Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 598/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 598/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 968/206/2011
Dosar nr._ - constatare nulitate act juridic -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 598
Ședința publică din 26 februarie 2013
Președinte-C. L.
Judecător- S. A.
Judecător-V. E. L.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții A. Ș. S. și A. Ș. M., din mun.Cîmpulung Moldovenesc ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.106 din 30 ianuarie 2012 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții A. L., A. Ș. P., A. Ș. M., A. Ș. A., A. Ș. V., T. L., T. D., A. Ș. M., A. I. – decedat moștenitori fiind A. Ș. A., A. Ș. D., A. Ș. I., C. E., Ș. A. S. și V. E..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 26 februarie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C-lung Moldovenesc sub nr._ din data de 01.04.2011, reclamanții A. Ș. S. și A. Ș. M. au chemat în judecată pe pârâții A. Ș. M., T. L., T. D., A. I., A. Ș. A., A. Ș. D., A. Ș. I., C. E., Ș. A. S. și V. E., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3338 din 19.10.2004 la BNP H. I. Șcraba, pentru lipsa cauzei conform art.948 al.4 și 966 cod civil.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că au încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.3338 din 19.10.2004, prin care au transmis lui Ș. A. A. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 250 mp identic cu . din CF 8381 Câmpulung Moldovenesc, că prin același contract au cedat lui Ș. A. A. autorizația de construire nr.100 eliberată la data de 15.10.2004, de Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc.
Au mai arătat reclamanții că, atunci când au convenit cu Ș. A. A. să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru teren și de cesiune pentru autorizație de construire ,nu au tranzacționat o vânzare-cumpărare propriu zisă, că deși în conținutul contractului de vânzare-cumpărare s-a consemnat că prețul vânzării terenului ar fi fost în sumă de 73.000.000 lei, în realitate, aceștia pe de o parte și Ș. A. A. pe de altă parte, nu au discutat niciodată despre valoarea acestui teren și nu au stabilit nici un preț al terenului întrucât nu au convenit asupra unei tranzacții de vânzare-cumpărare, că deși s-a stipulat în conținutul contractului că acest preț ar fi fost plătit de cumpărător la data încheierii contractului, în realitate această sumă de bani nu a fost niciodată plătită de către A. Ș. A. întrucât nu a avut niciodată intenția să cumpere acest teren și că Ș. A. A. nu a făcut nici un demers să se înscrie cu dreptul de proprietate în cartea funciară, deși în conținutul contractului s-a prevăzut obligația sa de a face demersurile în acest sens.
De asemenea au precizat reclamanții că, în cartea funciară, dreptul de proprietate asupra terenului este înscris și în prezent pentru ei, că Ș. A. A. nu a făcut nici un demers pentru a face transcrierea pe numele său a autorizației de construire nr.100 din 15.04.2004, nu a intrat în posesia terenului și nici nu a construit casa prevăzută în autorizația de construire. Totodată au arătat că au cumpărat terenul prin contractul autentificat sub nr.861 din 16.05.2003 și, întrucât intenționau să-și construiască o casă, au întocmit proiect și au obținut autorizație de construire.
Cauza pentru care a fost întocmit contractul autentificat sub nr.3338/19.10.2004 nu a avut în vedere o vânzare-cumpărare, ci a avut ca scop crearea unei situații de fapt formale, pe care pretinsul cumpărător să o folosească cu ocazia demersurilor pentru obținerea cetățeniei.
Faptul că autorizația de construire este datată 15.10.2004, demonstrează o dată în plus că nu s-a tranzacționat o vânzare cumpărare a terenului, au precizat reclamanții că dacă astfel au fi stat lucrurile s-ar fi știut dinainte că terenul ar fio vândut lui Ș. A. A. și s-ar fi solicitat să nu se mai emite autorizație de construire pe numele reclamanților având în vedere că de la data emiterii autorizației de construire și până la încheierea contractului au trecut doar 3 zile, fiind de presupus că decizia de a se vinde și cumpăra, dacă ar fi existat nu s –ar fi luat în cele 3 zile.
Ș. A. A. nu s-a înscris cu terenul nici la primărie și nici la organele fiscale, la toate aceste instituții fiind înregistrați reclamanții.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art. 948 alin. 4 și art.966 Cod Civil.
