Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 278/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 519/237/2013
Dosar nr._ Cerere de valoare redusă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 278
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN 27 MARTIE 2014
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către pârâtul F. G., împotriva sentinței civile nr. 535 din data de 20 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimată fiind reclamanta Direcția S. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, văzând că cel puțin intimata a solicitat judecata în lipsă, cercetarea procesului terminată, rămâne în pronunțare asupra apelului.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ /05.03.2013 la Judecătoria Gura Humorului reclamanta Direcția S. Suceava l-a chemat în judecată pe pârâtul F. G., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-l oblige la plata sumei de 130 lei reprezentând prejudiciu; cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că în conformitate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii nr.4850/30.07.2010 pârâtul a cosit și sustras iarba de pe o suprafață de 0,5 ha teren cu vegetație forestieră, producând un prejudiciu de 130 lei stabilit prin fișa de calcul al pagubei nr.4851/30.07.2010, în conformitate cu prevederile OG nr.85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la 01.04.2013 pârâtul F. G. a solicitat respingerea acțiunii. În motivare a arătat că . fost cumpărată de la Krassler C. în anul 1912, ziua de 15 octombrie, contract nr.414/13. Pe lângă această parcelă s-au cumpărat și alte parcele, respectiv parcelele 356, 355, 359, însă doar .-a înscris în registrul agricol, ceea ce a făcut ca reclamanta să speculeze această neîmplinire și să facă în mod abuziv amenajament silvic. Această parcelă este înconjurată de celelalte parcele. Suprafața de 0,50 ha este în proprietatea pârâtului, iar reclamanta nu a dovedit că acest fânaț ar fi intrat în proprietatea sa, printr-o hotărâre judecătorească sau vreun document legal. Cuprinderea în amenajament silvic a fost făcută abuziv, nu există vreun document din care să rezulte care a fost baza includerii. Ordonanțele Parchetului din 2009, 2010 și 2011 au arătat acest lucru. Pârâtul a arătat că nu este de acord cu nici un fel de plată, întrucât a cosit iarba de pe terenul său. F. V., a cărui moștenitor este pârâtul, a cumpărat acest teren de la Kraissler C. în anul 1912, de atunci terenul fiind stăpânit de cumpărătoare, apoi de tatăl pârâtului, iar acum de pârât.
Prin cererea depusă la 17.04.2013 reclamanta a răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea acțiunii sale și respingerea susținerilor pârâtului. A arătat că susținerea pârâtului - că terenul de 0,50 ha de unde a cosit și sustras iarba o deține cu titlu de proprietar – este falsă și neprobată prin existența vreunui titlu, iar acțiunea în reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe i s-a respins definitiv și irevocabil. Prin mai multe hotărâri judecătorești s-a atestat fără echivoc lipsa calității de proprietar a pârâtului față de suprafața de 0,50 ha teren forestier proprietate publică a statului, identic amenajistic cu u.a. 96M% din U.P. II Negrileasa, suprafață pe care o valorifică fără nici un drept prin sustragerea vegetației, considerent pentru care în mai mulți ani s-a impus întocmirea proceselor-verbale de constatare a săvârșirii de infracțiuni silvice. Situația juridică reală a terenului ocupat fără drept, cât și starea de fapt existentă cu privire la această suprafață cuprinsă în amenajament silvic a fost analizată de către Judecătoria Gura Humorului cu ocazia cercetării judecătorești efectuate în cauza având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate, iar soluția s-a regăsit în dispozitivul sentinței nr.1440/02.11.2011 din dosar nr._ . S-a reținut fără echivoc în considerentele acestei hotărâri că . CF II Negrileasa, identică amenajistic cu terenul forestier u.a. 96M% din U.P. II Negrileasa de pe care s-a sustras iarba, este înscrisă ca având proprietar Tabula Țării, deci nu a aparținut niciodată persoanelor fizice. Pârâtul trebuia să facă dovada suplimentară a dreptului său de proprietate. Dacă terenul în cauză ar avea o altă situație juridică ce ar conferi vreun drept pârâtului, acesta ar fi obținut o hotărâre judecătorească care să ateste o altă stare de fapt și deci pârâtul nu ar săvârși an de an fapte infracționale. Potrivit legislației românești, doar prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar sau în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se poate opera în cadastrul silvic scoaterea din proprietatea publică a statului și punerea în posesie a persoanei îndreptățite. Or, dacă acest teren este în amenajament silvic, nimeni nu este îndreptățit să-l ocupe abuziv ori să sustragă vegetația fără a suporta contravaloarea prejudiciului produs prin acțiunea sa.
