Grăniţuire. Hotărâre din 28-02-2014, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 5810/285/2010*
Dosar nr._ Grănițuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.156
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 FEBRUARIE 2014
PREȘEDINTE: I. G.
JUDECĂTOR: V. E. L.
GREFIER: S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul Patraș I., împotriva sentinței civile nr. 3810 pronunțată la data de 10 octombrie 2012 de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. A..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 21 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 28 februarie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele :
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 13 septembrie 2010 sub nr._, așa cum a fost precizată, reclamantul Patraș I., în contradictoriu cu pârâta S. A., a solicitat instanței stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa, reprezentată de parcelele 5861/2, 5859/2, 5859/1 ȘI 5854/1 din C.F. 8542 Vicovu de Jos și C.F. 9903 Vicovu de Sus, și proprietatea pârâtei constând în parcelele 4303 și 5862 din C.F. 9959.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul gospodăriei situată în orașul Vicovu de Sus, Bivolărie, nr.125, jud. Suceava și de mai mulți ani pârâta nu respectă limita de hotar dintre proprietățile lor, așa cum este aceasta trasată în planurile de situație și a extraselor de carte funciară.
Limita de hotar este încălcată în mod efectiv prin amplasarea de către pârâtă a unui gard împrejmuitor, fără a fi eliberată autorizație în acest sens.
A mai arătat reclamantul că este proprietarul terenului în cauză în baza unor contracte de vânzare-cumpărare.
Pârâta este proprietara terenului alăturat (p.v. 4303 și p.f.5862/2 din C.F. 9959) în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2860/14.09.2006.
În întâmpinare, pârâta a arătat că este de acord cu stabilirea liniei de hotar, însă cu respectarea suprafeței totale la care este îndreptățită.
A motivat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2860/14 septembrie 2006 la B.N.P. Sehlanec – M. Rădăuți a cumpărat de la Breș M. suprafața de 470 m.p., parcelă virană ocupată de curți-construcții proprietatea părinților săi, identică tabular cu p.v.4303, precum și terenul arabil aferent în suprafață de 3540 m.p., identică tabular cu p.f.5856/2, ambele înscrise în C.F. 9848 Vicovu de Sus, fiind îndreptățită la suprafața totală de 4010 m.p.
A mai arătat pârâta că tatăl său, S. I., a fost frate cu S. G., dar reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut doar pe numele lui S. G., conform titlului de proprietate nr.893/14.03.1996 pentru toate suprafețele care au aparținut ascendenților lor.
În anul 2006, fiica lui S. G., Breș M., i-a vândut ei tot terenul care a fost în posesia părinților ei, astfel că în prezent ea este proprietara terenului ocupat de construcțiile proprietatea autorilor ei.
În anul 1982, în baza autorizației de construire nr.27/20.04.1982, tatăl său a edificat o bucătărie și un șopron, amplasată la o distanță de 26 cm față de linia de hotar, conform planului de amplasament.
Și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară și cum a încercat repararea gardului, vecinul său, Patraș I., a ridicat pretenții la suprafața de teren cuprinsă între șură și linia de hotar pe toată lungimea parcelei, pretinzând că este proprietatea sa.
Linia de hotar trasă pe hărțile cadastrale vechi este ușor curbată spre proprietatea ei, dar reclamantul susține că este dreaptă, tocmai pentru a ocupa din terenul proprietatea ei. El a construit o casă la o distanță de doar 45 cm față de linia de hotar și, pentru a intra în legalitate cu privire la amplasamentul casei, pretinde fâșia de teren care are o lățime de 26 cm, cuprinsă între linia de hotar și șura sa. Acum pretinde că șura ei a fost construită de la bun început pe linia de hotar, susținere contrară realității pentru că există vechii stâlpi ai gardului despărțitor dintre ei, stâlpi care dovedesc unde este hotarul real.
Reclamantul a adus precizări acțiunii cu privire la parcelele care compun proprietatea sa, cerând ca delimitarea proprietății sale de proprietatea pârâtei să fie făcută pe aliniamentul parcelelor 5861/2, 5859/2, 5859/1 și 5854/1, la termenul de judecată din 1 februarie 2011.
În cauză a formulat cerere de intervenție în nume propriu Patraș G., prin care a solicitat delimitarea liniei de hotar dintre proprietatea sa, respectiv ..F. 8542 Vicovu de Sus și proprietatea pârâtei.
A motivat că este proprietarul tabular al suprafeței de teren mai sus arătată, care se găsește în interiorul aliniamentului parcelelor 5861/2 – 5854/1 din C.f. 8542 al comunei cadastrale Vicovu de sus, descris de reclamantul Patraș I., în vederea stabilirii liniei de hotar dintre proprietatea lui și cea a pârâtei.
