Cereri. Decizia nr. 126/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 295/86/2014
Dosar nr._ - ordin de protecție -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 126
Ședința publică din data de 20 FEBRUARIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror A. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta M. L., domiciliată în ., nr.87, .>județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.960 din data de 02 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. _ , în contradictoriu cu intimatul pârât M. T., domiciliat în . Sucevei, județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13 FEBRUARIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18 FEBRUARIE 2014 și apoi, din aceleași considerente, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 20 FEBRUARIE 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și înregistrată la 01 iulie 2013 victima M. L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- evacuarea temporară a acestuia din locuință;
- limitarea dreptului de folosință asupra părții de locuință comună, încât să nu vină în contact cu victima;
- obligarea lui de a păstra o distanță minimă față de victimă;
- obligarea la păstrarea unei distanțe minime față de copiii victimei sau față de rudele acesteia;
- interdicția agresorului de a frecventa ori a vizita periodic victima în localitatea B. și
- interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.
În motivarea cererii s-a arătat următoarele:
A fost căsătorită cu agresorul, iar prin sentința 1500 din 10 decembrie 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă și irevocabilă s-a declarat desfăcută căsătoria dintre ei, însă agresorul vine la locuința ei, provoacă scandal, o lovește și are un comportament neadecvat ce-l sperie și pe minor încât a fost nevoită să se adreseze organelor de poliție.
Față de comportamentul pe care agresorul îl are s-a solicitat instituirea unui ordin de protecție în sensul celor mai sus arătate.
La termenul din 19 septembrie 2013 ( declarație fila 72 dosar ), victima a confirmat că agresorul și-a stabilit domiciliul în . are locuință, însă uneori, vine la fostul domiciliul comun ( proprietatea ambilor soți ) și sub pretextul că-și vizitează copii face scandal și o amenință.
Așa fiind a solicitat să-i fie interzis fostului soț să intre în imobilul în care locuiește împreună cu copii ( întrucât au o singură cameră terminată ), iar în situația în care acesta dorește să i-a legătura cu minorii a arătat că ea nu-i interzice acest lucru, dar condiționează să nu intre în curte și în casă, ci să-i i-a după poartă sau să-i ia la domiciliul său la Izvoarele Sucevei.
Prin urmare victima și-a precizat cererea în sensul că solicită să se emită un ordin de protecție prin care să-i fie interzis fostului soț să intre în curte și în locuință.
Au fost depuse la dosar, în copie, cărțile de identitate ale părților, precum și sentința civilă nr. 1500 din 10 decembrie 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Poziția procesuală a agresorului.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 27 ) agresorul a negat afirmațiile victimei susținând că atunci când își vizitează copiii la fostul domiciliul comun ( proprietatea ambilor ) și unde victima locuiește aceasta este cea care are un comportament neadecvat în sensul că provoacă scandal, îl agresează verbal și fizic.
Agresorul a mai susținut că pe data de 27 mai 2013 victima l-a lovit cu o bâtă peste cap, cauzându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal ( aflat la fila 30 ) și pentru care i-au fost acordate 2– 3 zile îngrijiri medicale, ba mai mult l-a determinat și pe fratele ei M. V. să-l lovească pe data de 10 iunie 2013 posedând certificat medical de 2 – 3 zile ( fila 28 dosar ).
Deosebit de aceasta a mai susținut că deși imobilul este proprietate comună el s-a stabilit în .-și are și serviciul ), la părinții săi, iar interesul victimei este acela de a nu fi deranjată și să renunțe la drepturile sale asupra imobilelor.
Mai mult decât atât agresorul a susținut că din cauza comportamentului victimei, minora M. ce i-a fost încredințată a fost nevoită să plece de acasă locuind fie la el, fie la prietenul său.
În acest sens a depus în copie: un număr de trei certificate medico-legale, precum și rezoluția din 20 decembrie 2011 ( dosar 1177/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc ) și a referatului de neîncepere a urmăririi penale din 10 decembrie 2011 a Secției nr.11 Poliție Rurală Pojorîta.
