Uzucapiune. Sentința nr. 4477/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4477/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 10312/314/2011
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1184
Ședința publică din data de 9 mai 2013
Președinte:V. E. L.
Judecător: C. L.
Judecător: S. A.
Grefier: P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta I. E., împotriva sentinței civile nr. 4477 din data de 11 octombrie 2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta- recurentă I. E. asistată de avocat M. S., lipsă fiind pârâta intimată ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat M. S. pentru reclamanta-recurentă, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 86 lei cu chitanța . Nr._/2013, timbru judiciar de 3 lei, împuternicire avocațială și înscrisuri în dovedirea susținerilor sale din cererea de recurs și solicită admiterea probei cu aceste înscrisuri.
În temeiul art. 305 Cod procedură civilă, instanța admite proba cu înscrisurile depuse de reclamanta-recurentă în dovedirea susținerilor sale din cererea de recurs.
Avocat M. S. pentru reclamanta-recurentă arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul recursului.
Avocat M. S. pentru reclamanta-recurentă, a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 26 octombrie 2012 sub nr._, reclamanta I. E. a chemat-o în judecată pe pârâta Primăria Comunei Udești, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate că a dobândit, prin efectul uzucapiunii, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,14 ha. situat în ., în vatra satului, la locul numit „Poiana Silionului”.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părinții săi, I. V., decedat la data de 04.03.1971 și I. V., decedată la 06.04.1996, au deținut terenul în cauză și au fost înscriși în registrul agricol al comunei Udești încă din 1950, după anul 1959, acesta nemaifiind declarat la cooperativizare.
A precizat reclamanta că terenul ce face obiectul prezentei cauze este aferent curții, în suprafață de 0,02 ha. pe care se află casa de locuit și anexele gospodărești, fiind îngrădit și păstrându-și configurația inițială până în prezent.
De asemenea, reclamanta a arătat că atât părinții săi cât și ea, după decesul acestora și reconstrucția casei părintești, au exercitat permanent și continuu o posesie utilă și de bună credință, ca un adevărat proprietar și au stăpânit pământul în mod public și netulburat, fapt recunoscut de către toți vecinii, inclusiv de către Primăria comunei Udești, prin adresa nr. 1186/09.03.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 930 și urm. din Noul cod civil și ale art. 28 din Legea nr. 7/1996.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 171 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Prin precizări la acțiune depuse la data de 06.02.2012, reclamanta a arătat că temeiul de drept al acțiunii formulate îl reprezintă prev. privind prescripția achizitivă de 30 de ani, respectiv disp. art. 1890 din vechiul Cod civil, dispoziții aplicabile în cauză în raport de prevederile art. 82 din Legea nr. 71/2011 (f.8).
De asemenea, prin precizările la acțiune formulate la termenul din data de 15.03.2012, reclamanta a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta ..
Legal citată, pârâta . nu a formulat întâmpinare și nici reprezentantul legal al acesteia nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 4477 din data de 11 octombrie 2012, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată asupra suprafeței de 0,14 ha. teren arabil situat în intravilanul satului Udești, ., teren aferent curții gospodăriei sale.
Potrivit art. 1890 Cod civil, pentru ca dreptul de proprietate sau alt drept real să fie dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, este necesară îndeplinirea a două condiții și anume, să existe o posesie utilă iar posesia să fi fost exercitată timp de 30 de ani, fiind irelevant dacă uzucapantul a fost de bună sau de rea - credință.
Pentru a fi utilă, posesia trebuie să fie lipsită de vicii, deci să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar și să fie neechivocă.
Reclamanta a invocat dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,14 ha teren arabil ca efect al prescripției achizitive de lungă durată, motivat de faptul că, din anul 1950 și până în prezent, părinții ei – defuncții I. V. și I. V. iar apoi ea, au stăpânit suprafața de teren în litigiu permanent, în mod public și netulburat, cu titlu de proprietari.
Din motivarea acțiunii formulate, instanța reține că reclamanta a înțeles să invoce joncțiunea posesiilor, în temeiul art. 1860 C.civ., solicitând unirea posesiei exercitate de ea din anul 1996 (data decesului mamei sale, I. V.), cu cea exercitată de autorii săi, defuncții I. V. și V., aceștia din urmă fiind înscriși în registrul agricol încă din anul 1950 și stăpânind în continuare terenul fără ca în anul 1959 să-l declarare la cooperativizare.
Pentru a invoca joncțiunea posesiilor se cer a fi îndeplinite o . condiții, respectiv: să fie vorba de o posesie adevărată, căci simpla detenție nu poate fi unită cu o posesie, posesorul anterior să nu fi fost proprietarul imobilului iar cel care invocă unirea posesiilor să fie succesor în drepturi al autorului său.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut însă că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, în ceea ce-i privește pe autorii reclamantei, rezultă că în perioada anilor 1950 – 1959, aceștia au stăpânit terenul în cauză în calitate de proprietari. Acest aspect rezultă din declarațiile de martori care au arătat că terenul în cauză a aparținut dintotdeauna familiei reclamantei, trecând din generație în generație (f.16,19), împrejurare confirmată și de către reclamantă. Ori, joncțiunea posesiilor operează în cazul în care ele s-au exercitat de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, iar cel care invocă uzucapiunea deține bunul de la autorul său în baza unui raport juridic.
