Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2174/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2174/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 4613/285/2010*
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2174
Ședința publică din data de 08 octombrie 2013
Președinte: V. E. L.
Judecător: C. L.
Judecător: S. A.
Grefier: G. A. P.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții – pârâți D. P. și D. A. împotriva Sentinței Civile nr. 1155 din data de 21 martie 2013 a Judecătoriei Rădăuți în dosarul nr._, intimat – recurent fiind G. P. și intimații – reclamanți T. D., G. R., C. D., M. S. și G. R. – decedată.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea reclamanților recurenți, prin apărător, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 08 octombrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 01 noiembrie 2007 la Judecătoria Rădăuți, reclamanta G. R. în contradictoriu cu pârâții D. P. și D. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții să ridice imobilul amplasat pe terenul proprietatea sa cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1334 din 10.05.2006 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă s-a stabilit că pârâții îi ocupă suprafața de 4200 m.p. teren situată în intravilanul .. Suceava, teren identificat prin titlul de proprietate nr. 1571/2002. La data de 20 august 2007 executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a hotărârii judecătorești constatând totodată că pârâții și-au amplasat o casă, anexe și garduri împrejmuitoare pe terenul proprietatea reclamantei, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 161/2007.
Reclamanta a mai precizat că prin expertiza tehnică judiciară efectuată în dosarul nr. 2581/2005 al Judecătoriei Rădăuți de către expert tehnic T. M. s-a constatat existența respectivelor construcții edificate pe terenul proprietatea sa și deși a solicitat pârâților să ajungă la o înțelegere amiabilă, în sensul de a le vinde respectiva suprafață de teren, aceștia au refuzat, iar în cazul în care aceștia își mențin poziția, solicită să fie autorizată ca pe cheltuiala acestora să ridice respectivele construcții.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivând că sunt proprietari tabulari a unei parcele de 510 m.p. identică cu . C.F. nr.3613 a comunei cadastrale Satu M., dobândită prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 2554/1999 pe care și-au construit o gospodărie.
Pârâții au mai arătat că nu au mai avut nici un fel de litigiu cu reclamanta, iar la data când se judecă acțiunea în revendicare aceasta avea cunoștință că ei dețin acele construcții.
De bună credință și neîmpiedicați de nimeni, au edificat construcțiile, mai ales că la acea dată terenul din vecinătate era cuprins în rezerva Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, dar ulterior reclamanta a invocat că deține titlu de proprietate, deși ea nu a avut teren în acea zonă. Pârâți au motivate că cele constatate de executorul judecătoresc nu o îndreptățesc pe reclamantă să solicite ridicarea gospodăriei lor, edificată cu mult înainte de a obține titlu de proprietate .
Prin sentința civilă nr. 2137/10.06.2009 Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea și a obligat pârâții să ridice construcția C5 amplasată pe suprafața de 4200 m.p. teren identificată prin punctele de contur 3-4-5-6-7-8-9-10-11-15-16-2 în planul de amplasament de la fila 94 dosar, precum și împrejmuirile executate pe acest teren cu cheltuieli de judecată în sumă de 2220,30 lei.
Prin decizia civilă nr. 720/06.05.2010 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul declarat de pârâții D. P. și D. A. împotriva acestei sentințe care a fost casată și cauza trimisă cu rejudecare aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr.1601 din data de 18.04.2011 Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să ridice construcțiile C5,C6 și C7 precum și împrejmuirile dintre punctele de contur 3-15 ( gard din plasă de sârmă ) amplasate pe terenul în suprafață de 4200 m.p. înscris în titlul de proprietate nr. 1571/2002 ( poziția B-1-1 ) conform planului de amplasament din cuprinsul raportului de expertiză ( supliment nr.2 ) întocmit în cauză de către expert B. I. ( supliment nr. 1 pentru împrejmuiri).
Prin Decizia nr.1261 din data de 30.09.2011 Tribunalul Suceava a admis recursul pârâților, a casat sentința mai sus menționată și a trimis cauza spre rejudecare, dispunând completarea probatoriului, inclusiv cu efectuarea unui supliment la raportul de expertiză și să se constate cu certitudine dacă la momentul edificării construcțiilor pârâții aveau autorizație de construcție.