Probe: La solicitarea victimei au fost audiați martorii: H. B. și M. V. ( fila 73, 74 ), iar solicitarea agresorului au fost audiați martorii: L. Ș. și C. D. ( fila 85, 86 dosar) și s-au solicita relații de la Postul de Poliție B..
Situația reținută de instanță.
Prin sentința 1500 din 10 decembrie 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă și irevocabilă:
- s-a declarat desfăcută căsătoria dintre ei, prin acordul soților;
- s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorilor M. născută la 31 iulie 1997 și I. E. născut la 10 iulie 2008 să se facă în .;
- locuința celor doi minori a fost stabilită la mamă în . de Sus, nr.87, județul Suceava și
- a fost menținută pensia de întreținere stabilită în favoarea minorilor prin sentința 922 din 21 august 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Martorii victimei au arătat că într-adevăr părțile au fost căsătorie, iar în prezent, agresorul locuiește în . că mai vine pe la fostul domiciliul comun ( proprietate comună ) și provoacă scandaluri în sensul că o amenință pe victimă.
Martorul H. B. a arătat că ultima dată când a sesizat aceste aspecte a fost în urmă cu vreo 4 luni de zile, de ziua de naștere a victimei.
În ceea ce-l privește pe cel de-al doilea martor – fratele victimei – acesta a susținut că locuind în apropierea imobilului victimei, de fiecare dată când agresorul vine să-și viziteze copiii îi amenință pe toți cei din familie.
Martorii propuși de agresor au arătat că a aflat de la acesta că victima are un comportament neadecvat și că nu-i permite să-și viziteze copiii.
Mai mult decât atât martorul C. D. a susținut că a fost împreună cu agresorul la locuința victimei pentru ca acesta să-i ducă niște lucruri copilului, însă, victima nu i-a permis acest lucru, încât el a fost nevoit să-i lase bunurile cumpărate într-o șură.
Tot astfel, martorul a înțeles că ori de câte ori tatăl copilului vine să-l viziteze se lovește de refuzul mamei care nu-i permite să intre în locuință și de aici se ivesc certurile.
De asemenea martorul a arătat că ori de câte ori copilul vine la tatăl său în . îngrijit și educat, iar agresorul îl duce întotdeauna la mamă în timpul stabilit.
Din relațiile trimise de la Secția 11 Poliție Rurală Pojorîta, rezultă că la data de 10 iunie 2013 la Postul de Poliție B. s-au înregistrat plângeri formulate de:
- M. L. împotriva lui M. T. pentru amenințare;
- M. T. împotriva lui M. V. ( fostul cumnat ) pentru lovire sau alte violențe (săvârșite la 10 iunie 2013 ) și împotriva lui M. L. pentru lovire ( faptă săvârșită la 27 mai 2013 ) și
- M. V. împotriva lui M. T. pentru amenințare, prin împușcare fără a fi precizată data exactă.
S-a mai susținut că plângerile fac obiectul cauzei penale 884/P/2013 aflat în lucru la Postul de Poliție B. sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Prin sentința civilă nr. 960 din data de 02 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ , s-a respins cererea civilă având ca obiect „ordin de protecție” introdusă de victima M. L. din comuna B., ., nr.87, județul Suceava în contradictoriu cu agresorului M. T. din comuna Izvoarele Sucevei, ..
Victima a fost obligată să-i plătească agresorului M. T. suma de 532 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizându-se susținerile părților, în raport de actele depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că solicitarea pentru emiterea ordinului de protecție nu este întemeiată și a respins-o ca atare.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art.23 alin.1 din Legea 217/2003: „persoana a cărui viață, integritate fizică sau psihică, ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții:…..”.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, a reieșit că părțile sunt divorțate, fiecare locuind în localități diferite ( victima în B., iar agresorul în Izvoarele Sucevei ), cu precizarea că victima continuă să locuiască în imobilul proprietatea comună și că acesta din urmă vine uneori să-și viziteze minorul rămas în îngrijirea victimei ( cealaltă minoră fiind plecată de acasă ).
