Fond funciar. Decizia nr. 130/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 130/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 995/86/2014

Dosar nr._ revizuire

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 130

Ședința publică din data de 17 iunie 2014

Completul compus din:

Președinte: C. L.

Judecător: V. E. L.

Judecător: S. A.

Grefier: N. A.

Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta . împotriva deciziei nr. 390 din data de 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, intimați fiind T. G., ., ., C. Județeană Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. L. Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av. Vargan D. pentru intimații T. G., ., ., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, din partea revizuentei, cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. 4391/P/2010 și o . înscrisuri în dovedirea cererii de revizuire, iar din partea intimatei ., întâmpinare, în dublu exemplar.

Av. Vargan D. depune la dosar împuternicirea avocațială pentru intimații T. G., ., . cuvântul asupra cererii de suspendare, solicită respingerea acesteia în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 al. 1 și 2, nefiind îndeplinite condițiile legale, persoana asupra căreia se desfășoară cercetările în dosarul penal neluând parte la judecata dosarului în care s-a pronunțat soluția a cărei revizuire se cere.

Instanța respinge cererea de suspendare a judecării cererii de revizuire, având în vedere dispozițiile art. 325 Cod de procedură civilă prin raportare la art. 403 al. 3 și 4 Cod de procedură civilă, revizuenta având posibilitatea, ulterior soluționării dosarului penal despre care face vorbire în cererea de suspendare, să formuleze o nouă cerere de revizuire. De asemenea, cererea de suspendare a judecării cererii de revizuire nu este întemeiată nici prin prisma dispozițiilor art. 244 al. 1 pct. 1 și 2 Cod pr. civilă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de aceste texte de lege.

Întrebat fiind, av. Vargan D. arată că nu mai are de formulat alte cereri.

Nemaifiind formulate alte cereri și invocate alte excepții, instanța constată cererea de revizuire în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.

Av. Vargan D. solicită respingerea cererii de revizuire, precizând că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 322 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă în baza cărora s-a formulat această cerere.

A precizat că cererea de revizuire se bazează pe sentința penală nr. 740/23.12.2013 a Judecatoriei Suceava, dosar nr._ și privește o persoană care nu a avut calitatea de judecător, martor sau expert în dosarul_ în care s-a pronunțat decizia 390/22.02.2012 a Tribunalului Suceava a cărei revizuire se cere.

Av. Vargan D. solicită cheltuieli de judecată, dată fiind reaua credință a revizuentei care a promovat mai multe cereri de revizuire cu aceleași motive, depunând la dosar factura . nr. 706 în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.

Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra cererii de revizuire constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Suceava la data de 18 mai 2009 sub nr._, reclamanții T. G., S.C. „T. S.” SRL prin lichidator judiciar . și S.C. „L. ., în contradictoriu cu pârâții S.C. „Frederick F.” SRL, C. Județeană Suceava și C. L. Suceava, desființarea titlului de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 emis pe numele S.C. „Frederick F.” SRL.

În motivarea cererii au arătat că prin rezoluția nr. 615/P/2003 din 25.08.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. ,,g” Cod procedură penală, art. 121, 122 lit. ,,d” Cod pr. penală s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de Zukerman Alexander pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale și neînceperea urmăriri penale față de autori necunoscuți pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a mai arătat că, la data de 06.03.2003 T. G., în calitate de administrator al S.C. „T. S.” SRL a formulat plângere penală față de Zuckerman Alexander, administrator al S.C. „Frederick F.” SRL, sesizând faptul că titlul de proprietate nr. 4376/30.06.1994 a fost întocmit în fals, ca urmare a instigării exercitate de către acesta asupra unor persoane necunoscute. În cadrul actelor premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat că titlul de proprietate nu figurează nicăieri, nefiind înregistrat la nici una din instituțiile abilitate.

Astfel, Primăria Municipiului Suceava, prin nenumărate adrese, a comunicat organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată că pentru întocmirea titlului de proprietate nr. 4376/1994 nu s-a formulat cerere, nu s-au efectuat măsurători, nu s-a întocmit fișă proces verbal de punere în posesie, nu a fost sesizată comisia județeană pentru validare, neexistând nici o înregistrare.

Oficiul de cadastru Geodezie și Cartografie al județului Suceava a precizat că în arhiva instituției nu se găsește titlul de proprietate nr. 4376/1994, cotorul din care face parte și nici documentația care a stat la baza emiterii acestuia. Titlul de proprietate în cauză nu are menționat codul de identificare, la O.C.O.T. spațiul cu această destinație fiind lăsat liber.

Prefectura județului Suceava a arătat că, verificându-se dosarul cuprinzând borderourile de lucrări puse în discuția comisiei în luna iunie 1994 (lună în care a fost emis TP nr. 4276/1994), au avut loc două ședințe ale comisiei, respectiv la data de 13 iunie 1994 și la data de 22 iunie 1994. În ședința Comisiei județene de fond funciar Suceava din 13 iunie 1994, au fost puse în discuție în vederea soluționării un număr de 45 de lucrări, dar nici una nu privește stabilirea dreptului de proprietate pentru S.C. Frederick F. SRL Suceava și nici validarea titlului de proprietate nr. 4376/30.06.1994 emis în favoarea acestei societăți. În ședința Comisiei județene din data de 22 iunie 1994, care a avut ca obiect analizarea stadiului aplicării Legii nr. 18/1991 și a emiterii titlurilor de proprietate până la data respectivă, nu a fost validată nici o lucrare.

Alături de acestea, titlul poartă un nr. (4376) la care nu s-a ajuns nici la momentul efectuării cercetărilor, respectiv după nouă ani de la emitere. Până la data de 01.01.1995, la eliberarea titlurilor de proprietate s-a ajuns la poziția 845, iar la data de 01.02.2003 se ajunsese abia la nr. 3144.

Având în vedere că titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 poartă un număr ce nu există, nu a existat nici o documentație care să stea la baza emiterii sale, nu s-a efectuat punerea în posesie, cotorul din care ar fi trebuit să facă parte acest titlu de proprietate nu există, nu s-au efectuat măsurători, s-a reținut de către organul de urmărire penală că acesta cuprinde date necorespunzătoare adevărului, fiind emis în fals.

Prin rezoluția nr. 67/II/2/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus respingerea plângerii formulate de Zukerman Alexander împotriva rezoluției nr. 615/P/2003 din data de 25.08.2003 ca neîntemeiată.

Prin sentința penală nr. 914 din 23.09.2005 a Judecătoriei Suceava s-a respins plângerea formulată de Zuckerman Alexander împotriva rezoluțiilor de mai sus.

Prin decizia penală nr. 62 din 28.01.2005 a Tribunalului Suceava a fost casată în totalitate sentința penală nr. 914 din 23.09.2005 a Judecătoriei Suceava, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală a fost admisă plângerea petentului Zuckerman Alexander, au fost desființate rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 615/P/2003 din 25.08.2003 și nr. 67/II/2/2004, din 10.02.2004 și a fost trimisă cauza spre judecare Judecătoriei Suceava.

