitatea invocării în recurs a faptului că s-au încălcat forme de procedură diferă după cum norma încălcată are caracter imperativ sau dispozitiv.
Or, necomunicarea cererii de chemare în judecată este o nulitate relativă care conform dispozițiilor art.108 alin. 3 C.p.c se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.
La primul termen de judecată, pârâtul asistat de avocatul ales nu a invocat această neregularitate, cu toate acestea, la cererea reprezentantului său s-a acordat un termen pentru pregătirea apărării astfel încât și vătămarea care s-ar fi putut produce prin necomunicarea cererii de chemare în judecată a fost înlăturată.
Având angajat apărător și acordându-se termen pentru pregătirea apărării nu se poate susține că s-a adus atingere principiului dreptului la apărare, în cauză nefiind încălcate dispozițiile art.118(3) C.p.c.
Față de acestea, s-a apreciat că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate mai sus enunțat.
Criticând hotărârea primei instanțe, recurentul a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamantă privind intabularea, deoarece prin aceasta reclamanta urmărește să-i ia bunul, iar el este de acord să-i plătească sulta datorată.
Aceste critici nu sunt de natură a dovedi aplicarea greșită a dispozițiilor art. 974 și art. 970 Cod civil, ci dimpotrivă confirmă calitatea de creditor a reclamantei și refuzul pârâtului de a reglementa situația juridică a terenului și construcțiilor prin înscrierea în cartea funciară, paralizând astfel demersurile executorului judecătoresc de a obține prin executarea silită, plata sultei către reclamantă.
În condițiile în care în decurs de 3 ani pârâtul debitor nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărârea de partaj, intenția exprimată prin cererea de recurs de a plăti suma datorată este lipsită de relevanță.
Constatând că în cauză nu sunt date motivele de nelegalitate invocate de recurent, instanța, în temeiul art.312(1) Cod pr. civilă, a respins ca nefondat recursul.
După cum rezultă din dispozițiile art. 317 Cod pr. civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
După cum rezultă din dispozițiile art. 318 al.1 Cod pr. civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Asemenea oricărei căi de atac extraordinare, contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege iar din simpla lectură a contestației în anulare se observă că nici unul din motivele invocate de contestatorul-recurent nu se încadrează în vreunul de cazurile de contestație în anulare enumerate în mod expres și limitativ de art. 317 și 318 Cod pr. civilă.
Astfel, faptul că contestatorul nu a motivat suficient recursul declarat în termen și că a fost în eroare cu privire la termenul limită în care putea motiva recursul, nu se încadrează în niciunul de motivele de contestație în anulare enumerate în mod expres și limitativ de art. 317 și 318 Cod pr. civilă iar instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cererea de recurs, nefiind obligată să se pronunțe pe motivele de recurs depuse tardiv în data de 18 ianuarie 2013, cu încălcarea dispozițiilor art. 303 al. 1 Cod pr. civilă.
P. urmare, în temeiul art. 320 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Având în vedere faptul că recurentul-contestator a căzut în pretenții și culpa procesuală a acestuia prin introducerea unei căi de atac extraordinare care s-a dovedit a fi nefondată, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 320 al. 1 și 3 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune obligarea acestuia să plătească intimatei O. V. suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța de la f. 11.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Haleța D., domiciliat în comuna Vatra Moldoviței, ..720, jud. Suceava, împotriva deciziei civile nr. 125 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind O. Vasilena, de la cabinet avocat F. E. din municipiul Câmpulung Moldovenesc, ..3, jud. Suceava și R. M., domiciliat în comuna Cărpiniș, .. T., ca nefondată.
Obligă contestatorul să plătească intimatei O. V. suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 21 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.V.L.
Tehnored.R.M.
2 ex.06.06.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2068/2013. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1029/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