Tot astfel a reieșit că atunci când părțile se întâlnesc între ele se ivesc certuri și neînțelegeri, fiecare dintre ele adresându-i celuilalt injurii și manifestându-se violent ( trebuie arătat că doar agresorul a depus la dosar certificate medico-legale ).
În același timp trebuie menționat că în ceea ce privește susținerile martorului M. V., depoziția acestuia trebuie privită cu rezervă câtă vreme este fratele victimei și, în plus, el este în conflict cu agresorul, motiv pentru care depoziția sa va fi înlăturată.
Așadar, instanța constatând – pe de o parte – că imobilul în discuție și pentru care se solicită interdicția agresorului de a pătrunde, este proprietate comună a părților, iar – pe de altă parte – că pretinsele acte de agresiune din partea agresorului nu sunt de natură a fi încadrate în prevederile art.23 alin.1 din Legea 217/2003, soluția de respingere a cererii se impune. Văzând că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și văzând și disp.art.27 și 30 din Legea 217/2003,
Cheltuieli de judecată: Victima a fost obligată să-i plătească agresorului suma de 532 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu plata onorariului de avocat, și c/val. deplasării sale și ale martorilor la instanță.
Conform art.453 alin.1 din codul de procedură civilă „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar potrivit art.451 alin.1 din același cod: „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condiții art.330 alin.( 3 ), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile acuzate de necesitarea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.
Împotriva sentinței, în termen legal a promovat apel reclamanta M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie ca urmare respingerii cererii având ca obiect "ordin de protecție" acesta fiind obligată să-i plătească agresorului M. T. suma de 532 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Astfel, reclamanta a solicitat a se constatat că declararea și motivarea apelului a fost făcută în termen legal de la comunicarea Deciziei nr.2634 din 6 decembrie 2013 a Tribunalului Suceava, secția civilă (comunicare efectuată la 27 decembrie 2013 la sediul Cabinetului de avocat P. C.), iar prezentul apel a fost depus la data de 30 decembrie 2013, fiind aplicabile dispozițiile art.457 al. 1,2,3 Cod procedură civilă și că apelul, ca și cererea de ordin de protecție, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art.26 al.2 din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie
În motivarea apelului reclamanta a arătat că, hotărârea apelată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art.3, art.4 și art.23 din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.
în mod nelegal, instanța de fond a constatat că "pretinsele acte de agresiune din partea agresorului nu sunt de natură a fi încadrate în prevederile art.23 al.(l) din Legea 217/2003", în condițiile în care din depozițiile martorilor M. V. și H. B., coroborate cu cele ce rezultă din Rezoluția nr.l 177/P/2011 din 20.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc (fila 57 dosar), din Referatul de neîncepere a urmăririi penale din 10 decembrie 2011 al Secției 11 de Poliție rurală Pojorâta dat în același dosar, rezultă că agresorul M. T. a lovit-o pe soția sa M. L. și i-a sustras suma de 500 de lei în timp ce se aflau la locuința comună, aceasta prezentând organelor de poliție și Certificatul medico-legal nr.255/F din 29 august 2011 (fila 58,59 dosar), că la 19 iunie 2010 agresorul M. T. fiind sub influența băuturilor alcoolice a lovit-o cu pumnii și picioarele (vezi Rezoluția din 19 august 2010 din dosarul nr.683/P/2010 - fila 61 dosar), că la 3 martie 2010 agresorul M. T. a lovit-o și amenințat-o, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4,5 zile de îngrijiri medicale (vezi Rezoluția din 15 aprilie 2010 dată în dosarul nr.233/P/2010 - fila 63 dosar), precum și plângerea penală a numitului C. M. A. împotriva agresorului M. T. din care rezultă că la 30 septembrie 2012 acesta 1-a agresat, i-a adresat cuvinte jignitoare și cu un cuțit 1-a lovit în cap și sub brațul drept (vezi fila 65 dosar).