După decesul reclamantei G. R., în cauză au fost introduși moștenitorii G. P., T. D., G. R., C. D. și M. S..
În vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere întreg materialul probator administrat în primele două cicluri procesuale, s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare de expert N. G. și s-au solicitat relații de la Primăria comunei Satu M..
Prin sentința civilă nr. 1155/21.03.2013, prima instanță a admis acțiunea civilă de revendicare imobiliară.
A obligat pârâții să ridice construcțiile C5, C6 și C7, precum și împrejmuirile dintre punctele de contur 3 – 15 gard amplasate pe suprafața de 4200 m.p. teren evidențiat în titlu de proprietate nr. 1571/2002 și să plătească reclamanților suma de 6.400,03 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Defunctei G. R. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 4200 m.p. situat în intravilanul Comunei Satu M., . de proprietate nr. 1571/2002.
Prin sentința civilă nr. 1334/10.05.2006 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis acțiunea în revendicare formulată de defunctă împotriva pârâților D. I. și Dinisan V., aceștia fiind obligați să predea această suprafață de teren. Hotărârea a fost pusă în executare în dosarul nr. 161/2007 a Biroului Asociat de Executori Judecătorești Lex Imperyon M. Rădăuți, constatându-se cu prilejul punerii în executare că terenul este afectat de construcții, respectiv casă, anexe și garduri.
Conform extrasului nr._/05.10.2007 eliberat de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Rădăuți, pârâții în devălmășie, sunt proprietarii suprafeței de 500 m.p. teren curți – construcții ( 300 m.p. ) și teren arabil ( 200 m.p.) identică cu . CF 3613 Satu M., în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2554/25.03.1999, vânzător fiind D. V., rudă de gradul I cu pârâtul D. P. și afin de gradul I cu pârâta D. A., căreia i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2000 m.p. în intravilanul . m.p. teren curți construcții și 1000 m.p. teren arabil, potrivit titlului de proprietate nr. 1437/2999.
Instanța a dispus completarea probatoriului și s-au înaintat expertului judiciar obiecțiunile formulate de pârâtă, împreună cu înscrisurile depuse de aceasta, solicitând ca acesta să aibă în vedere dispozițiile instanței de control judiciar și înscrisurile de la Biroul de carte funciară Rădăuți și s-au solicitat toate documentele eliberate de Primăria comunei Satu-M. pentru construcțiile pârâților.
Având în vedere obiecțiunile formulate de pârâți față de raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar N. G. s-a solicitat și întocmirea unui supliment la raportul de expertiză.
Instanța a reținut faptul că pârâții au refuzat orice dialog cu expertul judiciar și nu au răspuns la solicitările acestuia, limitându-se la formularea de obiecțiuni prin apărătorul ales în fața instanței, la care s-a răspuns prin suplimentul de la filele nr.99-104. Totodată pârâții au refuzat să depună înscrisuri din care să rezulte modul în care au edificat construcțiile, respectiv autorizații de construire, documentația întocmită și depusă la Primăria comunei Satu-M., aspect consemnat de expert în raportul de expertiză (fila nr.80), acestea fiind înaintate la solicitarea instanței prin adresa nr.1066/04.03.2013 de Primăria comunei Satu M. (filele nr.117-129).
Expertul judiciar a analizat obiecțiunile pârâților, cât și înscrisurile depuse la dosarul cauzei și evidențele din Cartea funciară, ținând cont de decizia instanței de control judiciar.
Instanța a constatat faptul că fișa proces-verbal de punere în posesie nr.1238/26.03.1998 întocmită de Comisia locală de fond funciar Satu M., în vederea emiterii titlului de proprietate nr.1437/1999 în favoarea lui D. V. nu conține o schiță a punerii în posesie, iar identificarea parcelei de 1000 mp. nu poate fi evidențiată grafic pe baza acestei fișe și a titlului de proprietate. Analizând vecinătățile din Titlul de proprietate nr.1437/1999 expertul a stabilit că terenul în cauză ar ocupa toată deschiderea la drumul comunal, pe toată lungimea terenului, fapt și indiscutabil eronat.
