Cereri. Hotărâre din 27-03-2014, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 4880/314/2013
Dosar nr._ Alte cereri
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 286
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 MARTIE 2014
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către pârâta T. Doinița, împotriva sentinței civile nr. 5325 din data de 31 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamantul T. O. V. și Autoritatea tutelară – P. mun. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Văzând că cel puțin reclamantul intimat a solicitat judecata în lipsă – f. 33, instanța constată cercetarea procesului terminată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 31.05.2013 sub numărul de dosar_, reclamantul T. O. V. în contradictoriu cu pârâta T. Doinița și cu participarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei M. Suceava, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea fostei sale soții, Doinița T., de a comunica autorității tutelare și de a primi acceptul scris al acestei instituții, după verificări, în următoarele situații: la schimbarea persoanei care îndeplinește rolul de supraveghetor al activităților particulare ale fetiței A. T., atunci când fetița nu se află sub supravegherea mamei ei, a tatălui ei sau a educatorilor autorizați; la aplicarea de tratamente sau intervenții medicale mai severe sau de lungă durată, având în vedere lipsa consimțământului fetiței pentru acestea, dată fiind vârsta de 8 ani. A mai solicitat obligarea pârâtei la a stabili un program de vizitare și de participare în comun la activități cu minora, solicitând ca întâlnirea să se realizeze cu o frecvență minimă, săptămânal timp de patru ore de desfășurare de activități cu minora, de regulă sâmbătă sau duminica, la domiciliul acesteia sau în afara domiciliului acesteia, în funcție de opțiunea reclamantului sau a fetiței și o oră de activități comune fetiță, mamă, tată, dacă există acceptul mamei pentru acestea din urmă; obligarea pârâtei de a-i stabili un program de convorbiri telefonice cu minora, zilnic, timp de maxim 10 minute, în intervalul orar 17:00 – 21:00, la solicitarea sa sau a fetiței; obligarea sa la plata unei sume de bani drept întreținere în favoarea fetiței în cuantum de minim 40% din veniturile lunare. De asemenea, reclamantul a mai solicitat ca în cazul în care nu realizează nici un venit prin muncă și nici prin alte activități să fie obligat la plata sumei de 97,5 lei, sumă solicitată prin sentința civilă nr. 5002 din data de 30.11.2007.
În motivare a arătat că la data de 30.11.2007 prin sentința civilă nr. 5002 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, apelul formulat de către acesta fiind respins prin decizia nr. 197 din data de 27.05.2008 a Tribunalului Suceava, instanța încredințând copilul spre creștere, educare și instruire mamei, Doinița T.. A mai arătat că după desfacerea căsătoriei a locuit împreună cu pârâta și fetița A. T. din luna martie 2009 și până în luna mai 2013, când la solicitarea pârâtei a trebuit să plece de la domiciliu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 43, 44, 90, 97, 99, 101 și 108 din Codul familiei, art. 3, 4, 6, 10, 11, 13, 16, 17, 18, 351 din Legea nr. 46/2003, art. 5 pct. 2 și 4, art. 7, 8, 141, 16 alin. 2, 18 alin. 2, art. 23 alin. 1, 2, 3, art. 24 alin 2, art. 25, 28 alin. 1 și 2, 30 alin. 1, art. 33, 36 alin. 1, 38 lit. a) din Legea nr. 272/2004.
Pârâta a depus întâmpinarela data de 22.07.2013 (filele 42-44) prin care a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantului și să se dispună stabilirea unui program de vizitare care să nu presupună un stres psihic suplimentar pentru fiica părților T. A. G., astfel: o dată pe lună în ultima duminică din lună, într-un loc public, numai în prezența mamei, timp de o oră sau cât timp dorește minora să stea de vorbă cu tatăl ei. A mai solicitat ca instanța să dispună maxim un apel telefonic pe săptămână de la tată, numai pe numărul de telefon al mamei, după ora 18:00, până la ora 20:00, vinerea; obligarea reclamantului la plata unei pensii alimentare raportat la venitul minim pe economie al anului 2013, în condițiile în care acesta nu realizează venituri.
Pârâta a mai precizat că în cazul în care reclamantul va face dovada faptului că își ia medicația și că starea sa s-a îmbunătățit și numai cu acordul minorei, se poate conveni la un program de vizitare stabilit de comun acord.
În motivare a arătat că motivul separării părților este starea de sănătate a reclamantului T. O. – V., aceasta și fiica sa trebuind să facă față unei situații de viață extremă. A mai precizat că la data de 22.07.2013 a depus la Judecătoria Suceava o cerere de emitere a unui ordin de protecție.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
La data de 01.08.2013 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (fila 51).