Pentru dovedirea acțiunii ,reclamanții au solicitat proba cu interogatoriul pârâților, proba cu înscrisuri și proba cu martori.
La acțiunea formulată reclamanții au anexat în copie, următoarele: extras de carte funciară, încheierea nr.1122/18.02.2010, emisă de BCPI C-lung.Mold., RLV, plan de situație, autorizația de construire nr.100 din 15.10.2004, contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.3338/19.10.2004.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 550 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei.
La data de 30.05.2011, pârâtul Ș. A. M., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că nu sunt reale susținerile reclamanților în sensul că părțile contractante nu ar fi tranzacționat o vânzare cumpărare propriu zisă, ci ar fi dorit să încheie un act formal prin care defunctul cumpărător să dovedească deținerea unor bunuri imobile în sprijinul cererii pentru obținerea cetățenii române.
În acest sens, pârâtul a arătat că defunctul s-a legitimat la biroul notarului public la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu cartea de identitate . Nr._ eliberată de secția 1 Poliție a Mun. București la data de 04 iunie 2004, defunctul fiind cetățean român.În plus,calitatea de cetățean român a defunctului cumpărător rezultă și din mențiunile efectuate de către autoritățile române pe pașaportul acestuia, astfel că susținerile reclamanților nu corespund realității.
A mai precizat pârâtul că, prin declarația autentificată sun nr.337 din 19.10.2004, la BNP H. I. Șcraba, înainte de autentificarea contractului de vânzare cumpărare, reclamanții l-au garantat pe cumpărător pentru evicțiune, referindu-se la suprafața de 250 m.p. teren înstrăinată, iar în cuprinsul declarației au arătat că este vorba despre înstrăinarea terenului și nu despre încheierea unui act formal.
Referitor la prețul vânzării, pârâtul a arătat că acesta a fost plătit integral de către cumpărător, în aceiași zi, anterior deplasării la notarul public și că, până în prezent, reclamanții nu au susținut niciodată că prețul nu ar fi fost plătit, sau că defunctul cumpărător Ș. A. A., nu ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 250 m.p. ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare ,ci dimpotrivă i-a recunoscut defunctului dreptul de proprietate.
A apreciat pârâtul că susținerile făcute de reclamanți în motivarea acțiunii sunt contrazise prin susținerile făcute anterior de către moștenitorii defunctului cumpărător, făcute în fața notarului public, ale martorului audiat de notarul public pentru stabilirea masei succesorale, ale reclamantului A. Ș. S., făcute în dosarul nr._ al Judecătoriei C-lung.Mold., având ca obiect partajul averii succesorale rămase după defunctul cumpărător Ș. A. A., precum și de declarațiile aceluiași reclamant, făcute în calitate de pârât, în dosarul nr._, având ca obiect partaj succesoral, privind averea aceluiași defunct.
A apreciat pârâtul că ,din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nr.288/2006 emisă de Primăria mun. C-lung.Mold., din cele declarate la 28 iulie 2006 de către moștenitori și martorul audiat în fața notarului public, precum și din certificatul de moștenitor nr.138/2006 din 28 iulie 2006, rezultă cu certitudine că, de pe urma def. S. A. A., pe lângă alte bunuri succesorale a rămas și suprafața de 250 m.p. teren, ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărui anulare s-a solicitat.
În dosarul nr._, al Judecătoriei C-lung.Mold., aflat în apel la Tribunalul Suceava, reclamantul Ș. A. S., a arătat, în răspunsurile date la interogatoriu, că i-a vândut defunctului suprafața de 250 m.p. teren și nu are nici un fel de obiecțiuni, solicitând să i se atribuie în lot această suprafață de teren, urmând să le despăgubească pe celelalte părți cu sulta ce li se cuvine.
În legătură cu susținerile reclamanților, în sensul că din faptul că reclamantul nu și-a înscris pe numele său autorizația de construire, pârâtul a arătat că defunctul nu ere obligat să facă nici un demers pentru transcrierea acesteia.