Cât privește perioada ulterioară anului 1959, instanța a reținut, contrar celor invocate de reclamantă, faptul că suprafața de teren ce face obiectul cauzei a fost supusă colectivizării și nu a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate după anul 1991. Acest aspect rezultă atât din adresa Primăriei Comunei Udești nr. 4514/2012 (f.15) ca și din depozițiile de martori care au arătat că, similar terenurilor deținute de ceilalți săteni, terenul deținut de autorii reclamantei a fost înscris la CAP, familia reclamantei continuând a-l stăpâni, în aceleași limite, însă potrivit regimului de la acea dată, respectiv cu acordul statului prin administratorul său - Cooperativa Agricolă de Producție.
Rezultă, deci, că în perioada 1959-1991, reclamanta și autorii săi nu au avut o posesie utilă asupra suprafeței de teren în litigiu, deoarece nu au exercitat-o sub nume de proprietar, ci au avut calitatea de detentori precari asupra suprafeței de teren în litigiu.
D. din anul 1991 se poate vorbi de o posesie utilă asupra terenului în litigiu, dar de atunci și până la introducerea cererii de chemare în judecată, 26 octombrie 2011, nu au trecut 30 de ani pentru ca reclamanta să poată dobândi dreptul de proprietate asupra bunului imobil în litigiu ca efect al prescripției achizitive de lungă durată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în data de 19 decembrie 2012 reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că a invocat și dovedit instanței, prin înscrisurile depuse și mărturiile persoanelor audiate în cauză, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1847 și urm. din Codul civil, cerute pentru a prescrie, de către posesia exercitată asupra terenului în cauză, inițial de către părinții săi și ulterior decesului acestora de către ea.
Apreciază că în mod legal, instanța a apreciat și aplicat în cauză, joncțiunea posesiilor ( art. 1860 C.Civil ) prin unirea posesiilor exercitate, dar, în mod inexplicabil, aceasta nu a apreciat numai posesia exercitată de către autorii săi în perioada 1950 - 1959, ci a considerat stăpânirea terenului în calitate de proprietari, lucru ireal, în condițiile în care existenta unui titlu, ar fi îndreptățit-o la altă cale legală de constatare a dreptului de proprietate.
Cât privește perioada ulterioară anului 1959, a invocat și dovedit instanței de judecată, faptul că terenul nu a făcut obiectul cooperativizării, dar instanța în mod eronat a apreciat contrariul, caz în care dreptul de proprietate ar fi putut fi reconstituit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Chiar și în situația reținută, referitor la perioada 1959 - 1991, de existență a proprietății socialiste de stat sau cooperatistă asupra terenurilor, instanța în mod nelegal, a apreciat posesia utilă ca fiind o deținere precară a terenului în litigiu, deși practica judiciară în domeniu a confirmat faptul că ,,În cazul terenurilor cooperativizate sau intrate în proprietatea socialistă de stat anterior anului 1989, nu a fost declarată inalienabilitatea/ imprescriptibilitatea lor, așa încât această apartenență nu a constituit cauză de întrerupere a curgerii termenului uzucapiunii."
În contextul celor susmenționate a învederat Decizia nr. IV din 16 ianuarie 2006 pronunțată de către I.C.C.J. în recursul în interesul legii, cu caracter imperativ, conform căreia, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr.58 si 59 din 1974, abrogate în 1989 ( prin dec.-lege nr.l si nr.9 ) prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă, . acestor legi neavând nici o modificare esențiala asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior.
Și-a întemeiat recursul formulat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod pr. civilă.
Legal citată, pârâta-intimată . nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentanți în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat în cauză.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
Uzucapiunea este un mod de dobândire a drepturilor reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege. Efect al posesiei, uzucapiunea presupune neapărat o posesie utilă, adică neatinsă de nici unul dintre viciile acesteia. Simpla detenție precară ori posesia viciată, oricât ar dura în timp, nu poate duce niciodată la uzucapiune.
Reclamanta-recurentă a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 0,14 ha teren situat în ., în locul numit ,,Poiana Silionului”, suprafață de teren ce a fost cooperativizată, după cum rezultă din adresa nr. 4514/2012 a Primăriei comunei Udești, jud. Suceava(f.15-ds-recurs).
Or, în privința dreptului de proprietate privată pentru terenurile ce au făcut obiectul cooperativizarii sau preluării în orice mod de către stat sunt incidente imperativ dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000, ca legi speciale și derogatorii de la dispozițiile dreptului comun în materie.
