Prestaţie tabulară. Decizia nr. 775/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 775/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 1129/206/2011*
Dosar nr._ - prestație tabulară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 775
Ședința publică din 19 martie 2013
Președinte-M. C.
Judecător- D. D.
Judecător-T. M.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții A. M. G. și G. A., ambii din mun.Cîmpulung Moldovenesc ..27, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1070 din 5 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind pârâtul C. M., din mun.Vatra Dornei ., ..A, . și intervenienta C. S., din mun.Vatra Dornei ., ..A, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. V. pentru reclamanții recurenți și avocat G. Ș. pentru intimați, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat B. V. pentru reclamanții recurenți, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 600 lei cu chitanța Nr._/2013, precizări, a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale.
Avocat G. Ș. pentru intimați, a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C-lung Moldovenesc sub nr._ din data de 15 aprilie 2011, reclamanții A. M.-G. și G. A. au chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând ca:
- să se constate că pârâtul le-a vândut printr-un înscris sub semnătură privată, numit „contract de vânzare cumpărare datat la 20.09.2005, un imobil situat în Municipiul Câmpulung Moldovenesc ..27, Jud.Suceava, imobil constând din . grădină de 412 mp din CF nr.475 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc și . pe aceasta de 38 mp, identică cu . din CF 475 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc;
- să se constate că acest înscris are caracterul unui antecontract de vânzare cumpărare și că promitentul vânzător nu s-a intabulat și a refuzat să încheie contractul autentic;
- să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare;
- să se dispună intabularea bunurilor care fac obiectul contractului, în mod succesiv, mai întâi pe numele pârâtului și apoi pe numele acestora;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că, la data de 20.09.2005 au încheiat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată cu pârâtul, prin care acesta le vindea un imobil constând dintr-o grădină și o parcelă teren-construcții de 40 mp pe care era amplasată o clădire (casă de locuit), imobile pe care pârâtul le dobândise prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2153 din 27.07.2000 la BNP N. R. din vatra Dornei.
Au arătat reclamanții că ulterior grădina fusese identificată cadastral cu . din CF 30.372 (provenită din conversia de pe hârtie a CF 475) a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc în suprafață de 412 mp, iar . din CF 168 fusese identificată cu ..188/1 din CF 475 în suprafață de 38 mp, divizată din p.f.346/1 din CF 475 Câmpulung Moldovenesc, vânzarea cumpărarea făcându-se în prezența martorilor Tanu V. și M. I. M., iar înscrisul fiind scris de vânzător, pârâtul C. M., semnat de către acesta, de cumpărători și de martorii indicați, urmând ca ulterior vânzătorul să depună toate diligențele pentru întocmirea documentelor necesare intabulării bunurilor și ulterior să se procedeze la perfectarea contractului autentic de vânzare cumpărare.
Au mai precizat reclamanții că vânzătorul nu a procedat la perfectarea contractului întrucât acesta s-a dovedit a fi de rea-credință, nu s-a ocupat de intabulare și a refuzat întocmirea și încheierea contractului autentic.
Pentru termenul de judecată din data de 20 mai 2011 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că cele relatate de reclamanți sunt nereale având în vedere că la solicitarea acestora, pentru a se soluționa pentru ei favorabil o cauză penală, au încheiat fictiv acel contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată fără a se face în fapt și vânzarea imobilului respectiv și că aceștia nu au achitat nici acel preț derizoriu precizat în contract.
A mai precizat pârâtul în întâmpinare că imobilul despre care se face vorbire în petitul acțiunii este proprietate comună în devălmășie a acestuia și a soției sale C. S. și că acesta nu putea fi vândut numai de către el.
S-a mai arătat de către pârât că reclamanții au invocat faptul că ar fi cumpărat acest imobil de la el și într-o altă cauză civilă care a format obiectul dosarului nr._ soluționat prin sentința civilă nr.215/8.02.2011 și că prin această sentință s-a respins cererea acestora și că sentința are „putere de lucru judecat” și că reclamanții nu mai pot formula o altă acțiune care are același obiect între aceleași părți, sens în care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 18 mai 2011 reclamanții au formulat cerere pentru ajutor public judiciar în sensul scutirii taxei judiciare de timbru în sumă de 1226 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, cerere care a fost admisă prin încheierea camerei de consiliu din data de 10 iunie 2011, reclamanții fiind scutiți de plata acestei taxe.
