Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1029/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1029/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 3321/227/2011
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1029
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: H. L.
Judecător: I. G.
Judecător: I. M.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol judecarea recursului declarat de către pârâta B. A. – prin mandatar I. E., împotriva sentinței civile nr. 1863 din data de 22 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimată fiind reclamantul B. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns mandatarul I. E. și avocat S. S., pentru pârâta recurentă și reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar au fost depusă, prin serviciul registratură, de către reclamanta intimată întâmpinare și de către apărătorul acesteia cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, motivat de faptul că acordă asistență juridică la Judecătoria Fălticeni.
Reclamanta intimată depune la dosar împuternicire avocațială și cererea formulată de către apărătorul său mai sus-menționată. schița terenurilor purtând ștampila Primăriei .> Avocat S. S., pentru pârâta recurentă, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 58 lei, timbru judiciar de 1,5 lei, pe care instanța le anulează, recursul fiind legal timbrat și arată că se opune solicitării apărătorului reclamantei intimate.
Instanța, având în vedere opoziția părții adverse, respinge cererea de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată formulată de către apărătorul reclamantei intimate.
Reclamanta intimată depune la dosar schița terenurilor purtând ștampila Primăriei .> Avocat S. S., pentru pârâta recurentă, arată că lasă la aprecierea instanței utilitatea înscrisului depus de către reclamanta intimată.
Instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisul depus la dosar de către reclamanta intimată, urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acestuia să fie avută în vedere în raport de celelalte înscrisuri de la dosar.
Avocat S. S., pentru pârâta recurentă, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta intimată arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acestuia.
Apărătorul pârâte recurente solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii pentru motivele expuse în scris, cu precizarea că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale care reglementează instituția acțiunii în revendicare și regimul probator al acestei acțiuni, motivând insuficient soluția de admitere a acțiunii, inițial reclamanta intimată a revendicat suprafața de 621 mp teren care face parte din cei 2844 mp teren, ulterior aceasta a solicitat obligarea pârâtei la predarea suprafeței de 362 mp teren, susținând că aceasta din urmă nu face dovada că terenul ar face parte din suprafața cu care a fost pusă în posesie, titlul reclamantei intimate este reprezentat de sentința civilă nr. 1282/2011 a Judecătoriei Fălticeni prin care a primit în lot terenul înscris în titlul de proprietate nr. 64/2007, titlu ce are la bază sentința civilă nr. 647/27 ianuarie 1995 a Judecătoriei Suceava prin care pârâtei recurente i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5400 mp, aceasta a fost pusă în posesie cu 2844 mp teren, diferența de 2554 mp nu s-a găsit în teren, astfel încât pârâta recurentă a renunțat la aceasta.
Arată că reclamanta promovând o acțiune în revendicare trebuia să dovedească care sunt limitele terenului potrivit punerii în posesie și faptul că pârâta recurentă a încălcat limitele terenului reclamantei intimate, terenul a fost deținut de către pârâta recurentă în limitele punerii în posesie, astfel că în mod greșit a fost obligată să predea cei 162 mp, având în vedere că în fapt identificarea s-a făcut prin raportare la limitele indicate de către reclamanta intimată și nu prin raportare la punerea în posesie.
Expertul a întocmit un supliment la raportul de expertiză în care a stabilit că de fapt reclamantei intimate îi lipsesc 763 mp deținuți de proprietarii terenurilor aflate în imediata vecinătate, 428 mp (parcelele) S5 și S2 ar fi deținuți de către pârâta recurentă și 335 mp (. deținuți de către un alt vecin, iar în final s-a tras concluzia că de fapt ocupă 428 mp din terenul reclamantei intimate, iar în ceea ce privește suprafața de 200 mp teren arată că aceasta nu este individualizată, astfel că hotărârea prime instanțe este imposibil de pus în executare, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului, cu precizarea că pârâta intimată îi ocupă o parte din terenul proprietatea sa, numitul V. ocupându-i pârâtei recurente o parte din teren.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 01.11.2011, privind reclamanta B. F., în contradictoriu cu pârâta B. A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 621 mp teren situat în intravilanul satului Hârtop și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că este proprietara suprafeței de 2844 mp teren situat în intravilanul satului la locul „C.”, conform sentinței civile nr.1282/30.05.2011 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni.
