Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1077/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1077/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 2275/285/2012*
Dosar nr._ * - constatare nulitate act juridic –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1077
Ședința publică din data de 22 MAI 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții B. C. G., domiciliat în mun. Rădăuți, ., nr.12, județul Suceava și M. F., domiciliat în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 389 din data de 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind reclamanții EVULEȚ E. și EVULEȚ G., ambii domiciliați în ., nr.1472, județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15 MAI 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurenților pârâți, avocat Z. A. să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 22 MAI 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, la data de 11.04.2012, reclamanții Evuleț G. și Evuleț E., în contradictoriu cu pârâții B. C. – G. și M. F., au solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5776/28.12.2011 de notar Covariuc I..
Reclamanții au motivat că la data de 28 decembrie 2012 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat, între prim-pârât, în calitate de mandatar al defunctului Evuleț V., care a vândut imobilul descris în contract, secund-pârâtului și mandantul, care era decedat la acea vreme. Mai mult decât atât, mandatarul a adus la cunoștință acest fapt. Reclamanții au mai arătat că au discutat de mai multe ori cu prim-pârâtul în acea perioadă și având în vedere că procura a încetat în momentul decesului mandantului, iar reclamanții nu au avut cunoștință despre această procură și nici nu au încasat nici o sumă de bani, se impune admiterea acțiunii.
Ulterior, reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând și radierea din cartea funciară a intabulării dreptului de proprietate pentru secund-pârât în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 5776/2011.
Pârâții au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, invocând disp. art. 2025 și 2036 Cod civil, precizând că mandatul nu a fost retras nici până în prezent de moștenitori, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare este valabil încheiat.
În vederea soluționării cauzei, la dosar au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.4745/12.12.2012, Judecătoriei Rădăuți a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele.
La data de 28 decembrie 2011 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5776 la BNP I. Covariuc Rădăuți.
Obiectul contractului l-a constituit vânzarea pv cu casă C1 și anexa C2, cu nr. topografice 420/12, 420/14, precum și terenul cu nr. top. 5326, înscrise în CF_ Rădăuți, părți ale contractului fiind Evuleț V., prin mandatar B. C. G., conform procurii autentificate sub nr. 5381/21.11.2011, în calitate de vânzător și Moisean F., în calitate de cumpărător, contractul fiind încheiat după decesul mandantului, survenit la data de 9 decembrie 2011.
Având în vedere că procura prin care pârâtul B. C. G. a fost împuternicit să vândă imobilul arătat în contract s-a încheiat la data de 21 noiembrie 2011, sunt aplicabile în cauză dispozițiile Noului cod civil în materie.
În art. 2030 Cod civil, sunt enumerate cauzele de încetare a mandatului, printre care și moartea mandantului ori a mandatarului.
Conform însă art. 2036 Cod civil, tot ceea ce mandatarul a făcut în numele mandantului, înainte de a cunoaște sau a fi putut cunoaște cauza de încetare a mandatului este socotit a fi valabil făcut în executarea acestuia.
Așa fiind, acțiunea a fost respinsă atât în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului, cât și cu privire la radierea intabulării, acest capăt de cerere fiind accesoriu cererii principale.
În baza disp. art. 274 C.pr.civ, reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului B. C. G. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Prin decizia civilă nr.1748/28.06.2013, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de reclamanții Evuleț G. și Evuleț E., a casat sentința civilă menționată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art.312 alin.1, 3 din vechiul Cod procedură civilă.
A reținut instanța de control judiciar următoarele:
În speță, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5776/28.12.2011 la BNP Covriuc I., încheiat între vânzătorul Evuleț V., prin mandatar B. C.-G. în baza procurii autentificate sub nr.5381/21.11.2011, și cumpărătorul M. F., pe motiv că tranzacția a avut loc după decesul vânzătorului, eveniment ce era cunoscut la acea dată de mandatar.
Prima instanță a respins acțiunea, reținând incidența în cauză a art.2036 Noul Cod civil, text de lege care stipulează că „tot ceea ce mandatarul a făcut, în numele mandantului, înainte de a cunoaște sau de a fi putut cunoaște cauza de încetare a mandatului este socotit ca valabil făcut în exercitarea acestuia”.
Așadar, a reținut instanța că mandatarul nu a cunoscut la data încheierii contractului despre decesul vânzătorului, mandantul său.