A precizat pârâtul că sunt neavenite referirile din acțiune privind data emiterii autorizației de construire, în condițiile în care prin contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare s-a solicitat, părțile au convenit ca împreună cu terenul să fie transmisă cumpărătorului și autorizația de construire, interpretarea logică fiind acea că în realitate s-a tranzacționat vânzarea cumpărarea terenului pe care defunctul urma să-și edifice o casă de locuit în România.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp.art.115 cod pr.civilă și art.967 cod civil.
Pentru susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv actele dosarului succesoral nr.138/2006, al BNP H. I. Șcraba, și actele dosarului nr.596/2006 și 416/2009, ambele ale Judecătoriei C-lung.Mold și proba cu martori.
La data de 20.01.2012, pârâții A. I., A. Ș. A., A. Ș. I., C. E., V. E. și A. Ș. D., au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat admiterea acțiunii, arătând, în esență, că actul a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză, a fost încheiat formal. Au precizat pârâții că defunctul cumpărător nu s-a comportat niciodată ca un proprietar, nu s-a înscris la registrul agricol cu terenul, nu l-a declarat pentru impozitare fiscală, nu s-a înscris în cartea funciară și nici nu a construit casă pe terenul respectiv, personal sau prin interpuși.
Totodată, pârâții au arătat că, după încheierea contractului de vânzare cumpărare, reclamanții au continuat să se manifeste ca adevărați proprietari ai terenului, ei fiind cei care au construit casa și anexa de pe terenul respectiv, din resurse financiare proprii, că def. Ș. A. A. începuse construcția unei case în zona C-lung. Est, alături de casa părintească, că a locuit în casa edificată de reclamanți doar o scurtă perioadă de timp datorită faptului că se îmbolnăvise și dorea să fie îngrijit de nepotul său preferat, respectiv reclamantul.
Deosebit de cele mai sus arătate, pârâții au arătat că la decesul def. Ș. A. A., între moștenitorii acestuia a existat o înțelegere în sensul de a finaliza succesiunea în mod formal, urmând să transfere reclamanților proprietatea terenului și a construcțiilor, fără nici un fel de contraprestație financiară.
În vederea respectării acestei înțelegeri, reclamantul a fost cel care a achitat taxele notariale, însă după finalizarea actelor la notar, o parte din moștenitori nu a mai respectat înțelegerea inițială și au solicitat plata unor sume de bani.
Au precizat pârâții că ,în ceea ce-i privește, chiar dacă înțelegerea la care s-a făcut referire mai sus nu a fost consfințită printr-un înscris, au înțeles să o respecte
Pârâții A. Ș. I., Ș. A. Spiridion, T. L. și T. D., legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus întâmpinare.
Pârâtele T. L. și T. D. au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicita respingerea acțiunii ca nefondată, dezvoltând considerentele de fapt și de drept expuse de pârâții A. I., A. Ș. A., A. Ș. I., C. E., V. E. și A. Ș. D., prin întâmpinarea depusă la dosar.
Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.106 din 30 ianuarie 2012 a respins acțiunea civilă având ca obiect „constatare nulitate act juridic”, ca neîntemeiată și a obligat reclamanții, în solidar, să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 3700 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 19 octombrie 2004 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3338 de BNP H. I. Șcraba prin care reclamanții, în calitate de vânzători, au înstrăinat, autorului pârâților (defunctului Ș. A. A.), suprafața de 250 m.p. teren viran, identic cu ./2. Împreună cu acest teren vânzătorii au cedat cumpărătorului și autorizația de construire nr.100 eliberată la data de 15.10.2004, de Primăria mun. C-lung.Mold.
Prețul vânzării a fost stabilit de părți la suma de 73.000.0000 lei și a fost achitat la data încheierii contractului, așa cum rezultă din clauza inserată de părți la paragraful nr.3 din contract.
Reclamanții au solicitat anulara contractului menționat mai sus, invocând ca și motiv de nulitate absolută lipsa cauzei.
Potrivitart.948 cod civil, ( în vigoare la data încheierii contractului ) cauza constituie o condiție de valabilitate a contractului în general, art.966 cod civil sancționând cu nulitatea, lipsa cauzei.