Prin sentința penală nr. 1080 din 08.11.2005, pronunțată în dosarul nr. 2168 al Judecătoriei Suceava, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 Cod penal, rap. la art. 289 Cod penal și s-a constatat lipsa actului de sesizare a instanței cu privire la comiterea de către autori necunoscuți a infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, reținând totodată că din probele administrate rezultă cu certitudine că titlul de proprietate nr. 4376 este un înscris fals, care nu a fost emis în realitate de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului Suceava.

Prin decizia penală nr. 123 din 20.02.2006 a Tribunalului Suceava s-a respins apelul declarat de inculpat, s-au admis apelurile declarate de către partea vătămată și P. de pe lângă Judecătoria Suceava, a fost desființată în totalitate sentința penală nr. 1080 din 08.11.2005 a Judecătoriei Suceava și trimisă cauza spre rejudecare.

Prin sentința penală nr. 743 din 06.12.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ s-au respins ca nefondate excepția lipsei plângerii părții vătămate T. G. și excepția autorității de lucru judecat și în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul Zuckerman Alexander pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 Cod penal. De asemenea, s-a constatat lipsa actului de sesizare a instanței cu privire la comiterea de către autori necunoscuți a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal, cu consecința respingerii cererii părții vătămate T. G. de anulare a titlului de proprietate nr. 4376/30.06.1994.

Prin decizia penală nr. 381 din 29.12.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – secția penală a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de S.C. „Frederick F.” S.R.L. Suceava și au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Suceava, inculpatul Zuckerman Alexander și partea vătămată T. G..

Prin decizia penală nr. 131 din 01.04.2009 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Suceava, partea vătămată T. G., inculpatul Zuckerman Alexander și S.C. „Frederick F.” S.R.L. Suceava, instanța de recurs reținând aceeași situație de fapt și de drept.

În considerentele deciziei nr. 381 din 29 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – Secția penală, s-a reținut că prima instanță a fost sesizată doar cu soluționarea cauzei având ca obiect săvârșirea de către inculpatul Zukerman Alexander a infracțiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 Cod penal, actul de sesizare a instanței fiind plângerea împotriva actelor procurorului formulată de către acesta, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 13 Cod procedură penală.

Deși prin decizia penală nr. 62 din 28.01.2005 a Tribunalului Suceava s-au desființat rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 615/P/2003 din 25.08.2003 și nr. 67/II/2/2004 din 10.02.2004, în mod greșit s-a interpretat că acestea ar fi fost desființate în totalitate, întrucât prima instanță nu a fost legal sesizată cu soluționarea cauzei având ca obiect săvârșirea de către autori necunoscuți a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal. În această situație, instanța penală nu putea să soluționeze cererea referitoare la desființarea titlului de proprietate, motiv pentru care a făcut trimitere la posibilitatea părților de a se adresa în acest sens instanței civile.

Prin ordonanța nr. 482/P/2004 din 30.09.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Zuckerman Alexander pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 3 milioane lei vechi.

Prin sentința penală nr. 1044 din 04.12.2006 a Judecătoriei Suceava s-au menținut ordonanțele nr. 482/P/2004 din 30.09.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava și nr. 1191/II/2 din 17.10.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava. Prin decizia nr. 212 din 06.04.2007 a Tribunalului Suceava – Secția penală s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de S.C. „Frederick F.” SRL Suceava.

Cu ocazia cercetărilor efectuate în cadrul dosarelor nr. 615/P/2003 și 482/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, precum și în cadrul dosarelor nr.8019/2006 și_ ale Judecătoriei Suceava, dar și în dosarul nr. 9735/2006 al Judecătoriei B. s-a stabilit că titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 al S.C. „Frederick F.” SRL a fost întocmit în fals.

Prin rezoluția nr. 496/P/2007 din 05.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava a fost confirmată începerea urmăririi penale față de Zuckerman Alexander și Zuckerman P., administratori ai S.C. „Frederick F.” SRL Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că au folosit titlul de proprietate despre care știau că a fost întocmit în fals, la mai multe instituții de pe raza Mun. Suceava, precum și în fața instanțelor judecătorești, în vederea procedurii unor consecințe juridice.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. 3 lit. a, art. 20 alin. 1 Cod procedură penală și art.184 Cod procedură civilă.

Pârâta S.C. Frederick F. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția autorității de lucru judecat, depunând la dosar înscrisuri.

Pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal citate, nu au formulat întâmpinare.

La termenul din data de 03.12.2010 a fost respinsă excepția netimbrării invocată de pârâta ..

Prin sentința civilă nr. 5757/17.12.2010, Judecătoria Suceava a respins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată și acțiunea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, puterea de lucru judecat – res judicata pro veritate habetur – este reglementată în art. 1201 cod civil ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă și în art.166 ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.

Potrivit art. 1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Pentru a exista puterea de lucru judecat trebuie să existe o triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză.

Prin sentința penală nr.743/06.12.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ s-a respins cererea de anulare a titlului de proprietate nr.4376/30.06.1994 ca urmare a achitării inculpatului Zuckerman Alexander pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.289 Cod penal.

În prezenta cauză s-a invocat însă existența altor sentințe și acte ale procurorului în susținerea cererii de anulare a titlului de proprietate menționat.

De asemenea, în dosarul nr.7013/2003, prin sentința nr.2121/2003 astfel cum a fost modificată prin decizia nr.200 a Curții de Apel Suceava (decizia fiind menținută prin decizia nr.125/17.01.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție) s-a analizat titlul de proprietate nr.4376/1994 din prisma respectării dispozițiilor prevăzute de legea nr.18/1991 pentru eliberarea sa, ca urmare a cererii de anulare a titlului de proprietate formulată de . și ..

Astfel, analizând litigiile derulate între părți, se poate constata că este diferită cauza juridică a obiectului dedus judecății, temeiurile de drept din prezenta acțiune, și anume art.14 alin.3 lit.a, art.20 alin.1 Cod procedură penală și art.184 Cod procedură civilă, în raport și de înscrisurile în baza cărora se solicită anularea titlului de proprietate, nefiind analizate printr-o altă hotărâre judecătorească.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, în anul 1992 s-a hotărât lichidarea fostului AEIZ Burdujeni și începând cu anul 1993 au fost organizate licitații publice în vederea lichidării patrimoniului acestuia. La data de 04.05.1994 s-a organizat o licitație pentru vânzarea adăposturilor de miei și a altor mijloace fixe aparținând AEIZ Burdujeni, adjudecatar fiind ., iar la data de 20.05.1994 o altă licitație, adjudecatar fiind ..

În urma organizării și câștigării licitației de către această firmă, a fost încheiat procesul verbal nr. 47 din data de 04.05.1994, în care se precizează că adăposturile zootehnice se valorifică împreună cu terenurile de sub acestea, precum și terenurile necesare utilizării lor normale cuprinse în perimetrul ABCDEFGHIJKLMNOPRS. În același proces - verbal se menționează că AEIZ Burdujeni nu este în posesia titlului de proprietate asupra terenului, urmând ca la primirea lui să-l înmâneze firmei .. Punerea în posesie, delimitarea și bornarea perimetrului urmau a se face în prezența unui delegat OCOT, acceptat de ambele părți.

