Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2377/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2377/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 945/227/2012
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2377
Ședința publică din 5 noiembrie 2013
Președinte-T. M.
Judecător- D. D.
Judecător-M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta A. A., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr.744 din 3 aprilie 2013 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul Ștaut V., domiciliat în ., jud.Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta recurentă A. A. asistată de avocat S. S. și pîrîtul intimat Ștaut V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Avocat S. S. pentru reclamanta recurentă, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 328 lei cu chitanța . Nr._, timbru judiciar de 3 lei, înscrisuri și arată că planul de situație care a stat la baza emiterii Autorizației nr.51/1975 eliberată pîrîtului nu se regăsește în arhivele Primăriei comunei Preutești.
Pîrîtul intimat a arătat că a avut autorizație pentru reparație casă, emisă pentru M. G., a demolat casa veche și nu a avut autorizație pentru construirea altei case.
Instanța, în conformitate cu disp.art.305 Cod procedură civilă admite proba cu înscrisuri și constatînd recursul în stare de judecată a trecut la dezbateri.
Avocat S. S. pentru reclamanta recurentă, a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Pîrîtul intimat a cerut respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 28.03.2012 sub nr._, reclamanta A. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ȘTAUT V., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face:
- să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate si posesie suprafata de 10 ari teren arabil, proprietatea ei, situat în intravilan la locul „G.”, ce face parte din suprafata de 32 ari, înscris în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7760/19.08.1996,învecinat cu: C. Gh., drum, C. Gh., S. P., cu o valoare de circulatie de 4.000 lei;
- paratul să fie obligat să-i achite daune materiale în cuantum de 4.000 lei pentru perioada martie 2009 – martie 2012, în care a fost lipsită de folosinta terenului a cărui revendicare o solicită;
- obligarea pârâtului să-și ridice pe cheltuiala sa construcțiile, constând în: garaj, șură, coșer pentru porumb si gard, edificate fără drept pe parte din terenul proprietatea reclamantei, sau să fie autorizată aceasta să le ridice pe cheltuiala pârâtului;
- cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 7760/1996 a dobândit prin cumpărare, suprafata de 3.200 mp. teren situat în intravilanul satului Basarabi, . „G.”, învecinat cu: C. Gh., drum, C. Gh., S. P. din care face parte si suprafata de 1.000 mp. revendicati de la parat.
A susținut reclamanta că, paratul ocupă fără drept suprafata de 10 ari, pe care refuză să o elibereze, pe parte din acest teren a construit un grajd, o șură, coșer pentru porumb, gard, fără să dețină act de proprietate pentru teren si fără să aibă autorizație de construcție, îngrădindu-i în acest fel, dreptul de a accede până la drumul comunal care se învecinează cu terenul acesteia pe latura de est.
A precizat că a încercat rezolvarea diferendului pe cale amiabilă, însă fără rezultat, motiv pentru care a fost nevoită să promoveze prezenta actiune a cărei admitere o solicită.
A solicitat, de asemenea si admiterea celorlalte cereri accesorii.
Legal citat, paratul Staut V., în temeiul disp. art. 115 -118 cod pr. civilă a formulat si depus la dosar întampinare (fila 30 dosar).
In motivarea întampinării, paratul a arătat că pe suprafata de 10 ari teren la care face referire reclamanta, au fost construite in mod legal casa+ grajd si anexe in perioada colectivizări 1974-1975 în baza autorizației de construire emisă de Primăria comunei Preutesti, pentru care a achitat impozite in mod permanent.
A arătat că, contractul de vanzare-cumpărare nr. 7760/1996 este întocmit mult mai târziu, respectiv in 19.08.1996, neexistând din acest punct de vedere o temeinicie pentru a putea folosi ca mijloc de probă în instanță iar pentru daunele materiale în cuantum de 4.000 lei pentru perioada 2009 – martie 2012 precizează paratul că nu s-a folosit de acest teren, reclamanta neexercitand nicio actiune în acest sens pentru perioada respectivă.
A mai susținut paratul că nu pot fi demolate construcțiile ridicate, neexistand nici un temei legal.
A susținut că suprafata de 10 ari teren, în speță, a fost dată de zestre de către M. G. (vanzător) nepoatei sale, C. A. (Staut după căsătorie), care a fost soția paratului ( în prezent decedată).
A consideratcă acțiunea reclamantei este netemeinică, nefiind bazată pe probe pertinente.