Totodată, instanța de fond a ignorat cele ce rezultă din adresa de la fila 78 dosar înaintată de către Secția 11 Poliție rurală Pojorâta, Postul de Poliție B., din care rezultă că la 10 iunie 2013, ia Postul de Poliție B. s-a înregistrat plângerea victimei reclamante M. L. împotriva fostului soț, agresorul M. T. pentru săvârșirea faptei de amenințare și plângerea penală a lui M. V. împotriva aceluiași agresor, M. T., pentru săvârșirea faptei de amenințare (prin împușcare), plângeri care fac obiectul cauzei penale 884/P/2013 aflat în lucru la Postul de poliție B., în condițiile în care, așa cum s-a arătat în cererea privind ordinul de protecție, agresorul lucrează la Poliția de Frontieră Izvoarele Sucevei și are armă în dotare.
Aceste aspecte rezultă și din probe administrate în dosarul de divorț al părților, dosar nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. Astfel, din ancheta socială nr.2158 din 26.09.2012 întocmită de Serviciul de autoritate tutelară de la Primăria comunei B., rezultă că agresorul M. T. este angajat al Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, punctul de lucru Izvoarele Sucevei, din întâmpinarea victimei M. L., pârâtă în acțiunea de divorț rezultă calvarul la care a fost supusă ca urmare a agresiunilor soțului său, iar din Certificatele medico-legale și Scrisoarea medicală la externare rezultă temeinicia susținerilor referitoare la violența agresorului M. T., în decursul anilor și implicit a susținerilor făcute cu ocazia cererii pentru emiterea ordinului de protecție. Astfel, din Certificatul medico-legal nr.l3/F din 13 ianuarie 2009 rezultă că M. L., la 10 ianuarie 2009 a fost lovită de către soț cu pumnii și i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat 5-7 zile de îngrijiri medicale.
Din Certificatul medico-legal nr.66/F din 5 martie 2010 rezultă că la 3 martie 2010 M. L. a fost lovită de către soț cu pumnii, picioarele și comprimată cu mâna de gât cauzându-i-se leziuni ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, din Scrisoarea medicală la externare eliberată de Spitalul municipal Câmpulung Moldovenesc rezultă că M. L. a fost internată la secția Chirurgie în zilele de 28 și 29 august 2011, iar din Certificatul medico-legal 255/F din 29 august 2011 rezultă că M. L., la 18 august 2011 și la ¿1 28 august 2011 a fost lovită de către soț cu o găleată, cu pumnii și cu picioarele, cauzându-i-se o plagă contuză și echimoze multiple ce au necesitat 6-8 zile îngrijiri medicale.
Această comportare deosebit de violentă a agresorului M. T. față de victima reclamantă M. L., comportare ce a continuat și după divorțul părților și se continuă și în prezent, rezultă și din declarațiile martorilor H. B. și M. V., care au arătat că "în prezent M. T. locuiește în Izvoarele Sucevei dar mai vine pe la fostul domiciliu comun (cu mențiunea că imobilul este proprietate comună) și provoacă scandaluri în sensul că o amenință pe M. L. cu bătaia", că M. T. cam la o săptămână vine la locuința victimei, de fiecare dată provoacă scandaluri în sensul că o amenință cu cuțitul, cu toporul și cu ce-i stă la îndemână, că el îi amenință pe toți cei din familia victimei în sensul că o să-i aranjeze, că va veni și îi va împușca, motiv pentru care au și fost făcute plângeri penale împotriva lui.