La data de 16.05.1994 s-a procedat la predarea – primirea mijloacelor fixe adjudecate, prin verificarea în teren a acestora, în prezența reprezentantului ., Zukerman Alexander, pe de o parte, și a reprezentanților AEIZ Burdujeni, respectiv directorul B. I., contabilul șef G. G. și M. M., pe de altă parte.

Anterior acestei date, prin adresa nr. 46/27.04.1994, AEIZ Burdujeni a solicitat Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 18/1991 eliberarea documentelor de proprietate pentru terenurile ocupate de construcțiile de la AEIZ Burdujeni (ferma de ovine, complexul de păsări și ferma de miei) valorificate prin licitație.

La data de 10.06.1994 s-a încheiat între AEIZ Burdujeni și . contractul de vânzare – cumpărare nr. 82, cu privire la mijloacele fixe obținute prin licitație. În cuprinsul contractului se precizează faptul că terenul aferent mijloacelor fixe cumpărate de . și cel din incinta unității, în suprafață de 2,08 ha, aparține cumpărătorului. Ulterior, contractul a fost înscris în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni al notariatului de Stat Județean Suceava sub nr. 3234/15.06.1994.

AEIZ Burdujeni a organizat o altă licitație la data de 20.05.1994, pentru vânzarea adăpostului nr. 5, iar în urma licitației această construcție zootehnică a fost adjudecată de .. Ca și în cazul licitației câștigate de ., a fost încheiat un proces verbal similar, nr. 64 din data de 20.05.1994, în care există mențiunile cu privire la faptul că adăpostul se valorifică împreună cu terenul de sub acesta și cu cel necesar utilizării normale, teren cuprins în perimetrul LMNOPTUV, urmând ca punerea în posesie, delimitarea și bornarea perimetrului să se facă în prezența unui delegat OCOT, acceptat de ambele părți.

Prin adresa nr. 85/20.06.1994 AEIZ Burdujeni a solicitat Oficiului de Cadastru și Organizarea Teritoriului Suceava, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea 18/1991, eliberarea titlurilor de proprietate pentru 4 societăți comerciale: . (adjudecatară la licitația organizată la data de 22.12.1993), . (adjudecatară la licitația de la data de 26.10.1993, . și ., dar și pentru . înființată în conformitate cu prevederile Legii 31/1990.

La scurt timp de la efectuarea acestui ultim demers, la data de 30.06.1994 a fost eliberat titlul de proprietate nr. 4376/30.06.1994 pentru ., cu privire la suprafața de 2,08 ha, având ca vecinătăți: nord – .; Est – teren stat „Agromec” Salcea, Sud – . și . și Vest – drum. La aceeași dată a mai fost eliberat titlul de proprietate nr. 4377/30.06.1994, pentru . și titlul nr. 4378/30.06.1994 pentru . anulat prin hotărârea nr. 379/05.03.1995).

Titlul de proprietate nr. 4376/30.06.1994 emis pentru pârâta . corespunde în ceea ce privește suprafața de 2,08 ha cu conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr.82/10.06.1994.

Din documentația existentă în dosar a rezultat faptul că stabilirea suprafețelor de teren adjudecate de cei doi proprietari, . ., s-a realizat pe baza planului de situație privind construcțiile și terenul aferent, anexat listei de inventar a bunurilor scoase la licitație și care erau clar delimitate, pe bază de repere, astfel încât nu se poate susține existența vreunor dubii cu privire la suprafața de teren achiziționată. În perioada 1994 – 1995, s-a procedat la îngrădirea terenului, pe aliniamentul indicat de procesul verbal de licitație nr. 47/1994.

Or, prin ordonanța nr.482/P/2004 din data de 30.09.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Zukerman Alexander sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, 290 și 291 C.p. (privind contractul de vânzare nr. 82/1994, lista de inventariere și planul de situație) întrucât faptele sesizate nu există.

Prin sentința penală nr. 1044/14.12.2006 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia nr. 212/06.04.2007 a Tribunalului Suceava, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T. G., s-a menținut ordonanța nr. 482/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava precum și ordonanța nr. 1191/II/2/2005 din 17.10.2005 dată de P. procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Astfel, prin ordonanța menționată, menținută printr-o hotărâre judecătorească definitivă, s-a constatat că faptele de falsificare a contractului de vânzare nr. 82/1994, a listei de inventariere și a planului de situație, deci a înscrisurilor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui anulare se cere, nu există.

Această soluție semnifică inexistența infracțiunii în sarcina reprezentantului legal al ., ca urmare nu se poate produce nicio consecință decurgând din încălcarea legii penale.

S-a mai menționat că, astfel cum rezultă din actele dosarului nr._, semnatarii titlului de proprietate nr.4376/1994, B. I. și C. V. și-au recunoscut semnăturile înscrise pe acesta. Au arătat că la acel moment titlurile de proprietate erau aduse la prefectură în tomuri, fără documentație, întrucât erau cu sutele.

De asemenea, prin adresa nr.3507/27.02.2006, directorul OCPI Suceava a făcut vorbire despre existența la acel moment a unui carnet separat în care erau evidențiate titlurile eliberate în regim de urgență, numerotarea începând de la 4350.

S-a menționat de către reclamanți că prin rezoluția nr. 615/P/2003 din 25.08.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în temeiul disp. art. 228 alin.6 rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală, art. 121, 122 lit.d C.p.p, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de Zukerman Alexander pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art.25 raportat la art.289 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale și neînceperea urmăriri penale față de autori necunoscuți pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Or, prin sentința penală nr.743/06.12.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă, a fost achitat Zuckerman Alexander pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.289 Cod penal, reținându-se că fapta nu există.

Prin ordonanța nr. 482/P/2004 din 30 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Zuckerman Alexander pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 3 milioane lei vechi.

Prin sentința penală nr. 2352 din 5 decembrie 2006 a Judecătoriei B., s-a dispus achitarea inculpatului Zuckerman Alexander pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzute de art. 291, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 200 lei, în temeiul art.11 pct. 2 lit. ,,a” raportat la art. 10 lit. ,,b¹” Cod procedură penală. Sentința a rămas definitivă prin decizia nr. 773 din 27.09.2007 a Curții de Apel Ploiești – Secția penală.

În reținerea faptei de uz de fals, atât procurorul cât și instanța au avut în vedere o faptă ulterioară emiterii titlului de proprietate.

Chiar dacă în cuprinsul hotărârii s-a menționat la un moment dat, „titlul de proprietate întocmit în fals”, instanța nu a putut face abstracție de fapta ce a fost reținută în sarcina reprezentantului legal al S.C. Frederick F. S.R.L., faptă care nu are relevanță cu privire la obiectul prezentei acțiuni.