A mai arătat că în anul 1975 legea nu permitea vanzarea terenului prin contract de vanzare-cumpărare, fapt pentru care nu poate prezenta un astfel de act iar reclamanta a introdus actiunea în cursul anului 2012 după ce a decedat atât tatăl acesteia cat si sotia paratului, prezentând ca probe titlul de proprietate si contractul de vanzare-cumpărare întocmite in anul 1996.
De asemenea a contestat autenticitatea contractului de vanzare-cumpărare nr.7760/1996.
A mai menționat pârâtul că din raportul de expertiză întocmit in cauză, rezultă că acesta ocupă suprafata de 389 mp, pe care se obligă să o restituie ..
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.744 din 3 aprilie 2013 a respins ca nefondată cererea având ca obiect – revendicare imobiliară, ridicare construcții și daune, și a obligat reclamanta să plătească suma de 327 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 7760/1990 sub nr. 2760/1996 reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3200 mp teren arabil situat în intravilanul satului Basarabi, .> Prin cererea promovată reclamanta revendică din suprafața totală, 1000 mp ce face parte din cei 3200 mp teren arabil la locul „G.”, teren arabil cu vecinătățile C. Ghe, drum, C. G., S. P..
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert Nechiforiuc C. reiese că pârâtul deține fără a prezenta acte de proprietate suprafața de 1030 mp (identificată în contur roșu anexă la raport 74) însă, conform răspunsului la obiectivul nr. 1, titlu de proprietate nr. 1759/1996 emis titularului vânzător M. G., fișa proces verbal de punere în posesie însoțită de schițe nu corespunde configurației reale găsite în urma măsurătorilor efectuate în teren pentru . „G.”.
Potrivit răspunsului la obiectivul nr. 2 ( f 72 dosar), reconstituirea dreptului de proprietate pentru M. G. s-a făcut cu respectarea suprafeței din registrul agricol vechi dar nu și categoria de folosință incluzând și terenul pe care în prezent pârâtul are edificată casă și anexele în baza autorizației de construcție din anul 1975.
Suprafața de 1030 mp are categoria de folosință actuală de curți construcții iar nu arabil.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați C. G. și A. N. reiese că terenul în litigiu a fost dat pârâtului ca lot în folosință de către fostul CAP cu acordul titularului dreptul de proprietate, în vederea edificării gospodăriei sens în care a obținut autorizație de construcție în anul 1975.
În speță se constată că suprafața evidențiată nu are categorie de folosință arabil și deși face parte din titlul acestuia, pârâtul își prestează posesia ca urmare a primirii terenului în vederea construirii locuințelor.
Potrivit înscrisului depus la fila 51 dosar pârâtul figurează înscris în evidențele agricole în cursul anului 1977.
Art. 24 din Lg nr. 18/1991 stipulează” (1) Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.
Art. 8 din Decretul-Lege 42/1990 prevede la rândul său în alin. 1”:Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.
Acțiunea de față pune în discuție dreptul real astfel că, proprietarul care a preluat posesia bunului său cere să i se stabilească existența dreptul de proprietate și în consecință redobândirea posesiei de la cel care posedă acel bun fără a fi proprietar.
În speță, se constată că reclamanta deține în titlul de proprietate, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7760/1996 iar pârâtul deși scriptic nu prezintă iun asemenea act doveditor, instanța apreciază pe cale incidentală că este proprietar al terenului revendicat prin efectul legii, conform dispozițiilor legale enunțate mai sus.
Instanța a acordat prioritate titlului pârâtului care prin efectul legii l-a considerat proprietar de la momentul intrării în posesie în cursul a anului 1969 pe când autorului reclamantei i s-a reconstituit drept de proprietate asupra terenului în litigiu prin schimbarea categoriei de folosință în anul 1996 în baza Lg 18/1991.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta A. A. criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că sentința este motivată cu argumente străine de natura pricinii și de apărările invocate în acțiune și materializează greșita aplicare a prevederilor art.555 Cod civil, art.563 Cod civil, art.494 alin.1, 2 vechiul Cod civil, aplicabil în raport de art.58 din Legea nr.71/2011.
A susținut că autorizația nr.51 din 12 iulie 1975 vizează reparații la o casă, nefiind depusă documentația aferentă acestei autorizații sau un plan de situație din care să rezulte localizarea terenului ocupat de casa la care se autorizează construcția.