Instanța și-a însușit opinia expertului judiciar care a stabilit că pârâții și-au edificat construcțiile fără a ține cont de proprietatea defunctei G. R., ocupând toată deschiderea la drumul comunal 934, aspect confirmat și de documentația depusă de Primăria comunei Satu M..
În suplimentul la raportul de expertiză s-a reținut că în anul 1979 . de părinții pârâtului avea o deschidere la drumul comunal de 15,45 m. și o adâncime de peste 100 m., cu mult mai mare decât cea invocată de pârâți în obiecțiuni de cca.64 m., ceea ce conduce la concluzia că deschiderea la drum nu poate fi de 30 m. cum susțin aceștia.
A reținut instanța că potrivit fișei proces-verbal de punere în posesie nr.1307 din data de 11.07.2002 întocmită în vederea emiterii titlului de proprietate nr.1571/2002 pentru defuncta G. Rahila, vecin al terenului arabil în suprafață de 4200 m. este drumul comunal, deci proprietatea lui D. V. nu ocupa întreg frontal la calea publică.
Acțiunea a fost înregistrată la data de 01 noiembrie 2007 la Judecătoria Rădăuți, iar autorizația de construire nr.1 pentru anexele bucătărie și magazie (fila nr.126) a fost eliberată pârâților la data de 04.02.2008 (fila nr.120), în timpul litigiului. Cererea de eliberare a certificatului de urbanism a fost formulată la data de 15.11.2007 (fila nr.118), după ce pârâții au primit citația în prezentul dosar având ca obiect ridicare construcții la data de 09.11.2007 (dovezile de comunicare a citațiilor de la filele nr.13-14 dosar de fond din primul ciclu procesual), fapt ce demonstrează reaua-credință a acestora, prin întocmirea ulterioară a documentației de autorizare pentru construcții.
În plus de aceasta, instanța a reținut că pârâții au mai edificat două construcții pe terenul proprietatea defunctei, identificate în suplimentul la raportul de expertiză (filele nr.66-68 expert B. I. M.) și prin planurile de situație (filele nr.83-84 expert N. G. ), respectiv C6 și C7, după înregistrarea prezentului dosar, reaua lor credință fiind evidentă, iar afirmația că au fost edificate încă din anul 1992 este contrazisă de documentația cadastrală întocmită la data de 13.09.2007 de PFA P. Marțincu și de documentația înaintată de Primăria comunei Satu-M..
Instanța a constatat că prin sentința civile nr. 2137/10.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți s-a stabilit raportat la contractul de vânzare-cumpărare nr.2554/1999, în baza căruia s-au intabulat pârâții în cartea funciară în anul 2007, că imobilul C5 apare edificat pe acest teren. Părțile sunt rude, cunoscând astfel existența litigiului, iar vânzătoarea și pârâții au deținut în acest loc suprafața totală de 6864 m.p., față de 2000 m.p., aspect reținut în raportul de expertiză întocmit de expert T. M. C. în dosarul nr. 2591/2006, soluționat prin sentința civilă nr. 1334/2006 a Judecătoriei Rădăuți, așa încât nu poate fi reținută în prezenta cauză o eroare de fapt în privința amplasamentului terenului ce a făcut obiectul constituirii, suprafața de 500 m.p. ocupând tot frontul la stradă al parcelei reclamanților.
În ceeea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a obligat pârâții D. P. și D. A. să plătească reclamanților suma de 6400,03 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii expert, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții D. P. și D. A. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare, au arătat că în mod nelegal au fost obligați să ridice și construcțiile C6 și C7, precum și împrejmuire dintre punctele 3-15, dându-se mai mult decât s-a cerut, motivat de faptul că, reclamanta din cauza de față a solicitat, prin cererea introductivă, ridicarea doar a bucătăriei de vară, proprietatea pârâților. Că, sunt proprietarii exclusivi ai suprafeței de 510 mp teren curți – construcții pe care s-au edificat din anul 1993, inițial o bucătărie de vară cu două camere și un -hol, în care locuiesc împreună cu cei doi copii, ca o anexă la vechea casă părintească, iar la acea dată autoritățile administrative locale nu le-au impus obținerea autorizației de construcție.