Având în vedere că . reprezintă decât o suprafață de teren interpusă între suprafețele de teren aparținând reclamantului, pe lungime, iar pârâta nu respectă linia de hotar nici în ceea ce privește proprietatea sa, a considerat ca fiind oportună, legală și temeinică introducerea cererii de intervenție.
Părțile nu au formulat întâmpinări la cererea de intervenție principală.
Prin încheierea de ședință din 15 martie 2011, instanța a respins cererea, cu argumentul că nu are legătură cu cererea principală, pretenția titularului cererii de grănițuire putând fi analizată pe calea unei acțiuni separate.
Prin sentința civilă nr.3810 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis acțiunea, așa cum a fost precizată, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe conturul E-F-95-96-_-_-107-108-29-A-B, respectiv pe conturul C-48-51-12-10.3, marcată îngroșat, cu culoare roșie pe planul de situație întocmit de expert U. O. A., reprezentând anexa nr.5 la raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 195 dosar), pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantului suma de 223,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2655/1 august 2006 și 2610/ 28 iulie 2006 de notar Fomin S., reclamantul a dobândit dreptul de proprietate pentru p.f.5859/1, în suprafață de 4811 m.p., p.f. 5859/2, în suprafață de 790 m.p., înscrise în C.F. 8542 Vicovu de Sus, respectiv pentru p.f.5861/2, în suprafață de 70 m.p. și p.f.5854/1, în suprafață de 683 m.p., înscrise în C.F. 8542 Vicovu de Sus, vânzător fiind Patraș G., căruia dreptul de proprietate i-a fost reconstituit, în procedura Legii nr.18/1991, potrivit adeverinței de proprietate nr.988/21 ianuarie 1992 eliberată de Comisia locală de fond funciar Vicovu de Sus, fiind pus în posesie la data de 4 aprilie 1994.
Pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra p.v.4303, în suprafață de 470 m.p. și p.f. 5862/2, în suprafață de 3540 m.p. înscrise în C.F. 9848 Vicovu de Sus, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2860/14 septembrie 2006 de notar M. A., vânzătorul Bress M. obținând dreptul de proprietate prin moștenire după defuncții S. G. și Z., conform certificatului de moștenitor nr.40/09.02.2006 și actului de partaj voluntar autentificat sub nr.373/09.02.2006 de același notar, terenul fiind înscris în titlul de proprietate nr.893/1996.
Că primul raport de expertiză în specialitatea topografie-cadastru a fost întocmit de expert N. G., însă pentru că nu a răspuns clar la obiectivele expertizei, deși i s-a cerut completarea raportului fiind explicitate și obiectivele, ambele părți au formulat obiecțiuni întemeiate și la completarea depusă, a fost admisă proba cu o nouă expertiză în aceeași specialitate, efectuată de expert U. O.-A., la care niciuna din părți nu a avut obiecțiuni, fiind acordat pentru studiu termen din 12 septembrie 2012 pentru 3 octombrie 2012.
Apoi că, în raportul de expertiză întocmit de expert U. O.-A., au fost identificate suprafețele aflate în posesia părților cu delimitarea celor pentru care justifică dreptul de proprietate cu un titlu – contractele de vânzare-cumpărare mai sus menționate, precum și distinct parcelele de teren, la locul în litigiu, proprietatea autorului reclamantului, Patraș G., rudă de gradul I, având în vedere identificările cadastrale efectuate care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate pentru fiecare dintre părți în cartea funciară, de înscrierile în registrul agricol din perioada 1959 – 1962 și de evidența cadastrală veche, expertul a propus stabilirea liniei de hotar, pentru prima parte, pe aliniamentul E – f – 95 – 96 – 101 – 102 – 103 – 104 – 105 – 106 – 107 – 108 – 29 – A – B, ce reprezintă gardul de lemn în nord și gard în construcție spre sud, gardul existent de pe aliniamentul 29 – 27 trebuind să fie mutat spre sud până în punctele A (la 1,72 m spre sud) și B (la 1,14 m spre sud, pe aliniamentul gardului 77 – 78), iar a doua parte a liniei de hotar a fost propusă pe aliniamentul gardului vechi de lemn, existent între proprietățile părților, cu argumentul că acesta este construit în interiorul parcelei vechi 5863 din C.F. 1116 Vicovu de Sus ( cu care și-a schimbat configurația cu p.f.5859/2 din C.F. 7757 în planul de situație întocmit la data de 30.04.1994 de inginer B. G. în vederea intabulării autorului reclamantului), având conturul C -48 -51-12-10-3, linia de hotar fiind marcată îngroșat cu culoare roșie în planul de situație reprezentând anexa nr.5 la raport.
Din același raport rezultă că o identificare a amplasamentelor terenurilor ce au făcut obiectul reconstituirii strict în baza fișelor proces verbal de punere în posesie pentru fiecare dintre autori, cu schițele aferente, nu este posibilă, în schițe nefiind redate nici forma corectă a amplasamentului terenului atribuit în posesie și nici dimensiunile, de altfel procesul-verbal de punere în posesie din data de 4 aprilie 1994 nu are atașate schițe ale terenurilor.