A criticat faptul că prima instanță nu a făcut verificări relativ la aspectele invocate sau la situația juridică a terenului afectat de gospodăria pîrîtului, în cauză neexistînd nici o dovadă că acesta ar fi fost atribuit de C.A.P. în condițiile prev. de art.17 al.2-6 din Legea nr.58/1974 sau art.6 din Statutul C.A.P., nici că ar fi urmat procedura obligatorie prevăzută de Legea nr.18/1991 pentru constituirea dreptului în condițiile art.23.
De asemenea, a criticat necompararea titlurilor și în raport de aceasta, nepronunțarea cu privire la natura juridică a construcțiilor și a cererii sale de ridicare a acestora, pe cheltuiala pîrîtului întrucît acesta a fost de rea-credință.
În întîmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului susținînd că în mod temeinic acțiunea reclamantei a fost respinsă în baza art.24 din Legea nr.18/1991 și a art.8 din D.L. 42/1990, iar relativ la dreptul său de proprietate a precizat că din declarațiile martorilor audiați a rezultat că suprafața în litigiu a fost primită ca lot în folosință de la fostul C.A.P.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru vînzătorul M. G. nu corespunde vechiului amplasament, nefiind respectată categoria de folosință a suprafeței pe care el are edificată gospodăria.
Verificînd actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este fondat, hotărîrea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pîrîtul a opus titlului de proprietate al reclamantei o autorizație de reparații la una casă, emisă de fostul Consiliu Popular Preutești la data de 21 iulie 1975.
Ori, pentru a beneficia de constituirea dreptului de proprietate în condițiile art.24 din Legea nr.18/1991, republicată, se impune ca beneficiarul să urmeze procedura administrativă prealabilă, putîndu-i-se constitui, la cerere, dreptul de proprietate dacă face dovada existenței unui act de atribuire a terenului care să provină de la fostul C.A.P., consiliu popular sau primărie, precum și a faptului că primind un astfel de lot, a edificat casa de locuit și anexele.
Astfel, nu poate fi reținută apărarea intimatului bazată pe susținerea primei instanțe, că este proprietar de drept al acestei suprafețe în baza legii, conform art.24 din Legea nr.18/1991, sau a art.8 din D.L.42/1990 care nu își are aplicabilitate în cauză.
Faptul că intimatului i s-a eliberat în anul 1975 o autorizație de reparații a unei case, fără identificare, nu poate constitui dovada primirii de către acesta a unui lot în folosință în condițiile cerute de art.24 din Legea nr.18/1991, pentru suprafața de 1030 m.p. identificată de expert ca fiind stăpînită din terenul reclamantei.
Cît privește buna-credință în edificarea anexelor, singurele solicitate la ridicare, nu poate fi reținută, acordul autorului reclamantei invocat și de pîrît și susținut de martori, fiind doar cu privire la casă.
Astfel, în raport de art.494 al.1 cod civil care dispune că dacă o terță persoană construiește pe terenul altuia, proprietarul terenului are posibilitatea de a opta între a păstra construcția, sau a îndatora pe constructor să o ridice, și cum, cererea reclamantei privește ridicarea gardului și anexelor pe cheltuiala pîrîtului, instanța va dispune în acest sens.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica sentința civilă și admițînd acțiunea va obliga pîrîtul să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 1030 m.p. teren identic cu . din planul de situație al raportului de expertiză, f.74 dosar și ridicarea pe cheltuiala pîrîtului construcțiile grajd, șură, coșar pentru porumb și gard.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, pîrîtul intimat va fi obligat să plătească statului cheltuieli de judecată în sumă de 327 lei și recurentei A. A. suma de 951 lei, cu același titlu.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamanta A. A., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr.744 din 3 aprilie 2013 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul Ștaut V., domiciliat în ., jud.Suceava.
Modifică sentința civilă și în consecință:
Admite acțiunea.
Obligă pîrîtul Ștaut V. să lase reclamantei A. A. în deplină proprietate și posesie suprafața de 1030 m.p. teren identic cu . din planul de situație al raportului de expertiză, f.74 dosar.
Dispune ridicarea pe cheltuiala pîrîtului construcțiile grajd, șură, coșar pentru porumb și gard.
Obligă pîrîtul intimat Ștaut V. să plătească statului cheltuieli de judecată în sumă de 327 lei și recurentei A. A. suma de 951 lei, cu același titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – D. E. G.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 28 noiembrie 2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1515/2013. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2714/2013. Tribunalul... → |
|---|