Prin cererea depusă la 15.05.2013, față de răspunsul reclamantei la întâmpinare, pârâtul a arătat că prin contract autentic F. V. a cumpărat în anul 1912 mai multe parcele de teren, între care și . familia sa stăpânind terenurile cumpărate până în prezent. La data cumpărării . de 1,1 ha; din această suprafață reclamanta a revendicat prin hotărâre judecătorească suprafața de 6.000 mp, restul de 5.000 mp rămânând familiei F., dar pe ambele parcele reclamanta a făcut amenajament silvic, fără știrea sau acordul pârâtului și a familiei sale, primind denumirea de 96M și 96D2. Din cercetările penale efectuate la plângerile reclamantei și din referatele organelor de cercetare penală a rezultat că reclamanta a făcut amenajamentele silvice pe terenul de 0,5 ha în litigiu fără a prezenta un document, a hotărâre judecătorească de revendicare. Acest teren de 0,5 ha în litigiu este proprietatea pârâtului, cumpărat cu contract autentic de familia sa în 1912. Acțiunea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă pe excepție, terenul a rămas mereu în stăpânirea familiei pârâtului, doar s-au făcut amenajamente silvice. Din contractul autentic a rezultat că terenul provine de la adevăratul proprietar Kraisler C., care a înstrăinat lui F. V. averea sa, iar în cartea funciară s-a confirmat că este bun privat, ceea ce a arătat și expertul T. G.. Din cei 5.000 mp s-au creat servituți de trecere prin dosarul de partaj. Reclamanta nu are dreptul asupra acestui teren.
Prin sentința civilă nr. 535 din data de 20 mai 2013 Judecătoria Gura Humorului a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția S. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul F. G. și în consecință a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 130 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 50,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dosarul nr._ a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1440/02.11.2011 a Judecătoriei Gura Humorului, când s-a respins cererea formulată de petenții F. G. (care este actualul pârât) și B. A., în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra terenurilor Suceava și Comisia Locală de Fond Funciar Stulpicani, prin care petenții solicitaseră reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 0,47 ha teren fânaț identic cu . rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de petenți, prin decizia nr. 1649/18.09.2012 a Tribunalului Suceava – secția civilă. Pe baza probatoriului administrat în acest dosar s-a stabilit cu putere de lucru judecat, după cum a rezultat îndeosebi din considerentele deciziei nr. 1649/18.09.2012 a Tribunalului Suceava, că . ha (identică cu . ha acum în litigiu) ce face parte din . nr. II a . anul 1936 este proprietatea tabulară Tabula Țării, negăsindu-se deci în proprietatea autorilor petenților, nefiind făcută dovada deposedării autorilor petenților de către regimul comunist.
Prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii nr. 4850/30.07.2010 încheiat de Ocolul Silvic Stulpicani s-a constatat că la data de 07.07.2010 numitul F. G. (actualul pârât) a ocupat fără drept din fondul forestier de stat suprafața de 1,50 ha din U.P. II u.a 96M și a recoltat iarba de pe 0,50 ha din totalul suprafeței ocupate. Valoarea prejudiciului cauzat prin recoltarea ierbii a fost de 130 lei, conform fișei de calcul al pagubei nr.4851/30.07.2010. Față de F. G. (actualul pârât) au fost efectuate cercetări penale, iar prin Rezoluția nr.713/P/2010 din 17.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F. G. pentru săvârșirea infracțiunii de ocupare fără drept, în întregime sau în parte, a unor suprafețe din fondul forestier național prev. de art.107 din Legea nr.46/2008, întrucât nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Pentru recuperarea prejudiciului civil a fost promovată prezenta acțiune.
Pârâtul a recunoscut că terenul în litigiu a fost cuprins de mai mulți ani în amenajament silvic de către reclamantă.
Având în vedere că terenul de 0,50 ha în litigiu face parte din . CF nr.II a . din anul 1936 este proprietatea tabulară Tabula Țării, teren aflat în amenajament silvic în administrarea reclamantei Direcția S. Suceava, iar pârâtul nu a justificat nici un drept asupra acestui teren, instanța a constatat că acțiunea a fost întemeiată și a admis-o și în baza art. 998-999 cod civil (din 1864, aplicabil potrivit art. 6 din Legea nr. 287/2009), l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 130 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea ierbii cosite de pe terenul de 0,50 ari în luna iulie 2010. Pentru că nu a recunoscut pretențiile reclamantei la primul termen de judecată, căzând în pretenții, pârâtul s-a făcut vinovat de cauzarea cheltuielilor avansate de stat în acest proces, astfel că în baza art. 453 din noul cod de procedură civilă instanța l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 50,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 50 lei taxa judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, conform chitanțelor de la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul prin care a arătat următoarele:
Prin sentința atacată pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 130 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 50,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanta a pretins această sumă cu titlu de despăgubiri pentru iarba de pe o suprafață de teren ce nu-i aparține.