S-a mai motivat că, deși suprafața de teren din acte a reclamantului totalizează 6473 m.p. (p.f. 5861/2, 5854/1 din C.F. 8542 Vicovu de Sus ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2610/28.07.2006 de notar Fomin S., p.f.5853/3, p.f.5859/1 și p.f. 5859/2 din C.F. 8542 Vicovu de Sus – ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2655/1 august 2006 de notar Fomin S., parcele înscrise în prezent în cărțile funciare nr.9918 și 9903 Vicovu de Sus, fost proprietar – vânzător fiind Patraș G.), acesta are în posesie suprafața de 6111 m.p., din care, în amplasamentele parcelelor ce au făcut obiectul convențiilor de vânzare-cumpărare, 5147 m.p.
Diferența care nu se regăsește efectiv în teren este justificată de faptul că autorul său, Patraș G., la locul în litigiu, „Bivolărie – Acasă”, a declarat în registrul agricol din perioada 1959 – 1962 suprafața de 6400 m.p., din care 2600 m.p. arabil, 800 m.p. curți-construcții, 1.000 m.p. pășune și 2000 m.p. prundiș, cu toate că actul de reconstituire s-a întemeiat pe evidențele respectivului registru de la data preluării terenurilor în patrimoniul cooperativei agricole de producție, Patraș G. a obținut în procedura Legii nr.18/1991 suprafața de 8670 m.p., conform adeverinței de proprietate nr.988/21.01.1992 eliberată de Comisia comunală de fond funciar Vicovu de Sus, procesul-verbal de punere în posesie cu acest teren, încheiat de comisia locală la data de 4 aprilie 1994 nu are atașate schițe ale terenurilor, ipoteza că nu s-a procedat la punere în posesie efectivă prin delimitarea terenului și efectuarea de măsurători fiind plauzibilă.
La momentul reconstituirii, autoarea lui Patraș G., Patraș E. a lui I. a lui T. Patraș, era înscrisă ca proprietară tabulară în C.F. 7757 Vicovu de Sus, la locul în litigiu, cu suprafața totală de 9598 m.p., din care suprafața de 1900 m.p. a făcut obiectul reconstituirii pentru C. N. și A., conform titlului de proprietate nr.897/1996 (teren curți-construcții și arabil), iar diferența de 7698 m.p. ar fi putut face obiectul reconstituirii pentru Patraș G., pe numele căruia a fost emis titlul de proprietate nr.3449/2003, în care, la locul „Bivolărie” este înscrisă suprafața totală de 12.126 m.p. ( după ce precedentele două titluri de proprietate nr.810/1991, în care, la locul în litigiu, fusese înscrisă suprafața de 8670 m.p., respectiv 2703/1998, cu 8280 m.p. „Bivolărie”, au fost anulate).
Patraș G. are în posesie suprafața de 1585 m.p., identică cu parcelele 1247 curți-construcții și 5859/4 drum din C.F. 8542 Vicovu de Sus, în care este înscris ca proprietar, în baza adeverinței de proprietate nr._ și a procesului-verbal din 4 aprilie 1994 emise de Comisia locală de fond funciar Vicovu de Sus, în total, suprafața parcelelor cu care sunt înscriși în cartea funciară Patraș I. și Patraș G. și care există efectiv în teren, de 6732 m.p., este apropiată de cea declarată în registrul agricol 1959 – 1962, iar suprafața efectiv avută în posesie de 7696 m.p. se apropie de cea înscrisă în evidența de carte funciară, pentru care autorul reclamantului ar fi justificat reconstituirea dreptului de proprietate, neconcordanțele fiind determinate de deficiențele operațiunii de punere în posesie, de emitere a ultimului titlu de proprietate, care a dublat aproape suprafața reconstituită la locul în litigiu, precum și de documentația topo-cadastrală conținând erori ce a stat la baza intabulării autorului reclamantului.
S-a reținut că, în cazul pârâtei, terenul pe care îl are efectiv în posesie, 470 m.p curți-construcții și 3550 m.p. arabil, se identifică cu parcelele 4303 și 5862/2 din C.F. 9959 Vicovu de Sus ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Bres M., autentificat sub nr.2860/2006 de notar M. A., cu un plus de 10 m.p. față de suprafața cumpărată (3550 m.p. arabil în loc de 3540 m.p. arabil), ce reprezintă 0,2%, încadrabil în toleranțe, terenul fiind parte din suprafața de 9300 m.p. arabil, curți-construcții și neagricol declarată în registrul agricol din perioada 1959 – 1962, înscrisă în titlul de proprietate nr.893/1996 eliberat pe numele lui S. G. și Z..