Au mai arătat pârâții că, suprafața de 510 mp se identifică cadastral cu nr. 3313 din CF nr. 3613 a comunei cadastrale Satu M. pe care avea edificată deja bucătăria de vară, au dobândit-o ulterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2554 din data de 25.09.2007 de la mama, respectiv soacra acestora, D. V., îndeplinind toate cerințele legale privitoare la publicitatea imobiliară.
În consecință, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept și-au motivat acțiunea pe disp. art. 304 pct. 6,8 și 9, art. 304 ind. 1 coroborate cu art. 312 Vechiul cod de procedură civilă.
Intimatul – recurent G. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
În motivare, a arătat intimatul că au fost executate construcțiile pe terenul lui, fără autorizație și în consecință pot fi ridicate. Că recurenții – pârâți au avut și o altă casă unde au locuit anterior ocupării terenului în litigiu.
În drept a invocat dispozițiile art. 494 Cod civil.
Deși legal citați, ceilalți intimați – reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de recurs invocate ce se subscriu dispozițiilor art.304 pct. 6, 8, 9 Cod procedură civilă, precum și a art. 304 indice 1 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 312 alineat 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată următoarele:
Așa cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, in speță tema pretențiilor și a probațiunii vizează obligarea pârâților să ridice imobilele construcții amplasate pe terenul proprietatea sa. În urma probatoriului administrat in cauză s-a constat că pârâții au edificat pe proprietatea reclamantei G. R., decedată pe parcursul soluționării cauzei, având ca moștenitori pe T. D., G. R., C. D. și M. S., construcțiile C5, C6 și C7, precum și împrejmuirile evidențiate între punctele de contur 3-15 gard, amplasate pe suprafața de 4200 mp teren evidențiat în Titlul de Proprietate nr.1571/2002. Obiectul cererii de chemare in judecată, formulat de intimați, este tocmai ridicarea acestor construcții de pe terenul proprietatea intimaților și care a fost soluționat prin sentința civilă recurată, așa încât nu poate fi reținut că s-a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 304 pct. 6 Cod procedura civila modificarea unei hotărâri în calea de atac a recursului se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
În speță, atât prin acțiunea introductivă, cât și pe parcursul judecații cauzei reclamanții intimați au solicitat ridicarea construcțiilor amplasate pe proprietatea lor, precizând că sentința civilă nr. 1334/2006 a Judecătoriei Rădăuti nu a putut fi pusă în executare întrucât pe suprafața de 4200 mp teren în litigiu s-a constatat existența construcțiilor C5, C6, C7 și a gardului împrejmuitor. Prin sentința civilă atacată instanța de fond s-a pronunțat doar asupra acestor pretenții solicitate de către intimați, așa încât nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură Civilă.
Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civila întrucât hotărârea instanței de fond cuprinde situația de fapt care își găsește suport in probatoriul administrat si a cărui analiză judicioasă a condus la pronunțarea unei hotărâri temeinice.
Nu sunt incidente nici dispozițiile nici dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.
Susținerile pârâților că sunt proprietari exclusivi ai suprafeței de 510 mp teren pe care au edificat în anul 1993, inițial o bucătărie de vară și un hol, ca o anexă la vechea casă părintească și că autoritățile administrative locale nu le-au impus emiterea autorizației de construcție, sunt contrazise de însăși probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile.
