Revendicare imobiliară. Hotărâre din 07-10-2014, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 3590/227/2013
Dosar nr._ - revendicare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 868
Ședința publică din 7 octombrie 2014
Președinte - M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantele M. M. și M. G., ambele domiciliate în ., împotriva sentinței civile nr.784 din 16 aprilie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr. _ ), intimat fiind pârâtul P. G., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta apelantă M. G. asistată de avocat F. I. R. și avocat V. I. pentru pîrîtul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța rectifică încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2014 în sensul că s-a pus în vedere apelantelor să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 368 lei, în loc de 67,5 lei și constatînd apelul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat F. I. R. pentru reclamantele apelante, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 368 lei cu chitanța_ SV, delegație de substituire pentru avocat Z. G., a cerut admiterea apelului astfel cum a fost formulat, admiterea acțiunii și obligarea pîrîtului să le lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie casa de locuit și anexa, cu cheltuieli de judecată.
Avocat V. I. pentru pîrîtul intimat, a cerut respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din18.10.2013, reclamantele M. M. și M. G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. G., obligarea pârâtului să le lase liberă posesia și folosința cotei de 1/1 din casa de locuit și anexă (bucătărie) proprietatea reclamantelor, imobil situat în ., între vecinii: P. I., P. E. și drum comunal, evaluat la suma de 10.000 lei; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, au arătat că sunt proprietarele unei cote de 1/2 părți indivize, iar cealaltă cotă de 1/2 parte indiviză reprezentând proprietatea prim-reclamantei, conform certificatului de moștenitor nr. 988/1979, eliberat de fostul notariat de Stat Județean Suceava, prin care s-a dezbătut succesiunea după defunctul M. T., decedat la data de 13.06.1978 (soțul prime-reclamante și autorul secund-reclamantei).
Arată că pe terenul prim-reclamantei, este edificată locuința în care a locuit nepotul prim-reclamantei, P. G., care în anul 2012 a ocupat întreg imobilul, pe ea, prim-reclamanta trimițând-o la fiica sa, secund-reclamanta.
Având în vedere faptul că pârâtul ocupă fără drept imobilul proprietatea lor, reclamantele solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
In drept și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 555 și urm. Cod civil.
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.784 din 16 aprilie 2014 a respins acțiunea civilă, având ca obiect „revendicare imobiliară”, privind pe reclamantele M. M. și M. G., în contradictoriu cu pârâtul P. G., ca nefondată și a obligat pe reclamante să plătească pârâtului, suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Art. 563 din N.Cod civil incident în cauză conf. art. 6 pct.6 din Legea 71/2011, prevede: (1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, daca este cazul”.
In cauza de față, s-a reținut că într-adevăr, reclamantele sunt moștenitoare ale defunctului M. T., în calitate de soție supraviețuitoare și respectiv fiică, cu privire la cota de 1/2 casă de locuit, situată în ., între vecinii: P. I., E. P. și drum, dobândită prin construire în timpul căsătoriei, cealaltă cotă de 1/2 fiind proprietatea prim-reclamantei M. M..
Potrivit depozițiilor martorilor audiați, dar și răspunsului la interogatoriul dat de părți, rezultă că imobilul revendicat nu există în prezent.
Pentru construcțiile existente în prezent: casă de locuit și anexe gospodărești(grajd) deținute de pârât, acesta deține autorizație de construire emisă la 29.10.1993 (f.37 dosar).
Deși, din adeverința nr. 6916 din 31.10.2013 emisă de Primăria . reclamanta M. M. figurează înscrisă în evidențele din Registrul Agricol vol.20, fila 14 cu clădire-bucătărie în suprafață de 40 mp. din lemn - anul construirii 1970, din celelalte probe administrat: depoziții de martori, răspunsul la interogatoriu al secund-reclamantei și pârâtului, rezultă fără echivoc, că imobilul în litigiu nu există, iar pentru construcțiile existente în prezent, deținute de pârât și familia acestuia la locul litigiului, pârâtul deține acte de proprietate.
Cum în speță, nu s-a făcut dovada existenței terenului revendicat și cum bunurile imobile deținute de pârât sunt deținute în mod legitim, instanța a respins acțiunea, ca nefondată.
Potrivit art. 453 Cod proc.civ. potrivit cu care „ partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, instanța a obligat pe reclamante să plătească pârâtului, suma de 1000 lei cu acest titlu, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 33 dosar.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamantele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că în cauză nu s-a dovedit mai presus de orice îndoială cum că mobilele ce fac obiectul litigiului nu mai există, martorii audiați arătând că după decesul autorului, M. T., construcțiile au fost înglobate în cele edificate fără drept de pârât, iar prim-reclamanta figurează în evidențele agricole cu construcții.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată apelul nefondat.
Reclamantele revendică imobilul construcții în temeiul certificatului de moștenitor nr.988/1978 eliberat după M. T., pretinzând că este vorba despre imobilul în care locuiește în prezent pârâtul cu familia.
Ori, pentru imobilul în care locuiește, pârâtul deține autorizație de construire eliberată în 20 octombrie 1993, pentru edificarea unei locuințe și anexe gospodărești (f.37).
De altfel, pe întreg parcursul litigiului reclamantele au susținut că imobilul care provenea de la autorul lor a fost demolat, pârâtul a edificat construcții noi, însă ar fi refuzat să le despăgubească în urma demolării (invitație la mediere, răspuns la interogatoriu).
Aceeași situație a demolării vechii construcții a rezultat și din probatoriul testimonial administrat.
Așa fiind, în mod corect s-a reținut că imobilele au fost demolate și că pârâtul își justifică proprietatea asupra construcțiilor pe care le deține.
Împrejurarea invocată de reclamante privind refuzul acordării unor despăgubiri nu justifică promovarea acțiunii în revendicare în condițiile art.563 Noul cod de procedură civilă.
În concluzie, în baza art.480 Cod procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Conform art.453 Cod procedură civilă reclamantele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele M. M. și M. G., ambele domiciliate în ., împotriva sentinței civile nr.784 din 16 aprilie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr. _ ), intimat fiind pârâtul P. G., domiciliat în ..
Obligă apelantele M. M. și M. G. să plătească intimatului P. G. suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – A. I.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 7 noiembrie 2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1151/2014. Tribunalul... → |
|---|