Potrivit art. 967 Cod civil vânzarea este valabila chiar daca cauza nu este stipulata expres, deoarece existenta ei se prezuma pana la proba contrara
Instanța apreciază că ,în speță, nu există nici un element care să formeze convingerea că părțile au încheiat un contract fictiv, fără a avea intenția de a vinde, respectiv de a cumpăra imobilul ce a format obiectul contractului.
Susținerea reclamanților, în sensul că încheierea contractului s-a făcut cu scopul ca defunctul cumpărător să poată obține cetățenia română, este infirmată în cauză de mențiunile din încheierea de autentificare a contractului a cărui anulare s-a solicitat (fila 16), în care se arată că Ș. A. A. s-a legitimat în fața notarului cu CI, eliberată de autoritățile române.
În ceea ce privește faptul juridic al neplății prețului, invocat de reclamanți, instanța reține că această susținere ar fi avut relevanță doar dacă se solicita rezoluțiunea vânzării pentru neplata prețului.
Faptul că defunctul cumpărător nu a făcut demersuri pentru a înscrie în cartea funciară imobilul ce a format obiectul vânzării nu are relevanță în prezenta cauză, neînscrierea contractului în cartea funciară având ca efect inopozabilitatea acestuia față de terți. De asemenea, nici lipsa înscrierii de către defunctul vânzător a imobilului la organele financiare nu are nici un efect cu privire la nulitatea contractului, nulitatea vizând aspecte concomitente încheierii acestuia.
Poziția exprimată de pârâții A. I., A. Ș. A., A. Ș. I., C. E., V. E. și A. Ș. D., prin întâmpinarea aflată la fila 201, 202 dosar, nu este de natură să răstoarne prezumția de existență a cauzei, aceștia neavând de unde să cunoască motivația avută de părți la încheierea contractului.
Scenariul relevat de martori, care au arătat, în esență, că actul juridic reprezentat de contractul de vânzare cumpărare, s-a încheiat fictiv, nu este verosimil, nefiind de natură să răstoarne prezumția prev. de art.972 cod civil.
Astfel, martorul G. T., a arătat că vânzarea a fost fictivă pentru că defunctul cumpărător voia să arate comunității că are și el o casă în C-lung- Moldovenesc. A mai arătat martorul că știe că nu s-a plătit nici o sumă pentru vânzare, iar suma menționată în contractul autentic a fost trecută fictiv, că defunctul i-a spus că vrea să încheie contractul de vânzare cumpărare pentru aparență, că a participat la discuția dintre defunctul vânzător și reclamanți, însă nu își mai amintește toate detaliile discuției.
Martorul C. S. a arătat că a asistat la o discuție între defunct și reclamant, din cuprinsul căreia a înțeles să defunctul dorea să locuiască cu reclamantul, că aceștia doar să încheie un act fictiv pe care să nu le afecteze pe nici una dintre părți,că s-a pus problema unei donații, apoi s-a discutat despre un act de vânzare cumpărare, că defunctul i-ar fi spus reclamantului că ar dori să aibă ceva pe numele lui.
Martora H. E. a arătat că a aflat de încheierea contractului de la reclamant și că din punctul său de vedere contractul a fost încheiat formal.
Instanța a apreciat că aceste relatări nu sunt relevante pe fondul cauzei, întrucât nu se coroborează cu susținerile reclamanților, care au arătat că motivul încheierii contractului a fost acela că defunctul dorea să obțină cetățenia română și pentru aceasta trebuia să dovedească faptul că deține bunuri imobile.
Depozițiile martorilor nu au oferit explicații pentru mai multe aspecte.
Astfel, dacă vânzarea din data de 19.10.2004, nu a fost reală, reclamantul Ș. A. S. nu are nici o explicație pentru faptul că în anul 2006, a promovat o acțiune de partaj iar în anul 2009, în interogatoriul ce i s-a luat cu ocazia soluționării dosarului nr._ ,având ca obiect partaj, a arătat că masa de partajat se compune din suprafața de 250 mp teren. Aceste aspecte au fost reținute de instanță pe baza sentinței nr98/20 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul nr._ .
De asemenea, reclamanții nu au nici o explicație pentru faptul că, în contract s-a prevăzut o sumă de bani considerabilă ca și preț, respectiv_ lei.