Pentru suprafața de teren pe care Direcția S. a efectuat amenajament silvic în perioada regimului trecut, după anul 1947, familia F. dețin act autentic de vânzare-cumpărare din anul 1912.
Prin acest contract familia F. a cumpărat de la Kraisler C. mai multe suprafețe de teren printre care și . destinația livadă care se afla înconjurată de celelalte parcele, respectiv de parcelele nr. 356, 355, 359, etc.
Pe timpul regimului comunist ei nici nu au știut, nici el și nici părinții, că o parte din teren era prins în bornă silvică, deoarece nimeni nu i-a deranjat, ba mai mult, li se oferea pentru pășune suprafețe de teren din domeniul statului.
Acest teren pe care părinții l-au avut de la mama lor, F. V., a fost stăpânit de ei în permanență, fiind îngrădit, mai ales la drum pe unde circulă animalele, pentru a fi protejat.
După anul 1990 Direcția S. a revendicat 60 de ari (6000 mp) pe care i-a câștigat prin hotărâre judecătorească și i-a cedat posesia.
Pentru cei 5000 mp care se află între parcelele amintite nu s-a formulat nici un fel de revendicare, însă a rămas amenajamentul silvic așa cum s-a făcut în perioada comunistă.
Au fost soluționate mai multe plângeri penale unde i s-a dat scoaterea de sub urmărire penală, motivul fiind acela că Direcția S. nu a dovedit în nici un fel căar fi avut vreun înscris prin care să dovedească că cei 50 de ari sunt proprietatea Direcției Silvice.
Amenajamentul silvic a fost făcut pe acest teren, deși ei cumpăraseră acest teren de la Kraisler C. și dețin plan de situație în original pentru acesta.
A considerat că atât solicitarea pretențiilor Direcției Silvice, cât și hotărârea sunt nelegale.
A solicitat admiterea apelului și în rejudecare respingerea acțiunii.
În drept, a invocat disp. art. 466, art. 468 și art. 470 din noul Cod de procedură civilă.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinica si legala.
În motivare a arătat că următoarele:
Criticile pârâtului împotriva hotărârii instanței de fond s-au constituit ca simple divagații fără nici o susținere in fapt si in drept, atâta timp cat a promovat doar opinii personale relative la un pretins drept de proprietate privata asupra suprafeței de 0,50 ha teren de unde a cosit si sustras iarba.
Insa așa cum s-a probat fără echivoc de către D.S. Suceava, terenul in cauza identic amenajistic cu parte din u.a. 96M din UP II si cadastral cu p.f. 1033 din CF II a comunei cadastrale Negrileasa este istoric si juridic proprietate publica a Statului R., evidențiat ca atare încă din 1936 ca fiind Tabula Tarii si deci nu putea aparține unei persoane fizice si nu putea facă obiectul unei tranzacții de natura celei invocate de către apelant
Mai mult decât atât, acțiunea in reconstituirea dreptului de proprietate promovata de către F. G. cu privire la aceasta suprafața de teren i s-a respins definitiv si irevocabil, iar soluția s-a regăsit in dispozitivul Sentinței nr. 1440/02.11.2011 pronunțata in dosar_ existenta la dosarul prezentei cauze.
Totodată si prin alte hotărâri judecătorești s-a atestat fără echivoc lipsa calității de proprietar a pârâtului fata de suprafața de 0,5 ha teren forestier proprietate publica a statului, identic amenajistic cu u.a. 96M% din U.P. II Negrileasa, suprafața pe care a valorificat-o fără nici un drept prin sustragerea vegetației, considerent pentru care in mai mulți ani consecutiv s-a impus întocmirea proceselor verbale de constatare a săvârșirii de infracțiuni silvice.
Atâta timp cat suprafața in cauza este cuprinsa in amenajamentul silvic ca proprietate a Statului R. iar in cartea funciara apare ca Tabula Tarii, nu D.S. Suceava trebuia sa facă o proba suplimentara a dreptului de proprietate a statului, ci cel care a emis o pretenție.
Deci in mod legic si necesar instanța de fond in urma unei cercetări judecătorești aprofundate, bazate pe un probatoriu complet si complex a admis acțiunea, fiind in prezenta unei răspunderi delictuale ce impunea repararea prejudiciului produs vegetației forestiere chiar daca a fost vorba de o valoare redusa.