Prin urmare, instanța și-a însușit linia de hotar ce delimitează proprietățile părților, așa cum a fost propusă de expert
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul Patraș I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele depuse la fila 3 dosar a arătat că instanța de fond a stabilit o cu totul altă linie de hotar decât cea existentă în realitate și pe planul de situație care a stat la baza intabulării reclamantului Patraș I..
A susținut că același plan de situație se regăsește și în cele două variante de stabilire a liniei de hotar întocmite de expertul N. G., variante din care instanța a ales una, că se impune efectuarea unei a treia expertize care să clarifice contradicțiile dintre primele două rapoarte efectuate în cauză, întrucât cea de-a doua expertiză a luat în calcul reperele montate pe vremea cooperativizării, care au denaturat esențial stabilirea liniei de hotar.
Prin întâmpinare pârâta intimată C. A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit motivării recursului, reclamantul nu este de acord cu linia de hotar pe aliniamentul stabilit de instanța de fond care a avut în vedere expertiza efectuată de exp. U. D., solicitând stabilirea liniei de hotar potrivit uneia din cele două variante, (varianta 1 din anexa 2), stabilite anterior de exp. N. G..
Ulterior, în cuprinsul cererii de recurs se solicită prelungirea probatoriului, anume efectuarea unui alt raport de expertiză, de al treilea expert, care să clarifice contradicțiile dintre primele două rapoarte.
În primul rând, această cerere de probe este solicitată direct în fața instanței de recurs, fără a fi solicitată și în fața instanței de fond, iar pe de altă parte, arată că un nou raport de expertiză nu este necesar soluționării cauzei, pentru că nu este contradicție între cele două rapoarte efectuate în fața instanței de fond.
Primul expert care a stabilit linia de hotar dintre proprietatea ei și a reclamantului, Negruțer G., a stabilit linia de hotar în două variante. Ori, atât timp cât există acte de proprietate pentru ambele părți, o linie de hotar nu poate fi stabilită ,,în variante”.
Atât timp cât nici suplimentul raportului de expertiză întocmit de ing. N. nu a stabilit cu certitudine linia de hotar, instanța a admis efectuarea unei noi expertize, efectuată de această dată de exp. U. D.. Aceasta a stabilit linia de hotar dintre proprietățile lor, subliniind că această grănițuire confirmă una dintre variantele propuse anterior de ing. N., anume varianta 2 din anexa 3.
Prin urmare, nu există contradicții între cele două rapoarte de expertiză, expertiza U. confirmând una din cele două variante a expertizei N..
Prin urmare, doi experți au stabilit linia de hotar dintre proprietățile lor, astfel că nu este necesară efectuarea unei a treia expertize.
Recurentul solicită inițial să se stabilească linia de hotar potrivit variantei 1 din anexa 2, dar cum doi experți au constatat că această variantă nu este corectă pentru că nu reflectă situația cadastrală și actele părților, cererea sa este nefondată.
La termenul de judecată din 12.02.2013, Tribunalul Suceava, având în vedere obiectul litigiului dedus judecății, prevederile art. 2821 Cod procedură civilă și decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, a recalificat calea de atac drept recurs, iar prin decizia civilă nr. 507din 19 februarie 2013 a Tribunalului Suceava a respins ca nefondat recursul reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prima instanță a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 584 și următoarele din Codul civil, stabilind linia de hotar dintre cele două părți pe aliniamentul indicat de expertul U. O.-A., în anexa nr. 5 a raportului de expertiză.
Este a se observa în acest sens că, expertul U. a studiat întreaga documentație ce a stat la baza actelor de proprietate de care se prevalează ambele părți, inclusiv a documentației și planșelor cadastrale, a concluzionat că în prezent posesia reclamantului are o altă configurație decât cea care apare pe planul cadastral și în raport de studiul dosarului și a cărților funciare existente la Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Rădăuți, linia de hotar dintre proprietățile părților este aceiași cu foarte mici diferențe de centimetri, reprezentată cu culoarea verde în anexa nr. 3 de la fila 85 dosar a raportului de expertiză G. N. pe gardul de lemn vechi în partea de curți.
Susținerile recurentului precum că instanța a stabilit o cu totul altă linie de hotar decât cea existentă în realitate în harta veche, nu pot fi primite, întrucât, expertul a trasat linia ținând seama de toate transformările produse în configurația terenurilor, imputabile sau neimputabile părților, derivate din cooperativizarea zonei, pentru ca în final să se asigure o folosință utilă, dar și conformă cu întinderea dreptului, a proprietăților.
Nici susținerile conform cărora ar exista contradicții între cele două expertize, nu pot fi reținute, sau că s-ar impune, ca urmare, efectuarea unei a treia lucrări de specialitate.