De altfel, în considerentele deciziei nr.773/27.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a menționat că, chiar dacă S.C. Frederick F. S.R.L. și reprezentantul acesteia, Zuckerman Alexander au crezut inițial, datorită estimărilor vânzătorului, că suprafața aferentă construcțiilor cumpărate este de 2,08 ha, de la data la care expertul OCOT a identificat prin măsurători topografice perimetrul cumpărat și chiar împrejmuit de inculpat, acesta a cunoscut că suprafața trecută în titlul de proprietate nu corespunde cu cea existentă în realitate. Aceeași instanță a reținut că, chiar dacă Zuckerman Alexander nu a contribuit la trecerea pe titlul de proprietate a unei suprafețe ce nu corespundea realității, folosirea acestuia după momentul la care a luat cunoștință că această mențiune este nereală și că suprafața existentă în perimetrul cumpărat are 1,671 ha și nu 2,08 ha iese din sfera raporturilor juridice normale.

Or, faptul că în teren s-a identificat o suprafață mai mică decât cea menționată pe titlul de proprietate, nu presupune și faptul că titlul de proprietate este fals, în acest caz existând alte remedii procesuale.

Acțiunea de falsificare poate fi săvârșită prin contrafacerea (adică confecționarea prin imitare) a scrierii sau a semnăturii înscrisului oficial ori prin alterarea (modificarea) în orice mod a înscrisului. Contrafacerea scrierii înseamnă plăsmuirea, adică confecționarea unui înscris similar cu cel oficial. Contrafacerea semnăturii pe un înscris oficial adevărat sau plăsmuit nu înseamnă numai o imitare (copiere) a semnăturii, ci și aplicarea unei semnături care să aibă aparența că ar fi a celui ce trebuia să semneze, cu arătarea, în paranteză sau sub semnătură, a numelui și prenumelui pretinsului semnatar. Alterarea unui înscris oficial înseamnă denaturarea materială a conținutului său, fie prin adăugiri între rânduri sau marginale, ori modificări de cifre sau date, fie prin ștersături sau bifări, fie, în fine, prin aducerea în stare de ilizibilitate a unor părți din înscrisul oficial (pătare, decolorare etc).

Pe de altă parte, noțiunea de “falsificare” folosită în art.288 Cod penal trebuie înțeleasă nu numai în sens de denaturare a unui înscris preexistent, adevărat, ci și în sensul de înscris imitat, alcătuit fraudulos, plăsmuit, neadevărat, contrafăcut.

De asemenea, acțiunea de falsificare, în cazul falsului intelectual, presupune și atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Pentru a exista răspundere civilă se cere săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite, care a produs o pagubă unei alte persoane. Cazurile prevăzute în art. 10 lit. a și c – inexistența faptei, fapta nu a fost săvârșită de învinuit sau inculpat – ca impedimente la punerea în mișcare a acțiunii penale, infirmă existența temeiului juridic al acțiunii civile. Celelalte cazuri de lipsă de temei al acțiunii penale, prevăzute în art. 10 lit. b, b¹, d și e nu atrag, de principiu, și lipsa de temei juridic al acțiunii civile, dar în aceste cazuri trebuie îndeplinite anumite condiții, respectiv să existe fapta cu caracter ilicit, să fie săvârșită de inculpat din culpă civilă, să producă un prejudiciu. Exclud însă răspunderea civilă lipsa de prejudiciu material sau moral și lipsa legăturii cauzale dintre infracțiunea imputată învinuitului sau inculpatului și paguba produsă.

Se poate constata că în cazul soluției pronunțate de Judecătoria B. lipsește tocmai această legătură de cauzalitate, faptul că în titlu s-a menționat o suprafață mai mare decât cea identificată în teren neavând legătură cu fapta lui Zuckerman Alexander de a se prevala de acest titlu de proprietate pentru întreaga suprafață menționată după momentul la care a luat cunoștință că această mențiune este nereală, moment ulterior întocmirii titlului de proprietate.

Referitor la celelalte susțineri ale reclamanților precum și ale secund pârâtelor, instanța a constatat că la eliberarea titlului de proprietate nr.4376/30.06.1994 pentru . nu a fost urmată procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și H.G. nr. 131/1991 în sensul de a fi adresată o cerere comisiei locale de fond funciar, urmată de o documentație ce trebuie întocmită de aceasta, cuprinzând hotărâre de validare, planuri parcelare, procese verbale de punere în posesie și schițe ale terenului, documentație ce trebuia înaintată comisiei județene de fond funciar în vederea emiterii titlului de proprietate.

Astfel, lipsa documentației, a procesului verbal de punere în posesie, lipsa cotorului, numărul mare de ordine al titlului de proprietate emis nu doar societății Frederick F. SRL, după cum s-a arătat și după cum reiese din actele dosarului, sunt explicate prin procedura specială adoptată în cazul în cazul emiterii în regim de urgență a titlurilor de proprietate pentru societățile ce au achiziționat bunuri în urma organizării licitațiilor de AEIZ Burdujeni.

Faptul de a nu se fi respectat metodologia prevăzută de lege pentru eliberarea titlului de proprietate din prisma multiplelor aspecte invocate nu a putut fi analizată în prezentul cadru procesual, în raport de temeiul juridic al cererii.

Împotriva sentinței civile sus-menționate au declarat recurs reclamanții T. G., . Suceava și ., aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie, precum și pârâta . ,pentru motivele dezvoltate la filele 15 – 24 dosar recurs; în dezvoltarea motivelor depuse la filele 3 – 8 dosar au susținut că, instanța de fond a făcut o gravă confuzie în ceea ce privește obiectul acțiunii, întreaga motivare vizând analiza condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale și nu desființarea unui înscris fals.

Conform art. 184 Cod procedură civilă, „când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.

Acesta este temeiul juridic al acțiunii formulate, ce are ca obiect desființarea înscrisului emis în fals si nu repararea pagubelor cauzate ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Instanța a făcut analiza condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte juridice ilicite, cauzarea unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa persoanei care a săvârșit fapta juridică ilicită.

Or, textul de lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea prevede tocmai posibilitatea de desființare a înscrisului fals când acțiunea penală s-a prescris, fără a fi condiționată această acțiune de atragerea răspunderii civile a unei persoane.

Instanța de fond a constatat în mod greșit că nu există infracțiunea de fals intelectual.

Titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 a fost emis în fals, astfel cum rezultă din toate soluțiile pronunțate în materie penală, soluții care au caracter definitiv și care, la rândul lor, au generat alte soluții prin care s-a constatat că Zuckerman Alexander și Zuckerman P., administratorii S.C. „Frederick F." S.R.L. au fost găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

Astfel, prin rezoluția nr. 615/P/2003 din 25.08.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a reținut că titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 a fost întocmit în fals, cercetările penale neputând fi continuate pentru descoperirea autorilor, datorită intervenției prescripției răspunderii penale. Ca atare, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, art. 121, 122 lit. d) Cod procedură penală s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal.

În cadrul actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că titlul de proprietate nu figurează nicăieri, nefiind înregistrat la nici una din instituțiile abilitate.

Primăria Municipiului Suceava, prin nenumărate adrese, a comunicat organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată că pentru întocmirea titlului de proprietate nr. 4376/1994 nu s-a formulat cerere, nu s-au efectuat măsurători, nu s-a întocmit fișă proces verbal de punere în posesie, nu a fost sesizată comisia județeană pentru validare, neexistând nici o înregistrare.