Daca terenul in cauza ar avea o alta situație juridica ce ar conferi vreun drept pârâtului, acesta ar fi obținut o hotărâre judecătoreasca care sa ateste o alta stare de fapt si deci nu ar săvârși an de an fapte infracționale.
Insa, atâta timp cât suprafața in cauza este in fond forestier proprietate publica a statului, evidențiata ca atare in amenajamentul silvic, trebuia sa se abțină de la orice încălcare a regimului silvic deoarece nu au putut fi primite alegații si false susțineri privind pretinse drepturi ale numitului F. G., dar niciodată dovedite.
Cu privire la toate pădurile si celelalte categorii de terenuri forestiere aparținând Statului R. si evidențiate ca atare in amenajamentul silvic ca baza a cadastrului forestier, cu excepția celor achiziționate de către stat prin cumpărări sau schimburi după anul 1990, nu se dețin documente altele decât amenajamentul silvic care sa facă dovada modului cum au intrat in proprietatea publica.
Deci, daca s-ar admite o aberație juridica ca cea promovata prin motivele de apel potrivit cărora D.S. Suceava trebuia sa facă dovada modului cum aceste terenuri au intrat in proprietate de stat, atunci sute de mii hectare de fond forestier ar putea fi ocupate de persoane fizice după modelul practicat de către F. G. si ar exercita posesia fără nici un titlu.
Atâta timp cat suprafața de 0,5 ha este cuprinsa in amenajament silvic, iar acțiunea in reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren i s-a respins numitului F. G. definitiv si irevocabil de către instanța, soluția fiind intrata sub puterea lucrului judecat, nimic nu i-a conferit dreptul de a ocupa samavolnic teren proprietate publica a statului si a sustrage vegetația aferenta, iar acțiunea in pretenții se impunea a fi admisa așa cum a fost formulata, soluția pronunțata fiind temeinica si legala.
Potrivit legislației romanești, doar prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza legilor fondului funciar sau in baza unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile se poate opera in cadastrul silvic scoaterea din proprietatea publica a statului si punerea in posesie a persoanei îndreptățite.
Or, daca acest teren este in amenajament silvic, nimeni nu este îndreptățit sa-l ocupe abuziv ori sa sustragă vegetația fără a suporta contravaloarea prejudiciului produs prin acțiunea sa.
In egala măsura cat timp pârâtul nu deține vreo hotărâre judecătoreasca care sa-i confere calitatea de proprietar, iar simpla sa voința nu valorează titlu si nu poate constitui temei de scoatere a acestei suprafețe din fondul forestier de stat, fapta sa se impunea a fi sancționată.
Examinând apelul, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
A invocat apelantul greșita obligare a sa la plata sumei de 130 lei despăgubiri civile, echivalent al prejudiciului pretins produs intimatei prin recoltarea ierbii de pe suprafața de cca. 50 ari teren fânaț identică cu p. 1033 din CF II a . apelantul în acest sens că terenul i-ar aparține, fiind dobândit de către familia sa de la Kraisler C. printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1912.
Însă așa cum corect a reținut și prima instanță, asupra situației juridice a terenului în litigiu s-a pronunțat deja o instanță, în dosarul nr._ al Judecătoriei Gura Humorului, finalizat prin sentința civilă nr. 1440/2.11.2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1649/18.09.2012 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins demersul petentului privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, reținându-se, îndeosebi în decizia Tribunalului, faptul că nu s-a făcut dovada calității de proprietar deposedat al autorului petentului, F. P., nici a continuității posesiei succesive a autorilor săi începând cu anul 1912 și până în momentul presupusei preluări abuzive de către statul comunist, că acest teren se găsea în anul 1936 înscris în CF Negrileasa la ”tarlaua țării”, ceea ce înseamnă că se găsea în proprietatea statului și nu a autorilor petentului.
Este de observat că apelantul nu a criticat puterea de lucru judecat reținută de prima instanță în raport de litigiul anterior, mărginindu-se numai să susțină în continuare dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, chestiune tranșată, așa cum s-a arătat, de instanța anterioară și care, evident, nu mai poate fi contrazisă față de prev. art. 431 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, care stipulează că ”oricare dintre părți poate opune lucrul judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Pentru considerentele învederate, în limitele criticilor invocate, în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către pârâtul F. G. (fiul lui P. și Laurenția, CNP_), domiciliat în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 535 din data de 20 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._, intimată fiind reclamanta Direcția S. Suceava, cu sediul în Suceava, .. 6, ca nefondat.
Dată în camera de consiliu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A. – M.
Red. V.O.D./Judecător fond P. C./Tehnored. S.A.M./4 ex./23.04.2014
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 484/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1806/2014. Tribunalul... → |
|---|