Fiind vorba despre un fapt juridic, cunoașterea momentului în care mandatarul a cunoscut despre decesul mandatarului poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, deci inclusiv cu martori și cu interogatoriul părților adverse, probe pe care reclamanții le-au solicitat la termenul de judecată din 27.06.2012 și pe care instanța le-a respins în mod greșit ca neutile, încuviințând doar înscrisurile depuse.
Prin respingerea acestui probatoriu, apt să lămurească tocmai acea împrejurare subiectivă invocată în acțiune și care este de esența litigiului, prima instanță le-a încălcat reclamanților dreptul la apărare, ca și componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat prin art.6 CEDO, ceea ce atrage incidența prevederilor art.105 alin.2 din vechiul Cod de procedură civilă și întrunirea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 din vechiul Cod de procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 29.07.2013.
În rejudecare, a fost completat probatoriul cu interogatoriul reclamanților și al pârâtului B. C.-G., cu declarațiile martorilor încuviințați părților și cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 389 din data de 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ , s-a admis acțiunea civilă formulată de formulată de reclamanții Evuleț G. din ., nr. 1472, Cod postal_, J. SUCEAVA și Evuleț E., din ., nr. 1472, Cod postal_, J. SUCEAVA în contradictoriu cu pârâții B. C. – G. din mun. Rădăuți, ., nr. 12, Cod postal_, J. SUCEAVA și M. F., din ., Cod postal_, J. SUCEAVA, și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5776/28 decembrie 2011 de notar Covariuc I..
Pârâți, în solidar, au fost obligați să plătească statului suma de 5029 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii civile, stabilită pentru judecata în primă instanță, respectiv taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs, pentru care au fost admise cererile de ajutor public judiciar prin încheierile din 23 mai 2012 a Judecătoriei Rădăuți, respectiv din 21 iunie 2013(nr.375) a Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare autentificat sub nr.5776/28.12.2011 de notar Covariuc I., Evuleț V., în calitate de vânzător, prin mandatar B. C.-G., a transmis dreptul său de proprietate cumpărătorului M. F. asupra imobilelor constând în ./12, cu casa C1 și anexele C2, în suprafață de 72 mp, ./14 curte, în suprafață de 288 mp și ., în suprafață de 2340 mp teren arabil, înscrise în CF nr._ Rădăuți (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 3035), pentru prețul de 68.500 lei, predat mandatarului vânzătorului anterior autentificării înscrisului constatator al convenției.
Pârâtul B. C.-G. a fost împuternicit de Evuleț V. să vândă oricui va crede de cuviință, la prețul și în condițiile pe care le va stabili mandatarul, imobilele mai sus indicate, prin procura autentificată sub nr.5381/21.11.2011 de notar Covariuc I., totodată să se prezinte la Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Rădăuți în vederea intabulării imobilelor constând în suprafața de 4080 mp teren arabil și 600 mp teren curți-construcții, situate în intravilanul municipiului Rădăuți, ., dobândite în baza titlului de proprietate nr.4252/2010.
Mandantul Evuleț V. a decedat la data de 9.12.2011, reclamanții fiind moștenitorii legali, în calitate de ascendent, respectiv colateral privilegiați.
Potrivit art.2030 al.1 lit.c, art.2036 Cod civil, mandatul încetează prin moartea mandantului, însă actele încheiate în temeiul mandatului de mandatarul care nu a cunoscut cauza de încetare a mandatului sunt valabile și obligă pe mandatar la executarea lor.
Bunurile imobile care au făcut obiectul contractul de vânzare nr.5776/28.12.2011 au intrat în patrimoniul vânzătorului Evuleț V. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2615/26.05.1992 de notariatul de Stat Local Rădăuți, încheiat cu P. A., care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 4680 mp la locul în litigiu, Rădăuți, ., conform titlului de proprietate nr.4252/2010, totodată, prin testamentul autentic din data de 5 ianuarie 1981 aceasta l-a instituit legatar universal.
