Uzucapiune. Decizia nr. 645/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 600/285/2012
Dosar nr._ Uzucapiune
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 645
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5 MARTIE 2013
PREȘEDINTE: S. A.
JUDECĂTOR: V. E. L.
JUDECĂTOR: C. L.
GREFIER: S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamantul J. G., împotriva sentinței civile nr. 1795 din data de 25 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind pârâta ., legal reprezentată prin primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat Evuleț F., ce substituie pe avocat Evuleț S., pentru reclamantul-recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul reclamantului-recurent depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituie, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 86 lei, timbru judiciar de 3 lei, adeverința nr. 200/30 ianuarie 2013 eliberată de către Primăria comunei B., județul Suceava, certificat fiscal, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind formulate alte cereri, invocate alte excepții și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului-recurent solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii, cu precizarea că din adeverința depusă la dosar la acest termen de judecată rezultă că imobilul a fost edificat în anul 1990.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 27 ianuarie 2012 sub nr._, reclamantul J. G., în contradictoriu cu pârâta . instanței să constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 2729 mp. teren și casa cu anexe de la nr.295 din ..
În motivare a arătat că din adeverința nr.116 din 15 ianuarie 2012 eliberată de Primăria comunei B. rezultă că este înscris cu imobilul casă de locuit cu anexe gospodărești și terenul aferent, în registrul agricol în vol.7, poziția 27. Casa cu anexele gospodărești de la nr. 295 a fost construită de el, de peste 40 de ani, data de la care și terenul a fost în posesia sa.
A mai arătat reclamantul că din planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de inginer T. P., rezultă că terenul este în suprafață de 2729 m.p. identic cu p.v. 465 și p.f.137/2, înscris în C.F. nr._ a comunei cadastrale B..
A precizat, de asemenea, că terenul este îngrădit, limitele proprietății nu s-au modificat de-a lungul timpului și nu sunt discuții între vecinii de parcelă.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Legal citată, pârâta . primar, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1795 din data de 25 aprilie 2012, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul J. G., în contradictoriu cu pârâta . primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de T. P., persoană fizică autorizată în lucrări de cadastru, geodezie și cartografie, a fost identificată suprafața de 2729 mp teren, dispusă în parcelele de 265 mp curți-construcții, afectată de construcțiile notate C1-casă, C2-magazie și C3-magazie, respectiv 2464 mp arabil, situată în intravilanul comunei V., reclamantul pretinzând că este identică cu p.v. 465 cu casă și p.f. 137/2, înscrise în CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.536), cu proprietari tabulari J. V. a lui A., J. Trifilia, J. Isak și J. E., decedați, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, respectiv adeverinței eliberată de Primăria comunei B. - pentru J. V., fără ca reclamantul să se judece în contradictoriu cu moștenitorii legali sau testamentari ai acestora.
Prin decizia nr. LXXXVI (86) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 decembrie 2007 în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului –Lege nr.115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi,respectiv ale Decretului Lege nr. 115/1938.
Art. 28 din Decretul Lege pentru uzucapiunea extratabulară prevede că cel ce a posedat un bun imobil în condițiile legii, timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, poate cere intabularea dreptului în favoarea sa în temeiul uzucapiunii.
Ca efect al cooperativizării agriculturii, proces început din anul 1949 și finalizat în anul 1962, terenurile agricole au intrat ope legis în patrimoniul cooperativei agricole de producție, foștii proprietari sau moștenitorii acestora având deschisă procedura specială instituită prin Legea nr. 18/1991 pentru a obține stabilirea dreptului de proprietate, prin reconstituire, de asemenea și pentru terenurile din intravilan afectate de construcții și grădina se urmează aceeași procedură pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate conform art. 23 din Legea nr.18/1991.