La data de 22.10.2013, instanța a procedat la audierea în camera de consiliu a minorei T. A. G., susținerile acesteia fiind depuse la fila 92 dosar.
La termenul de judecată din data de 24.10.2013, reclamantul a depus precizări (fila 94).
Prin sentința civilă nr. 5325 din data de 31 octombrie 2013, Judecătoria Suceava a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. O. V., în contradictoriu cu pârâta T. Doinița, cu participarea autorității tutelară din cadrul Primăriei M. Suceava.
A încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora T. A. G., născută la data de 08.11.2004, stabilind următorul program de vizitare: în prima și a treia duminică din lună, de la ora 1500-1700, la domiciliul pârâtei.
A încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora T. A. G., născută la data de 08.11.2004, stabilind următorul program de convorbi telefonice: o dată pe săptămână, vinerea, cu o durată estimativă de 10 minute, între orele 1800-2000.
A majorat pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului și în favoarea minorei T. A. G., născută la data de 08.11.2004, prin sentința civilă nr. 5002 din data de 30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, de la suma de 97,5 lei lunar, la suma de 200 lei lunar, cu începere de la data introducerii prezentei acțiuni (respectiv 31.05.2013) și până la majoratul minorei.
A respins restul pretențiilor formulate de către reclamant, ca neîntemeiate și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 25.07.1987, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 5002 din data de 30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, soluție menținută prin decizia civilă nr. 197 din data de 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ prin care s-a respins apelul declarat de petentul T. O. V. în contradictoriu cu intimata T. Doinița (filele 18-19 și 26-27).
Instanța a reținut că din căsătoria părților a rezultat minora T. A. G., născută la data de 08.11.2004, astfel cum a reieșit din certificatul de naștere . nr._ eliberat la data de 09.11.2004 (fila 15).
De asemenea, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 5002 din data de 30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ s-a dispus, în privința raporturilor dintre părinți și copilul lor minor, încredințarea minorei T. A. G., născută la data de 08.11.2004, spre creștere și educare mamei, obligarea tatălui la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 97,5 lei de la data introducerii acțiunii de divorț, respectiv 13.08.2007 și până la majoratul minorei.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentei cauze instanța a avut în vedere dispozițiile art. 6 din Codul civil din 2011 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 de punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind Codul civil, care prevăd că dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere. Deși căsătoria părților a fost desfăcută la data de 30.11.2007, deci anterior datei intrării în vigoare a Codului civil, respectiv 01.10.2011, situațiile juridice născute din divorț continuă să subziste. În consecință, instanța a constatat aplicabile dispozițiile Codului civil din 2011.
Raportat la capetele de cerere privind stabilirea unui program de vizitare a minorei T. A. G. și stabilirea unui program de convorbiri telefonice cu aceasta, instanța a reținut prevederile art. 401 din Codul civil potrivit cărora părintele divorțat la care nu a fost stabilită locuința minorului, are dreptul de a avea legături personale cu acesta, și că în caz de neînțelegere între părinți, instanța este competentă să decidă cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
De asemenea, instanța a mai reținut dispozițiile cuprinse în art. 14-16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu care copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
În sensul legii, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, convorbiri telefonice între părinte și copil, precum și prin alte mijloace menite să asigure dezvoltarea unei relații optime între părinte și copil.
În acest sens, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 5002 din data de 30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, locuința minorei a fost stabilită la pârâtă, astfel că, în temeiul art. 401 din Codul civil, reclamantul are dreptul de a avea legături personale cu minora.
În stabilirea legăturilor personale cu minora T. A. G., instanța a avut în vedere interesul superior al copilului, astfel cum este reglementat de art. 263 din Codul civil și art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Pentru determinarea interesului superior al copilului este necesar să se țină seama de întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând, în special, vârsta copilului, comportarea părinților înainte și după separarea lor în fapt, gradul de atașament și preocupare pe care l-au manifestat față de copil, precum și legăturile afective ce s-au stabilit între acesta și părinți.
De asemenea, instanța a avut în vedere că interesul superior al copiluluiimpune menținerea unei relații optime părinte-copil, care să răspundă, pe de o parte nevoilor minorului de a crește și de a se dezvolta sub îndrumarea și supravegherea ambilor părinți, iar pe de altă parte, care să se ralieze doleanțelor minorului, pentru a evita ca un program de vizitare impus de o autoritate să se transforme într-o presiune excesivă și nedorită pentru copil.