În cauză, situația juridică a terenului in litigiu a fost stabilită irevocabil prin sentința civilă nr. 1334 unde pârâții recurenți au fost obligați să predea autoarei intimaților suprafața de 4200 mp teren arabil situat in intravilanul comunei Satu M., jud. Suceava, identificată in Titlul de Proprietate nr. 1571/2002. Cu prilejul punerii în executare a sentinței civile nr. 1334 a Judecatoriei Radauti s-a constatat că terenul este afectat de construcții, respectiv case, anexe și garduri, reclamanții fiind nevoiți astfel să formuleze prezenta acțiune prin care au solicitat obligarea pârâților să-și ridice imobilele construcții amplasate pe terenul proprietatea lor.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că recurenții și-au edificat construcțiile fără autorizație și fără a ține cont de proprietatea defunctei G. R., ocupând toată deschiderea la drumul comunal nr.934. Acest aspect a fost confirmat și de către Primăria comunei Satu M..
Afirmă pârâții că nu este dată reaua credință la edificarea construcțiilor. Contrar acestor susțineri, din probatoriul administrat in cauză, instanța constată că documentația și autorizația de construcție pentru construcțiile C5, C6 și C7 au fost eliberate pe parcursul desfășurării acestui litigiu, mai exact după ce recurenții au primit citația în prezentul dosar.
Expertul judiciar N. G., prin raportul de expertiză efectuat, a precizat că nu a putut intra în posesia autorizațiilor de construcție pentru clădirile edificate de pârâții recurenți și de vânzători. Acestea au fost solicitate de la Primăria comunei Satu M., dar nu au fost puse la dispoziția expertului și nici la dosarul cauzei de către pârâții recurenți.
Față de situația de fapt prezentată și susținută de probele aflate la dosar rezultă fără putință de tăgadă că pârâții recurenți au edificat cu rea credință construcțiile în anul 1993 pe terenul proprietatea autoarei reclamanților, astfel că, în mod nejustificat pretind că nu este dată reaua credință la momentul edificării acestor imobile.
Faptul că nu există hotărâre judecătorească de sistare construcții nu prezintă relevanță juridică sub acest aspect, instanța de judecată putând constata reaua credință a recurenților și obligarea acestora să demoleze respectivele construcții edificate fără autorizație.
Prin urmare, în drept sunt incidente dispozițiile art. 494 Cod civil, construcțiile fiind edificate pe terenul proprietatea intimaților conform Titlului de Proprietate nr. 1571/2002, și nu terenul proprietatea recurenților în suprafață de 500 mp dobândiți în baza contractului de vânzare/cumpărare și respectiv a Titlului de Proprietate nr. 1437/1999.
Expertizele topo efectuate in cauză certifică concluzia instanței în sensul că recurenții și-au edificat construcțiile fără autorizație, fără a ține cont de proprietatea reclamanților, că au ocupat tot frontul stradal, intimații fiind puși în imposibilitatea de a beneficia de toate atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 4200 mp potrivit actelor de proprietate depuse la dosar.
Cum nici unul din argumentele invocate de recurenți prin recursul declarat nu sunt susținute de probele administrate in cauză potrivit art. 1169 Cod civil, acestea fiind infirmate de constatările experților și celelalte probe administrate, Tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9 Cod Procedură Civilă invocat de recurenți, iar în temeiul art. 312 alineat 1 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul recurenții – pârâți D. P. și D. A., ambii cu dom. Satu M., ., împotriva Sentinței Civile nr. 1155 din data de 21 martie 2013 a Judecătoriei Rădăuți în dosarul nr._, intimat – recurent fiind G. P., dom. în mun. Bistrița, ., jud. Bistrița – Năsăud și intimații – reclamanți T. D., cu dom. în mun. Petroșani, ., jud. Hunedoara, G. R., cu dom. în mun. Petroșani, .. 52, jud. Hunedoara, C. D., cu dom. în Ocna Sibiului, ., jud. Sibiu, M. S., cu dom. în mun. Medgidiastr. Podgoriilor, ., . și G. R. – decedată, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 08 octombrie 2013.
Președinte: Judecător: Judecător: Grefier:
V. E. L. C. L. S. A. G. A. P.
Red. S.A.
Jud. fond C. G.-O.
Tehnored. G.A.P.
2 ex/14.10.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 4477/2013. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