Deși cu depozițiile de martori a fost probată exercitarea posesiei în cadrul termenului prevăzut de lege, această posesie este viciată prin precaritate, conform art.1853 cod civil din anul 1864, căci stăpânirea materială a terenului s-a făcut cu îngăduința autorităților administrației locale, în condițiile în care reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 9 și următoarele din Legea nr. 18/1991 pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate – a solicitat și a obținut reconstituirea pentru suprafața de 057 ha teren în extravilan – iar terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public, conform art. 26 al. 1 din Lege.
Reclamantul nu a făcut dovada certă că pe terenul în litigiu a construit casa cu anexe, în lipsa unei autorizații de construire, nu a depus nici fila din registrul agricol aferent perioadei în care a susținut că a dat în folosință construcțiile, în care ar fi trebuit să se regăsească declarate imobilele, anul edificării fiecăruia, de altfel martorii au declarat că gospodăria a fost construită de ascendenții săi, iar în ipoteza în care reclamantul ar fi construit el, așa cum a susținut în petitul acțiunii, în urmă cu 40 de ani, pe un teren ce a făcut obiectul preluării sau predării în cooperativă de la un terț, ar fi fost îndrituit la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului ocupat și aferent în condițiile art.24 din Legea nr. 18/1991.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a respins acțiunea civilă, ca nefondată.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs reclamantul în data de 6 iulie 2012 prin care a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței civile atacate și pe fond admiterea acțiunii privind constatarea dreptului de proprietate, prin uzucapiune asupra suprafeței de 2729 mp teren, iar ca efect al accesiunii imobiliare să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra casei cu anexe de la nr. 295 din .> În motivare a arătat că a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate pentru suprafața de 2729 mp teren, și să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției edificată pe acest teren respectiv casa cu anexe de la nr. 295 din ..
Din planul de amplasament si delimitare a imobilului întocmit de ing. T. P., rezultă ca terenul este în suprafață de 2729 mp. identic cu pv. 465 si pf 137/2 înscris in CF nr._ a comunei cadastrale B.. Pe acest teren este amplasată o casă edificată de autorii săi și reconstruită de el, aspect ce rezultă din probele administrate în cauză. Atât el, cât și autorii săi au figurat înscriși în evidențele autorității locale cu imobilul în litigiu, plătind toate impozitele si taxele aferente, ca niște proprietari adevărați. Din adeverința nr. 1472 din data de 6 iulie 2012 emisă de Primăria comunei B. rezultă că locuința este în suprafață de 40 mp și este dată în folosință din anul 1900. A precizat că terenul este îngrădit, limitele proprietății nu s-au modificat de-a lungul timpului, nefiind discuții între vecinii de parcelă.
Așadar, a solicitat a se reține că dobândirea dreptului de proprietate se poate realiza dacă posesia a durat 30 ani și dacă a avut loc o intervertire publică a detenției precare in posesie.
În cauză, aceste două condiții sunt îndeplinite, rezultând din următoarele împrejurări:
Atât reclamantul, cat si autorii săi a stăpânit terenul și casa de peste 30 ani (fapt relatat de martori și din adeverința nr. 1472/06.07.2012).
Reclamantul a înscris imobilul în rolul său fiscal, pentru care a plătit impozit. Astfel că, rezultă manifestarea neîndoielnică a reclamantului de a se comporta ca titular exclusiv a dreptului de proprietate.
În susținerea acțiunii a invocat Decizia nr. IV din 16.01.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul - lege nr. 1/1989 și Decretul - lege nr. 9/1989, posesorii acestor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
Terenurile la care se refera reglementările din legile nr. 58/1974 si nr. 59/1974 și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private, ele nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere și dobândire a lor, astfel că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripției.