Coroborând procesul verbal de audiere a minorei cu raportul de anchetă psihosocială efectuat în cauză, instanța a reținut că minora nutrește o anumită doză de atașament față de reclamant care nu s-a identificat însă cu atașamentul mai ridicat pe care îl are față de pârâtă (filele 92 și 90-91). Pe baza acelorași mijloace de probă, instanța a constatat că această împrejurare s-a datorat faptului că minora a resimțit, de-a lungul timpului, tensiunile existente între părinții săi, precum și o anumită inconsecvență a acestora raportat la stabilirea unor reguli și norme coerente în ceea ce o privește.
Ca urmare a implicării, chiar și indirectă, între conflictele dintre părinți, minora a găsit sprijin emoțional în pârâtă, aceasta din urmă fiind cea care se ocupa preponderent de creșterea și educarea sa, chiar și în perioada când reclamantul locuia încă în aceeași locuință.
Instanța a constatat că minora nu a manifestat o atitudine de respingere față de reclamant, însă s-a raportat la acesta cu o oarecare suspiciune întrucât de multe ori nu a înțeles ce vorbește și i-a inspirat nesiguranță. Instanța a apreciat că opțiunea minorei de a nu-și vedea tatăl atât de des cât ar dori acesta trebuie pusă pe seama faptului că aceasta a reușit să-și stabilească un echilibru emoțional după separarea părinților, echilibru care dorește să se mențină în viitor și să nu fie perturbat de stabilirea unui program de vizitare pentru reclamant care să constituie o presiune în plus pentru ea.
În privința reclamantului, instanța a reținut că acesta este atașat de minoră și că încearcă să se implice în creșterea ei, prin intermediul convorbirilor telefonice interesându-se adesea cu privire la activitatea școlară și programul acesteia. De asemenea, instanța a mai reținut că între reclamant și minoră s-a conturat un program de vizitare constând în întâlniri în parc, în zilele de duminică, odată la două săptămâni, în prezența pârâtei.
Față de aceste aspecte care au rezultat din mijloacele de probă indicate mai sus, instanța a apreciat că, pentru moment, relația reclamantului cu minora trebuie menținută în aceeași termeni ca până acum și fără modificări majore. Pentru un copil care, în mod indirect, a fost implicat în desfacerea căsătoriei părinților săi și care a perceput tensiunile dintre aceștia materializate în certuri repetate, se impune cu necesitate evitarea producerii unui dezechilibru emoțional.
Instanța a considerat că prin păstrarea unui climat de stabilitate în care minora să se simtă în siguranță, să beneficieze de suportul și înțelegerea părintelui pe care ea l-a perceput ca inspirându-i încredere și dragoste, iminența unui posibil dezechilibru se neutralizează. Acesta a fost motivul pentru care instanța a luat în considerare dorința manifestată a minorei de a avea legături personale cu tatăl său în aceleași limite ca și până la introducerea prezentei acțiuni.
Instanța a apreciat că prin trecerea timpului și implicarea în mod activ, pozitiv și mai ales constructiv a reclamantului în creșterea și educarea minorei, se va realiza o legătură mai profundă între tată și copil, legătură care va putea fi materializată, în lipsa unei înțelegeri directe între părți, prin stabilirea unui nou program de vizitare care să răspundă deopotrivă nevoilor minorului și ale părintelui.
Totodată, instanța a considerat că întâlnirile dintre minoră și reclamant trebuie să aibă loc într-un mediu cunoscut minorei, respectiv la domiciliul mamei sale, și într-un cadru apropiat de persoane care să permită dezvoltarea unei relații armonioase între tată și fiica sa.
Față de cele expuse mai sus, instanța a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora T. A. G., după următorul program de vizitare: în prima și a treia duminică din lună, de la ora 1500-1700, la domiciliul pârâtei. De asemenea, instanța va încuviința ca reclamantul să aibă legături personale cu minora T. A. G. după următorul program de convorbi telefonice: o dată pe săptămână, vinerea, cu o durată estimativă de 10 minute, între orele 1800-2000.
În privința capătului de cerere privitor la modificarea cuantumului pensiei de întreținere datorată minorei T. A. G., instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 5002 din data de 30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ s-a dispus obligarea tatălui la plata unei pensii lunare de întreținere de 97,5 lei de la data introducerii acțiunii de divorț, respectiv 13.08.2007 și până la majoratul minorei.
În reglementarea efectelor divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copii lor minori, art. 403 din Codul civil consacră posibilitatea modificării măsurilor referitoare la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, dispuse prin sentința de divorț, în ipoteza în care se schimbă împrejurările avute în vedere de instanță la acel moment, la cererea oricăruia dintre părinți, a copilului sau a unei instituții de ocrotire.
