Revendicare imobiliară. Decizia nr. 595/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 3910/227/2012
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 595/2014
Ședința publică de la 07 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător A. I. M.
Judecător V. O. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de către recurenții reclamanți T. A.- ., CP_, jud Suceava, C. I.-comuna Forățti, ., jud Suceava, împotriva sentinței civile nr.2149/3.12.2013 și a încheierii din data de 19.12.2013, pronunțate de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ și de către recurenții pârâți D. I.- ._, jud Suceava, B. I.-._, jud Suceava, D. A.-. împotriva sentinței civile nr.2149/3.12.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-intervenient M. G.- comuna Forăști, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât D. I. și recurentul reclamant T. A. asistat de av. Z. D. ( care reprezintă și pe recurenta reclamantă C. I.), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentantul recurenților reclamanți, av. Z. D. înmânează instanței delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. Z. D. solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe arătând că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la faptul că se poate casa doar o dată cu trimitere spre rejudecare pentru că hotărârea primei instanțe nu este motivată. Motivarea în drept a instanței excede cadrului procesual. Este dat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 raportat la 312 alineat 5 din vechiul cod de procedură civilă motivarea instanței fiind străină de natura cauzei. În speță nu este incident art.312 alineat 61 din vechiul cod de procedură civilă. Totodată este dat și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 vechiul cod de procedură civilă. Trebuia înlăturată din dispozitiv mențiunea referitoare la T. A. dat fiind faptul că acesta nu este proprietar. Expertiza a arătat că cei 300 mp nu se suprapun peste cei 600 mp.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 19.12.2013, această încheiere este nelegală sub aspectul obligării la plata sumei de 406.28 lei în condițiile în care au beneficiat de ajutor public judiciar în limita a 50%.
În principal solicită admiterea recursului și trimiterea spre rejudecare iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile și obligarea pârâților să lase în deplină proprietate lui T. A. suprafața de 300 mp iar lui C. I. suprafața de 24,64 mp. De asemenea solicită modificarea în parte a încheierii din 19.12.2013 în sensul înlăturării obligației reclamanților de plată a sumei de 406.28 lei.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată cu excepția intimatului M. G. care a fost de acord cu recursul promovat de reclamanți.
Recurentul pârât D. I. solicită admiterea recursului pârâților cu cheltuieli de judecată și respingerea recursului reclamanților.
Av. Z. D. solicită respingerea recursului formulat de pârâți.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată inițial sub nr. 2656/227 din 2.09.2009, reclamanții T. A. si T. D. au chemat în judecată pentru revendicare pe pârâții D. P. și D. A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunta, să se dispună obligarea pârâtilor să lase în deplina proprietate si liniștită posesie suprafata de 300 mp teren arabil intravilan localitatea M., ., învecinat cu: drum, most. A. Fevronia, paraul Platonita și M. G. cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamantii au arătat că prin contractul de vanzare -cumpărare nr. 146/28.11.1995 incheiat la BNP M. A. din Falticeni au cumparat de la numitul M. G. suprafata de 300 mp teren arabil intravilan localitatea M., ., invecinat cu: -drum, most. A. Fevronia, paraul Platonița și M. G.,
Cu toate că la data când au incheiat acel contract ei au intrat in posesia terenului, ulterior paratii i-au impiedicat sa-1 mai folosească si din acelasi motiv fiind nevoiti să promoveze prezenta cerere de chemare in judecata.
În drept au invocat disp.art.480 Ccivil.
În dovedire au anexat în copie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 146/28.11.1995 de BNP M. A. Fălticeni.