A mai arătat că terenul proprietatea sa se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei și că anterior pronunțării sentinței civile sus – menționată prin care s-a dispus partajarea bunurilor imobile rămase după defuncta sa mamă, tot ea a fost cea care a deținut terenul în suprafață de 2844 mp situat la locul „C.” și încă de pe atunci pârâta a deținut fără drept suprafața de 621 mp.
Reclamanta a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 563 din Noul Cod Civil.
Legal citată, pârâta nu a depus la dosar întâmpinare, însă prezentă în instanță aceasta a arătat că stăpânește la locul numit „C.” o suprafață de 0.50 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1355/1995 eliberat pe numele său și o altă suprafață de 0,50 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 894/1994 emis pe numele cumnatului său, O. A.,teren pe care-l deține de la acesta în baza unei înțelegeri verbale.
Nu a înțeles să-l indice pe acesta ca titular al dreptului de proprietate, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în contradictoriu cu ea (a se vedea încheierea de ședință din 16.12.2011 și 25.01.2012).
La termenul de judecată din 27.06.2012, reclamanta a formulat cerere de introducere în cauză a numitului V. G. în calitate de pârât solicitând obligarea acestuia de a-i lăsa liberă suprafața de 562 mp teren din parcele proprietatea sa situată la locul „C.”.
Citat în cauză acesta nu a fost de acord cu admiterea acestei cereri de introducere în cauză a altor persoane arătând că termenul de formulare a unei asemenea cereri a fost cu mult depășit.
Pusă în discuția părților această solicitare a pârâtului, a fost admisă constatându-se că această cerere a fost depusă după prima zi de înfățișare, așa cum prevăd dispozițiile art. 132-135 Cod procedură civilă, dispunându-se disjungerea acestuia cu formarea unei nou dosar (a se vedea încheierea de dezbatere).
Funcție de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză reclamanta și-a precizat cererea solicitând ca pârâta să fie obligată a-i lăsa liberă suprafața de 362 mp teren în loc de 621 mp cum solicitase inițial, motivat de faptul că în urma măsurătorilor efectuate de expert a reieșit că pârâta ocupă din . de 162 mp și încă 200 mp pentru care nu justifică dreptul de proprietate.
P. sentința civilă nr. 1863 din data de 22 octombrie 2012, Judecătoria Fălticeni a admis cererea precizată formulată de reclamanta B. F., în contradictoriu cu pârâta B. A. prin mandatar I. E., a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 362 mp teren identică cu . mp prezentată în anexa 1 a suplimentului la raportul de expertiză, de culoare roșie, pe aliniamentul 2-_-128-2 și parte din . galbenă hașurată, în suprafață de 200 mp, prezentată în anexa 1 a aceluiași supliment la raportul de expertiză și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1758 lei cheltuieli de judecată, iar statului să-i plătească cu același titlu suma de 840 lei reprezentând 50% din onorariu expert achitat de stat ca urmare a încheierii de ședință din 07.03.2012 privind acordare ajutor public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 69/08.08.2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei reclamantei pentru suprafața de 2844 mp teren arabil intravilan la locul „C.” pe raza localității Hârtop, teren ce potrivit sentinței civile nr. 1282/30.mai 2011 a judecătoriei Fălticeni, a fost dat în lotul reclamantei ca urmare a lichidării stării de indiviziune creată prin deschiderea succesiunii după autoarea acestuea B. M..
La baza emiterii acestui titlu de proprietate a stat sentința civilă nr. 647 /1995 a Judecătoriei Suceava, prin care defunctei B. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,54 ha teren la locul „C.”, coroborată cu procesul verbal de punere în posesie, potrivit căruia la locul respectiv s-a regăsit la măsurători din totalul celor 5400 mp doar suprafața de 2844 mp, motiv pentru care doar această suprafață a fost evidențiată și în titlul de proprietate nr. 64/2007.
În vecinătatea terenului reclamantei stăpânește teren pârâta B. A., în suprafață totală de 1 ha din care o suprafață de 0,50 ha este evidențiat în titlul de proprietate nr. 1355/1995, emise pe numele său diferența de 0,50 ha regăsindu-se în titlul de proprietate nr. 894/1994 eliberat pe numele cumnatului său O. A. și care i-a fost dat acestuia spre a –l folosi în baza unei înțelegeri verbale.