Oficiul de Cadastru Geodezie și Cartografie al județului Suceava a precizat că în

arhiva instituției nu se găsește titlul de proprietate nr. 4376/1994, cotorul din care face parte și documentația care a stat la baza emiterii acestuia.

Titlul de proprietate în cauză nu are menționat codul de identificare OCOT, spațiul cu această destinație fiind lăsat liber.

Titlul poartă un număr (4376), număr la care nu s-a ajuns nici la momentul efectuării cercetărilor, respectiv după nouă ani de la emitere. Până la data de 01.01.1995, la eliberarea titlurilor de proprietate s-a ajuns la poziția 845, iar la data de 01.02.2003 se ajunsese abia la nr. 3144.

Având în vedere că titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 poartă un număr ce nu există, nu a existat nici o documentație care să stea la baza emiterii sale, nu s-a efectuat punerea în posesie, cotorul din care ar fi trebuit să facă parte acest titlu de proprietate nu există, nu s-au efectuat măsurători, în mod corect s-a reținut de către organul de urmărire penală că acesta cuprinde date necorespunzătoare adevărului, fiind emis în fals.

Consideră recurenții că, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 22 alin. 1 Cod procedură penală referitoare la autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în fața instanței civile.

Conform art. 22 alin. 1 Cod procedură penală, „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Prin sentința penală nr. 2352 din 05.12.2006 a Judecătoriei B., s-a dispus achitarea inculpatului Zuckerman Alexander pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 200 lei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală. Sentința a rămas definitivă prin decizia nr. 773 din 27.09.2007 a Curții de Apel Ploiești - Secția penală. în considerentele hotărârilor s-a reținut că titlul de proprietate nr. 4376/1994 a fost întocmit în fals și că Zuckerman Alexander se face vinovat de folosirea acestui titlu de proprietate în mai multe litigii aflate pe rolul instanțelor, pentru a justifica pretențiile bănești legate de o suprafață de teren mai mare decât cea deținută. Zuckerman Alexander a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, considerându-se că reeducarea acestuia se poate face și prin aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.

Din moment ce s-a reținut existența infracțiunii de uz de fals, este indiscutabilă existența infracțiunii de fals intelectual, între aceste două infracțiuni existând o strânsă legătură, infracțiunea de fals intelectual fiind o condiție sine oua non a existenței infracțiunii de uz de fals.

Instanța nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosar, fapt ce a determinat crearea unor confuzii majore.

În toate dosarele penale s-a făcut dovada faptului că nu s-au efectuat măsurători cu ocazia licitației din 04.05.1994 și că S.C. Frederick F. S.R.L. nu s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal de licitație, în sensul de a asigura prezența unui delegat O.C.O.T., agreat de ambele părți, în vederea efectuării măsurătorilor.

Acestea nu au fost efectuate nici cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nici cu ocazia eliberării titlului de proprietate.

Însăși instanța de fond face afirmația că măsurătorile au fost efectuate în anul 1998 de către Răchitneanu N., ocazie cu care s-a constatat că suprafața îngrădită și deținută de S.C. Frederick F. S.R.L. este de 1,67 ha.

Este real că în anul 1994 a fost construit un gard pe aliniamentul indicat în procesul verbal de licitație nr. 47/1994, acest lucru fiind făcut de S.C. Frederick F. S.R.L.. între suprafața de teren cuprinsă în interiorul reperelor, cea îngrădită de S.C. Frederick F. S.R.L în anul 1994 și expertiza efectuată de Răchitneanu N. în anul 1998 nu există nicio diferență, ceea ce demonstrează că suprafața atribuită în urma licitației a fost de 1,67 ha, și nu de 2,08 ha cum apare în titlul de proprietate.

În ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. 82/1994 încheiat între AEIZ Burdujeni și S.C. Frederick F. S.R.L, așa cum au arătat mai sus, prin ordonanța nr. 9/_ din 24.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a stabilit că acesta a fost întocmit în fals de directorul și contabilul șef de la AEIZ Burdujeni.

Totodată, în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că lista de inventar a fost întocmită în fals de G. G., care a recunoscut acest lucru.

Sentința a fost recurată și de pârâta . Suceava, pentru motivele dezvoltate la filele 15 – 24 dosar. Astfel, pârâta a solicitat, respingerea acțiunii, fiind incidente excepțiile autorității de lucru judecat, lipsei calității procesuale active (si a calității de reprezentant a lichidatorului judiciar . si a lui T. G.).

La rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, intrucit stabilirea stării de fapt care nu corespunde realității nu se poate face fara administrarea de probe, urmează sa se administreze un probatoriu complex in acest sens (constind in acte, informații si relații solicitate persoanelor, organelor si autorităților competentelor, asa cum vom arata), potrivit art. 315 alin. penultim Cod procedură civilă, solicită sa fie reținuta situația de fapt reala, nu cea care favorizează partea adversa.

Întrucit recursul constituie al doilea grad de jurisdicție, neexistind limitarea devolutiva, in afara temeiurilor si cererilor formulate, solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, si in special cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil si dreptului la un recurs efectiv (in special in ceea ce privește starea de fapt).

Consideră pârâta recurentă că, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității, si in special a respins ca neconcludente cererile de probe, a ignorat toate apărările si probatoriul amplu administrat de pârâtă (din care nu retine mai nimic), consecința fiind ca si in situația respingerii acțiunii retine deliberat o situație de fapt greșita.

Instanța a respins, cu sau fara o motivare corespunzătoare, excepția insuficientei timbrări, excepțiile lipsei calității procesuale active si a calității de reprezentant a lichidatorului judiciar . si a lui T. G..

. a incheiat "un mandat general" cu C.. av. Vargan pentru a promova orice acțiuni considera aceasta (si depășește si atribuțiile lichidatorului, si mandatul profesional), ceea ce este nelegal.

., dezvoltă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv încălcarea autorității de lucru judecat (atit a cea prevăzuta de art. 19 alin, 4 si art.22 C.P.P., cit si cea puterea de lucru judecat a unor hotărâri civile):

Instanța a respins excepția autorității de lucru judecat fata de s.p. nr. 743/6.12.2007 intrucit "in cauza se invoca si alte sentințe si acte ale procurorului in susținerea cererii de anulare a titlului de proprietate menționat, iar cauza juridica este "diferita".

Reclamanta si-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 14 alin.3 lit. a, art.20 alin.1 C.P.P. si art. 184 Cod procedură civilă, pretinzând ca împrejurările "nu au fost analizate prin alta hotărâre judecătoreasca". Susține pârâta recurentă că este neadevărat.

Prin s.p. nr. 743/6.12.2007 este respinsa ca neîntemeiata acțiunea civila a lui T. G.. In aceasta acțiune sunt reiterate aceleași critici referitoare la situația de fapt-care pina la urma sunt reținute de instanța (iar instanța a atașat acest dosar, si s-a putut convinge de aceste aspecte, refuzind insa sa atașeze celelalte dosare indicate de pârâtă). Cauza juridica si motivele pârtii adverse sunt aceleași.