Pentru termenul de judecată din data de 17 iunie 2011 s-a formulat o cerere de intervenție de către numita C. S., care a fost introdusă în cauză la termenul din data de 8 iulie 2011.
Pentru termenul de judecată din data de 16.09.2011, pârâtul C. M. a depus la dosar precizări la întâmpinare prin care a invocat două excepții, și anume: excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea primei excepții, pârâtul a arătat, în esență, că bunul ce a format obiectul vânzării este unul comun, aspect față de care acțiunea trebuia promovată și față de soția sa.
În motivarea celei de-a doua excepții, pârâtul a arătat că nu deține în proprietate . care se face referire în actul sub semnătură privată, urmare a faptului că, prin sentința civilă nr. 215/08.02.2011, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, s-a stabilit că pârâtul, împreună cu soția sa, a dobândit în proprietate, conform contractului autentic nr. 2153 din data de 27.07.2000, parcelele nr. 188/1 și nr. 346/101 din CF 475 și nr. 168, a ..
Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.1070 din 5 octombrie 2012 a respins, ca nefondată, acțiunea, a admis cererea de intervenție și a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepțiile invocate, potrivit criteriului doctrinar al soluționării acestora în ordinea efectelor pe care acestea tind să le producă, instanța a apreciat ca fiind prioritară excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, invocată din oficiu, asupra căreia a reținut următoarele:
În fapt, prevalându-se de înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 6 din dosar, în care se consemnează că pârâtul le-a înstrăinat reclamanților imobilul identic cu grădina și . 40 mp, reclamanții au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Din lecturarea considerentelor cererii de chemare în judecată, care se coroborează cu înscrisul sub semnătură privată la care s-a făcut referire mai sus și cu contractul de vânzare cumpărare aflat la fila 7 din dosar, instanța reține că imobilul descris de către reclamanți în acțiune a fost dobândit de către pârât, împreună cu soția sa, C. S., prin cumpărare, ca bun comun, în anul 2005. .
În drept, instanța a reținut dispozițiile art. 47 cpc potrivit cărora: Mai multe persoane pot fi împreuna reclamante sau pârâte daca obiectul pricinii este un drept sau o obligație . sau obligațiile lor au aceeași cauza."
Este adevărat ca litisconsorțiul procesual este de regula unul facultativ, cadrul procesual civil fiind lăsat la aprecierea reclamantului, conform principiului disponibilității, însa luând în considerare obiectul prezentei acțiuni si efectele soluției pronunțate în cauza, instanța apreciază ca, în speța, litisconsortiul este unul obligatoriu.
Validarea vânzării, fiind un act de dispoziție, nu poate fi validată de instanță doar față de unul din coproprietari. Vânzarea nu poate fi făcută de unul dintre soți, fără consimțământul celuilalt soț. Astfel, în cazul în care aceasta are ca obiect bunuri imobile, se impune prezenta în proces a ambilor soți, nefiind aplicabila prezumția mandatului tacit reciproc, asigurându-se astfel posibilitatea punerii în executare efective a actului.
F. de aspectele concrete ale spetei, aceasta soluție este compatibila si cu jurisprudența CEDO în materia respectării dreptului de acces la instanța. Astfel, în cauza Golder vs. UK instanța europeana a statuat asupra faptului ca dreptul de acces la instanța nu este unul absolut, fiind prin însăși natura sa susceptibil de anumite limitări. Pentru a fi concordante cu dispozițiile art. 6 din CEDO, aceste limitări trebuie însa sa fie impuse de atingerea unui scop legitim si sa fie proporționale cu acesta. În cauza, obligativitatea introducerii în proces si a celui de al doilea coproprietar vizează un scop legitim, respectiv pronunțarea unei soluții unitare, susceptibile de executare silită si apte să asigure pe viitor siguranța si stabilitatea circuitului civil, fiind proporționala cu acesta, neinstituind în sarcina reclamanților o sarcina insurmontabila, mai ales că aceștia sunt în posesia contractului de vânzare aflat la fila 7 din dosar, din cuprinsul căruia au putut lua cunoștință de calitatea de bun comun a imobilului supus vânzării. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că părțile din prezenta cauză sunt rude și s-au mai judecat cu privire la acest imobil, dovadă fiind sentința depusă la dosar de reclamanți.