Împrejurarea că reclamanții au așteptat 7 ani pentru a promova acțiunea în nulitate, coroborată cu împrejurarea că în anul 2006 reclamantul Ș. A. S. a promovat o acțiune pentru partajul averii succesorale după defunctul cumpărător, este de natură să formeze convingerea instanței că părțile au încheiat contractul cu scopul de a vinde, respectiv de a cumpăra imobilul ce a format obiectul acesteia, aspect față de care acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții A. Ș. S. și A. Ș. M. criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, au arătat că instanța de fond nu a aplicat disp.art.225 Cod procedură civilă deși au fost îndeplinite toate condițiile în acest sens. Au susținut că deși au solicitat proba cu interogatoriul pîrîților Ș. A. M., T. L., A. Ș. S. și T. D., probă care a fost admisă, la două termene au prezentat interogatoriile, însă părțile care trebuiau interogate nu s-au prezentat în instanță și nici nu au invocat vreun motiv în acest sens, iar instanța de fond nu a motivat cauza pentru care nu a aplicat dispozițiile legale sus-menționate, considerînd că acestea sînt imperative și reprezintă un început de dovadă scrisă în favoarea reclamanților față de susținerile lor din acțiune.
Al doilea motiv de recurs invocat de reclamanți este faptul că instanța de fond a înlăturat susținerile pîrîților A. I., A. Ș. A., A. Ș. I., C. E., V. E. și A. Ș. D. fără nici un motiv temeinic. Aceștia au depus la dosarul cauzei întîmpinări prin care au recunoscut că actul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr.3338 din 19 octombrie 2004 a fost întocmit în mod formal, precum și faptul că inițial, toți moștenitorii defuntului Ș. A. A. au fost în înțelegere sub acest aspect, fiind cunoscut că terenul și construcțiile edificate pe teren aparțin reclamanților recurenți. Acest lucru explică atitudinea prim-reclamantului, care a promovat o acțiune de partaj succesoral privind averea defunctului Ș. A. A., care urma să-i revină fără plata vreunei sulte pentru ceilalți moștenitori, situație în care nu mai era necesar să promoveze diverse acțiuni judecătorești prin care să demonstreze că bunurile respective nu făceau parte din masa de partajat după defunct.
Întrucît pîrîții Ș. A. M., T. L., A. Ș. S. și T. D. nu au respectat termenii înțelegerii, recurentul a renunțat la acțiune.
În considerentele sentinței recurate, instanța de fond a interpretat că poziția pîrîților care au fost de acord cu admiterea acțiunii, exprimată prin întîmpinări, nu are caracterul de a răsturna prezumția de existență a cauzei la încheierea contractului de vînzare-cumpărare pentru motivul că ei nu au avut de unde să cunoască motivele părților la încheierea contractului.
Consideră motivarea ca fiind subiectivă, tendențioasă și lipsită de suport probator.
Pîrîții care au arătat că actul de vînzare-cumpărare al terenului a avut un caracter formal, că terenul și construcțiile edificate pe teren aparțin recurenților; sînt frați, surori sau nepoți de la frații defunctului Ș. A. A., care locuiesc în Cîmpulung Moldovenesc unde și-a petrecut defunctul cea mai mare parte a timpului în ultimii ani de viață, fiind persoane cu care acesta a avut o relație de familie foarte apropiată și care l-au și moștenit, conform certificatului de moștenitor.
Aceștia nu pot fi suspectați de vreun interes ascuns în cauză, pentru că au avut această atitudine în toate procesele, iar pe de altă parte, prin această atitudine ei recunosc că nu pot avea pretenții să primească cote părți din bunuri care nu au aparținut defunctului Ș. A. A., pe care îl moștenesc. Au susținut recurenții că nici o probă administrată în cauză nu demonstrează că pîrîții nu au cunoscut despre caracterul formal al contractului de vînzare-cumpărare al terenului, astfel cum au afirmat în întîmpinări, astfel cum motivează instanța de fond și nici instanța nu-și bazează această susținere pe un suport probator, aspect care conduce la concluzia că instanța de fond a înlăturat poziția acestora din contextul probelor care pledau pentru admiterea acțiunii, fără nici o justificare legală.