La interogatoriu, pârâtul B. C.-G. a susținut că a aflat de decesul mandantului Evuleț V. la data chemării în judecată în cauza pendinte, 26.04.2012, ori această apărare este înlăturată cu depoziția martorului O. V., potrivit căreia a doua zi de la decesul mandantului, fiind în locuința familiei Evuleț din localitatea H. de Sus, nr.1472 (unde Evuleț V. a și locuit în fapt până la deces, în aceeași gospodărie cu mama și familia fratelui său, reclamanții din această cauză), în timp ce cadavrul era ridicat de angajații serviciului de medicină legală în vederea efectuării autopsiei, a auzit convorbirea telefonică dintre reclamantul Evuleț G. și o persoană pe care a numit-o C., și anume răspunsul dat de reclamant că nu poate să-i dea buletinul de identitate al decedatului Evuleț V. pentru că are nevoie de acest document la eliberarea certificatului de deces, iar în aceeași zi reclamantul i-a spus martorului că pârâtul îi ceruse buletinul defunctului, pentru a face o fotocopie.
Pentru terenul în suprafață totală de 4680 mp, înscris în titlul de proprietate nr.4252/2010, din care face parte terenul de 2700 mp tranzacționat în calitate de mandatar, pârâtul B. C.-G., în nume propriu, a încheiat cu Evuleț V., la data de 15.10.2010, cu prețul de 12.000 lei, predat la aceeași dată, o promisiune bilaterală de vânzare, preconstituită într-un înscris sub semnătură privată, în prezența martorilor A. C. și M. M.-S., în baza căreia a promovat acțiunea civilă înregistrată sub nr.564/285/25.01.2012, pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, în condițiile în care, la data de 28.12.2011, pentru parte din teren, în calitate de mandatar al proprietarului terenului, încheiase contractul de vânzare cu pârâtul M. F..
La interogatoriu, pârâtul B. C.-G. a declarat că a încheiat cu Evuleț V. promisiunea de vânzare atât pentru teren cât și pentru casa cu anexe, iar la data întocmirii procurii a avut convingerea că bunurile pentru care a fost împuternicit să le vândă sunt distincte, după încheierea promisiunii ocupându-se de formalitățile necesare emiterii titlului de proprietate, ori titlul fusese întocmit la data de 21.01.2010, în înscrisul preconstituitor al promisiunii s-a precizat că bunurile promise la vânzare sunt dobândite prin succesiune, pe numele autorului fiind eliberat tocmai titlul menționat.
Deși din cuprinsul promisiunii nu reiese că obiect al acesteia l-au făcut și construcțiile, așa cum a declarat pârâtul, nu mai poate fi reținută ca verosimilă apărarea sa că a avut convingerea că bunurile - construcțiile și terenul aferent - sunt distincte, căci atât în promisiune, cât și în contractul din anul 1981, respectiv în împuternicirea dată și în titlul de proprietate aceste bunuri sunt identificate ca fiind situate în Rădăuți, ., de altfel, chiar pârâtul recunoaște că nu s-a aflat în eroare, căci la încheierea promisiunii a avut în vedere revânzarea imobilelor, iar pentru că promitentul-vânzător s-a arătat dezinteresat de încheierea contractului în forma cerută de lege i-a dat procura din 21.11.2011, mandatarul considerându-se îndreptățit să-și însușească prețul de 68.500 lei, ca urmare a plății făcute - 12.000 lei – cu ocazia încheierii promisiunii.
În contextul celor expuse, instanța apreciază că mandatarul a cunoscut de moartea mandantului anterior încheierii actului juridic a cărui nulitate se cere a fi constatată, actul fiind încheiat pentru realizarea unui câștig ilicit, anume diferența de bani dintre suma predată cu titlu de preț lui Evuleț V. și prețul efectiv încasat de la pârâtul cumpărător M. F., pe lângă dreptul de creanță cu privire la bunurile care nu au făcut obiectul contractului de vânzare, în detrimentul reclamanților, în calitate de moștenitori ai mandantului, în temeiul art.2040 al.1, art. 1307 al.1, art. 1309 al.1 Cod civil urmând a admite acțiunea.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtului B. C. – G. privind neîndeplinirea de către moștenitorii mandantului a obligației de a-i aduce la cunoștință, în virtutea calității de mandatar, că a survenit decesul mandantului, potrivit art.2035 Cod civil, căci nu a rezultat din probe că reclamanții au avut cunoștință de mandatul dat pentru vânzarea bunurilor, cu atât mai mult cu cât, inițial, Evuleț V. îl împuternicise pe reclamantul Evuleț G., prin procura autentificată sub nr.3603/30.09.2009 de notar Covariuc I., să vândă atât bunurile dobândite prin contractul din anul 1981, cât și diferența de 1700 până la suprafața de 4700 mp, atât cât s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru P. A., potrivit adeverinței nr.2465/257/29.11.1991, în baza căreia a fost întocmit titlul de proprietate nr.4252/2010 (4680 mp).
