Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2433/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2433/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 3066/227/2011
Ds. nr._ revendicare imobiliara
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.2433
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: G. F.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul B. D. împotriva sentinței civile nr. 785/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind pârâtul S. V. și intervenientul in nume propriu B. M..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 05 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 noiembrie 2013.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea recurentului.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 30.09.2011 reclamantul B. D., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. V., ca prin hotărâre ce se va pronunța să se dispun ă obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 420 mp teren arabil situat în intravilanul orașului Dolhasca, la locul numit „ G.”, cu o valoare de 500 lei, obligarea pârâtului să-i achite contravaloarea recoltei culeasă pe ultimii ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că este proprietarul suprafeței de 11,339 mp teren arabil situat în intravilanul orașului Dolhasca, la locul numit „G.”, cu vecinii: C. D., S. V., B. M, Gheorghițoaia D., M. I, G. I., G. C., conform contractului de vânzare cumpărare nr. 3360/08.10.2002.
Mai arată că pârâtul i-a intrat abuziv pe terenul proprietatea sa, l-a cultivat și i-a cules recolta, personal a fost de mai multe ori să-i atragă atenția ca să-i elibereze terenul, iar acesta a refuzat orice discuție amenințându-l .
În situația de față a fost nevoit să promoveze prezenta cerere, solicitând admiterea cererii și achitarea contravalorii recoltei obținută pe ultimii 3 ani.
În dovedirea celor susținute înțelege să se folosească de proba cu acte, martori, și expertiză.
Legal citat pârâtul S. V. formulează la dosar întâmpinare ( a se vedea f. 14.) prin care arată că în anul 1993 a cumpărat o suprafață de teren categoria a III a de 588 mp teren aflat în intravilanul satului de la numitul Cașparovici M. din aceeași localitate conform actului autentificat sub nr. 1864 din 05.02.1993 încheiat la notariatul de Stat Suceava.
Din anul 1993 și până în anul 1999 când a decedat proprietarul nu a avut nici un fel de incident sau discuții cu acesta, iar după moartea proprietarului care i-a vândut terenul fiica sa a devenit moștenitoarea terenului rămas vecin cu ei.
La rândul ei a vândut terenul reclamantului B. D., o perioadă de 6-7 ani de la cumpărarea acestui teren a fost înțelegere între părți, iar de la o perioadă au apărut conflicte și certuri.
Reclamantul formulează precizări la cerere ( a se vedea f 20 dosar) prin care solicită obligarea pârâtului să-și ridice gardul de pe terenul în litigiu.
La fila 26 dosar reclamantul formulează cerere prin care arată că renunță la al doilea capăt de cerere privind contravaloarea recoltei.
Prin serviciul registratură a se vedea încheierea de ședință din data de 16._ s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat de ing J. A. ( filele 78-104) .
Numitul B. M. formulează și el la dosar cerere de intervenție în interes propriu prin care solicită să se constate că terenul în suprafață de 313 mp teren arabil situat la locul „ G.” identificat de expertul J. A. este proprietatea sa exclusivă și nu se suprapune cu terenul proprietatea reclamantului.
Arată că a cumpărat de la P. E. suprafața de 20 ha teren care se învecinează cu terenul proprietatea fiului său reclamant în prezenta cauză.
Cu ocazia efectuării expertizei expertul a identificat atât terenul reclamantului din contractul de vânzare-cumpărare cât și terenul proprietatea sa identificat pe aliniamentul 31,76 apreciindu-se eronat de către expert că fiul său ar stăpâni o suprafață în plus de 313 mp.
În realitate cei 313 mp și mai mult decât atât fac parte din trupul de teren cumpărat de el în suprafață de 20 ha care nu fac obiectul litigiului don prezenta cauză.
Față de aceste considerente solicită să se constate că terenul de 313 mp identificat prin expertiză S(A”) este proprietatea sa.
La termenul din data 13.03.2013 prin încheierea de ședință din acea dată instanța admite în principiu cererea de intervenție formulată de numitul B. M..
