Pretenţii. Decizia nr. 405/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 7699/314/2011
Dosar nr._ -pretenții-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.405
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.02.2013
PREȘEDINTE: I. G.
JUDECĂTOR: H. L.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâții M. M. și M. V., ambii cu domiciliul în mun. Suceava, ..4, ., . împotriva sentinței civile nr. 5788 din data de 9 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta Asociația de proprietari nr. 3 – prin reprezentant Balancea F., cu sediul în mun. Suceava, ..4, ., demisol, județul Suceava..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.02.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 02.08.2011 sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari nr.3 Suceava a chemat în judecată pe pârâții M. M. și M. V. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să îi oblige la plata debitului în cuantum de 9.202,91 lei din care: 6.449,82 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante și 2.753,08 lei reprezintă penalități de întârziere aferente.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pentru cheltuielile de întreținere își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.50 din Legea nr.230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, iar pentru penalități pe dispozițiile art.49 din aceeași lege.
A mai arătat că pârâții având calitatea de proprietari și utilizatori ai apartamentului în care locuiesc s-au îndatorat cu cheltuielile de întreținere restante și penalitățile aferente care s-au acumulat în perioada februarie 2009 – iunie 2011.
Reclamanta a mai arătat că pârâții nu au contestat listele de plată și că au mai fost acționați în judecată pentru perioada anterioară pentru cheltuieli restante și deși realizează venituri, dovedesc rea credință în ce privește plata cheltuielilor de întreținere.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.50 din Legea nr. 230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, iar pentru penalități pe dispozițiile art.49 din aceeași lege.
Nu în ultimul rând, a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 al.2 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie înscrisuri (f.5-41).
Pârâții, legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au formulat întâmpinare.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse la dosar: copii fișa cumulativă de cheltuieli și calcul penalități, liste de plată, copii de pe hotărârile Adunării Generale a Proprietarilor și notificări.
Prin sentința civilă nr.5788 din 09.12.2011 Judecătoria Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 3 Suceava împotriva pârâților M. M. și M. V..
A obligat pârâții la plata sumei de 7746,89 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2009 – octombrie 2011 și la plata sumei de 3623,34 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă.
A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâții au beneficiat constant de servicii de întreținere pentru care s-au stabilit cheltuielile ce trebuie suportate, depunându-se la dosar extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție f. 7-35. Conform înscrisurilor, pârâții au o datorie către asociație în suma de 7746,89 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2009 – octombrie 2011.
Potrivit dispozițiilor art.50 din Legea nr.230/2007, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, art. 49 alin.2 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, stipulează că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Ca atare, din înscrisurile depuse la dosar – extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție f. 7-35,47-50, instanța reține că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere pentru anii 2009-2011 deși au beneficiat pentru apartamentul pe care îl dețin (situat în Suceava, ..4, ., .) de serviciile furnizorilor de utilități. Împrejurarea neachitării acestei datorii este confirmată, în cauză, de către probele administrate. Astfel, în lumina art. 1082 C.civ. sub aspect probatoriu creditorul este obligat să facă dovada creanței sale, iar apoi odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum însă, în cauză, pârâții nu au făcut nici o dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către aceasta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților, instanța reține că este întemeiat, făcându-se dovada că acestea au fost stabilite prin procesele-verbale ale Adunării Generale ale Asociației de proprietari nr.3 (f.36-41), conform disp.art.24 al.4 din Legea nr.230/2007, fiind astfel opozabile pârâților.
Instanța a constatat, de asemenea, că ele au fost calculate cu respectarea prevederilor art.49 al.1 din Legea nr.230/2007, în sensul că nu depășesc procentul maxim admis de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar suma penalizărilor nu depășește debitul la care s-au aplicat. Aspectul rezultă din fișele ce cuprind calculul penalităților.
Pe cale de consecință, instanța a admis acțiunea formulată și a obligat pe pârâții la plata sumei de 7746,89 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2009 – octombrie 2011 și la plata sumei de 3623,34 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au formulat recurs M. M. și M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat că prin cererea introdusă la Judecătoria Suceava au fost chemați în judecată de către Asociația de proprietari nr. 3 solicitându-se instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata cheltuielilor comune și de întreținere aferente perioadei februarie 2009- octombrie 2011, în sumă de 7746,89 lei, precum și a sumei de 3623,34 lei, penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei obligându-i la plata sumelor de bani despre care au făcut vorbire mai sus fiind obligați totodată și la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Apreciază că în mod greșit Judecătoria Suceava i-a obligat la plata către reclamantă a sumei de 7746,89 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei februarie 2009- octombrie 2011, precum și a sumei de 3623,34 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă atâta timp cât noi nu au fost prezenți la singurul termen de judecată dat în cauză care a fost la data de 09.12.2011 și nu și-au putut formula apărările necesare .
La acel termen apărătorul reclamantei a depus la dosarul cauzei o cerere de majorare a pretențiilor civile cu încă 1297,07 lei pentru încă 3 luni de zile respectiv pentru lunile august-octombrie 2011, dar acest aspect nu le-a fost comunicat .
Mai arată că au discutat în câteva rânduri cu președinta Asociației de proprietari nr. 3 cu privire la o eșalonare la plată a sumelor deosebit de mari (în total_,23 lei) pe care le au de achitat către aceasta, având în vedere faptul că veniturile lor lunare sunt destul de mici și nu pot achita integral într-o singură tranșă o astfel de datorie.