. căreia se afla terenul în discuție a fost supusă cooperativizării, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că au fost aplicate în privința terenurilor atât din intravilan, cât și din extravilan, prevederile legilor speciale de fond funciar, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor persoanelor îndreptățite.
Astfel, chiar din adresa nr. 2375/2011 a Primăriei comunei Udești, jud. Suceava rezultă că autoarei reclamantei-recurente, I. V., i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4300 mp teren în baza Legii nr. 18/1991(f.22-ds. recurs).
Reclamanta-recurentă nu are un drept de proprietate reconstituit sau constituit pentru terenul curți construcții și stăpânește suprafața în discuție, 0,14 ha teren intravilan, numai că, sub aspectul analizării probatoriului din dosar și a îndeplinirii cerințelor art. 1847 Cod civil privind posesia utilă, necesară pentru a uzucapa, se observă că, în ce privește chiar îndeplinirea cerințelor prevăzute de dreptul comun, autorii reclamantei-recurente nu au exercitat o posesie utilă în sensul art. 1847 Cod civil asupra terenului în suprafață de 1400 mp, asupra căruia se solicită constatarea dreptului de proprietate, pe perioada cooperativizării, pentru a se putea invoca joncțiunea posesiilor. Pentru a putea dobândi proprietatea ca efect al prescripției achizitive de lungă durată se cere ca pe toată durata prevăzută de lege, 30 de ani conform art. 1890 Cod civil, să se exercite o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, prescripția achizitivă fiind o sancțiune prevăzută de legea civilă pentru proprietarul nediligent care se desesizează de bunul său pe o perioadă mare de timp.
Or, în cauză, s-a reținut corect faptul vicierii posesiei exercitate de către autorii reclamantei-recurente, prin precaritate, aceasta nefiind public exercitată si sub nume de proprietar conform art. 1853 și art. 1856 Cod civil pe toată perioada cerută de lege, aspecte ce rezultă din probatoriul administrat in dosar, terenul fiind cooperativizat în perioada 1959-1989. De altfel, chiar din depoziția martorei P. G. rezultă că în timpul cooperativizării, terenul a fost trecut la CAP, dar l-a ținut în continuare I. E.(f.19), nefiind stăpânit public sub nume de proprietar, cum susține fără temei reclamanta-recurentă.
În ce privește critica de nelegalitate adusă de recurentă, tribunalul observă că acesta se referă la întreruperea cursului prescripției achizitive în perioada 1974-1989 ca efect al legilor de sistematizare a teritoriului urban și rural Legea nr.54/1974 și Legea nr.59/1974.
Nu se pune în discuție în cauză întreruperea cursului prescripției achizitive în perioada 1962-1989 sus menționată, întrucât, în realitate, autorii reclamantei-recurente nu au exercitat o posesie utilă în sensul legii civile, ci o detenție precară a terenului, stăpânit de ei în calitate de membru cooperator pe perioada cooperativizării, posesia pretinsă de acesta fiind viciată prin precaritate.
Deși reclamanta-recurentă susține că în perioada cooperativizării, posesia exercitată a avut un caracter util, producând efectul achizitiv de proprietate asupra terenurilor, aceste aprecieri sunt simple alegații subiective, nedovedite în niciun fel în dosar, în materie stabilindu-se (prin decizie in interesul legii) numai neîntreruperea cursului termenului de prescripție achizitivă în perioada de aplicare a celor două legi nr. 54/1974 și nr. 59/1974, nicidecum și faptul exercitării de către orice cetățean a unei posesii utile asupra imobilelor ce au făcut obiectul respectivelor legi.
În aceste condiții, Decizia nr. IV din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite nu are relevanță în speță, atât timp cât posesia autorilor reclamantei-recurente exercitată pe toată perioada cooperativizării, este viciată, fiind una afectată de precaritate, și nu o posesie utilă, publică, sub nume de proprietar pe durata de 30 ani, astfel că nu poate fonda uzucapiunea de lungă durată.
Rezultă deci că în perioada cooperativizării, autorii reclamantei-recurente nu au avut o posesie utilă asupra suprafeței de teren în litigiu, deoarece nu au exercitat-o sub nume de proprietar, ci au avut calitatea de detentori precari.
Prin urmare, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamanta-recurentă să poată dobândi dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu ca efect al prescripției achizitive de lungă durată, astfel încât acțiunea sa a fost respinsă în mod corect ca neîntemeiată.
Cum tribunalul, în urma examinării cauzei sub toate aspectele conform art. 3041 Cod pr. civilă, nu a găsit vreun alt motiv de nelegalitate al hotărârii recurate iar cele invocate în cererea de recurs s-au dovedit a fi neîntemeiate, în temeiul art. 312 al.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta I. E., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 4477 din data de 11 octombrie 2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind pârâta ., jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. C. L. S. A. P. T.
Red. V.E.L.
Jud.fond – B. L. M.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 28 mai 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 161/2013. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2174/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