A apreciat că nu are relevanță faptul că nu a urmat procedura prevăzută de art. 9 și următoarele din Legea nr. 18/1991 pentru a reține reconstituirea dreptului de proprietate (așa cum a reținut instanța de fond), atâta timp cât uzucapiunea de 30 de ani este prevăzută în mod expres de lege. De asemenea, nu are relevanță dacă terenul în cauză intră sau nu sub incidența dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 18/1991, atâta timp cât posesia unui imobil se prelungește pe o anumită perioadă, în anumite condiții impuse de lege, acest fapt nu rămâne fără consecințe juridice, cea mai importantă fiind aceea că la epuizarea termenului, această stare de fapt duce la nașterea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul persoanei care a avut posesia utilă a acestuia.
Legal citată, pârâta-intimată . nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentanți în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat în cauză.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:â
După cum rezultă din dispozițiile art. 82 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
Deși cererea de chemare în judecată a fost introdusă în data de 27 ianuarie 2012, reclamantul-recurent invocă faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 2729 mp teren și casa cu anexe din . 40 de ani, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare de la data începerii posesiei.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a drepturilor reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege. Efect al posesiei, uzucapiunea presupune neapărat o posesie utilă, adică neatinsă de nici unul dintre viciile acesteia. Simpla detenție precară ori posesia viciată, oricât ar dura în timp, nu poate duce niciodată la uzucapiune.
După cum rezultă din adresa nr. 1006 din data de 23 aprilie 2012 a Primăriei comunei B., jud. Suceava, reclamantul-recurent a fost înscris la CAP încă din anul 1950, suprafața de 2729 mp făcând obiectul cooperativizării, aspect necontestat de reclamantul-recurent(f.21-ds. fond).
Or, ceea ce se cere în cauză este constatarea existenței unui drept - cel de proprietate, asupra unui imobil teren și casă, drept ce se pretinde a fi dobândit de către reclamantul-recurent ca efect al uzucapiunii. În speță, tribunalul observă că, în privința dreptului de proprietate privată pentru terenurile ce au făcut obiectul cooperativizarii sau preluării în orice mod de către stat sunt incidente imperativ dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000, ca legi speciale și derogatorii de la dispozițiile dreptului comun în materie.
. căreia se afla terenul în discuție a fost supusă cooperativizării, iar din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că au fost aplicate în privința terenurilor atât din intravilan, cât și din extravilan, prevederile legilor speciale de fond funciar, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor persoanelor îndreptățite.
În realitate, reclamantul-recurent nu are un drept de proprietate reconstituit pentru terenul curți construcții și stăpânește suprafața în discuție, 2729 mp teren intravilan, asupra căreia a solicitat constatarea existenței dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, ca urmare a îngăduinței autorităților locale.
Numai că, sub aspectul analizării probatoriului din dosar și a îndeplinirii cerințelor art. 1847 Cod civil privind posesia utilă, necesară pentru a uzucapa, se observă că, în ce privește chiar îndeplinirea cerințelor prevăzute de dreptul comun, reclamantul-recurent nu a exercitat o posesie utilă în sensul art. 1847 Cod civil asupra terenului în suprafață de 2729 mp, asupra căruia solicită constatarea dreptului de proprietate. Pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune se cere ca pe toată durata prevăzută de lege, 30 de ani conform art. 1890 Cod civil, să se exercite o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, prescripția achizitivă fiind o sancțiune prevăzută de legea civilă pentru proprietarul nediligent care se desesizează de bunul său pe o perioadă mare de timp.
Or, în cauză, s-a reținut corect faptul vicierii posesiei exercitate de către reclamantul- recurent, prin precaritate, aceasta nefiind public exercitată si sub nume de proprietar conform art. 1853 și art. 1856 Cod civil pe toată perioada cerută de lege, chiar în condițiile reținerii uzucapiunii extratabulare reglementate de art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, aspecte ce rezultă din probatoriul administrat in dosar, terenul fiind cooperativizat în perioada 1950-1989 și lucrat de membrii cooperativei agricole de producție, fiind ocupat. De altfel, chiar din depozițiile martorilor J. N. și J. I. reiese că suprafața în discuție a fost atribuită ca lot în folosința reclamantului de către cooperativa agricolă de producție din localitate, nefiind stăpânit public sub nume de proprietar, cum susține fără temei reclamantul-recurent.