Ulterior reclamantii și-au precizat actiunea arătând că, prin decizia civilă nr. 656/11.03.2003 a Curtii de Apel Suceava- dosar nr.787/2003 - le-a fost respins recursul declarat impotriva deciziei civile nr.1859/2.10.2002 a Tribunalului Suceava, decizie prin care i-a fost respinsă lui, T. A., actiunea in revendicare formulată impotriva celor doi parați, ca nefondată.La motivarea acestei hotărâri s-a avut în vedere următoarele:
- T. A. detine la locul in litigiu suprafata de 1600 mp de la A. Fevronia, pe care l-ar fi primit prin testamentul autentificat sub nr. 3632/1974 iar prin T.P. nr. 1455/1995 i s-a reconstitui dreptul de proprietate doar pentru suprafata de 1000 mp.
S-a reținut că T. A. a cumpărat suprafata de 300 mp de la M. G.. iar la data întocmirii expertizei deținea suprafata de 1707 mp. inclusiv terenul de la M. G., având un surplus de 407 mp.
S-a motivat că la data efectuării expertizei, pârâții detineau 574 mp din suprafața constituită de 598 mp, având un deficit de 24 mp, neocupand teren din proprietatea sa.
Deși la prima vedere se pare ca ne-am afla in prezența autoritatii de lucru judecat, solicită a se avea în vedere că nu este dată exceptia deoarece:
l)T. D. nu a fost parte in procesul de revendicare, solutionat irevocabil prin decizia civila nr. 656/2003 a Curtii de Apel Suceava,
2)În decizia nr.656/2003 a Curtii de Apel Suceava se fac grave confuzii cu privire la proprietate și posesia terenului, deși lucrurile erau extrem de simple:
-T. A. si T. D. au cumparat de la M. G. suprafata de 300 mp, prin contractul de vanzare cumparare nr. 146/28.11.1995 incheiat la BNP M. A. din Falticeni
-prin decizia civila nr. 666/16.04.1997 a Tribunalului Suceava, paratii din prezenta cauza sunt obligati să predea către M. G. suprafata de 1200 mp in loc de 1800 mp, deoarece pentru 600 mp li se constituise dreptul de proprietate prin Ordinul Prefectului, iar cei 300 mp se includ în cei 1200 mp care au fost proprietatea lui M. G. - rezulta că terenul era și este delimit tot de către pârâți.
-nu T. A. este beneficiarul acelui testament cu titlu particular pentru 800 mp, ci fiul său predecedat, T. C., care are ca mostenitori pe T. V. și C. I.
-acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate dupa numita A. Fevronia, matușa sa, pentru suprafata de 3,59 ha, din care 0,08 ha C+C conform unui testament particular, eliberandu-se in urma cererii depusă la Comisia de fond funciar Foraști titlul de proprietate nr. 1455/1995.
Intre numitul T. P. și T. C. s-au purtat mai multe procese:
I. Prin sentinta civila nr. 3625/22.12.1997 a Judecatoriei Falticeni s-a admis cererea lui T. P. și s-a admis anularea titlului de proprietate emis pe numele lui T. C. in calitate de moștenitor a lui A. Fevronia.
2.Prin decizia civila 1655/9.10.1998 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul lui T. C., s-a casat sentinta civila nr.3625/1997 a Judecătoriei Falticeni, mentinându-se titlul de proprietate a lui T. C..
3.Prin decizia civila nr.77/1999 a Tribunalului Suceava s-a respins irevocabil cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1655/1998, formulată de T. P..
În urma modificărilor la Legea fondului funciar, se promoveaza recurs de către T. P. impotriva deciziei nr.1655/1998 a Tribunalului Suceava care a fost admis și cauza trimisă la rejudecare la Tribunal pentru se pronunța ca instantă de apel.
Ca urmare a lipsei părților, apelul a fost suspendat in baza art. 242 pct. 2 cod procedura civila și la data de 25.03.2003, prin decizia civila 472/2003 a Tribunalului Suceava se constată perimat apelul de declarat de către T. C. sj sentinta civila 3625/1997 a Judecatoriei Falticeni este definitivă.
În aceste conditii ei au promovat cerere de revizuire prin care au solicitat anularea sentintei civile 3625/1997 a Judecatoriei Falticeni.