În urma măsurătorilor efectuate în teren de către expertul Scutar V., specialist în topografie - cadastru a rezultat că din suprafața totală de 2844 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 64/08.08.2007, coroborat cu procesul verbal de punere în posesie din 11.07.2007 (f.97 dosar), reclamanta, stăpânește doar 2081 mp teren identificată cu ._-_-_-_-_-103 colorată în albastru, din planul de situație anexat suplimentului la raportul de expertiză, diferența de suprafața de 763 mp fiind ocupată atât de pârâtă cât și de o altă persoană, C. E., vecină cu reclamanta.
Astfel, s-a constat că pârâta B. A., stăpânește întreaga suprafață de 5000 mp din titlul de proprietate nr. 894/1994 înscrisă în cartea funciară nr._ a . care aceasta o are de la titularul dreptului, O. A., suprafață identică cu . gri în planul de situație anexa 1 a suplimentului al raportului de expertiză, apoi mai stăpânește încă o suprafață de 5000 mp teren din titlul de proprietate nr. 1355/25.08.1995, înscrisă în cartea funciară nr._ a comunei cadastrale Hârtop,identică cu . galben din același plan de situație și încă o suprafață de 162 mp teren identică cu . roșu situată pe aliniamentul 2-_-128-2 din același plan de situație și care face parte din terenul proprietatea reclamantei.
Funcție de punerile în posesie ale părților s-a mai constatat că încă o suprafață de 266 mp identică cu . galben hașurat situată pe aliniamentul 2-_-_-_-120-2, ce excede suprafeței de 5000 mp înscrisă în titlul de proprietate emis pe numele pârâtei, dar care se suprapune peste terenul înscris în cartea funciară nr._ deschisă pe numele pârâtei, este ocupată tot de către aceasta, deși face parte din proprietatea reclamantei.
Așadar pârâta ocupă la locul litigiului toată suprafața de teren pentru care își justifică dreptul de proprietate conform titlurilor de proprietate anexate emise pe numele său și al cumnatului acestuia, dar și o parte din proprietatea reclamantei, respectiv 162 mp identică cu . mp identică cu . urmă suprafață fiind în mod eronat înscrisă în cartea funciară nr._ a . numele pârâtei.
Cum însă reclamanta, prin precizările la acțiune nu a înțeles să revendice suprafața totală ocupată de pârâtă fără drept din proprietatea sa așa cum a rezultat la măsurători, respectiv 428 mp (162 mp +266 mp) ci doar suprafața de 362 mp, în lumina principiului disponibilității procesului civil, instanța nu a putut acorda mai mult decât s-a cerut, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 480 și următoarele Cod civil, aplicabil în cauză conform prevederilor art. 6 alin 2 din Noul cod civil raportat la momentul ocupării terenului, instanța a admis cererea așa cum a fost precizată, obligând pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 362 mp teren identică cu . mp prezentată în anexa 1 a suplimentului la raport de expertiză, de culoare roșie, pe aliniamentul 2-_-128-2 și parte din . galbenă hașurată, în suprafață de 200 mp prezentată în anexa 1 a aceluiași supliment la raportul de expertiză.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată efectuate în cauză cu taxă de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, parte onorariu expert iar potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008 aceasta va fi obligată să plătească statului cheltuieli de judecată avansate, ca urmare a admiterii cererii de acordare ajutor public judiciar în favoarea reclamantei conform încheierii din 07.03.2012 dată în ședința camerei de consiliu.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta B. A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței cu consecința respingerii ca nefondată a acțiunii.
În motivare a arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale care reglementează instituția acțiunii în revendicare și regimul probator al acestei acțiuni, motivând insuficient soluția de admitere a acțiunii, încât această motivare lasă incertă baza legala a dispozitivului.
Suprafața de 200 mp (parte din S2) nu este individualizată ca atare în expertiză și supliment, acest teren putând fi amplasat oriunde în perimetrul suprafeței de 266 mp identificată prin culoare galbenă hașurată în Anexa 1 la supliment.
Reclamanta a revendicat inițial suprafața de 621 mp teren, care face parte din cei 2.844 mp „C.” evidențiați în TP 64/08.08.2007 (fila 8) și pe care i-a primit cu titlu de partaj după def. B. M. în baza S.C. nr. 1282/30.05.2011 a Judecătoriei Fălticeni (fila 6).