Nu numai ca instanța a ignorat ca instanțele au soluționat acțiunea civila (alăturata celei penale) a reclamantei . reprezentata prin T. G. (parte civila in procesul penal ), insa a ignorat si ca se aflau in situația prevăzuta de art. 19 alin. 4 C.P.P.

Arată pârâta recurentă, ceea ce este insa si mai grav, instanța a ignorat fapte stabilite cu autoritate de lucru judecat prevăzuta de art. 22 C.P.P. prin decizia nr. 131/01.04.2009 a Curții de Apel Suceava (Dosar nr._ ); solicită a se observa ca toate asa zisele critici si situația de fapt sunt definitiv stabilite de instanța penala.

Înțelege pârâta recurentă sa își întemeieze recursul pe aceasta decizie, pe care din acest motiv o reproduce in finalul recursului (si solicită a se observa atât diferența semnificativa intre situația de fapt reținuta de judecătorul H., cit si cea reținuta, de exemplu, prin Rezoluția 615/P/2003, 482/P/2004, etc.)

Susține pârâta recurentă că, instanța a respins acțiunea cu următoarea motivare, care, in opinia sa nu cuprinde toate motivele care ar putea sta la baza unei juste motivări: "se constata ca nu este incidența vreuna din variantele alternative de realizare a falsului, nefiind întrunite nici condițiile răspunderii civile care sa atragă anularea titlului in temeiul dispozițiilor legale indicate

Instanța ar fi putut, in mod temeinic si legal, sa respingă acțiunea întrucât titlul de proprietate a fost legal emis, potrivit unei metodologii legale, nu s-a dovedit corespunzător existenta falsului, exista dovezi referitoare la procedura urmata, suprafața adjudecata (planul de situație de care nu amintește nimic!), practica autorităților emitente, situație de fapt contrara a ceea ce a reținut instanța.

Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura si înțelesul vădit si neîndoielnic al situației de fapt (operațiunile de emitere a titlului, interpretarea circumstanțelor de fapt in care a intervenit aceasta, omisiunea-inventarea unor situații, ignorarea aspectelor relevante, etc).

Situația de fapt este infirmata cel puțin de înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Din adresa OCPI Suceava nr. 1/_,_,_,_/24.10.2007 din care rezulta împrejurări concludente referitoare la formalitățile de emitere a titlului de proprietate nr. 4376/30.06.1994.

Mai arată pârâta recurentă că, rezulta din documentele depuse la dosarul cauzei că, titlurile de proprietate pentru S.C. FREDERICK F. S.R.L. si celelalte societăți adjudecatare au fost emis in temeiul prev. art. 28 din Legea nr. 18/1991, potrivit unei proceduri instituite la nivelul instituțiilor emitente si având la baza o metodologie proprie (deci sunt mincinoase afirmațiile ca "titlul este fals si emis la sugestia si insistentele lui Zuckerman Alexander ,etc); titlurile de proprietate pentru S.C. FREDERICK F. S.R.L. si celelalte societăți adjudecatare au fost eliberare la cererea AEIZ Burdujeni conform adresei O.C.O.T. nr. 515/15.05.1996 prin adresele nr. 46/1994 si adresa nr. 85 din 20.06 1994 a AEIZ Burdujeni insotite de documentație (deci sunt mincinoase afirmațiile lui B. I. ca " nu s-a depus nici o adresa decât direct la fostul director, ca nu s-a depus documentație, etc); rezulta din aceasta adresa si care erau responsabilitățile fostei Comisii de lichidare a AEIZ Burdujeni;

-rezulta si ca aceste aspecte REALE au fost ascunse de funcționari si organele de cercetare care au dorit sa-l învinovățească pe Zuckerman Alexander de falsuri (complicitatea sigura a funcționarilor si lucratorilor Politie, cel puțin neglijenta Parchetului); documentele au existat, dar au dispărut (cui profita aceasta); nu era necesara (asa au apreciat organele administrative) formalitățile punerii in posesie (potrivit unei metodologii legale).

Prin adresa 3507/27.02.2006 O.C.P.I. Suceava răspunde cu privire la numărul titlului de proprietate. Precizează ca cotorul dispărut conține si alte titluri emise pentru alte persoane juridice care au adjudecat licitații publice de lichidare a patrimoniului fostelor CAP-uri, potrivit procedurii practicate de instituții conform art. 28 din lege.

T. G., in calitate de fost primar, conform adreselor 14D14/3.7./18.07.1995 si 9725/2.3./13.05.1994 solicita eliberarea titlului de proprietate conform art. 28 din Legea nr. 18/1991 pentru S.C.T. S. S.R.L. indica adresa nr. 85 din 20.06 1994 a AEIZ Burdujeni (pe care numitul B. declara ca "nu a mai depus-o la nici o instituție").Deci T. G. solicita sa se urmeze o procedura, iar ulterior îl acuza pe Zuckerman ca a instigat la fals funcționarii sa urmeze aceeași procedura.

Prin întâmpinare, recurenții intimați reclamanții T. G., . Suceava și . Suceava au solicitat admiterea excepției lipsei de interes în promovarea căii de atac și respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană ce nu prezintă interes, precum și respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 390 din data de 22.02.2012, Tribunalul Suceava a respins excepția lipsei de interes, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta . Suceava împotriva sentinței civile nr. 5757 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul civil nr._ – pârâte intimate fiind C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a admis recursul declarat de reclamanții T. G., . Suceava și . Suceava împotriva sentinței civile nr. 5757 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul civil nr._ – pârâte intimate fiind C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a modificat în totalitate sentința civilă nr. 5757/2010 a Judecătoriei Suceava și în consecință, a admis acțiunea și a dispus anularea titlului de proprietate nr. 4376/30.06.1994.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac este neîntemeiată și a respins-o.

Necontestat că pentru promovarea oricărei acțiuni în justiție, trebuie să se facă dovada interesului și numai partea nemulțumită de hotărâre se poate îndrepta împotriva acesteia cu calea de atac recunoscută de lege.

Astfel cum rezultă din actele și piesele dosarului, recurenta . Suceava a invocat la fond excepțiile netimbrării cererii și a autorității de lucru judecat, ce i-au fost respinse de prima instanță.

Cum aceste excepții au fost reiterate în recursul promovat, această recurentă dorind soluționarea pricinii pe excepții și nu pe fondul litigiului dedus judecății, e evident că are interes în promovarea prezentei căi de atac, situație în care, lipsa interesului recurentei . Suceava invocată de reclamanți a fost respinsă.

În ceea ce privește recursul formulat de reclamanții T. G., . Suceava și . de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul l-a apreciat ca fiind fondat.

Potrivit art. 184 Cod procedură civilă, când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloc de dovadă.

Din interpretarea prevederilor sus-citate rezultă că dacă autorul falsului nu a fost identificat ori acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, întrucât s-a stins ori s-a prescris, falsul va fi cercetat pe cale incidentală, de către instanța civilă, aceasta având puterea să-și formeze convingerea existenței falsului unui act juridic prin administrarea oricărui mijloc de probă, inclusiv proba materială și prezumții simple. Falsul unui act juridic se sancționează cu nulitatea absolută.