4.Judecatoria Falticeni, prin sentinta civila 1194/04.2003 a constatat că sentinta civilă nr. 3625/1997 a Judecatoriei Falticeni a fost casată prin mai multe hotărâri, drept pentru care actiunea lor nu are obiect.
Recursul Comisiei Județene de fond funciar Suceava a fost respins ca nefondat iar cererea de aderare la recurs a lui T. P. este respinsă ca inadmisibilă, prin decizia civila 60/12.11.2004 a Tribunalului Suceava.
5.Prin sentinta civila nr.1158/29.05.2000, pronuntată de Judecatoria Falticeni in dosar nr.649/2000 a fost respinsă acțiunea prin care T. P. solicita anularea titlului de proprietate a lui T. C..
Sentinta a rămas definitivă la data de 22.05.2001 prin decizia civilă nr.1827/2001 a Tribunalului. Suceava si irevocabilă prin decizia civila 138/22.01.2002 a Curtii de Apel Suceava..
6.Curtea de Apel Suceava prin decizia civila 138/2002 a stabilit cu putere de lucru judecat că T. P. in calitate de strănepot este înlăturat de la succesiunea lui A. Fevronia de fiica acesteia N. și nu este în drept să discute o moștenire care nu i se cuvine.
Cu toate acestea, prin decizia civila nr. 1010/6.06.2005 a Curtii de Apel Suceava, s-a admis recursul declarat de T. P. - prin mandatar D. P., s-a modificat decizia civila nr. 963/2004 a Tribunalului Suceava si sentinta civilă nr. 783/2004 a Judecatoriei Fălticeni, iar T.P. 2374/2004 emis pe numele lui T. P. a fost anulat doar pentru 800 mp, restul terenului fiind preluat de T. P. în baza acelei hotărâri judecătoresti.
La ora actuală, doar cei 800 mp, proprietatea lui T. C. cu moștenitori T. V. și C. I. se află în detentia lor precară și nu alt teren, cu toate că ei nu detin nici un mp din cei 300 mp cumparati.
Prin urmare, nu este dată identitatea de cauză, în conditiile in care s-a schimbat situatia juridica a terenului, așa cum a fost retinută greșit de altfel în totalitate de către Curtea de Apel Suceava.
Au anexat în dovedire hotărârile judecătoresti despre care au făcut vorbire.
Pârâtii legal citati nu au depus la dosar întâmpinare însă prin înscrisul anexat la fila 45 dosar au invocat exceptia autoritătii de lucru judecat prevăzută de art. 1201 Cod civil.
Au arătat că, prin actiunea adresată Judecătoriei Fălticeni la 2.11.1998 reclamantul T. A. i-a chemat în judecată pe pârâti solicitând obligarea acestora de a lăsa în deplină proprietate si deplină posesie suprafata de 300 mp teren pe care l-ar fi cumpărat de la M. G. cu contract de vânzare-cumpărare.
Judecătoria Fălticeni, prin sentinta civilă nr. 916/21.04.1999 pronuntată în dosar nr. 2859/1998 admite în parte acțiunea si îi obligă pe pârâti să predea reclamantilor suprafata de 22 mp teren.
Această sentintă este rămasă definitivă si irevocabilă prin decizia civilă nr.1859/2.10.2002 a Tribunalului Suceava si nr. 656/11.03.2003 a Curtii de Apel Suceava.
La data de 2.09.2009 aceeași reclamanți cheamă în judecată pe pârâti revendicând aceeasi suprafată de teren și invocând aceleași apărări și același contract de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 1202 C.civil este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Cum în cauză a fost dată exceptia autorității de lucru judecat excepție dirimantă, instanta nu poate administra alte probe până nu se pronunță cu privire la această exceptie.
Instanta a unit cu fondul cauzei această exceptie invocată de pârâti.
La data de 11 ianuarie 2011 a decedat reclamanta T. D. astfel că prin notele de ședintă de la fila 211 dosar se solicită introducerea în cauză în calitate de reclamantă a numitei C. I. moștenitoare a defunctei reclamantă potrivit certificatului de moștenitor nr. 30/15.02.2011.