Din declarația martorului Logos Ș. (fila 85 dosar) nu rezultă că ar fi fost de față vreodată pentru a putea observa în mod direct comportarea agresorului față de victimă, ci știe doar din cele spuse de agresor că fosta lui soție ar fi rea și că nu i-ar permite să-1 viziteze pe minor, iar din declarația martorului C. D. (agent de poliție la Poliția de Frontieră, coleg de muncă cu agresorul pe aceeași tură și prieten apropiat) rezultă că nici acesta nu a fost de față la vreo discuție între cele două părți, și că o singură dată l-ar fi însoțit pe agresorul M. T. la locuința fostei soții, dar a stat în mașină, agresorul i-a spus că, deși minorul era în casă, mama acestuia nu i-a permis să stea de vorbă cu el și nici să-i dea ce îi cumpărase, fiind nevoit să le lase într-o șură.
Apelanta a mai menționat că este proprietara exclusivă a terenului pe care sunt amplasate construcțiile ce au format domiciliul comun, precum și faptul că, deși a părăsit de bunăvoie domiciliul conjugal în luna mai 2012, agresorul nu a formulat până în prezent acțiune de partaj a bunurilor comune, iar atitudinea lui este șicanatorie și agresivă. Emiterea ordinului de protecție, așa cum a solicitat, având un caracter temporar, nu poate influența cu nimic efectuarea partajului de bunuri comune, astfel cum în mod răuvoitor susține agresorul.
Apelanta a apreciat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.451-452 Cod procedură civilă, obligând pe victima reclamantă la plata către agresorul M. T. a sumei de 532 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.452 Cod procedură civilă, existența și întinderea cheltuielilor de judecată pretinse trebuiesc dovedite. In cauză, agresorul M. T. a solicitat cheltuieli de judecată, a depus la fila 96 dosar un decont din care rezultă cu titlu de cheltuieli de judecată că pretinde suma de 400 lei onorariu avocat (anexând ca dovadă chitanța . nr.323 din 2.10.2013), precum și suma de 132 lei reprezentând contravaloarea deplasărilor de la Izvoarele Sucevei la Câmpulung Moldovenesc și calculul pe km, consum de benzină și preț benzină, fără a face cu nimic dovada efectuării acestor cheltuieli în sumă totală de 132 lei (dovadă care, conform legii, trebuia făcută până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei). In această situație, este nelegală obligarea victimei la plata sumei de 132 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a încălcat atât regulile de procedură privind reprezentarea părților în proces, sancționate cu nulitatea necondiționată (art.176 pct.2 cod procedură civilă), cât și dispozițiile de drept material prevăzute de art.108, 122 al.4 și 126 din Statutul profesiei de avocat republicat.
Potrivit dispozițiilor art.108 "(1) Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică, încheiat în formă scrisă între avocat si client ori mandatarul acestuia. (2) Forma, conținutul si efectele contractului de asistentă juridică sunt stabilite prin prezentul statut. (3) Avocatul nu poate acționa decât în limitele contractului încheiat cu clientul său, cu excepția cazurilor prevăzute de lege."
Potrivit dispozițiilor art.122 al.4 "Contractul de asistență juridică va fi tipărit în formulare tipizate și înseriate ce vor conține sigla U.N.B.R., cea a baroului emitent, denumirea "Uniunea Națională a Barourilor din România" si cea a baroului emitent. . avea o componentă literală comună fiecărui barou și o componentă cifrică formată din 6 cifre, urmată de menționarea anului emiterii formularelor. Inserierea este rezervată de către barou fiecărei forme de exercitare a profesiei."
Potrivit dispozițiilor art.126 al. 1 "Contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. In baza acestuia, avocatul se legitimează fată de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod corespunzător si formularului împuternicirii avocațiale." înscrisul de la fila 36 dosar nu este un formular tipizat adoptat de către Baroul Suceava, nu este înseriat, nu are elementele de siguranță de la cotor, nu face referire la contractul de asistență juridică în baza căruia se pretinde că a fost acordat mandatul de apărător și reprezentant (cu numărul și data încheierii acestuia), nu face referire la obiectul concret al activității avocațiale care urmează a fi prestată și nici la numărul dosarului cauzei și nici nu are data întocmirii împuternicirii - pentru a se putea verifica dacă la datele redactării și depunerii întâmpinării sau efectuării activității de asistență juridică exista sau nu împuternicirea în acest sens din partea pârâtului M. T..