Al treilea motiv de recurs invocat de reclamanți este acela că instanța de fond nu a interpretat în nici un mod înscrisurile depuse de către reclamanții recurenți la dosarul cauzei, la filele 208-250. Au susținut că în esență prin înscrisurile respective au probat faptul că defunctul a folosit importante sume de bani pentru construirea unei biserici și că pe terenul obiect al contractului de vînzare-cumpărare în litigiu, reclamanții recurenți au edificat construcții cu sume de bani personale. Contrar susținerilor pîrîților Ș. A. M., T. L. și T. D., s-a demonstrat că sumele de bani care au fost ridicate din conturile bancare aparținînd defunctului nu au fost folosite de către recurenți pentru a edifica construcții pentru defunct pe terenul care ar fi fost cumpărat de acesta, ci pentru ctitoria bisericii. Deși instanța de fond reține că au depus aceste înscrisuri cu titlu de probe în dosarul cauzei nu le analizează în nici un mod, prejudiciindu-i în acest mod de probe care le sînt favorabile și care susțin caracterul formal al contractului de vînzare-cumpărare al terenului.
În motivul patru de recurs reclamanții au arătat că instanța de fond a înlăturat ca fiind irelevante în cauză aspecte care consideră ei că puteau conduce la concluzia caracterului formal al contractului de vînzare-cumpărare al terenului. Astfel, instanța de fond interpretează că lipsa înscrierii în CF a dreptului de proprietate asupra terenului pe numele defunctului nu este de natură să demonstreze vreun aspect legat de contractul de vînzare-cumpărare. Consideră recurenții, însă, că pasivitatea defunctului în ceea ce privește înscrierea sa cu dreptul de proprietate asupra terenului în CF este de natură să demonstreze că nu a dorit să facă publică transmisiunea dreptului de proprietate, fiind o situație care în corelație cu celelalte probe poate contribui la interpretarea caracterului formal al contractului de vînzare-cumpărare. Pentru aceeași interpretare pledează și faptul că defunctul nu s-a preocupat în nici un mod să facă cunoscut autorităților competente faptul că a fost operat un transfer și al autorizației de construire al casei pe terenul obiect al contractului de vînzare-cumpărare.
În motivul cinci de recurs reclamanții au arătat că instanța de fond nu a interpretat declarațiile martorilor audiați în cauză, la cererea lor, astfel cum prevăd dispozițiile legale în această materie, aplicînd dispoziții legale străine acestei cauze. Susțin recurenții că instanța de fond califică declarațiile martorilor ca fiind „neverosimile” și ca „nefiind de natură să răstoarne prezumția prev.de art.972 Cod civil”. În primul rînd, arată recurenții că toți martorii audiați în cauză s-au referit doar la situații pe care le cunoșteau din discuțiile pe care aceștia le-au avut cu defunctul sau pe care le-au auzit din discuțiile pe care le purta defunctul cu prim-reclamantul. Nici o probă administrată în cauză nu demonstrează că declarațiile martorilor au fost nesincere, pentru a fi înlăturate ca atare. Nici o probă administrată nu a demonstrat că declarațiile martorilor sînt „neverosimile” deoarece acestea nu s-au referit la situații, care în genere, ar fi fost de natură a fi incredibile iar instanța de fond nu exemplifică de ce ar fi fost neverosimile declarațiile martorilor, de ce califică declarațiile acestora ca fiind „un scenariu”, cînd de fapt, fiecare dintre ei aduce cîte un argument pentru încheierea, în mod formal, a contractului de vînzare-cumpărare. Au susținut recurenții că analizînd aceste argumente la care se referă martorii se va observa că ele sînt foarte credibile, în raport cu vîrsta și credibilitatea defunctului Ș. A. A.. Instanța de fond se referă la faptul că declarațiile martorilor nu au răsturnat prezumția prev. de art.972 Cod civil însă aceste dispoziții nu reglementează nici o prezumție de existență a cauzei unui contract de vînzare-cumpărare, textul referindu-se la transmisiunea bunurilor mobile.