Prin sentința civilă nr. 785 din 10.04.2013 prima instanță a respins cererea ca nefondată formulată de reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâtul S. V., și intervenient fiind B. M., a respins cererea de intervenție ca nefondată, a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 2590 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1864/05.02.1993 încheiat cu Gasparovici M. pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 588 mp teren arabil situat în intravilanul orașului Dolhasca. Urmare acestui fapt a împrejmuit terenul cu gard la nord și vest cu stâlpi de beton la est și arbori la limita de sud învecinată cu proprietatea reclamantului și în același an a împrejmuit terenul pe care l-a dobândit astfel .
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3360/08.10.2002 reclamantul B. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 11.339 mp teren arabil situat în intravilanul orașului Dolhasca la locul numit „G.” teren care în latura de nord și la vest se învecinează cu terenul proprietatea sa.
În expertiza topo-cadastrală efectuată în cauză – filele 81- 99 - s-a stabilit că reclamantul deține în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 3360/08.10.2002 o suprafață totală de 11,652 mp teren arabil din măsurători reieșind o suprafață de 11,652 mp, diferența fiind de 313 mp. Prin aceeași expertiză s-a stabilit că pârâtul S. V. deține în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1864 din 05.02.1993 un imobil în suprafață de 588 mp iar din măsurători reieșind o suprafață de 678 mp deci o diferență de 90 mp.
La obiectivul nr. 2 al expertizei expertul, în urma măsurătorilor în teren a stabilit că reclamantul deține teren cu 313 mp în plus față de suprafața din contractul de vânzare cumpărare nr. 3360/2002, iar pârâtul deține teren cu 90 mp în plus față de suprafața din contractul de vânzare cumpărare nr. 1864/1993, atât reclamantul cât și pârâtul deținând suprafețe în plus.
În ceea ce privește aceste diferențe în plus față de suprafețele cuprinse în contractele de vânzare cumpărare instanța constată că situația stabilită de expert este cea mai apropiată de realitatea din teren, întrucât în acest caz măsurătorile au fost efectuate în Sistem Național de Proiecție cu aparatură înaltă de calitate, iar la data când s-au încheiat contractele de vânzare cumpărare atât al reclamantului cât și al pârâtului măsurătorile și delimitările s-au făcut cu instrumente inferioare din punct de vedere tehnic celor cu care a fost efectuată expertiza în prezenta cauză.
În răspunsul la același obiectiv expertul a precizat că atât pârâtul cât și reclamantul dețin suprafețe în plus, deci nu se știe cu siguranță dacă pârâtul ocupă teren din proprietatea reclamantului sau din proprietatea statului în partea de nord a parcelei .
Pe cale de consecință atâta vreme cât există îndoială și nu s-a stabilit în mod cert că pârâtul deține suprafața de teren din proprietatea reclamantului, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată .
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța a constatat că proprietatea intervenientului nu se învecinează cu cea a pârâtului, față de care reclamantul a pornit acțiunea în prezenta cauză, iar faptul că terenul deținut în plus de către reclamant față de actul de proprietate ar fi de la pârât nu are relevanță în prezenta cauză, pârâtul nefăcând vreo cerere reconvențională prin care să revendice vreun bun imobil.
Având în vedere că reclamantul este partea care a căzut în pretenții, instanța l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de către pârât, respectiv onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. D. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Arată, în motivare, că cercetarea judecătorească efectuată la prima instanță a fost cât se poate de sumară, în cuprinsul hotărârii instanței de fond făcându-se trimitere în principal la raportul de expertiză topo întocmit în cauză de către expertul J. A. care nu clarifică în nici un mod situația suprafeței de teren în litigiu facându-se precizarea că ”atât pârâtul cât și reclamantul dețin suprafețe în plus, deci nu se știe cu siguranță dacă pârâtul ocupă teren din proprietatea reclamantului sau din proprietatea statului în partea de nord a parcelei.
Apreciază că expertiza efectuată în cauză nu este relevantă și este defectuos efectuată, nefiind de natură a clarifica situația în teren a suprafețelor deținute de acesta și de pârâtul S. V..