În temeiul art. 18 din OUG nr.51/2008, pârâții au fost obligați să plătească statului suma reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii civile, stabilită pentru judecata în primă instanță, respectiv taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs, pentru care au fost admise cererile de ajutor public judiciar prin încheierile din 23 mai 2012 a Judecătoriei Rădăuți, respectiv din 21 iunie 2013(nr.375) a Tribunalului Suceava.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâții B. C. G. și M. F., solicitând admiterea recursului si in rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâții au arătat că așa după cum au arătat și in întâmpinările si concluziile scrise formulate in cauză, si ulterior în memoriul de recurs, numitul Evuleti V. (in prezent decedat) l-a numit pe B. P. C. mandatar al sau - Procura nr. 5381/21.11.2011- pentru ca în numele sau si pentru acesta să înstrăineze cui va crede de cuviința imobilele proprietatea sa situate in mun. Radauti, . jud. Suceava, constatând in teren arabil identic cu p.f. 5326 in suprafața de 2340 m.p., teren curte identic cu p.v. 420/14 in suprafața de 288 m.p. si . si anexe identica cu p.v. 420/12 in suprafața de 72 m.p., înscrise in CF 3035 a corn. cad. Rădăuți.
Ulterior,în data de 28 decembrie 2011,in îndeplinirea mandatului acesta a înstrăinat secund-paratului imobilele menționate.
Susține că nu este adevărat că a cunoscut de decesul mandantului survenit in 9 decembrie 2011, nu a discutat cu nimeni acest aspect si nu i-a adus nimeni la cunoștința acest fapt. Susținerea din interogatoriul numitului Evuleti G. potrivit căreia la o zi sau două după decesul lui Evuleti V., recurentul-prim-parat l-a sunat și i-a cerut o copie legalizata la notar după buletinul de identitate a acestuia din urma este data pro causa astfel încât nu poate fi luata in considerare. Aceasta susținere nu poate fi reținuta in primul rând pentru ca este neadevărata si in al doilea rând este complet lipsita de sens, din moment ce avea deja procura de vânzare a imobilelor,dată de Evuleti V., și ținea legătura numai cu acesta.
De altfel, împotriva martorului O. a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, pentru ca nu se poate înfăptui justiția pe baza de declarații mincinoase, făcute nu in scopul aflării adevărului, ci în scopul câștigării procesului de către reclamanții-intimați.
Și reclamantul-intimat Evuleti G. a dat declarație la interogatoriu pro causa, dovadă și faptul că in cuprinsul interogatoriului se arată că reclamantul nu a știut de procura dată de fratele său, defunctul Evuleti V., și că a aflat de acest lucru abia în luna ianuarie a anului 2012 - ulterior emiterii procurii și a încheierii contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul litigiului.
De asemenea, urmează a se constata contradicția dintre răspunsul dat la interogatoriu de către reclamanți și declarația martorului propus de reclamanți, B. N..
Astfel, în timp ce reclamanții arată că defunctul Evuleti V. a achiziționat materiale pentru refacerea casei bătrânești și că de fiecare dată îi aducea la cunoștință ce materiale a achiziționat și că vrea să refacă casa, martorul propus de reclamanți, B. N. declară că este de 8 ani vecin cu imobilele în litigiu, timp în care a constatat o degradare a construcțiilor și faptul că nu s-a făcut nici o lucrare de întreținere a acestora, iar pe teren nu sunt depozitate materiale necesare pentru îmbunătățire sau întreținere. Acest fapt este de natură să dovedească nesinceritatea reclamanților-intimați la interogatoriu.
Apreciază că și declarația martorului O. V. reținută de instanța de fond ca temei al admiterii acțiunii reclamanților este în totală contradicție cu starea de fapt semnalată de celalalt martor propus de reclamanți, B. N..