În cel de-al șaselea motiv de recurs, reclamanții au invocat că instanța de fond a ignorat toate probele administrate, a căror interpretare corectă trebuia să conducă la concluzia încheierii contractului de vînzare-cumpărare în mod fictiv, fără cauză, conform art.948 alin.4 și 966 Cod civil, prezumția de existență a cauzei fiind răsturnată.
Pentru aceste motive expuse, reclamanții au solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței civile nr. 106 din 30 ianuarie 2012 și în fond, admiterea acțiunii.
În cauză pîrîții T. L. și T. D., prin întîmpinarea și concluziile scrise depuse la dosar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prim motivele de recurs invocate ce se subscriu disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile legale aplicabile sau reproșurile aduse instanței de fond, pentru considerațiile ce urmează, tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat, a cărei analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt, la pronunțarea unei hotărîri legale și temeinice care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.
Așa cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speță tema pretențiilor și a probațiunii vizează să se constate nulitatea absolută a contractului de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 3338 din 19 octombrie 2004 la Biroul Notarului Public „H. I. S.”, pentru lipsa cauzei, conform art.948 al.4 și art.966 Cod civil.
Referitor la primul motiv de recurs tribunalul reține că în practica judiciară s-a statuat faptul că prevederile art.225 Cod procedură civilă nu impun instanței ci lasă la libera ei apreciere stabilită prin raportare la toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, dacă se impune să dea refuzului de a răspunde la interogatoriu sau nu se înfățișează, valoarea unei mărturisiri depline sau doar a unui început de dovadă scrisă, ori, după caz nici o asemenea valoare.
Proba cu interogatoriul nu este una absolută. Se poate întîmpla ca partea chemată la interogatoriu să refuze, fără motive temeinice, să răspundă la interogatoriu, sau nu se înfățișează. În toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va fi socotit ca un început de dovadă scrisă ce urmează a fi completat cu alte probe. Rămîne la aprecierea instanței să acorde valoare de mărturisire deplină atitudinii unei părți de a absenta de la interogatoriu.
În speță prima instanță nu a dat eficiență prev.art.225 Cod procedură civilă în mod corect întrucît prezumata recunoaștere a pretențiilor reclamanților recurenți dedusă din absența pîrîților intimați la interogatoriu nu se coroborează cu alte probe din dosar, aceștia avînd o atitudine clară de respingere a pretențiilor reclamanților recurenți.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, tribunalul constată că prima instanță a înlăturat în mod corect declarațiile pîrîților A. I., A. Ș. A., A. Ș. I., C. E., V. E. și A. Ș. D. întrucît aceștia au susținut contrariul declarațiilor acelorași pîrîți din dosarul civil nr._ al Judecătoriei C-lung Moldovenesc. La data de 6 decembrie 2006, respectiv 26 decembrie 2006, toți aceștia, avînd calitatea de pîrîți au declarat faptul că din masa succesorală rămasă după defunctul A. Ș. A., fac parte terenul de 250 m.p. și o casă situate în Cîmpulung Moldovenesc ., jud.Suceava și o mașină marca AUDI înmatriculată sub nr._, fiecare renunțînd la partea care i se cuvine în favoarea reclamantului recurent A. Ș. S. (f.54,56,58,60,62,63).
Tribunalul mai constată că la interogatoriul luat reclamantului recurent A. Ș. S., în ședința publică din 20 mai 2009, (avînd calitatea de pîrît în dosar nr._ al Judecătoriei C-lung Moldovenesc), acesta a declarat că „este adevărat că potrivit contractului de vînzare-cumpărare din 19 octombrie 2004 i-am vîndut defunctului Ș. A. A. suprafața de 250 m.p. teren și sub acest aspect nu am nici un fel de obiecțiuni …Prin urmare solicit să se includă la masa de partajat doar suprafața de 250 m.p. Așa fiind solicit să-mi fie atribuită mie această suprafață, iar eu să despăgubesc pe celelalte părți cu cota ce li se cuvine”.
Reclamantul recurent a manifestat aceeași recunoaștere a validității contractului încheiat prin însăși acțiunea redactată prin avocat, înregistrată la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc sub nr._, prin care a solicitat să se constate că din masa succesorală face parte suprafața de 250 m.p. identică cu . din CF 8381 Cîmpulung Moldovenesc, împreună cu una casă, cu care a solicitat să fie intabulat.