Reclamanții au declarat recurs împotriva sus-menționatei sentințe, iar prin Decizia nr. 1117/25 mai 2012, Tribunalul Suceava a admis recursul, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Suceava, a reținut, în esență, că, în speță nu este dată excepția admisă de instanța de fond, întrucât acțiunea reclamanților are un caracter strict personal și, dat fiind faptul că soția pârâtului nu a fost parte în convenția părților, aceasta nu trebuia să fie chemată în judecată.
A mai reținut instanța că, vânzarea unui bun aflat în coproprietate sau în devălmășie de către un singur coindivizar, fără acordul celorlalți, nu este nulă, ci este supusă unei condiții rezolutorii, ca bunul să nu cadă în lotul unui alt coproprietar la data partajului.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.06.2012, iar în conformitate cu disp. art. 95 din ROI, și ca urmare a respingerii cererii de abținere formulată de completul inițial investit, cauza a revenit spre soluționare aceluiași complet.
În rejudecare s-a încuviințat proba cu înscrisuri și testimonială, fiind audiați martorii Tanu V. și M. I..
În cadrul probei cu înscrisuri, pârâtul a depus la dosar, în copie, fișa fiscală pentru anul 2011.De asemenea, acesta a depus la dosar practică judiciară.
Intervenienta nu s-a prezentat în instanță însă a depus la dosar un memoriu (fila 26), prin care a arătat, în esență, că nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției a cărei validare s-a solicitat în prezenta cauză.
Analizând acțiunea formulată, prin prisma probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 969,art.968, art. 1073 și art. 1077 din vechiul cod civil (aplicabil în speță față de data încheierii convenției, conform art. 6 alin 2 și 3 din C. civ. ), instanța a reținut următoarele:
La data de 20.09.2005, reclamanții din prezenta cauză au încheiat cu pîrîtul o convenție intitulată “contract de vânzare-cumpărare” (fila 6), în care s-a consemnat că pârâtul a vîndut imobilul identic cu grădina și ., de 40 mp, reclamanților, în schimbul sumei de 3.000.000 lei.
Potrivit art. 5 alin. (2) din titlul X "Circulația juridica a terenurilor" al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005,și aplicabilă în speță față de data încheierii convenției, ; "In situația in care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competenta care poate pronunța o hotărâre care sa tina loc de contract."
Așadar, din analiza textului de lege sus citat rezultă, pe de o parte, că, condiția actului autentic în aceasta materie este ceruta pentru valabilitatea contractului( ad validitatem), iar, pe de altă parte, .pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, cu excepția consimțământului, care poate fi suplinit de instanță. De asemenea, este necesar ca partea care solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, să-și fi îndeplinit propriile obligații.
Convenția de care se prevalează reclamanții nu a avut ca efect transmiterea in patrimoniul reclamanților a dreptului de proprietate asupra imobilului teren ce face obiectul prezentei cauze, ci a generat doar un drept de creanța in patrimoniul acestora. Aceasta poate fi valorificată doar ca o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, care da dreptul promitenților comparatori sa ceara promitentului vânzător sa încheie actul în forma autentica sau, daca sunt îndeplinite cerințele prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, sã poate cere instanței judecătorești sã pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract
De asemenea, având în vedere că pârâtul nu era proprietar exclusiv al bunului, la momentul încheierii convenției, aceasta trebuie interpretată în sensul că pârâtul s-a obligat, implicit, să procure mai întâi bunul, știut fiind că o persoană se poate obliga la a vinde în viitor un bun care nu-i aparține (sau nu-i aparține în totalitate).