Potrivit prev. art. 2.025 NCC alin. 1, aplicabil în speță în raport cu data întocmirii procurii, în caz de deces, incapacitate sau faliment al uneia dintre părți, moștenitorii ori reprezentanții acesteia au obligația de a informa de îndată cealaltă parte."
Art 2.036 NCC arata ca: „Tot ceea ce mandatarul a făcut în numele mandantului înainte de a cunoaște sau de a fi putut cunoaște cauza de încetare a mandatului este socotit ca valabil făcut in executarea acestuia".
În completarea prevederilor legale menționate invocă și prev. art. 71 Cod pr. civ., care arată că „mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului".
Față de temeiurile legale invocate și cum mandatul nu a fost retras până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către moștenitori, rezultă cu certitudine că pretenția reclamanților nu poate fi primită și pe cale de consecință convenția de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 5776/28.12.2011 este valabil încheiată.
Astfel, au solicitat a se constata că acțiunea reclamanților nu este motivată în drept, după cum prevede art. 112 Cod pr. civ. De asemenea, motivele invocate sunt contradictorii: se afirma pe de o parte că prim pârâtul intimat cunoștea despre decesul mandantului „dat fiind faptul ca s-a discutat de mai multe ori cu acesta in acea perioada", pentru ca mai târziu sa se afirme ca „noi nu am avut cunoștința niciodată despre aceasta procura )" . Rezultă așadar că reclamanții-intimați nu au discutat cu acesta în perioada decesului mandantului, și nici cu mandantul, altfel ar fi avut cunoștință de procură și i-ar fi adus la cunoștință faptul decesului acestuia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prev. art. 304 pct.9,304/1 Cod pr. civ. au solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamanților, la plata cheltuielilor de judecată din ambele cicluri procesuale.
Intimații reclamanți Evuleț G. și Evuleț E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat si nesusținut, pentru următoarele considerente:
Reclamantul Evuleti G. are si el o procura de la defunctul Evuleti V., prin care se obliga la aducerea la îndeplinire a obligațiilor care reveneau și pârâtului din prezenta acțiune (având aceleași obligații in acea procura), care nu a fost revocata de către defunct niciodată. Insa, paratul recurent din prezenta cerere, este împuternicit prin procura de mandat de către același defunct, să se ocupe de actele necesare în vederea înscrierii in cartea funciara a imobilelor si de vânzare a acestora, deși cu ceva timp in urma Evuleti V. încheie o promisiune de vânzare - cumpărare cu numitul B. C. G..
În momentul în care a fost luat interogatoriul paratului recurent, acesta a declarat faptul că trebuia în mod special să se ocupe de eliberarea Titlului de Proprietate, conform procurii de mandat, deși acesta era eliberat din 2010.
În altă ordine de idei, instanța în mod corect a avut în vedere discrepanța foarte mare între prețul de vânzare în acea promisiune de vânzare și suma primită efectiv de mandatar în momentul în care a vândut o parte din bunuri.
Mai mult de atât din declarațiile martorilor audiați in cauza, rezulta cu certitudine faptul ca pârâtul recurent B. C. G., a avut cunoștință despre decesul defunctului Evuleti Vîorel, iar instanța de fond a înțeles sa admită proba cu martori, pentru a dovedi acest aspect, fapt care a reieșit din declarația lor, dar și din interogatoriul pârâtului.
Pârâtul B. C. G., la data de 25.01.2012, formulează o acțiune in validare a unui drept de proprietate (validare antecontract) care a aparținut defunctului Evuleti Vîorel, pentru aceeași suprafața de teren care a vândut-o in calitate de mandant celuilalt parat-intimat, înțelegând astfel sa achite taxa de timbru pentru validarea acelui contract, raportat la întreaga suprafața de teren si nu doar pentru partea de teren ce nu era înscrisa in Cartea Funciara insa își precizează (restrânge) acțiunea in ds nr._ cu obiectul mai sus menționat abia la data de 12.12.201,după aproximativ 5 termene de judecată.