În sensul celor de mai-sus, este a se reține că expertul U. O.-A. grănițuiește proprietățile părților subliniind că această grănițuire confirmă una din variantele propuse anterior de ing. N. și anume, varianta 2 din anexa nr. 3.
Prin urmare, nu se poate admite ideea unei contradicții între cele două lucrări de specialitate.
Deosebit de aceasta, din actele și lucrările ce s-au efectuat în dosar, a rezultat că recurentul reclamant a lipsit la termenul în care instanța de fond a pus în discuția părților raportul de expertiză întocmit de ing. U. O.-A. și deci nu a formulat obiecțiuni la acest raport.
A se critica raportul de expertiză direct prin motivele de recurs și a se cere întocmirea unei a treia lucrări de specialitate, deși partea avea la îndemână formularea de obiecțiuni după depunerea raportului de expertiză și înaintea punerii concluziilor pe fond, nu poate fi caracterizată decât ca o procedură, respectiv solicitare abuzivă.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul, pe care o consideră netemeinică și nelegală, motivat de faptul că a formulat apel împotriva sentinței Judecătoriei Rădăuți, însă, instanța de control judiciar a calificat în mod greșit cererea ca fiind recurs procedând astfel la judecarea cauzei.
Prin întâmpinare intimata a invocat excepția inadmisibilității recursului cu motivarea că Tribunalul a dat o calificare corectă căii de atac întrucât acțiunea în grănițuire este evaluabilă în bani fiind avută în vedere valoarea terenului grănițuit.
Prin decizia civilă nr.1112 din 26.09.2013 Curtea de Apel Suceava a respinge excepția inadmisibilității recursului.
A admis recursul declarat de reclamantul Patraș I., împotriva deciziei nr. 507 din 19.02. 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă – în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. A., și în consecință a casat decizia civilă nr. 507 din 19.02.2013 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare ca apel aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că potrivit art. 2821 C. pr. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigii cu valoarea obiectului de până la 100.000 lei, referitoare la acțiuni posesorii, acțiuni în evacuare în materie comercială, înregistrări în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asiguratorii ș.a.
Instanța supremă, prin decizia nr. 32 din 9.06.2008, dată într-un recurs în interesul legii, a statuat că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821 alin. 1 C. pr. civ. se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale, având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat sau nu petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Obiectul cauzei de față este o grănițuire, care este o operațiune de delimitare a unor proprietăți vecine, deci neevaluabilă în bani, motiv pentru care nici nu se regăsește în excepțiile stabilite de art. 2821 C. pr. civ., așa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia menționată.
În consecință, calea de atac cu care a fost învestit tribunalul era un apel, iar completul trebuia să fie alcătuit, conform prevederilor legale, din doi judecători.
Soluționând cauza în complet de trei judecători, tribunalul a pronunțat o hotărâre în complet nelegal constituit, fiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. pr. civ.
Totodată, în condițiile în care s-a stabilit că tribunalul trebuia să soluționeze cauza în apel și că prezentul litigiu este supus celor trei grade de jurisdicție prevăzute de lege, inclusiv recursul nu poate fi primită excepția inadmisibilității prezentei căi de atac.
Față de acest aspect, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1, raportat la art. 304 pct. 1 C. pr. civ., a respins excepția inadmisibilității recursului, a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru a se pronunța ca instanță de apel.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ .
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul-apelant Patraș I. este proprietarul unei suprafețe de 70 mp teren identic cu PF 5861/2 și a unei suprafețe de 683 mp teren identice cu PF 5854/1, înscrise în CF 8542 a comunei cadastrale Vicovu de Sus, situate pe raza orașului Vicov de Sus, f. n., jud. Suceava, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2610 din data de 28 iulie 2006 la Biroul Notarului Public Fomin S. din municipiul Rădăuți(f.9-ds. fond) precum și al suprafeței de 119 mp identică cu PF 5853/3, al suprafeței de 4811 mp identică cu PF 5859/1 și asupra suprafeței de 790 mp teren identic cu PF 5859/2, înscrise în CF 8542 a comunei cadastrale Vicov de Sus, situate pe raza orașului Vicov de Sus în județul Suceava, dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2655 din data de 1 august 2006 la Biroul Notarului Public Fomin S. din municipiul Rădăuți(f.42-ds. fond) iar pârâta-intimată S. A. este proprietara unei suprafețe de 470 mp parcelă virană, identică cu . unei suprafețe de 3540 mp teren arabil, identică cu p.f. 5862/2 înscrisă în cartea funciară nr. 9848 a comunei cadastrale Vicovu de Sus, situat în intravilanul comunei Vicovu de Sus, ., dobândite prin cumpărare de la Bres M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2860 din data de 14 septembrie 2006 la Biroul Notarilor Publici Asociați Sehlanec și Asociații din municipiul Rădăuți, jud. Suceava(f.21-ds. fond).