P. notele de concluzii (fila 128), în condițiile în care oral, cu prilejul dezbaterilor, se solicită doar admiterea acțiunii (a se vedea încheierea de dezbateri din 11.10.2012), apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii de chemare în judecată, în parte, în sensul obligării subsemnatei la predarea suprafeței de 362 mp „C.”, din care 162 mp ar fi deținuți de ea fără acte de proprietate din terenul lui B. F., iar 200 mp ar fi deținuți cu depășirea limitelor terenului pentru care a făcut dovada dreptului de proprietate cu extras din R.A. 1959-1962 (astfel, se pretinde că deși în TP 1355/1995 figurează la locul în litigiu 5.000 mp, potrivit registrelor agricole anterioare cooperativizării figurez doar cu 4.800 mp, încât doar în limita acestui din urmă teren justific posesia asupra terenului deținut la locul în litigiu).
Instanța de fond a reținut că în raport de concluziile raportului de expertiză topo rezultă că deține din terenul pus în posesie reclamantei 162 mp (. mp (. urmă parcelă fiind în mod eronat înscrisă în cartea funciară nr._ a corn. cad. Hîrtop pe numele pârâtei, total 428 mp, însă, față de precizările reclamantei, care nu a înțeles să revendice decât 362 mp, în lumina principiului disponibilității și cum nu poate acorda mai mult decât s-a cerut, admite acțiunea în limita celor 362 mp.
Titlul reclamantei este reprezentat de S.C. nr. 1282/30.05.2011 a Judecătoriei Fălticeni, prin care în urma tranzacției între moștenitorii def. B. M., B. F. primește în lot suprafața de 2.844 mp la „C.” înscrisă în TP 64/08.08.2007.
Acest titlu de proprietate are la bază S.C. nr. 647/27.01.1995 a Judecătoriei Suceava, prin care lui B. M. i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,54 ha teren agricol situat la locul numit „C.” pe raza corn. Preutești, care provine de la părinții săi cu titlu de zestre și care nu a fost trecut în registrul agricol.
La 11.07.2007 B. M. este pusă în posesie cu 2.844 mp, diferența de suprafață de 0,2554 ha neregăsindu-se în teren, încât aceasta nu mai are pretenții la ea (a se vedea nota de pe verso-ul fișei de la fila 40), dimensiunile acestui teren fiind de 9,00 ml lățime și 316 ml lungime.
La data de 02.09.2011 S.C. Wareso Prod S.R.L. întocmește un plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (fila 12) în care evidențiază amplasamentul celor 2.844 mp astfel: 315,72 ml pe latura dinspre C. E., 315,06 ml pe latura dinspre subsemnata, 8,5 ml pe latura dinspre drum și 9,01 ml pe latura dinspre drumul de exploatare, planul purtând mențiunea că 621 mp ar fi ocupați de G. A..
Potrivit raportului de expertiză Scutar V., „în urma măsurătorilor în teren pe limitele indicate de către reclamanta B. F.” s-a identificat suprafața SI, de 2.081 mp teren arabil, deținută de reclamantă. De asemenea, „reclamanta a identificat și indicat limitele suprafeței de 688 mp (S2 - 526 mp plus S5 - 162 mp) teren arabil pe care reclamanta consideră că pârâta B. A. 1-a ocupat abuziv din terenul său”, acest teren fiind evidențiat în planul de situație-anexă 1 la expertiză cu culoare galbenă și roșu hașurată.
În aceeași expertiză se reține că pârâta ocupă din terenul reclamantei suprafața S5 - 162 mp teren arabil - aliniamentul 2-_-128-2 (culoare roșie hașurat).
O primă concluzie care poate fi trasă din concluziile raportului de expertiză inițial întocmit este că suprafața pe care expertul o determină ca fiind deținută de ea din terenul reclamantei, individualizată în teren și configurată ca atare în schița-anexă la expertiză, este suprafața indicată de reclamantă ca făcând parte din terenul ale cărui limite tot reclamanta le-a arătat expertului.
În mod evident, în raport de această modalitate de identificare a terenului reclamantei, adică funcție de limitele dreptului de proprietate precizate de B. F., concluzia expertului nu poate sta la baza pronunțării unei hotărâri de admitere a acțiunii în revendicare în limita celor 162 mp teren.
Apoi, expertul întocmește suplimentul la raportul de expertiză, în care stabilește că de fapt reclamantei îi lipsesc 763 mp, deținuți de proprietarii terenurilor aflate în imediata vecinătate: 428 mp - aliniamentul_-_-_-_-120-2-118 ar fi deținuți de mine (. roșu și . galben cu puncte roșii), iar 335 mp - aliniamentul_-_-_-_ ar fi deținuți de C. E. (.> În final, se concluzionează că de fapt ocupă 428 mp din terenul reclamantei.