În completarea acestei dispoziții, art. 531 din Codul civil reglementează modificarea pensiei de întreținere, în sensul măririi sau micșorării acesteia, condiționând dispunerea unei asemenea măsuri, de existența unei schimbări în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește. În consecință modificarea întinderii întreținerii, este condiționată, pe de o parte, de menținerea stării de nevoie a creditorului obligației de întreținere, iar pe de altă parte de schimbarea raportului între nevoia creditorului întreținerii și mijloacele debitorului acesteia, care se poate realiza fie prin modificarea ambelor elemente, fie numai a unuia din ele.
În ceea ce privește menținerea stării de nevoie a minorei T. A. G., instanța a reținut că aceasta s-a născut la data de 08.11.2004, conform certificatului de naștere anexat la dosar (fila 15) și că, în prezent, este elevă la Școala Generală nr. 9 ”I. C.” Suceava (fila 92). Aceste aspecte au activat prezumția instituită de art. 525 din Codul civil potrivit căreia minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa. Față de împrejurarea că prezumția legală nu a fost răsturnată, instanța a apreciat că se menține starea de nevoie a minorei.
În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere, instanța a reținut dispozițiile art. 529 alin. 1 din Codul civil, conform cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. De asemenea, conform dispozițiilor art. 529 alin. 2 din Codul civil când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
La stabilirea pensiei de întreținere instanța a avut în vedere că reclamantul nu realizează venituri din muncă, astfel cum a rezultat din adresa emisă de ITM Suceava, comunicată la 09.10.2013 (fila 78), motiv pentru care s-a raportat la salariul minim pe economie. În acest sens, instanța a reținut că, potrivit H.G. nr. 23/2013, salariul de baza minim brut pe țară garantat în plată, la nivelul anului 2013 este în valoare de 800 lei.
Față de cele reținute mai sus, instanța a majorat pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului și în favoarea minorei T. A. G., născută la data de 08.11.2004, prin sentința civilă nr. 5002 din data de 30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, de la suma de 97,5 lei lunar, la suma de 200 lei lunar, cu începere de la data introducerii prezentei acțiuni (respectiv 31.05.2013) și până la majoratul minorei.
În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea fostei sale soții, Doinița T., de a comunica autorității tutelare și de a primi acceptul scris al acestei instituții, după verificări, la schimbarea persoanei care îndeplinește rolul de supraveghetor al activităților particulare ale fetiței A. T., atunci când fetița nu se află sub supravegherea mamei ei, a tatălui ei sau a educatorilor autorizați, precum și la aplicarea de tratamente sau intervenții medicale mai severe sau de lungă durată, având în vedere lipsa consimțământului fetiței pentru acestea, instanța le-a respins, ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia. În completarea acestei dispoziții legale, art. 5 alin. 3 din același act normativ prevede că autoritățile publice locale au un rol subsidiar în creșterea și asigurarea dezvoltării minorului.
În privința persoanelor care trebuie implicate în luarea unor decizii importante referitoare la minor, instanța reține prevederile art. 31 alin. 21 din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora dacă părinții nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.
Față de aceste dispoziții legale instanța a apreciat că rolul esențial în adoptarea unor decizii importante privitoare la minora T. A. G. aparține ambilor părinți, iar consultarea unei autorități în luarea acestora nu a apărut ca fiind justificată, tocmai datorită rolului subsidiar al unor astfel de autorități în activitatea de creștere a minorului. Mai mult, reclamantul nu a făcut nicio dovadă în sensul că pârâta nu a manifestat diligență și responsabilitate în luarea unor decizii referitoare la minora T. A. G..
De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada că minora este sau va fi supravegheată în timpul activităților particulare de către o persoană cu care reclamantul nu este de acord sau că minora are anumite probleme de sănătate care ar impune, într-un viitor apropiat, anumite intervenții medicale.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. O. V. în contradictoriu cu pârâta T. Doinița, cu participarea autorității tutelară din cadrul Primăriei M. Suceava, respingând capetele de cerere privind obligarea pârâtei T. Doinița de a comunica și de a primi acceptul scris al autorității tutelare în luarea deciziilor referitoare la schimbarea persoanei care îndeplinește rolul de supraveghetor al activităților particulare ale minorei și la aplicarea față de aceasta a unor tratamente sau intervenții medicale mai severe sau de lungă durată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța a făcut aplicarea principiului disponibilității în procesul civil și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței cu privire la locul unde urmează ca reclamantul să se întâlnească cu fiica lor T. A. G., în prezența sa-pârâta, respectiv ca locul sa fie unul public stabilit de comun acord între ei-părinții și nu la domiciliul pârâtei.