Nesocotind aceste dispoziții legale, instanța de fond i-a permis domnului avocat I. A. să redacteze lucrări în dosar, să-1 reprezinte și să-1 asiste în fața instanței pe agresorul M. T., de la introducerea cererii de ordin de protecție și până la termenul de judecată din 2 octombrie 2013, când a ridicat excepția lipsei calității de apărător și reprezentant a domnului avocat pentru pârâtul agresor.
Deși la 2 octombrie 2013 a depus la dosarul cauzei în scris susținerea excepției mai sus arătate (fila 80-81 dosar), din sentința recurată rezultă că instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia.
În concluzie, apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, anularea în tot a procedurii urmate în fața primei instanțe precum și hotărârea atacată, a se reține procesul spre rejudecare și, în fond, să se dispună admiterea cererii pentru instituirea ordinului de protecție în sensul interzicerii agresorului de a pătrunde în curtea și locuința sa cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei (onorarii avocat fond și apel, conform chitanțelor depuse la dosar și celei anexate cererii greșit intitulate recurs).
Apelanta a solicitat judecarea apelului și în lipsa sa, potrivit dispozițiilor art.223 Cod procedură civilă, întemeindu-și în drept apelul pe dispozițiile legale mai sus arătate, precum și pe cele ale art.466 și următoarele Cod procedură civilă, anexând copia Deciziei nr.2634 din 6 decembrie 2013 a Tribunalului Suceava, secția civilă, a comunicării, precum și a plicului de expediere, cererea nr.249 din 28 decembrie 2013 și împuternicirea avocațială ._ din 28 decembrie 2013.
Intimatul M. T. a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție, tardivitatea declarării apelului împotriva Sentinței civile nr. 960 din 2.10.2013 și, pe cale de consecință, respingerea apelului ca tardiv. Pe fond, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat că apelul a fost declarat tardiv, depășind cu mult termenul legal de declarare a acestuia și nu poate fi luată în seamă susținerea apelantei că a formulat calea de atac a apelului în termen legal.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și a arătat că sunt divorțați, dar sunt legați încă prin cei doi copii minori rezultați din căsătorie și prin bunurile comune realizate respectiv o gospodărie, aflată exclusiv în folosința apelantei.
Intimatul a arătat că locuiește în prezent în . apelanta în . locuințe fiind de circa 20 km.
Copiii locuiesc împreună cu mama lor, dar el i-a vizitat permanent și le-a plătit pensie lunară cu titlu de contribuție de întreținere.
Pe cei doi minori îi vizitează la domiciliul fost conjugal, unde de fiecare dată este apostrofat, batjocorit de apelantă, care este "ajutată" de familia sa.
Pentru a nu mai exista astfel de probleme, a solicitat Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în Dosarul nr._, ca minora M. M. să-i fie încredințată, iar pentru minorul I. E. un program de vizitare, sperând ca atunci când îl va vizita să-i permită să stea cu acesta în camera din casă pe care nu o folosește nimeni.
În prezent, apelanta folosește o gospodărie separată de casa construită de părți, aflate la circa 30 m distanță una de alta.
În acest fel intimatul a precizat că încearcă să nu răspundă provocărilor apelantei și să se îndepărteze cât mai mult de aceasta.
A menționat că, dacă nu ar exista minorul I. E. pe care trebuie să-1 viziteze și să mențină legătura firească dintre tată și copil, cu siguranță că el singur și-ar fi impus să nu o mai vadă pe apelantă, de care nu îl mai leagă nimic.
În consecință, a solicitat respingerea apelului, cu mențiunea că toate documentele și actele instrumentate în dosarul apelat și le însușește și reprezintă voința sa. A mai solicitat judecarea cauzei în lipsă, întemeindu-ți întâmpinarea în drept pe disp.art. 205 Cod procedură civilă.
Apelanta reclamantă a formulat și răspuns la întâmpinarea intimatului pârât astfel după cum rezultă din înscrisul olograf înaintat de acesta și aflat la filele 34-35 dosar apel.