Analizând înscrisul defăimat ca fals în prezenta cauză, respectiv titlul de proprietate nr._94 emis pe numele pârâtei S.C. F. F. S.R.L. Suceava, s-a constatat că, licitația organizată de AEIZ Burdujeni la data de 04.05.1994 a fost câștigată de . Suceava, reprezentata de Zuckerman Alexander, care si-a adjudecat mijloacele fixe si terenul cuprins in perimetrul A,B,C,D,E,F,G,H,I,J,K,L,M,NO,P,Q,R,S, conform planului situației si a listei de inventar a bunurilor scoase la licitație anexate la dosar.

Ulterior, la data de 10.06.1994, intre AEIZ Burdujeni si . Suceava s~a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 82/1994, având ca obiect bunurile achiziționate prin licitație, inclusiv adăposturile 1,2,3,4 si 6 si terenul aferent de 2,08 ha.

La data de 20.05.1994, AEIZ Burdujeni a organizat o noua licitație publica pentru un nou mijloc fix, respectiv adăpostul nr.5.

Imobilul a fost adjudecat potrivit procesului-verbal de licitație publica nr. 64/20.05.1994, de către ., reprezentata de T. E..

În baza procesului-verbal de licitație menționat a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 86/20.06.1994, intre AEIZ Burdujeni si . SUCEAVA, având ca obiect adăpostul nr.5 si suprafața de 0,50 ha, teren aferent activului vândut.

Deși in contractele de vânzare-cumpărare încheiate intre AEIZ BURDUJENI si . Suceava, pe de o parte si . Suceava, pe de alta parte, se precizează ca obiectul contractelor ii reprezintă si suprafețele de 2.08 ha teren si, respectiv 0,50 ha teren, in realitate aceste suprafețe nu au fost identificate in momentul întocmirii acestor contracte.

In anul 1994, Zuckerman Alexander a construit un gard despărțitor intre cele doua proprietăți, pe aliniamentul indicat in procesul-verbal de licitație.

Începând cu anul 1995, Zuckerman Alexander a solicitat Primăriei Suceava emiterea certificatului de urbanism si a unor autorizații de construcție, pentru care era necesara întocmirea unui plan de situație, care a fost realizat ulterior de Răchitneanu N..

Conform situației întocmite suprafața deținuta in fapt de Zuckerman Alexander era de 16.717 mp. In aceste împrejurări, sus-numitul a revendicat diferența de teren folosindu-se de titlul de proprietate nr. 4376/1994, titlu de proprietate întocmit de autori necunoscuți.

Deși cunoștea ca acest titlu cuprinde date nereale si ca in momentul achiziționării mijloacelor fixe prin licitație publica, acesta cunoștea amplasamentul si perimetrul in care se aflau bunurile achiziționate si ca in urma măsurătorilor, perimetrul era in realitate de 16.717 mp, Zuckerman Alexander s~a folosit de acest titlu in acțiunile civile promovate, precum si pentru obținerea autorizațiilor de construcție.

S-a constatat apoi, că prin sentința penală nr. 2352 din 05.12.2006 a Judecătoriei B. s-a dispus achitarea inculpatului Zukerman Alexander pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 200 lei, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală, sentință ce a rămas definitivă prin decizia nr. 773/27.09.2007 a Curții de Apel Ploiești – Secția penală.

În considerentele hotărârii sus-menționate s-a reținut că, din ansamblul probelor existente la dosar, instanța retine ca la data adjudecării imobilului, nu s-a întocmit documentația corespunzătoare, care sa-i evidențieze corect suprafața de teren adjudecata, iar, ulterior, expertiza întocmita de Răchitneanu N. a precizat ca in perimetrul de teren adjudecat, in realitate sunt 16.717 mp.

Cu toate acestea, Zuckerman Alexander si-a revendicat dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,08 ha teren si a solicitat autorizație de construcție pentru acest teren, deși acesta cunoștea faptul ca la data când a avut loc licitația AEIZ Burdujeni nu avea reglementata situația juridica a terenului si nici nu s-a realizat o predare efectiva a terenului, în procesul verbal de licitate s-a menționat ca AEIZ Burdujeni nu era in posesia titlului de proprietate asupra terenului,

Comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzuta de art. 291 C.P., cu aplic, art. 41 C.P., de către petent rezulta din faptul ca, in baza aceleiași rezoluții infracționale si in mod repetat, acesta a uzitat de titlul de proprietate întocmit in fals, pentru a justifica dreptul de proprietate pe o suprafața mai mare decât cea la care avea dreptul, deși cunoștea amplasamentul si perimetrul bunurilor achiziționate si ca, in urma măsurătorilor efectuate de Răchitneanu N., in acel perimetru, erau in realitate 16.717 mp.

S-a mai reținut că, titlul de proprietate sus-amintit este întocmit în fals și că numitul Zukerman Alexander se face vinovat de folosirea acestui titlu de proprietate în mai multe litigii aflate pe rolul instanțelor, pentru a justifica pretenții bănești legate de o suprafață de teren mai mare decât cea deținută.

Din înscrisurile anexate pricinii, respectiv din adresele adresate Poliției municipiului Suceava și instanței de judecată de către Primăria municipiului Suceava, Prefectura Suceava și Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, a rezultat că nu există documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 4376/1994, nu se regăsește cotorul titlului de proprietate și nici Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava privind validarea suprafeței de teren ce urmează a fi reconstituită . Suceava.

A mai rezultat, apoi, că titlul de proprietate poartă un număr care nu ar fi putut fi acordat la data emiterii, având în vedere că până la data de 01.01.1995 se ajunsese la nr. 845 și că titlul de proprietate nu are nici codul de identificare OCOT.

Mai mult, a rezultat de asemenea, dintr-o adresă cu nr. 7704/2003 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, că în cele două ședințe ce au avut loc în luna iunie 1994, au fost puse în discuție în vederea soluționării un număr de 45 de lucrări, dar că niciuna nu privește stabilirea dreptului de proprietate pentru . Suceava și nici validarea titlului de proprietate nr. 4376/1994 emis în favoarea acestei societăți.

Existența falsului a fost constatată și de instanța civilă. Astfel, prin sentința civilă nr. 46 din 01.11.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – Secția Comercială, de C. Administrativ și Fiscală, s-a admis cererea de revizuire formulată de . – prin lichidator .-a anulat sentința nr. 509/2002 a Tribunalului Suceava și s-a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta . Suceava în contradictoriu cu pârâta ., în considerentele sentinței reținându-se că deși nu a fost identificată persoana care a întocmit titlul de proprietate nr. 4376/1994 intimatei, este clar că datele înscrise în acest înscris oficial nu corespund realității, că actul ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 509/2002 a Tribunalului Suceava – Secția Comercială, de C. Administrativ și Fiscală, respectiv titlul de proprietate nr. 4376/1994 este fals.

Față de toate cele reținute mai-sus, e evident că în cauză își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 184 Cod procedură civilă, pe care reclamanții recurenți și-au întemeiat acțiunea și că se impune anularea titlului de proprietate nr. 4346/1994 emis în favoarea pârâtei recurente.

Cu referire la recursul declarat de pârâta . Suceava, din actele și lucrările dosarului, rezultă netemeinicia acestuia.