A solicitat ca locul unde urmează să aibă loc întâlnirile să fie unul public tocmai având în vedere afecțiunea de care suferă reclamantul și care a rezultat din biletul de ieșire din spital (fila 45-dosar), aspect ce a fost avut în vedere de instanță, însă fără a i se dea prea multă eficiență și să fie coroborat cu celelalte aspecte ce au justificat maniera și cadrul potrivit în care urmează ca reclamantului să-i fie permisă menținerea legăturilor cu minora A. G.. Din biletul de ieșire din Spitalul de Psihiatrie C-lung Moldovenesc a rezultat că reclamantului i s-a pus diagnosticul de „tulburare schizo afectivă” cu recomandarea de a continua tratamentul prescris de medicul specialist.
Temerea sa față de modul de manifestare a reclamantului pleacă de la faptul că acesta a întrerupt tratamentul și nici nu înțelege necesitatea continuării acestuia. Plecând de la definiția schizofreniei și de la dezvoltarea consecințelor acestei afecțiuni, caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri emoționale inadecvate, a ajuns la concluzia că manifestările reclamantului constând în halucinații auditive, deliruri paranoide sau bizare, prin vorbire și gândire dezorganizate, justifică cererea sa de a se întâlni în public, întrucât la domiciliul său, minora ar putea fi expusă să asiste la asemenea tulburări, pe care nici pârâta nu le-ar putea controla sau atenua, ducând la situații tensionate între ei trei, pe care nu le-a putea gestiona corespunzător sau, dacă s-ar petrece la domiciliul său, ar impune prezența unui reprezentant al autorității tutelare, care să coordoneze maniera în care are loc întâlnirea.
Manifestările bizare ale reclamantului, faptul că modul său de gândire este deteriorat a rezultat chiar din scrisorile adresate de către acesta fie președintelui României, Guvernului României, Parlamentului României, primarului mun. Suceava și altor instituții, prin care a solicitat acestora să „salveze viața și sănătatea fiicei mele A. T. și a mamei ei D. T.", când, în realitate, din raportul psiho-social întocmit în cauză nu s-a reținut că minora sau pârâta ar fi expuse vreunui pericol, ci doar în imaginația reclamantului.
În acest context, a solicitat să se dea eficiență mai mare dovezii din care a rezultat diagnosticul reclamantului.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu apelul formulat în cauză și anume ca locul în care să se desfășoare programul de vizitare să fie unul public, stabilit de comun acord între ei, părinții.
Pârâta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Având în vedere acceptul fostului soț ca întâlnirile cu fiica lor să se realizeze o dată la 2 săptămâni numai într-un loc public stabilit de comun acord, a considerat că s-a clarificat această problemă solicitată de ea în apel.
A solicitat ca hotărârea să cuprindă precizarea clară „Programul de vizitare cu minora T. A. G.: în prima și a treia duminică din lună, de la orele 15,00-17,00, într-un loc public stabilit de cei doi părinți, numai în prezența mamei”.
Asupra apelului de față, constată:
Criticile pârâtei-reclamante T. Doinița împotriva sentinței vizează exclusiv soluția dată capătului de cerere privind dreptul reclamantului – pârât T. O.-V. la legături personale cu fiica sa minoră A.-G., pretinzând pârâta-reclamantă ca programul de vizitare stabilit în acest sens de prima instanță să se desfășoare într-un loc public, stabilit de comun acord, iar nu la domiciliul ei.
Prin întâmpinarea formulată (f. 33), reclamantul-pârât a arătat că este de acord cu calea de atac, și anume ca locul de vizitare să fie unul public, stabilit de comun acord între ei, părinții.
Întrucât reclamantul-pârât, intimat în această fază procesuală, a achiesat la pretențiile din apel, tribunalul va da eficiență acestui act de dispoziție și va reforma soluția de primă instanță în mod corespunzător.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 coroborat cu art. 437 al. 2 din noul Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă, în sensul că programul de vizitare se va desfășura într-un loc public, stabilit de comun acord de părinți.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către pârâta T. Doinița, domiciliată în Suceava, ., ., . civile nr. 5325 din data de 31 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind reclamantul T. O. V., domiciliat în Suceava, ., ., . tutelară – P. mun. Suceava.
Schimbă, în parte, sentința civilă, în sensul că:
Programul de vizitare se desfășoară într-un loc public, stabilit de comun acord de părinți.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A. – M.
Red. V.O.D.
Judecător fond Timiță O. E.
Tehnored. S.A.M.
5 ex./23.04.2014
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1574/2014. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 337/2014.... → |
|---|