Referitor la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat (în sumă de 900 lei) ce au fost acordate prin hotărârea dată de Judecătoria Suceava, consideră că acestea sunt mult prea mari în raport de natura litigiului dintre părți dar și având în vedere durata procesului, fiind acordat în cauză un singur termen de judecată.
Având în vedere cele arătate mai sus solicită admiterea recursului
Intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.3 SUCEAVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a soluției pronunțată la fondul cauzei.
În motivare a arătat că în susținerea cererii se critică sentința dată în primă instanță, prin aceea că, la primul termen de judecată instanța a intrat în deliberare în lipsa pârâtului care nu și-a putut formula apărările necesare.
Acest motiv urmează a fi înlăturat întrucât recurentul nu poate invoca ca motiv de recurs propria lui culpă. La fond, acesta a fost legal citat cu mult timp înainte de data la care s-a fixat termenul de judecată, având posibilitatea să-și facă întâmpinarea, sa-și susțină în scris toate apărările sau dacă se impunea cu necesitate, să solicite în scris acordarea unui termen pentru a-și pregăti apărarea sau a-și angaja un apărător.
În lipsa nejustificată a acestor demersuri, în mod corect și legal prima instanță a socotit că, din moment ce reclamanta a depus prin înscrisurile anexate la acțiune dovezile prin care își probează pretențiile, iar pârâtul a fost legal citat fără să mai fi fost formulată vreo cerere de către părți, cauza se află în stare de judecată, dându-se cuvântul părții prezente pe concluzii.
Aspectul că reclamanta, înainte de a se intra în deliberare a solicitat majorarea cuantumului pretențiilor la nivelul cheltuielilor utilitare restante, înregistrate pe lunile trecute în cursul judecății, respectiv lunile august, septembrie și octombrie 2011, apreciem că nici acest aspect nu poate constitui un motiv de recurs, urmând a fi înlăturat, deoarece majorarea cuantumului pretențiilor a fost confirmată de listele lunare de plată afișate la scara blocului unde locuiește recurentul, cale prin care i-au fost aduse la cunoștință, fără să le conteste, iar cererea de majorare s-a făcut în conformitate cu art. 132 pct.2 Cod pr.civilă.
Cât privește onorariul de avocat în sumă de 900 lei, acesta nu poate fi redus pe cale de recurs, întrucât onorariul a fost stabilit prin contractul încheiat între părți, în limitele mandatului profesional și în funcție de valoarea litigiului, fiind sub limita de 10% din valoarea pretinsă prin acțiune.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5788/09.12.2011 a Judecătoriei Suceava au fost obligați pârâții M. M. și M. V. la plata în favoarea reclamantei Asociația de Proprietari nr.3 a sumei de 7746,89 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2009-octombrie 2011 și la plata sumei de 3623,34 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant pentru aceeași perioadă, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții invocând că hotărârea s-a dat în lipsa lor și nu au avut posibilitatea de a-și formula apărările necesare, iar pe de altă parte la acel termen s-a formulat o cerere de majorare a pretențiilor ce nu le-a fost comunicată.
Criticile susmenționate invocate de recurenți sunt neîntemeiate în condițiile în care pentru termenul de judecată din data de 09.12.2011 pârâții au fost legal citați, lipsa acestora nefiind un motiv care să împiedice judecata cât timp a fost prezentă cealaltă parte care a și cerut judecarea în lipsă, ei având posibilitatea de a formula întâmpinare prin care să răspundă cererii formulate de reclamant sau de a-și angaja apărător. Opțiunea pârâților de a nu se prezenta la judecată nu poate afecta cursul judecății astfel cum se desprinde din dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă stabilesc că cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii, prevederi legale în raport de care în cauză nu se impunea acordarea unui termen de judecată pentru a se lua cunoștință de cererea de majorare a pretențiilor.
Plățile efectuate după pronunțarea hotărârii primei instanțe nu prezintă relevanță din prisma motivelor de recurs reglementate de art.304 Cod procedură civilă, aceste plăți urmând a fi avute în vedere în cadrul procedurii de executare a obligației de plată stabilite de către prima instanță.
Critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat la care au fost obligați pârâții este întemeiată.
După cum rezultă din prevederile art. 274 Cod procedură. civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Astfel, instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de valoarea pricinii și de complexitatea cauzei.
În speță, luând în considerare faptul că pricina în care s-au solicitat cheltuielile de judecată s-a soluționat la primul termen de judecată, dificultatea redusă a cauzei, se justifică reducerea onorariului avocațial.
Așa fiind, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă nr.5788/ 09.12.2011 a Judecătoriei Suceava în sensul că va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (în loc de 900 lei) cu același titlu.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Recurenții au solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, fără a proba însă efectuarea acestora astfel că tribunalul va respinge cererea recurenților privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din recurs ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâții M. M. și M. V., ambii cu domiciliul în mun. Suceava, ..4, ., . împotriva sentinței civile nr. 5788 din data de 9 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta Asociația de Proprietari nr. 3 – prin reprezentant Balancea F., cu sediul în mun. Suceava, ..4, ., demisol, județul Suceava..
Modifică în parte sentința civilă nr.5788/ 09.12.2011 a Judecătoriei Suceava în sensul că:
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată( în loc de 900 lei) cu același titlu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge cererea recurenților privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din recurs ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. G. H. L. V. O. D.
Grefier,
S. A.
Red. HL
Tehnored.SA/2ex/22.01.2013
Judecător fond M. L.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2407/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 404/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