Numai că aceste concluzii aduc în discuție două chestiuni:
- dacă plusul deținut de ea - 162 mp poate fi pus obligatoriu pe seama minusului înregistrat de reclamantă;
- care sunt efectele înscrierii în cartea funciară pe numele său a dreptului de proprietate pentru cei 226 mp, .> Proba dreptului de proprietate, a cărei sarcină revine reclamantului, variază funcție de izvorul juridic pe care reclamantul își fundamentează acțiunea.
Invocând reclamanta dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de 2.844 mp de către antecesoarea sa în baza L. 18/1991, adică prin reconstituirea dreptului de proprietate și promovând o acțiune în revendicare, aceasta trebuia să dovedească: o dată, care sunt limitele acestui teren, potrivit punerii în posesie; a doua oară, că a încălcat limitele terenului reclamantei, astfel cum acestea au fost stabilite cu ocazia punerii în posesie a antecesoarei sale.
Or, expertiza identifică terenul reclamantei funcție de limitele indicate de aceasta și nu funcție de limitele punerii în posesie, după cum nu se precizează nimic legat de împrejurările în care a depășit aceste limite.
Practic, terenul pe care-l stăpânește la locul în litigiu a fost dintotdeauna deținut în limitele actuale ale posesiei, încât greșit a fost obligată a preda cei 162 mp. La fel de bine, minusul reclamat de B. F. se poate regăsi în terenul vecinului C. E..
Pe de altă parte, stabilind expertul că ocupă din terenul reclamantei cei 162 mp, acesta determină mai întâi limitele terenului pentru care justifică dreptul de proprietate - 5.000 mp potrivit TP 1355/25.08.1995 (fila 17), cu care este intabulată în CF_ Hîrtop în configurația care rezultă din planul cadastral arhivat la OCPI Suceava - fila 23 și 5.000 mp potrivit TP 894/04.04.1994 (fila 18), cu care O. A. este intabulat în CF_ Hîrtop în configurația care rezultă din planul cadastral arhivat la OCPI Suceava-fila 21.
Primul plan cadastral menționează că lățimile terenului de 5.000 mp sunt de 15,82 ml la drumul de exploatare și de 13,36 ml la DJ 208 C, iar al doilea plan cadastral menționează că lățimile terenului de 5.000 mp sunt de 15,82 ml la drumul de exploatare și de 16,42 ml la DJ 208 C.
Or, planul de situație-anexă la expertiză, la care se raportează instanța de fond, consemnează că terenul proprietatea sa are 14,39 ml la drumul de exploatare și 13,43 ml la DJ 208 C și că terenul pe care-1 deține în baza convenției cu O. A. măsoară 15,82 ml la drumul de exploatare și 16,37 ml la DJ 208 C, ceea ce este de natură să influențeze rezultatele măsurătorilor. Dacă amplasamentul de 1,00 ha ar fi fost identificat prin raportare la reperele cadastrale corecte, cu siguranță că altele ar fi fost concluziile expertului cu privire la limitele terenului deținut „în afara actelor de proprietate”.
P. urmare, modalitatea greșită de identificare a terenului său nu susține concluziile instanței de fond, care sunt greșite, pentru că pornesc de la premize greșite.
Pe de altă parte, instanța de fond o obligă a preda un teren în suprafață de 200 mp, parte din . este individualizat ca atare în expertiză și supliment, acest teren putând fi amplasat oriunde în perimetrul suprafeței de 266 mp identificată prin culoare galbenă hașurată în Anexa 1 la supliment și care face parte din suprafața întabulată pe numele ei.
Potrivit art. 20 al. 1 L. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
Potrivit art. 25 al. 1 L. 7/1996, înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor.
Potrivit art. 26. - (1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele.
In aceleași condiții sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești.
Titularul drepturilor dobândite prin modurile enumerate nu poate însă dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea funciară.
Potrivit art. 30 - (1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
Potrivit art. 31 - (1) Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.
(2) Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
Intabularea sa cu dreptul de proprietate asupra celor 5.000 mp s-a făcut în baza unui titlu de proprietate valabil, care nu a fost anulat sau modificat, încât limitele dreptului astfel înscris sunt opozabile reclamantei, care n-a cerut prealabil rectificarea cuprinsului CF_ Hîrtop, încât admiterea acțiunii în limita celor 200 mp este în mod evident greșită.
Așa fiind, solicită admiterea recursului și, pe fond, respingerea acțiunii, cu consecința înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată, plus că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, instanța de fond făcând greșit aplicarea disp. art. 276 C.pr.civ.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., rap. la art. 3041 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.