Analizând îndeplinirea propriilor obligații ale reclamanților, în calitate de promitenți cumpărători, instanța a reținut, din susținerile pârâtului, coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză, la solicitarea reclamanților(filele 15,16), că aceștia din urmă nu și-au îndeplinit obligația de plată a prețului, astfel că instanța nu poate suplini consimțământul pârâtului.
Nici chiar în ipoteza în care reclamanții ar fi făcut dovada plății prețului, instanța nu ar fi putut pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, aceasta deoarece, potrivit art. 35 din vechiul Cod al familiei, aplicabil În speță, pentru vânzarea unui bun imobil comun, se cere consimțământul ambilor soți.
Cum pârâtul era căsătorit la data încheierii convenției, rezultă faptul că ,la data încheierii acesteia, existau doi proprietari în devălmășie asupra imobilului, pârâtul nefiind singurul titular al dreptului de proprietate.
Cum perfectarea antecontractului de vânzare - cumpărare prin hotărâre judecătorească, presupune suplinirea consimțământului părții care s-a opus încheierii actului autentic de vânzare - cumpărare, și are drept consecință, transferul proprietății de la data rămânerii definitive a hotărârii, rezultă că în speță, admițându-se acest capăt de cerere, s-ar suplini și consimțământul soției la vânzare. Or, atât timp cât soția pârâtului nu s-a obligat să transmită în viitor, dreptul de proprietate, nefiind parte în antecontractul de vânzare – cumpărare și, de asemenea, pârâtul sau soția acestuia nu au promovat vreo acțiune pentru constatarea cotelor de proprietate, este evident că acțiunea nu poate fi admisă de instanță, fără a fi încălcat art. 35 Codul familiei, privitor la necesitatea existenței consimțământului ambilor soți, la înstrăinarea unui imobil bun comun.
S-a avut în vedere și faptul că soția pârâtului, respectiv intervenienta din prezenta cauză, nu a ratificat convenția a cărei anulare s-a solicitat, susținând, în considerentele cererii de intervenție, că nu și-a dat consimțământul la încheierea contractului.
Nu se poate invoca în cauză, nici principiul nemo auditum propriam turpitudinem allegans, întrucât reclamanții promitenți - cumpărători se află în culpă, neputându-se prevala de necunoașterea dispozițiilor legale (art. 35 alin. 2 Codul familiei, anterior menționat), întrucât au contractat doar cu un proprietar, iar pe de altă parte, pârâtul avea calitatea de proprietar la momentul încheierii convenției, dar nu era un proprietar exclusiv. De asemenea, aceștia nu ar putea susține că nu au cunoscut faptul că pârâtul era căsătorit, întrucât, anterior aceștia au vândut aceleași imobile părăului, în calitate de mandatari ai vânzătoarei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. M. G. și G. A. pentru motive de nelegalitate.
Au susținut că în mod eronat în rejudecare se reține lipsa consimțământului soției pârâtului, deoarece așa cum s-a arătat aceasta a confirmat tacit antecontractul încheiat între părți. Această motivare are strînsă legătură cu excepția reținută în primul ciclu procesual ceea ce denotă că nu s-a înțeles nimic din considerentele ce au stat la baza deciziei de casare care este ignorată total.
De asemenea, susținerea pârâtului că nu s-ar fi plătit prețul stipulat în contract este luată în seamă în mod eronat, crezându-l pe cuvânt, fără vreo dovadă palpabilă, bazându-se doar pe faptul că martorii nu-și mai amintesc acest aspect, fiind vorba de trecerea a 7 ani.
Cu toate că instanța a reținut că, contractul este scris și semnat de pârât cu mâna sa, iar în contract acesta menționează în mod expres cu scrisul său suma și faptul că; citez: „i-am primit integral de la aceștia”închei citatul...deci se arată în mod material fără echivoc că a primit prețul cerut de la cumpărători, situație în care recunoașterea în scris din antecontract a vânzătorului rămâne valabilă.
Intimații C. M. și C. S. prin întîmpinare (f.15) au solicitat respingerea recursului arătînd că nu sînt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărîri care să țină loc de act autentic.