Din analiza acestor declarații făcute în scris sau verbal în fața instanței, rezultă că acestea au puterea unor înscrisuri autentice și nu pot fi răsturnate prin declarații de martori.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs apreciază tribunalul că, instanța de fond nu a fost învestită să cerceteze cine a construit casa care se află pe terenul ce face obiectul prezentei cauze, iar aspectele invocate au fost cercetate de către instanță în dosar nr._ și nr._, ambele ale Judecătoriei C-lung Moldovenesc, conexate, așa cum rezultă din sentința civilă nr.1311 pronunțată la data de 9 noiembrie 2011.
Referitor la motivul patru de recurs, tribunalul constată că dispozițiile Legii nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară respectă regula consensualismului, potrivit căreia drepturile reale se constituie și se transmit între părți la data încheierii contractului. Înscrierea în cartea funciară este prevăzută numai pentru opozabilitatea drepturilor față de terți, astfel că legea nu mai prevede efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară (a se vedea în acest sens decizia nr.7246/27 septembrie 2005 a Î.C.C.J.).
Potrivit disp.art.1295 Cod civil, vînzarea este un contract consensual, „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător în privința vînzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat”.
Faptul că defunctul nu a făcut demersuri pentru a fi luat în evidență la autoritățile locale, respectiv Direcția de Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Cîmpulung Moldovenesc nu atrage sancțiunea nulității contractului de vînzare-cumpărare încheiat între părți.
Referitor la motivul cinci de recurs, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că declarațiile martorilor audiați la cererea reclamanților recurenți, nu sînt relevante întrucît nu se coroborează cu susținerile acestora, care au arătat că motivele încheierii contractului ar fi fost acelea că defunctul dorea să obțină cetățenia română și pentru aceasta trebuia să dovedească faptul că deține bunuri imobile.
De altfel, această susținere a fost infirmată de înscrisurile aflate la dosar, întrucît defunctul Ș. A. A. deținea calitatea de cetățean român, conform cărții de identitate .-Nr._, eliberată de către Secția nr.1 de Poliție a municipiului București la data de 4 iunie 2004, cu care acesta s-a legitimat în fața notarului H. I. S. (a se vedea fila 16 verso din dosarul instanței de fond).
Referitor la cel de al șaselea motiv de recurs, din examinarea probelor aflate la dosar tribunalul reține că defunctul avea o situație financiară foarte bună, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.138 din 28 iulie 2006 (fila 154), extrasul de cont (f.186) – existînd în cont suma de 134.618,20 USD, adresa nr.2 din 20 ianuarie 2012 emisă de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților – P. „Nașterea Maicii Domnului”, Cîmpulung Moldovenesc, jud.Suceava și înscrisurile anexă (filele 207-250 dosar), fiind finanțatorul exclusiv al Bisericii „Izvorul Tămăduirii”, înscrisurile depuse de B.C.R. (filele 127-134 dosar). Astfel, este exclus ca defunctul să nu fi achitat prețul terenului și a autorizației de construire nr.100 din 15 octombrie 2004 eliberată de Primăria Cîmpulung Moldovenesc .
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept prezentate mai sus, tribunalul în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanți, iar în temeiul art.274 Cod procedură civilă aceștia vor fi obligați în solidar să achite pîrîtelor-intimate T. L. și T. D. suma de 2200,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs justificate prin chitanțele depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. Ș. S. și A. Ș. M., din mun.Cîmpulung Moldovenesc ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.106 din 30 ianuarie 2012 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții A. L., A. Ș. P., A. Ș. M., A. Ș. A., A. Ș. V., T. L., T. D., A. Ș. M., A. I. – decedat moștenitori fiind A. Ș. A., A. Ș. D., A. Ș. I., C. E., Ș. A. S. și V. E..
Dispune obligarea în solidar a reclamanților-recurenți A. Ș. S. și A. Ș. M. să achite pîrîtelor-intimate T. L. și T. D. suma de 2200,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. P. T.
Red. S.A.
Jud.fond – V. L.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 25 martie 2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2652/2013. Tribunalul SUCEAVA | Uzucapiune. Decizia nr. 645/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