Urmare a depunerii raportului de expertiză, reclamantii au formulat precizări la actiune solicitând obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate si liniștită posesie suprafata de 128,77 mp identificată în raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 916/28.04.1999 a Judecătoriei Fălticeni (filele 71-73) s-a admis în parte acțiunea având ca obiect revendicare prin care reclamantul T. A. a chemat în judecată pe pârâții D. A. și P. solicitând lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 300 mp în intravilanul satului M., . au fost obligați să îi lase reclamantului suprafața de 22 mp pe care ar fi deținut-o pe nedrept.
Prin decizia civilă a Tribunalului Suceava nr. 1859/02.10.2002 pronunțată în rejudecarea pe fond a cauzei (filele 55-56) a fost admis apelul pârâților și a respins pe fond acțiunea reclamantului apreciind că pârâții nu ocupă nici o suprafață din terenul acestuia.
Soluția pronunțată de Tribunalul Suceava în apel a fost menținută prin decizia nr. 656/11.03.2003 a Curții de Apel Suceava (filele 53-54) care a stabilit în mod irevocabil că pârâții nu ocupă nici o suprafață din proprietatea reclamantului pentru aceleași considerente avute în vedere de instanțele de fond.
Având în vedere că pentru soluționarea excepției invocate și a incidenței identității de persoane, cauză și obiect era necesară administrarea de probe suplimentare și examinarea tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate în celelalte litigii existente între părți, instanța a unit-o cu fondul pentru verificarea situației de fapt și de drept a terenului care forma obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, în urma raportului de expertiză C. L. au fost menținute temeiurile de fapt și de drept referitoare la caracterizarea titlurilor de proprietate invocate de către părți, nefiind invocate sau dovedite alte situații și împrejurări de natură a înlătura aplicabilitatea excepției autorității de lucru judecat care a fost invocată de către reclamanți prin precizările de la filele 17 -20 dosar.
În baza art. 274 Cod procedură civilă reclamanții au fost obligați la plata către pârâți a cheltuielilor ocazionate de desfășurarea prezentului proces reprezentând onorariu avocat ales.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, invocând disp. art. 304 pct.7 Cod proc.civ. deoarece hotărârea instanței de fond nu a fost motivată.
Prin decizia civilă nr. 2165 din 12.11.2012, Tribunalul Suceava a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 2645/2011 a Judecătoriei Fălticeni și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr._ din 12.12.2012 și părțile au fost legal citate.
S-a constatat depus la dosar certificatul de deces al pârâtei D. P., sens în care au fost introduși în cauza moștenitorii acesteia, respectiv D. I. și D. I..
Prin sentința civilă nr.2149/03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, prima instanță a admis în parte acțiunea având ca obiect ,, revendicare”, formulată de reclamanții T. A. și C. I., ambii cu domiciliul în satul M., ., în contradictoriu cu pârâții D. P. și D. A., cu același domiciliu.
A obligat pârâții, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, suprafața de 24,64 m.p., teren arabil, situată în intravilanul satului M., ., identificată și delimitată în Anexa II, plan situație ( fila 101), conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert C. L.( filele 93 -103, dosar).
A obligat pe pârâți în solidar, să plătească reclamantului T. A., suma de 2121 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În mod evident, ambele părți au prezentat titluri de proprietate valabile (niciunul dintre ele nefiind desființat prin hotărâre judecătorească sau revocare notarială), astfel încât în speță, s-a impus compararea acestora.
În cadrul acțiunii în revendicare, dovada înscrierii dreptului de proprietate în Cartea Funciară ( aspect ce se verifică pentru ambele părți), face dovada proprietății asupra terenului în litigiu, până la dovedirea situației contrare (anulare titlu, intabulare, etc.).
Din această perspectivă titluri de care se prevalează părțile, fie translative, fie declarative, au caracterul unor simple prezumții de proprietate, deduse din însăși existența lor și care, bineînțeles nu împiedică proba contrară.