După cum rezultă din dispozițiile art. 584 Cod civil, ,, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa” iar acțiunea în grănițuire este acea acțiune reală prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate iar această acțiune își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
În cauză a fost întocmit un prim raport de expertiză judiciară de expertul N. G. din care a rezultat că reclamantul deține între limitele indicate în teren o suprafață de 6248 mp, față de 6473 mp, dar proprietatea sa include și părți din alte parcele care nu sunt cuprinse în actele de proprietate iar între limitele indicate în teren, pârâta deține-la extremitatea de N-și două parcele de teren pentru care a prezentat acte de proprietate iar expertul a întocmit două variante de grănițuire și anume: varianta în care se ține cont de planul de amplasament și delimitare pe baza căruia pârâta și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate, de planul cadastral austriac georeferențiat și de declarațiile reclamantului( reprezentată îngroșat cu culoare albastră în anexa 2 din raportul de expertiză de la f. 77-ds. fond) și varianta în care se ține cont de planul de amplasament și delimitare pe baza căruia pârâta și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate, de planul cadastral austriac georeferențiat și de declarațiile pârâtei(reprezentată îngroșat cu culoare verde în anexa 2 din raportul de expertiză de la f. 77-ds. fond).
Pârâta-intimată a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni care au fost admise prin încheierea de ședință din data de 19 decembrie 2011și i s-a făcut adresă expertului N. G. să procedeze la efectuarea suplimentului la raportul de expertiză iar prin suplimentul la raportul de expertiză din data de 9 martie 2012, expertul a arătat că schițele de punere în posesie a terenurilor nu redau configurațiile reale ale terenurilor, astfel încât singura modalitate de identificare a parcelelor de teren este raportarea pe planul cadastral austriac la scara 1: 2880, georeferențiat, a măsurătorilor efectuate în cadrul expertizei iar pentru a se stabili linia de hotar, trebuie să se țină cont de planul de amplasament și delimitare pe baza căruia s-a înscris în cartea funciară proprietatea pârâtei iar pe acest plan se observă că limita de est a proprietății pârâtei trecea, la data efectuării acestui plan, prin colțurile șurii pârâtei.
Părțile au formulat din nou obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni care au fost admise prin încheierea de ședință din data de 4 aprilie 2012 și a fost dispusă administrarea probei cu o nouă expertiză topografică și cadastrală, așa cum prevăd dispozițiile art. 212 al. 2 Cod pr. civilă iar în noul raport de expertiză topografică și cadastrală întocmit de expertul U. O. s-a reținut că pârâta-intimată C. A. a cumpărat de la Bres M. suprafața de 4010 mp teren iar această suprafață se regăsește efectiv în teren, pârâta-apelantă mai deținând 570 mp fără acte în partea de nord a proprietății. Expertul a mai reținut că vânzătoarea Bres M. a dobândit acest teren prin reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr. 893 din data de 14 martie 1996, poz. B1, B6 și B7 la locul numit ,,Acasă”, total 9300 mp, pentru S. G. și Z., aceeași suprafață ca în registrul agricol din anii 1959-1962 la locul numit,, Bivolărie Acasă”, a certificatului de moștenitor nr. 40 din data de 9 februarie 2006 și a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 373 din data de 9 februarie 2006 iar evidența cadastrală actuală diferă de evidența cadastrală veche pe aliniamentul de gard 29-77 care trebuie mutat spre sud cu 1,72 m din colțul estic și 1,14 m din colțul estic.
În raportul de expertiză se mai arată că reclamantul-apelant Patraș I. are în posesie suprafața totală de 6111 mp din care parcelele 5859/1, 5859/2, 5861/2, 5854/1 și parte din 5853/3 cumpărate prin două contracte de vânzare-cumpărare de la tatăl său și în plus mai deține parte din parcelele 5853/2, 5854/2,5854/3 și 5860. Configurația proprietății reclamantului este diferită față de planul cadastral vechi și față de planul de situație din 30 aprilie 1994 efectuat de Gh. B. care a stat la baza intabulării lui Patraș G. și ținând cont de toate actele, de identificările cadastrale efectuate care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate pentru fiecare dintre părți în cartea funciară, de înscrierile în registrul agricol din anii 1959-1962 și de evidența cadastrală veche s-a stabilit prima parte a liniei de hotar dintre proprietățile părților pe conturul E-F-95-96-_-_-107-108-29-A-B, care reprezintă gard de lemn în nord și gard în construcție spre sud. S-a mai arătat de către expertul U. O. că gardul existent de pe aliniamentul 29-77 trebuie mutat spre sud până la punctele A( la 1,72 m spre sud) și B( la 1,14 m spre sud pe aliniamentul gardului 77-78). A doua parte a liniei de hotar dintre părți a fost propusă de expert să fie pe gardul vechi de lemn existent între proprietățile părților, având în vedere că el este construit în interiorul parcelei vechi 5863 din CF 1116 Vicov de Sus înscrisă pentru P. Skipor și are conturul C-48-51-12-10-3 iar linia de hotar este marcată îngroșat cu culoarea roșie pe planul de situație de la anexa 5(f.189-ds. fond).