La primul termen de judecata din dosarul prin care acesta a cerut validarea acelui contract, din data de 7.03.2012, in ds._, paratul din acea acțiune (Evuleti V.), formulează o cerere de amânare semnata de el personal, insa acest parat era decedat din data de 9.12.2011 - nu cred ca este posibil ca o persoana decedata de 4 luni de zile sa formuleze o cerere de amânare in vederea angajării unui apărător, astfel ca nu pot fi reținute afirmațiile intimaților parați din întâmpinare prin care au precizat: „nici susținerea potrivit căreia prim-pârâtul ar fi luat la cunoștință de decesul mandantului o data cu cererea de amânare depusa pentru termenul de judecata din 07.03.2012 in ds. nr._ nu poate fi reținuta. Din conținutul acelei cereri rezulta ca numitul Evuleti V.-mandantul a solicitat instanței de judecata un termen in vederea angajării unui apărător. Din contra, aceasta cerere poate face dovada faptului ca mandantul era in viata, in nici un caz că era decedat",
În ceea ce privește susținerea paraților din prezenta acțiune cu privire că recurenții aveau cunoștință despre acea procura arată faptul ca nu este adevărat acest aspect deoarece defunctul Evuleti V. a încheiat cu ceva timp înainte de a deceda o procura de același gen pentru fratele sau Evuleti G. ce are calitate de reclamant recurent în prezenta cerere.
Mai mult de atât au adus la cunoștință instanței de judecata că deși mandatarul B. C. G. avea ca obligație de a aduce la cunoștință faptul că a vândut acel imobil și de a preda banii mandantului in urma vânzării acelui imobil a uitat acest aspect de natura financiară.
F. de aceste aspecte au solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală si temeinică a sentinței civile nr. 389 din 30 ian.2014 a Judecătoriei Rădăuți, întemeindu-și în drept întâmpinarea in baza dispozițiilor art. 308 alin. (2) raportat Ia art. 115-118, din vechiul Cod de Procedura Civilă.
Examinând excepția netimbrării recursului promovat de recurentul pârât M. F., tribunalul constată următoarele:
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii (...) instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. A.. 3 al art. 20 prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.
De asemenea, art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar stabilește că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act normativ privind plata timbrului judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Instanța reține că prezenta cerere nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei de 1675 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și a sumei de 10 lei reprezentând timbru judiciar, deși i-a adus la cunoștință îndatorirea prin citația comunicată cu mai mult de 5 zile anterior termenului de judecată, conform art. 92 alin. 4 și 89 alin. 1 C.pr.civ. (fila 8 dosar).
Prin urmare, pârâtul recurent avea obligația achitării taxei de timbru aferentă soluționării corespunzătoare a recursului.
Ori, pentru ca instanța de control judiciar să poată analiza chestiunile criticate prin motivele de recurs, este necesar ca cererea de recurs să fie regulat introdusă, condiție care implică și necesitatea achitării anticipate a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Față de aceste împrejurări, cum recursul nu a fost legal timbrat, instanța va admite excepția privind nelegala timbrare a acestuia, și în în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin.2 din OG nr. 32/1995, Tribunalul va anula recursul pârâtului M. F., ca netimbrat.
Examinând recursul declarat de pârâtul B. C. - G. prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință, a nulității,ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic.
Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin.2 și 3 C.civ. (reluate în art. 3 și art.4 din Legea nr. 71/2011), cât și din art. 102 alin.1 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Întrucât contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5776 din 28 decembrie 2011 la B.N.P. I. Covariuc Rădăuți, precum și procura nr. 5381 din 21 11 2011 prin care pârâtul B. C. –G. a fost mandatat de Evuleț V. să vândă imobilul înscris în contract au fost emise după . Noului Cod Civil, sunt aplicabile dispozițiile legii noi.
În cauza de față, reclamanții Evuleț G. și Evuleț E. au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5776 din 28 decembrie 2011 la B.N.P. I. Covariuc Rădăuți, prin care pârâtul B. C. –G., în baza mandatului dat de Evuleț V. conform procurii nr. 5381 din 21 11 2011, a vândut pârâtului M. F., imobilul compus din casă și anexă, identică cu nr. top. 420/12, 420/14, precum și terenul identic cu nr. top. 5326 înscrise în C.F._ Rădăuți, întrucât contractul a fost încheiat după decesul mandantului, survenit la data de 9 decembrie 2011.
Încetarea mandatului prin decesul uneia dintre părți decurge din caracterul intuitu personae al mandatului. Încrederea, care este de esența acestui contract, a condus firesc legiuitorul spre această soluție, căci obligația de a avea grijă de treburile altuia nu se poate transmite la moștenitori.