În ce privește critica de nelegalitate adusă de recurent, tribunalul observă că acesta se referă la întreruperea cursului prescripției achizitive în perioada 1974-1989 ca efect al legilor de sistematizare a teritoriului urban și rural Legea nr.54/1974 și Legea nr.59/1974.
Nu se pune în discuție în cauză întreruperea cursului prescripției achizitive în perioada 1962-1989 sus menționată, întrucât, în realitate, reclamantul-recurent nu a exercitat o posesie utilă în sensul legii civile, ci o detenție precară a terenului, stăpânit de el în calitate de membru cooperator ca lot în folosință dat de CAP, pe perioada cooperativizării, posesia pretinsă de acesta fiind viciată prin precaritate.
Deși recurentul susține că în perioada cooperativizării, posesia exercitată a avut un caracter util, producând efectul achizitiv de proprietate asupra terenurilor, aceste aprecieri sunt simple alegații subiective, nedovedite în niciun fel în dosar, în materie stabilindu-se (prin decizie in interesul legii) numai neîntreruperea cursului termenului de prescripție achizitivă în perioada de aplicare a celor două legi nr. 54/1974 și nr. 59/1974, nicidecum și faptul exercitării de către orice cetățean a unei posesii utile asupra imobilelor ce au făcut obiectul respectivelor legi.
În aceste condiții, Decizia nr. IV din 16.01.2006 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție nu are relevanță în speță, atât timp cât posesia reclamantului-recurent exercitată pe toată perioada cooperativizării, este viciată, fiind una afectată de precaritate, și nu o posesie utilă, publică, sub nume de proprietar pe durata de 30 ani, astfel că nu poate fonda uzucapiunea de lungă durată.
Rezultă deci că în perioada cooperativizării, reclamantul-recurent nu a avut o posesie utilă asupra suprafeței de teren în litigiu, deoarece nu a exercitat-o sub nume de proprietar, ci a avut calitatea de detentor precar asupra suprafeței de teren în litigiu.
Pe de altă parte, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, în condițiile în care ar fi construit el casa și anexele pe suprafața de teren în litigiu ce i-ar fi fost atribuită de CAP, acesta avea deschisă calea procedurii de constituire a dreptului de proprietate reglementată de art. 24 din Legea nr. 18/1991 pentru o eventuală recunoaștere a dreptului său de proprietate, Legea nr. 18/1991 reglementând o procedură specială și prioritară față de modalitatea generală de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune, neavând relevanță faptul că a înscris terenul și casa în rolul său fiscal și că a plătit impozit.
Prin urmare, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamantul-recurent să poată dobândi dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu ca efect al prescripției achizitive de lungă durată, astfel încât acțiunea sa a fost respinsă în mod corect ca nefondată.
Cum nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamantul-recurent să dobândească dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2729 mp ca efect al uzucapiunii, nu se poate constata dreptul său de proprietate asupra construcțiilor, dată fiind prezumția simplă de proprietate asupra construcțiilor în favoarea proprietarului terenului prevăzută de art. 492 VCC, solicitarea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor ca urmare a accesiunii imobiliare fiind făcută de abia în recurs, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 al. 1 Cod pr. civilă care sunt aplicabile și în recurs, în primă instanță, reclamantul-recurent neindicând nici măcar temeiul de drept al cererii sale de chemare în judecată în primă instanță.
Cum instanța, în urma examinării cauzei sub toate aspectele conform art. 3041 Cod pr. civilă, nu a găsit vreun alt motiv de nelegalitate al hotărârii recurate iar cele invocate în cererea de recurs s-au dovedit a fi neîntemeiate, în temeiul art. 312 al.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D E C I DE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul J. G., domiciliat în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1795 din data de 25 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind ., prin primar, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. A. V. E. L. C. L.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.E.L.
Judecător fond P. G.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./05.04,.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 598/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2068/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