Raportul de expertiză a fost comunicat părților la data de 12 septembrie 2012 iar reclamantul-apelant nu a depus obiecțiuni la el, nu a solicitat efectuarea unei note comune de către cei doi experți, după cum a solicitat prin cererea de apel, ci doar prin notele de concluzii scrise din data de 10 octombrie 2012 a arătat că nu este de acord cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul U. O., solicitând stabilirea liniei de hotar potrivit variantei 1 din anexa a II-a a raportului de expertiză care nu a fost anulat, dar aceste solicitări au fost depuse după închiderea dezbaterilor în fond asupra cauzei care au avut loc în data de 3 octombrie 2012, astfel încât nu puteau fi luate în considerare de către prima instanță.
În motivele de apel, reclamantul-apelant a invocat faptul că linia de hotar stabilită de expertul U. O. este cu totul alta decât cea existentă în realitate pe harta veche și pe planul de situație care a stat la baza intabulării reclamantului Patraș I..
Această susținere este neîntemeiată având în vedere că în raportul de expertiză întocmit de expertul U. O. se arată că toate cele trei parcele și anume 5859/2, 5859/1, 5853/3, 5861/2, 5854/1 au fost înscrise în cartea funciară pentru Patraș G. din anul 1994, înaintea emiterii celor trei titluri de proprietate. S-a mai arătat de către expert că deși aceste parcele se aflau deja înscrise în CF 8542 pentru Patraș G., pf. 5859/1, 5859/4 și 5861/2, instanța a hotărât prin sentința civilă nr. 254 din data de 14 ianuarie 1998 a Judecătoriei Rădăuți reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,40 ha teren iar în baza acestei sentințe a fost emis ultimul titlu de proprietate pentru Patraș G. și anume titlul de proprietate nr. 3449 din data de 31 ianuarie 2003, dublând practic suprafața parcelelor menționate în motivarea sentinței iar planul de situație întocmit de ing. Gh. B. la data de 30 aprilie 1994 nu a fost corect raportat la harta cadastrală deoarece suprafața totală a parcelelor de la starea veche din CF 7757, proprietar tabular E. a lui I. a lui T. Patraș, este de 9598 mp iar suprafața totală a parcelelor de la starea nouă de_ mp iar prin acest plan de situație, pf 5849/2 din CF 7757 și-a schimbat configurație cu pf. 5863, fără a ține cont că . înscrisă în CF 1116 Vicovu de Sus pentru P. Skipor conform Rfonc. 917/1919 iar expertul U. O. arată că acest lucru se observă și din planurile de situație ale raportului de expertiză anterior efectuat de expertul N. G. de la f. 83, 84 și 85 dosar, din care rezultă că limita estică a parcelei 5863 arătură, proprietar tabular P. Skipor, se află în interiorul posesiei reclamantului Patraș I. și a tatălui acestuia, Patraș G.( vânzătorul din cele două contracte de vânzare-cumpărare).
Prin urmare, contrar susținerilor din cererea de apel, nu există o contradicție vădită între cele două rapoarte de expertiză, atâta timp cât constatările de fapt ale expertului N. G. coincid în mare parte cu cele ale expertului U. O. iar în concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul U. O. se reține că linia de hotar dintre proprietățile părților propusă prin răspunsul la obiectivul 8 al raportului este, cu foarte mici diferențe de centimetri, aceeași cu varianta reprezentată cu culoarea verde în anexa 3 de la f. 85 dosar a raportului de expertiză a lui N. G., pe gardul de lemn vechi în partea de curți(f.189-ds. fond).
Prin urmare, nu se impunea efectuarea unei note comune de către cei doi experți sau a unei a treia expertize pentru a lămuri presupusele contradicții existente între cele două expertixe, expertiza întocmită de U. O. fiind dispusă în temeiul art. 212 Cod pr. civilă tocmai ca urmare a faptului că expertul N. G. nu a răspuns în mod corespunzător obiectivelor stabilite de instanță iar din noua expertiză rezultă că unele din constatările de fapt ale experților sunt comune, fiind reținute în noua expertiză, la care reclamantul-apelant nu a făcut obiecțiuni în primă instanță iar cererea de probe cu o nouă expertiză a fost făcută după închiderea dezbaterilor în fond asupra cauzei prin notele de concluzii scrise din data de 10 octombrie 2012, cu încălcarea dispozițiilor art. 212 al. 2 și a art. 138 și 167 al. 2 Cod pr. civilă.