Desigur, înscrierea în Cartea Funciară, ca efect al publicității imobiliare, face actul juridic asupra căruia s-a dispus înscrierea, opozabil erga omnes, dar nu-i poate conferi prioritate absolută, în sensul dispozițiilor art. 1802 Cod civil, atâta timp cât Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, are reglementări speciale și specifice.
Așa cum rezultă din întreg probatoriu administrat în cauză, între parte din părțile din prezenta cauză, au mai existat litigii cu privire la încălcări ale dreptului de proprietate, soluționate irevocabil.
Astfel, prin sentința civilă nr. 6011 din 29 iunie 1993 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă(filele 32- 33 dosar_ ), s-a dispus, cu putere de lucru judecat, asupra liniei de hotar dintre autorul reclamanților( defunctul T. C.) și pârâtul D. A.( care are aceeași calitate și în prezenta cauză), cu obligarea acestuia din urmă și la suportarea contravalorii daunelor și a cheltuielilor.
Prin decizia civilă nr. 666 din 16.04.1997 a Tribunalului Suceava( apel- sentința civilă nr. 1054 din 18 aprilie 1996, a Judecătoriei Fălticeni) a fost soluționat litigiul având ca obiect „revendicare”, dintre M. G.( reclamant) și D. A.( același pârât), unde acesta din urmă a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului, suprafața de 0,12 ha(dosar_ ).
La baza ambelor hotărâri, reclamantul M. G. s-a prevalat de dreptul său de proprietate reconstituit conform Legii nr. 18/1991, republicată, respectiv a titlului de proprietate nr. 937 din 04 noiembrie 1994( fila 30 din dosar nr._ ).
Ulterior, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 146 din 28 noiembrie 1995, de către B.N.P. A. M., M. G.,în calitate de vânzător, a înstrăinat către reclamantul T. A., suprafața de 300 m.p., situată în intravilanul satului M., ., reconstituită vânzătorului, prin același titlu de proprietate (937/ 1994),redată grafic de expert pe aliniamentul 6,11,30,16,19,18,17,32,8,4,5,6 - Anexa 1.
Din concluziile raportului de expertiză inițial, rezultă că din suprafața de 300 m.p., delimitată de reperele 6,11,30,16,19,18,14,13,12,10,9,7,5,6,a suplimentului la acesta, rezultă că pârâții ocupă suprafața de 24,64, identică cu delimitarea făcută de expert pe aliniamentul 28,19,13,12,28 .
Urmare a întocmirii suplimentului de expertiză, față de cele constatate prin raportul inițial, expertul a identificat atât suprafața de 0,18 ha (în teren 1836,90 m.p.), în aceeași anexă, delimitată fiind de reperele 8,32,17,29,28,27,26,25,24,31,8, precum și suprafața câștigată de pârâți, potrivit deciziei civile nr. 666/1997 a Tribunalului Suceava, respectiv de 0,12 ha( în teren 1259,12 m.p.), aceasta fiind delimitată de reperele 32,17,29, 28,27,26,32.
De reținut că, din dosarul mai sus amintit, rezultă că, între părțile din prezenta cauză, precum și terțe persoane, au existat o multitudine de litigii, pentru diferite suprafețe de teren, inclusiv cea în litigiu, soluționate definitiv și irevocabil.
Chiar dacă toate aceste hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, nu pot fi opuse, ca atare, tuturor părților, efectul pozitiv al acestora trebuie reținut, finalitatea urmărită prin prezentul demers juridic fiind aceeași: valorificarea dreptului de proprietate.
Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, presupune că, tot ceea ce s-a verificat și valorificat jurisdicțional, de către instanță, în cadrul unor acțiuni( litigii) anteriore, nu mai poate face obiectul dovezii contrare în raporturile dintre părți.
După cum rezultă din dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a motiva, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.