Arată că, instanța de fond, în virtutea rolului activ pe care trebuie să-1 exercite trebuia să ceară lămuriri suplimentare privitoare la fiecare dintre suprafețele de teren despre care se spune ar fi fost ocupate în plus atât de către recurent cât și de către numitul S. V., mai mult decât atât, au fost luate în considerare întru totul calculele efectuate de către expertul J. A. care nu sunt în totalitate corecte un exemplu constituindu-1 suprafața de teren care se presupune că este deținută în prezent de către pârât (677,96 mp), dar la un calcul sumar efectuat rezultă că aceasta ar totaliza mai mult.
Arată că instanța de fond trebuia să ia în considerare și faptul că pârâtul S. V. a construit pe terenul în litigiu un gard care împiedică accesul de pe terenul proprietatea recurentului spre drumul sătesc identificat în Anexa 4 la raportul de expertiză.
Pentru cele arătate solicită a fi efectuată o contraexpertiză în prezentul dosar de către un alt expert topo care să întocmească situația în teren, dacă recurentul sau pârâtul intimat ocupă vreo suprafață de teren in plus față de cea înscrisă în actele de proprietate și în planurile de situație cadastrale avute în vedere la încheierea celor două contracte de vînzare-cumpărare.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.785/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate in sensul admiterii acțiunii urmând a se avea în vedere suplimentarea probatoriului administrat la instanța de fond.
La data de 28.10.2013 pârâtul intimat S. V. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Judecătoriei Fălticeni.
Arată că prin acțiunea introdusă la Judecătoria Fălticeni recurentul B. D. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligat sa-i lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 420 mp teren arabil situat in intravilanul orașului Dolhasca la locul numit ""Gradina". Acesta a arătat că din anul 2002 deține, pe baza de contract de vanzare-cumparare incheiat cu moștenitorii lui Gasparovici M., suprafața de 11.339 mp teren, teren care este invecinat cu suprafața pe care o deține. Reclamantul recurent a susținut ca i-ar fi ocupat abuziv o parte din teren.
Arată că în anul 1993(înainte cu aproximativ 9 ani de la data când a dobândit reclamantul recurent terenul), a cumpărat de la numitul Gasparovici M. suprafața 588 mp de teren intravilan, categoria a III- a, teren care s-a invecinat ulterior, in 2002, cu terenul cumpărat de către recurent. A menționat că, de la data când recurentul a cumpărat teren lângă terenul său, o perioada de 6-7 ani nu au fost neînțelegeri intre noi, ulterior insă recurentul, făra nici un temei, a început din senin sa aiba tot felul de pretenții asupra terenului pe care il deține in mod legal si asupra gardului care îl delimitează, deși gardul era si la data când recurentul a cumpărat terenul vecin, ulterior, dupa 9 ani
Arată că în expertiza topgrafică care s-a efectuat la dosarul de fond s-a stabilit că se deține teren în plus de ambele părți, recurentul deține în plus suprafața de 313 mp, iar intimatul pârât suprafața de 90 mp.
Arată că expertul a observat că terenul său se învecinează la nord cu drumul sătesc si este posibil ca in această parte sa dețină in plus suprafața de 90 mp, aceasta deoarece gardul său, in partea de nord, este cam cu vreun metru construit mai inspre drum fata de aliniament. Arată că este posibil ca gardul sa fie in zona de siguranța a drumului sătesc, insa acest lucru nu are nici o legătura cu pretențiile reclamantului din partea de sud a terenului, iar din moment ce reclamantul deține teren in plus in suprafața de 313 mp față de suprafața pe care o are in acte nu este posibil ca pârâtul intimat să dețină teren din suprafața reclamantului.
Consideră că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului recurent, având in vedere atât aspectele de mai sus cât si principiul in dubio pro reo.
Arată că expertiza s-a efectuat în Sistemul Național de Proiecție și cu aparatură de înaltă calitate și consideră că eceste măsurători reflectă realitatea, și număsurătorile care s.au făcut la momentul vânzării.