Reclamanta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă prezentă la dezbateri, a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de disp. art. 3041 Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță și-a întemeiat soluția pronunțată în cauză pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expert Scutar V. care a identificat terenurile proprietatea părților din proces, situate la locul numit „C.” pe raza . indicate de reclamanta B. F.” și de către „ mandatara pârâtei OIrimia E.”. De asemenea, tot reclamanta a identificat și indicat limitele suprafeței de 688 mp teren arabil cu privire la care consideră că a fost ocupat în mod abuziv de către pârâta B. A. (f. 80 și 81 dosar fond).
În condițiile în care terenurile proprietatea părților din proces au fost identificate de expert în modalitatea mai sus arătată și nu potrivit actelor de proprietate prezentate de părți, este evident că, concluziile raportului de expertiză nu pot sta la baza pronunțării unei hotărâri legale și temeinice în cauză, identificarea corectă a terenurilor fiind determinantă și hotărâtoare pentru soluționarea acțiunii în revendicare.
Un alt motiv de recurs îl constituie faptul că instanța admițând în parte acțiunea, a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 362 mp teren identică cu . mp și suprafața de 200 mp, parte din . 1 la suplimentul la raportul de expertiză, fără ca suprafața de 200 mp să fie individualizată în întregul parcelei S2, în suprafață totală de 266 mp (A se vedea planul de situație Anexa 1 la suplimentul la raportul de expertiză aflat la f. 83 dosar fond), astfel că hotărârea pronunțată, nu ar putea fi pusă în executare.
Așa fiind, tribunalul apreciază că fondul pricinii nu a fost complet cercetat, astfel că în baza art. 312 al. 5 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru refacerea raportului de expertiză și identificarea terenurilor conform actelor de proprietate prezentate de părți, proceselor verbale de punere în posesie și a schiței întocmite de Comisia locală de fond funciar.
Astfel, terenul reclamantei va fi identificat și măsurat conform titlului de proprietate nr. 64/8 august 2007 în care figurează înscrisă suprafața de 2844 mp teren situat intravilan la locul numit „C.” (f. 8 dosar fond), titlul de proprietate care a stat la baza pronunțării sentinței civile de partaj nr. 1282/30 mai 2011 a Judecătoriei Fălticeni, în temeiul căreia reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2844 mp situată la locul numit „C.” și a procesului verbal întocmit de Comisia comunală de fond funciar Hîrtop în baza căruia a fost emis titlul de proprietate nr. 64/2007.
În mod similar, terenul pârâtei va fi identificat de expert în baza titlului de proprietate nr. 1355/25 august 1995 emis în favoarea sa pentru suprafața de 5000 mp teren situat la „C.” și a procesului verbal întocmit de Comisia locală de fond funciar ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate, iar în cazul unei duble reconstituiri a dreptului de proprietate instanța urmează să stabilească titlul de proprietate preferabil, prin verificarea legalității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea părților.
Cu referire la observațiile pârâtei recurente privind aplicabilitatea în cauză a disp. art. 20 al. 1, 25, 26 al. 1, 30 al. 1 și 31 al. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, tribunalul arată că, în speță, înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei în CF, nu constituie un criteriu legal pentru stabilirea titlului preferabil și nici o condiție de admisibilitate a acțiunii reclamantei.
P. urmare, susținerile recurentei, în sensul că intabularea dreptului său de proprietate s-a făcut în baza unui titlu de proprietate valabil, ce nu a fost anulat sau modificat și de urmare, acțiunea în revendicare a reclamantei nu ar putea fi admisă întrucât nu a solicitat în prealabil rectificarea cuprinsului CF_ Hîrtop, nu sunt întemeiate, pretenția reclamantei urmând a fi analizată din perspectiva disp. art. 480 Cod civil care nu condiționează admiterea acțiunii în revendicare, de rectificarea prealabilă a CF.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta B. A. – prin mandatar I. E. – Hîrtop, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1863 din data de 22 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimată fiind reclamantul B. F., domiciliată în Hîrtop, jud. Suceava.
Casează sentința civilă nr. 1863/22 octombrie 2012 a Judecătoriei Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. L. I. G. I. M.
Grefier,
S. A.-M.
Red. I.G./Judecător fond P. M./Tehnored. S.A.M./2 ex./08.05.2013
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 109/2013. Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1070/2013.... → |
|---|