Pe de altă parte, rolul activ al instanței prevăzut de art. 252 alin.(1), 251, ambele din Codul de procedură civilă, nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia, poziția instanței fiind echidistantă( nediscreționară), în aprecierea și administrarea probelor cerute de părți( prin apărători).
Această trimitere a instanței este legată de concluziile expertului, potrivit căruia, există o suprafață de 0,52 ha, delimitată de reperele 4,5,7,8,4( fila 254 dosar_ ),care nu este deținută de nici una din părți, ceea ce ar impune, ca acestea( părțile), împreună cu Comisia comunală de fond funciar, să procedeze în consecință.
Raportat la aceasta, a actelor de proprietate cu care și-au justificat pretențiile, respectiv, apărările, părțile din proces, precum și a suplimentului de expertiză ( filele 93- 103, dosar), date fiind și dispozițiile incidente, art. 480 și urm., din vechiul Cod civil, prima instanță a reținut ca justificată și pe cale de consecință, a admis pretenția reclamantului privind obligarea pârâților la a-i lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 24,64 m.p., conform identificării și delimitării făcute de expert, prin Anexa 2.
Cum cel ce cade în pretenții este obligat la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art.274 din vechiul Cod de procedură civilă, pârâții au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 2121 lei, reclamantului T. A., cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe precum și împotriva încheierii din data de 19.12.2013 au declarat recurs reclamanții T. A. și C. I., solicitând obligarea pârâților D. A., D. I., B. I. să lase lui T. A. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp teren arabil intravilan localitatea M., . învecinat cu drum, moșt. A. Fevronia, pârâul Platonița și M. G., identificată prin pct. de contur 3,5,7,9,10,11,12,13,14,15,16,27,8,4,3 în anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de ing. L. C., obligarea pârâților D. A., D. I., B. I. să lase lui C. I. și nu lui T. A., în deplină prietate și liniștită posesie suprafața de 24,64 mp teren arabil intravilan ilitatea M., ., învecinat cu drum, moșt. A. Fevronia, pârâul Platonița și M. G., identificată prin pct. contur 28,19,13,12,28 în anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de ing. L. C., și modificarea în parte a încheierii în sensul înlăturării obligației lor de plată a sumei de 406,28 lei. Au solicitat de asemenea obligarea pârâților, mai puțin a lui M. G., la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că instanța de judecată nu s-a pronunțat (și nici nu a motivat hotărârea) în ceea ce privește cererea reclamantului T. A., cerere prin care solicita obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 300 mp teren arabil intravilan localitatea M., ., învecinat cu drum, moșt. A. Fevronia, pârâul Platonița M. G., identificată prin pct. de contur 3,5,7,9,10,11,12,13,14,15,16,27,8,4,3 în anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de ing. L. C..
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 146/28.11.1995 încheiat la BNP M. A. din Fălticeni T. A. a cumpărat de la numitul M. G. suprafața de 300 mp teren arabil intravilan localitatea M., ., învecinat cu drum, moșt. A. Fevronia, pârâul Platonița și M. G.. Prin decizia civilă nr. 666/16.04.1997 a Tribunalului Suceava, pârâții din prezenta cauză sunt obligați să predea către M. G. suprafața de 1200 mp în loc de 1800 mp, deoarece pentru 600 li se constituise dreptul de proprietate prin Ordinul Prefectului, iar cei 300 se includ în cei 1200 mp care au fost proprietatea lui M. G. -rezultă că terenul era și este deținut tot de către pârâți.
Pârâții dețin, pe lângă suprafața de 600 mp pentru care li s-a constituit dreptul de proprietate, în limita punctelor de contur 8,27,23,24,25,26,8 - Anexa supliment la raportul de expertiză - teren care nu se suprapune cu suprafața 300 mp proprietatea sa, identificată prin punctele de contur 3,5,7,9,10,11,12,13,14,15,16,27,8,43 în anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de ing. L. C. și suprafața de 300 mp, pe lângă alte terenuri, fără a face dovada dreptului de proprietate.
Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acestei cereri a lui T. A., iar motivarea că suprafața de 24,64 mp, ce le-a fost atribuită, face parte suprafața de 300 mp este greșită, deoarece această suprafață face parte din rafața de 800 mp, care este proprietatea lui C. I., nu a lui T. I..
Lui T. C., decedat, cu moștenitor C. I., i s-a reconstituit dreptul de proprietate după numita A. Fevronia, mătușa sa, pentru suprafața de 3,59 ha, din care 0,08 ha C+C conform unui testament particular, eliberându-se în urma cererii depusă la Comisia de fond funciar Forăști titlul de proprietate nr. 1455/1995. La ora actuală, doar parte din 800 mp, proprietatea lui T. C. cu moștenitor C. I. se află în detenția lor precară și nu alt teren, cu toate că ei nu dețin nici un mp din cei 300 mp cumpărați.Prin raportul de expertiză ing. L. C. se arată că pârâții dețin suprafața de 300 mp proprietatea lui T. A. dar și parte din cei 800 mp teren prietatea lui C. I., respectiv 24,64 mp.
Totodată, proba o fac prin titlurile de proprietate și contractul de vânzare cumpărare precum și dovezile în sprijinul existenței dreptului lor de prietate, iar o analiză comparativă a titlurilor de proprietate înfățișate de către părți, așa cum reține instanța în motivare, s-ar putea face dacă ar exista o eventuală suprapunere a dreptului de proprietatea.
Aceștia au solicitat modificarea hotărârii și în ceea ce privește obligarea pârâților să lase lui C. I. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 24,64 mp teren arabil intravilan localitatea M., ., învecinat cu drum, moșt. A. Fevronia, pârâul Platonița și M. G., identificată prin pct. de contur 28,19,13,12,28 în anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de ing. L. C., deoarece T. A. nu este proprietarul acestui teren de 800 mp.
Încheierea din 19.12.2013 este nelegală sub aspectul obligării lor la plata sumei de 406,28 lei, în condițiile în care au beneficiat de ajutor public judiciar doar în limita sumei de 50%, iar pentru diferență trebuiau să fie obligați pârâții, cât timp li s-a admis acțiunea.
În drept: art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 alin. 5 vechiul cod de proc. civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs și pârâții D. A., D. I. și B. I..
Aceștia critică sentința civilă pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul obligării lor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2121 lei.
Potrivit art.276 cod procedură civilă „când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor".
Având în vedere că reclamanții solicită obligarea lor la a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața totală de 300 m.p. pentru care a necesitat efectuarea unor cheltuieli în cuantum de 2121 lei și având în vedere că pretențiile acestora au fost dovedite doar în parte,instanța în mod eronat i-a obligat la plata întregii sume cu acest titlu și trebuia să reducă aceste cheltuieli a limita pretențiilor respectiv la suprafața 24,64 m.p.sau să compenseze aceste cheltuieli.
Nici în ceea ce privește obligarea noastră la a lăsa în deplină proprietate suprafața de 24,64 m.p. teren ,soluția instanței este netemeinică întrucât reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe.
Pentru aceste motive,au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în totalitate cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de chemare în judecată în principal,iar în subsidiar,în măsura în care se va aprecia că reclamanții sunt îndreptățiți la terenul în suprafață de 24,64: n.p. au solicitat admiterea recursului cu consecința reducerii sau compensării cheltuielilor de judecată.
În drept, și-au întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9,art.304 indice 1 cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul intervenient M. G. a formulat întâmpinare (filele 34-35 dosar) prin care a solicitat admiterea recursului reclamanților.