Arată că, referitor la aspectul menționat in recurs potrivit căruia recurentul solicită a fi efecuată o contraexpertiza de către un alt expert invocă dispozițiile art.305 din Codul de procedura civila care stipulează că în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, ca urmare efectuarea unei contraexpertize încalcă dispozițiile procedurale.
Arată că recursul nu conține temeiul de drept, respectiv motivele de casare prevăzute in cuprinsul dispozițiilor art.304 Cod procedura civila.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată, în limita motivelor de recurs formulate se subscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în raport cu considerentele sentinței atacate, dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată următoarele:
În speță, teza pretențiilor și a probațiunii vizează obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 280 mp teren situat la locul ”Gradină”.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil dovada dreptului de proprietate în cadrul acțiunii în revendicare revine reclamantului.
În cauză, din analiza comparativă a titlurilor de proprietate invocate de către părți, a concluziilor raportului de expertiză și a suplimentului la raport rezultă că reclamantul recurent deține suprafața de 11.339 mp teren arabil, situată in intravilanul orașului Dolhasca, la locul numit G., cu un plus de 313 mp identificat de expert, față de suprafața cumpărată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3360/2002.
Relevantă în cauză este expertiza și suplimentul la raportul de expertiză având în vedere faptul că măsurătorile terenurilor au fost executate cu aparatură de înaltă calitate care a stabilit situația reală a terenurilor ce aparțin fiecărei părți din litigiu, potrivit actelor în baza cărora și-au dobândit proprietate.
Mai rezultă că pârâtul intimat deține teren cu 90 mp în plus față de suprafața de 588 mp teren arabil cumpărată prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1864/05.02.1993.
Instanța de fond în baza rolului său activ reglementat prin dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă a administrat probatoriul solicitat de părți, a admis obiecțiunile formulate la raportul de expertiză de către reclamantul recurent, stăruind prin toate mijloacele procedurale la stabilirea unei situații de fapt temeinice, așa încât probatoriul administrat este complet pentru soluționarea corectă a obiectului cererii dedus judecății.
Dispozițiile art. 6 din CEDO reglementează dreptul la un proces echitabil, stabilind în materie civilă că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță care va hotărî asupra încălcării dreptulturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Temeinicia pretențiilor reclamantului se analizează de instanță pe baza probelor administrate, proba constituind un instrument de cunoaștere prin intermediul căruia organul judiciar află adevărul. Lipsa probelor echivalează cu lipsa raportului juridic ce se dorește a fi constatat de către instanță. Convingerea asupra faptelor ce se doresc a fi dovedite se formează doar pe baza probelor. În conformitate cu dispozițiilor art. 1169 Cod civil „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. În materie civilă principiul care guvernează procesul civil este principiul disponibilității. Modul în care este condusă apărarea rămâne atributul celui interesat fiind aplicabile principul conform căruia cel ce acuză este obligat să probeze.
După cum s-a reținut și în cauză, reclamantul recurent a înteles să își probeze cererea cu înscrisurile mai sus analizate, martori și expertiză tehnică topo-cadastru.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada raportului juridic în baza căruia să se constate că pârâtul i-ar fi ocupat fără drept suprafața de 280 mp teren intravilan situat la locul numit „grădină” pe raza orașului Dolhasca.
Prin urmare, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile legale necesare care să conducă al admiterea acțiunii în revendicare astfel cum a fost formulată și precizată.
Cât timp reclamantul recurent nu a dovedit că pârâtul intimat ar stăpâni din proprietatea sa terenul in suprafață de 280 mp, potrivit art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul constată hotărârea instanței de fond ca fiind dată printr-o judicioasă analiză a probatoriului administrat care a condus la pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Astfel, Tribunalul în temeiul art. 312 alineat 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul B. D. domiciliat în orașul Dolhasca, . împotriva sentinței civile nr. 785/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind pârâtul S. V. și intervenientul in nume propriu B. M. ambii domiciliați în orașul Dolhasca, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
P.: Judecător: Judecător:Grefier:
S. A. G. F. C. L. N. A.
Tehn. SA/Red NA
Jud. fond C. I.
2 ex
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