Criticile recurentului privesc modul de interpretare a probatoriului administrat în cauză, pe baza căruia s-a reținut de prima instanță că acesta a cunoscut faptul morții mandantului.
Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță pe baza probatoriului administrat în cauză că pârâtul B. C. - G. a cunoscut faptul morții mandantului anterior încheierii actului juridic a cărui nulitate se cere a fi constatată.
Această concluzie se desprinde clar din declarația martorului O. V. și interogatoriul reclamantului Evuleț G., coroborate cu înscrisurile depuse la filele 28-39 dosar fond, din care rezultă că pentru terenul de 2700 m.p. ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare, tranzacționat de pârât în calitate de mandatar, s-a mai încheiat anterior, la data 15.10.2010, o promisiune bilaterală de vânzare, preconstituită într-un înscris sub semnătură privată, între pârât și Evuleț V., promisiune în baza căreia pârâtul a promovat acțiune pe rolul instanței înregistrată sub nr. 564/285/25.01.2012, pentru a obține o hotărâre care să țină loc de act autentic.
De observat că în cadrul dosarului sus menționat a fost depusă o cerere de amânare pentru angajare apărător în numele pârâtului Evuleț V., decedat de circa 4 luni de zile.
Pârâtul B. C.-G. susține că nu a cunoscut despre decesul mandantului, însă toate actele efectuate de acesta conduc la concluzia, reținută și de instanța de fond, că actul a fost încheiat în cunoștință de cauză, în vederea obținerii unui câștig, respectiv diferența de bani dintre suma predată cu titlu de preț lui Evuleț V. și prețul efectiv încasat de la pârâtul cumpărător M. F..
Pe de altă parte, mandatarul nu a precizat cum și-a îndeplinit obligația de a aduce la cunoștința mandantului faptul că a vândut imobilul și a-i preda acestuia banii rezultați din vânzare.
În ce privește contradicțiile dintre susținerile reclamantei Evuleț E. și martorul B. N., supuse atenției instanței de control de recurent, se constată că nu sunt relevante în ce privește faptul juridic ce s-a urmărit a se proba, respectiv cunoașterea momentului în care mandatarul a cunoscut despre decesul mandantului.
În ce privește apărarea pârâtului B. C. - G. privind neîndeplinirea de către moștenitori a obligației de informa de îndată despre decesul mandantului, din probe nu rezultă că reclamanții au avut cunoștință de mandatul dat pentru vânzarea bunurilor, dat fiind faptul că reclamantul Evuleț G. a fost mandatat anterior de către Evuleț V., prin procura nr. 3603/30.09.2009, să vândă atât bunurile dobândite prin contractul de vânzare – cumpărare din anul 1981, care a stat la baza întocmirii promisiunii bilaterale de vânzare cu pârâtul B. C.-G., cât și diferența de teren ce i-a fost reconstituită prin titlul de proprietate nr. 4252/2010 după autoarea P. A..
Față de cele reținute, tribunalul în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului B. C. – G., urmând să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
În baza art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile avansate de stat cu titlu de ajutor public judiciar de care a beneficiat recurentul – pârât B. C. G., sub forma scutirii în proporție de 100% de la plata taxei judiciare de timbru aferentă soluționării recursului vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 316 C.proc.civ. rap. la art. 298 și 274 C.proc.civ. va obliga recurentul – pârât B. C. G. să plătească intimaților Evuleți G. și Evuleți E., suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului formulat de recurentul – pârât M. F., invocată din oficiu de către instanță.
Anulează recursul formulat de recurentul – pârât M. F. ca netimbrat.
Respinge recursul formulat de recurentul – pârât B. C. – G. ca nefondat.
Suma de 1675 lei cu titlu de ajutor public judiciar de care a beneficiat recurentul – pârât B. C. G., conform Încheierii de ședință nr. 300 din 15 mai 2014 sub forma scutirii în proporție de 100% de la plata taxei judiciare de timbru aferentă soluționării recursului rămâne în sarcina statului.
Obligă recurentul – pârât B. C. G. să plătească intimaților Evuleți G. și Evuleți E., suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 MAI 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L.
Jud. fond. P. G.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex..2./25.06.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 478/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 130/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