Asupra recursului de față, constată:
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, cum s-a lămurit de altfel și prin decizia de casare nr.2165/12.11.2012 a Tribunalului Suceava, instanța a fost investită cu două capete de cerere, unul vizând revendicarea suprafeței de 300 mp dobândită de către reclamantul T. A. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.146/28.11.1995 la BNP M. A. încheiat cu numitul M. G. ( f.7), iar altul vizând revendicarea unei suprafețe din . teren pentru care reclamanta C. I. a prezentat testamentul autentificat sub nr.3632/23.07.1974, prin care tatăl său, T. C. a fost gratificat cu acest teren ( f.367), titlul de proprietate nr.1455/1995 (f.137) și decizia civilă nr.138/2002 a Curții de Apel Suceava ( f.178).
Prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către expert C. L. în cel de-al doilea ciclu procesual ( f.93-103) au fost identificate ambele suprafețe de teren, stabilindu-se că se află în posesia pârâților D. P. și D. A., prima în totalitate ( 300 mp), iar cea de-a doua în limita a 24,64 mp.
Prima instanță a admis în parte acțiunea, obligând pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 24,64 mp, ceea ce înseamnă că a respins celălalt capăt de cerere.
Parcurgând însă considerentele sentinței, tribunalul constată că nu se regăsesc argumentele concrete care să confirme soluția pronunțată; în plus, instanța face confuzie între cele două parcele de teren revendicate.
Astfel, în privința suprafeței de 24,64 mp teren pentru care s-a admis acțiunea, instanța reține că face parte din suprafața de 300 mp teren achiziționată de către reclamantul T. A. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.146/1995, când, în realitate, potrivit expertului cauzei ( f.99) provine din . cu care a fost gratificat tatăl reclamantei C. I. ( trifan C.).
Așadar, întregul raționament prezentat de instanță în privința acestei parcele este străin de susținerile și apărările părților, de probele administrate în cauză.
Practic, instanța a confundat motivele de fapt și de drept ale fiecărui capăt de cerere, inversându-le între ele, reținând actul justificativ de proprietate prezentat pentru revendicarea unei parcele de teren drept cauză pentru revendicarea celeilalte parcele de teren.
În plus, argumentele instanței se opresc la o singură parcelă de teren din cele două revendicate.
În aceste condiții, nu se poate realiza controlul judiciar; altminteri ar însemna ca tribunalul să analizeze pentru prima oară efectiv pretențiile reclamanților, încălcând dublul grad de jurisdicție, ceea ce este inadmisibil.
Așa fiind, tribunalul nu poate stabili în acest cadru procesual, de control judiciar, în ce limite poate fi admisă acțiunea reclamanților, nici care dintre reclamanți justifică îndreptățire la revendicarea fiecăreia dintre cele două parcele de teren.
Potrivit art.261 alin.1 din vechiul cod de procedură civilă, hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art.304 pct.7 din vechiul cod de procedură civilă, rolul textului fiind acela de a asigura o bună administrare a justiției și de a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar Curtea europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Achina împotriva României, cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art.6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.
Pentru considerentele învederate, în baza art.312 alin.3,5 din vechiul cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursul reclamanților, va casa sentința, dar și încheierea camerei de consiliu din 19.12.2013 ( prin care s-au corectat o . erori materiale strecurate în sentință, având în vedere caracterul dependent, subsecvent, accesoriu al acestui act de procedură) și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Aceeași soluție și în privința recursului pârâților, care vizează exclusiv cheltuielile de judecată, având în vedere caracterul accesoriu al acestei cereri, dependența sa de fondul litigiului, care nu a fost tranșat la acest moment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către recurenții reclamanți T. A.- ., CP_, jud Suceava, C. I.-comuna Forățti, ., jud Suceava, împotriva sentinței civile nr.2149/3.12.2013 și a încheierii din data de 19.12.2013, pronunțate de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ și de către recurenții pârâți D. I.- ._, jud Suceava, B. I.-._, jud Suceava, D. A.-comuna Forpști, . împotriva sentinței civile nr.2149/3.12.2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-intervenient M. G.- comuna Forăști, ..
Casează sentința civilă nr.2149/2013 și încheierea din 19.12.2013 și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. A. I. M. V. O. D. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond R. M.
Tehnored.L.A.
2 ex./02.04.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 126/2014. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