Au susținut că martorii reclamanților nu au confirmat faptul că aceștia din urmă le-ar fi achitat vreo sumă de bani, mai mult nu au calitatea de proprietari asupra parcelei nr.188 și al clădirii menționate în actul sub semnătură privată invocat.
De asemenea, actului îi lipsește obiectul, acesta nefiind determinat sau determinabil, așa cum prevăd dispozițiile art.948 și 964 Cod civil, iar reclamanții recurenți nu au făcut dovada achitării imobilului în litigiu, conform disp.art.32 din Legea nr.146/1997 și nici a extrasului de carte funciară actualizat.
Pentru termenul din 19 martie 2013 (f.22) recurenții au depus la dosar precizări prin care au arătat că au solicitat constatarea vînzării pentru parcelele 346/101 grădină în suprafață de 412 m.p. și 188/1 clădiri de 38 m.p. din CF nr.475 a . conform antecontractului de vînzare-cumpărare.
Recursul motivat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat din următoarele considerente:
Astfel, conform înscrisului sub semnătură privată intitulat „contract de vînzare-cumpărare” încheiat la data de 20 septembrie 2005 (f.6), C. M. vinde imobilul identic cu grădină și . 40 m.p. nepoților săi A. M. G. și G. A. cu suma de 3.000.000 ROL pe care i-a primit integral de la aceștia în prezența martorilor M. I. și Tanu V..
Potrivit contractului de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 2153 din 27 iulie 2000 (f.7 dosar fond), imobilele ce au făcut obiectul antecontractului de vînzare-cumpărare au fost dobîndite de către promitentul vînzător C. M. în devălmășie cu soția sa C. S. conform art.30 C.fam.
Tribunalul Suceava, prin decizia de casare nr.1117 din 25 mai 2012, a reținut că în cauză nu este dată excepția lipsei coparticipării procesual pasive a soției promitentului vînzător și că în cazul unui antecontract încheiat pentru un bun comun doar de către un singur soț fără acordul prealabil al celuilalt soț intervine nulitatea relativă, actul putînd fi confirmat expres sau tacit de acesta din urmă, iar în cazul în care confirmarea nu are loc actul este anulabil în întregime.
Or, ceea ce a reținut în mod corect instanța de fond a fost acea ă în cauză nu se poate valida antecontractul de vînzare-cumpărare deoarece în cauză lipsește consimțământul celuilalt soț, aceasta neconfirmînd încheierea convenției dintre părți, după cum s-a arătat prin memoriul de recurs, în considerentele cererii de intervenție declarînd expres că un astfel de consimțămînt nu a existat.
În ceea ce privește plata prețului, martorii ce au semnat convenția încheiată la data de 20 septembrie 2005, audiați fiind în fața instanței de fond au declarat fie că nu s-ar fi plătit suma de bani (f.15 – M. I.), fie că nu-și mai amintește de acest aspect (f.16 – Tanu V.).
De altfel, neplata prețului stipulat în convenție nu a fost motivul determinant al nevalidării convenției încheiate între părți, ci al lipsei consimțămîntului soției promitentului vînzător, așa încît chiar și în situația în care ar fi existat probe certe sub aspectul plății prețului, instanța tot nu ar fi putut valida înscrisul sub semnătură privată tocmai pe motivul lipsei consimțământului celuilalt soț și aceasta deoarece potrivit art.35 C.fam. pentru vînzarea unui bun imobil se cere consimțămîntul ambilor soți.
Așa fiind, tribunalul în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, reclamanții recurenți urmînd a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată reprezentînd onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. M. G. și G. A., ambii din mun.Cîmpulung Moldovenesc ..27, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1070 din 5 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind pârâtul C. M., din mun.Vatra Dornei ., ..A, . și intervenienta C. S., din mun.Vatra Dornei ., ..A, ..
Obligă recurenții A. M. G. și G. A. să plătească intimaților C. M. și C. S. suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. D. D. T. M. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – V. L.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 26 aprilie 2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 1432/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 200/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