Examinând motivele de apel invocate de către reclamanta-apelantă, prin prisma sentinței apelate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele argumente:
Nu poate fi reținută excepția tardivității apelului câtă vreme prin decizia civilă nr. 2634/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a constatat că, prima instanță a indicat greșit în dispozitivul sentinței civile nr. 960/02.10.2013, calea de atac deschisă contra acesteia, neavând nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Așadar, câtă vreme comunicarea deciziei civile nr. 2634/06.12.2013, pronunțată de Tribunalul Suceava s-a făcut către apelantă la data de 27 decembrie 2013, fiind aplicabile disp. art. 457 al.1,2,3 C.pr.civ. rezultă că, apelul a fost introdus înlăuntrul termenului prev. de lege astfel încât excepția privind tardivitatea căii de atac va fi respinsă ca nefondată, în temeiul disp. art. 468 C.pr.civ.
Cât privește fondul apelului, tribunalul constată că nu poate fi reținut motivul de apel potrivit căruia hotărârea instanței de fond ar fi fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prev. de art. 3, 4 și 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Astfel, din interpretarea logico-juridică a textului de procedură civilă în care se încadrează acest motiv de casare și anume disp. art. 488 al.1 pct.8 din N.C.pr.civ. care se referă la calea de atac a recursului, rezultă că, ipotezele circumscrise acestui motiv se întâlnesc în situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în speță, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile sau dă o interpretare greșită textului delege aplicabil în cauză.
În speță, instanța de fond pe baza unui probatoriu complet administrat a constatat că, pe de o parte, mobilul în cauză pentru care se solicită interdicția agresorului de a pătrunde, este proprietatea comună a părților, iar pe de altă parte, pretinsele acte de agresiune nu sunt de natură a fi încadrate în prev. art. 23 al.1 din Legea nr. 217/2003.
Câtă vreme părțile în litigiu locuiesc fiecare în localități diferite, iar certurile și neînțelegerile reciproce se ivesc doar cu prilejul vizitării minorului rămas în grija mamei de către tată, că acesta din urmă a dovedit cu un certificat medico-legal că a fost agresat de către familia apelantei care refuză să-i permită accesul în locuința comună a părților, în mod corect instanța de fond a înlăturat depoziția martorului M. V., care este fratele apelante, cu care intimatul se află în conflict.
Față de considerentele mai sus arătate, tribunalul reține că instanța de fond a făcut o justă apreciere a probatoriului administrat și a aplicat și interpretat în mod legal textele de lege incidente în speță, astfel încât motivul de apel invocat de către apelantă va fi respins ca nefondat.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la lipsa dovezii calității de reprezentant a avocatului I. A., cel care a acționat în numele pârâtului M. T., câtă vreme cu împuternicirea de la fila 36 dosar întocmită în baza contractului de asistență juridică, se face dovada că avocatul a fost împuternicit de clientul său să redacteze cereri, să-l asiste și să-l reprezinte în fața Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Referitor la motivul de apel care vizează obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată tribunalul reține că în mod corect instanța a obligat-o pe aceasta, pe lângă plata contravalorii onorariului de avocat achitat de către pârât în favoarea apărătorului ales, și la plata cheltuielilor de transport suportate de către acesta cu ocazia deplasării la instanță la cele trei termene de judecată, dând astfel eficiență disp. art. 451 al.1 C.pr.civ.
Față de considerentele mai sus arătate, în temeiul disp. art. 480 al.1 C.pr.civ apelul urmează a fi respins ca nefondat, iar hotărârea instanței de fond va fi păstrată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamanta M. L., domiciliată în ., nr.87, .>județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.960 din data de 02 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. _ în contradictoriu cu intimatul pârât M. T., domiciliat în . Sucevei, județul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 FEBRUARIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C. M. N.
Jud. fond. B. G./Tehnored. Ș.L.G./Ex.4.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 468/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 595/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