Prin cererea de apel, reclamantul-apelant a solicitat stabilirea liniei de hotar pe varianta 1 din anexa 2 a raportului de expertiză întocmit de expertul N. G. de la f. 84 dosar fond. De remarcat că expertul N. G. nu a spus în raportul de expertiză că aceasta este linia de hotar corectă, ci a prezentat-o ca fiind o variantă a liniei de hotar dacă se ține cont de afirmațiile reclamantului cu privire la starea hotarului și de reprezentarea acestuia pe planul cadastral austriac dar expertul a mai propus și o altă linie de hotar în care se ține cont de planul de amplasament și de delimitare în baza căruia pârâta și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate, de planul cadastral austriac georeferențiat și de declarațiile pârâtei, materializată în planul de situație din anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de expertul N. G. de la f.85-ds. fond, linie de hotar care coincide, cu mici diferențe, cu cea stabilită de expertul U. O..
Simplul fapt că linia de hotar stabilită de expertul U. O. și de expertul N. G. în varianta materializată în planul de situație din anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de expertul N. G. de la f.85-ds. fond și reținută de instanța de fond ca fiind cea reală, nu este indicată de reclamantul-apelant, nu înseamnă că situația de fapt reținută de prima instanță este nereală și nu constituie un motiv de nulitate a raportului de expertiză și de efectuarea a unei noi expertize în apel. Prin intermediul unei acțiuni în grănițuire se urmărește stabilirea liniei de hotare reale între proprietățile părților în funcție de actele de proprietate ale acestora iar faptul că linia de hotar stabilită de prima instanță nu este agreată de reclamantul-apelant nu constituie motiv de schimbare a hotărârii atacate, atâta timp cât probatoriul administrat în fața primei instanțe demonstrează, în mod convingător, faptul că situația de fapt reținută de aceasta corespunde realității.
Astfel, în raportul de expertiză întocmit de expertul U. O. se arată că configurația proprietății reclamantului este diferită față de planul cadastral vechi și față de planul de situație din data de 30 aprilie 1994 efectuat de inginerul Gh. B. care a stat la baza intabulării lui Patraș G. iar prin acest plan de situație, pf 5859/2 din CF 7757 și-a schimbat configurația cu pf. 5863, fără a ține cont că . înscrisă în CF 1116 Vicovu de Sus pentru P. Skipor conform Rfonc. 917/1919 iar expertul U. O. arată că acest lucru se observă și din planurile de situație ale raportului de expertiză anterior efectuat de expertul N. G. de la f. 83, 84 și 85 dosar, limita estică a parcelei 5863 arătură, proprietar tabular P. Skipor, se află în interiorul posesiei reclamantului Patraș I. și a tatălui acestuia, Patraș G.( vânzătorul din cele două contracte de vânzare-cumpărare).
Prin urmare, motivul de apel referitor la faptul că la stabilirea liniei de hotar, instanța trebuie să țină cont, în principal, de planul de situație care a stat la baza intabulării, este neîntemeiat, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă că acest plan de situație nu are nici o dimensiune a laturilor parcelelor și nu a fost corect raportat la harta cadastrală iar linia de hotar reținută de prima instanță a fost stabilită ținând cont de toate actele, de identificările cadastrale efectuate care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate pentru fiecare dintre părți în cartea funciară, de înscrierile în registrul agricol din anii 1959-1962 și de evidența cadastrală veche, cu respectarea dispozițiilor art. 584 Cod civil.
Faptul că la stabilirea liniei de hotar s-au luat în considerare și modificările din perioada cooperativizării, nu constituie un motiv de netemeinicie a hotărârii atacate, acesta fiind un lucru firesc, atâta timp cât în perioada cooperativizării, terenurile au trecut în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, au fost modificări în configurația terenurilor iar linia de hotar reținută de prima instanță a fost stabilită ținând cont de toate actele, de identificările cadastrale efectuate care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate pentru fiecare dintre părți în cartea funciară, de înscrierile în registrul agricol din anii 1959-1962 și de evidența cadastrală veche.
Prin urmare, motivele de apel invocate sunt neîntemeiate, astfel încât, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate.
Văzând că reclamantul-apelant a căzut în pretenții și reținând culpa procesuală a acestuia prin promovarea unei căi de atac care s-a dovedit a fi nefondată, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 298 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune obligarea reclamantului-apelant să achite pârâtei-intimate C. A., suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța . nr._ de la f. 11-ds. apel inițial.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul Patraș I., domiciliat în ., orașul Vicovu de Sus, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 3810 pronunțată la data de 10 octombrie 2012 de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. A., cu același domiciliu nr.126,județul Suceava, ca nefondat.
Obligă reclamantul-apelant să achite pârâtei-intimate C. A., suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2014.
Președinte Judecător Grefier
I. G. V. E. L. S. A.
Red.VEL
Tehnored.SA/4 ex/10.03.2014
judecător fond P. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1/2014. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1658/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