Esența criticilor aduse de această recurentă, vizează practic modul de soluționare a mai multor excepții, printre care: excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, a autorității de lucru judecat, a lipsei calității procesuale active și a lipsei calității de reprezentant.

În ceea ce privește excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, și a autorității de lucru judecat, s-a reținut că acestea au fost în mod corect soluționate de instanța de fond, prin respingere.

Astfel, față de prevederile art. 15 lit. ,,o” din Legea nr. 146/1997, e evident că acțiunea este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru, iar o cerere având ca obiect desființarea înscrisului fals reprezentat de titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994, nu a mai fost formulată sau soluționată de către instanțele judecătorești, situație în care, întemeiat a constatat instanța de fond că nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil.

Cu referire la celelalte critici aduse sentinței civile recurate, respectiv la modul de aprecierea a situației de fapt, s-a reținut că aspectele indicate de recurenta . Suceava exced prezentului cadru procesual și contravin probatoriului administrat.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă situația de fapt descrisă în petitul cererii de chemare în judecată, iar recurenta nu a probat nicio situație contrară acesteia.

S-a reținut, în ceea ce privește considerentele sentinței, că aceasta este amplu motivată, fiind analizate toate probele ce s-au administrat în dosar și rezultând din cuprinsul acesteia, raționamentul în baza căruia judecătorul și-a fundamentat și motivat soluția.

În contextul tuturor celor arătate, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul a respins excepția lipsei de interes, a respins ca nefondat recursul declarat de . Suceava, a admis recursul reclamanților și modificând în totalitate sentința civilă nr. 5757/2010 a Judecătoriei Suceava a admis acțiunea și a dispus anularea titlului de proprietate nr. 4376/30.06.1994.

Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2014, revizuenta . în contradictoriu cu intimații T. G., ., ., C. Județeană Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. L. Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 a formulat, potrivit art. 322 pct. 4 și 5 Cod de procedură civilă cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 390 din data de 22.02.2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ prin care s-a admis recursul ., lichidator, declarat împotriva sentinței civile nr. 5757/17.12.2010 a Judecătoriei Suceava și s-a anulat titlul de proprietate nr. 4376/1994 al petentei.

A precizat că această decizie are la bază înscrisuri, declarații și soluția pronunțată în cauza nr._ soluționată de Judecatoria Suceava prin Hotărârea nr. 740/23.12.2013.

În data de 6 mai 2014, revizuenta a depus motivele de revizuire, arătând că prin sentința penală nr. 740 din data de 23 decembrie 2013 a Judecătoriei Suceava( dosar nr._ ) se motivează că prin aceeași sentință se dispune trimiterea dosarului la P. pentru începerea urmăririi penale împotriva lui B. I., persoana care este responsabilă de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și care a urmărit, în complicitate cu alte persoane, să acrediteze în fața organelor judiciare teza că titlul de proprietate al revizuentei este fals sau că ar conține date false. Revizuenta a arătat că în prezent dosarul este în lucru la Poliția municipiului Suceava, organele penale urmând să stabilească existența elementelor constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, cu referire la: formalitățile de emitere a titlului de proprietate al revizuentei, suprafața adjudecată la licitație etc.

Revizuenta consideră că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă, prin săvârșirea acestor infracțiuni este incident astfel cazul de revizuire referitoare la faptul hotărârea a cărei revizuire o solicită s-a dat în baza unor înscrisuri( declarații false ale numitului B. I.) în complicitate cu alte persoane.

Intimații T. G., ., . au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

A precizat că cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă și are la bază sentința penală nr. 740/23.12.2013 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._ . Potrivit art. 322 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere "dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină(...)".

Având în vedere că decizia nr. 390 din 22.02.2012 a Tribunalului Suceava a fost pronunțată ca urmare a unor soluții definitive din dosarele penale existente între părți, că prin sentința penală 740/23.12.2013 a Judecătoriei Suceava s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de B. I.(care nu a luat parte la judecată în calitatea de judecător, martor sau expert în dosarul_ ) și că nu există o cele menționate la art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă, apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele legale privind admisibilitatea cererii de revizuire.

Analizând cererea de revizuire, tribunalul reține următoarele:

Revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă potrivit căreia revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză.

În sprijinul cererii sale de revizuire, revizuenta S.C. F. F. S.R.L. Suceava a depus sentința penală nr. 740 din data de 23 decembrie 2013 a Judecătoriei Suceava( dosar nr._ ) prin care în baza art. 278¹ al. 8 lit.,, b” Cod pr. penală, s-a admis plângerea formulată de petenta S.C. Frederick F. S.R.L. Suceava, s-a desființat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 4391/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, confirmată prin rezoluția nr. 6872/II-2/2013 din data de 13 iunie 2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava și s-a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal.

În argumentarea soluției sale, Judecătoria Suceava a reținut că, prin declarația dată la data de 9 iunie 2008 la Tribunalul Suceava, B. I. a arătat că titlurile de proprietate emise pentru terenurile aferente construcțiilor vândute prin licitații, cu ocazia lichidării AEIZ Burdujeni ar fi false, deoarece nu s-au făcut măsurători și că afirmațiile martorului au fost preluate de secția civilă a Tribunalului Suceava care a anulat titlul de proprietate nr. 4376 din 1994 emis pentru petentă, deși acest titlu are la bază un contract de vânzare-cumpărare valabil și neanulat. S-a mai reținut în această hotărâre împrejurarea că, chiar dacă terenul nu a fost măsurat la cumpărarea construcțiilor și suprafața trecută în titlu nu ar fi corectă, toate acestea nu sunt motive de anulare, ci de îndreptare a unui titlu emis greșit.

În sentința penală nr. 740 din data de 23 decembrie 2013 a Judecătoriei Suceava se mai reține că, comiterea infracțiunii din data de 9 iunie 2008 este confirmată de faptul că anterior, martorul B. I. a invocat valabilitatea titlului datorită existenței unui plan de situație, care a fost folosit cu ocazia vânzării prin licitație a construcțiilor și stabilirii limitelor parcelelor de teren aferente în raport de repere fixe. Cum există indicii temeinice că declarația referitoare la pretinsa ,,falsificare” a titlului a fost făcută cu un anume interes, s-a admis plângerea, s-a desființat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 4391/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, confirmată prin rezoluția nr. 6872-2/2013 din data de 13 iunie 2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava și s-a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal.

După cum rezultă din dispozițiile art. 326 al. 3 Cod pr. civilă, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Instanța constată că în cauză este întrunită prima condiție de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzută de art. 322 Cod pr. civilă și anume faptul că hotărârea a cărei revizuire se cere este o hotărâre dată de o instanță de recurs care evocă fondul

Dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă permit revizuirea hotărârii dacă un martor care a participat la judecată, a săvârșit o infracțiune care a fost determinantă pentru darea hotărârii a cărei revizuire se cere și pentru care a fost condamnat definitiv. Revizuirea se poate cere și atunci când a intervenit un caz care împiedică pornirea procesului penal sau pronunțarea unei hotărâri de condamnare, instanța având îndatorirea să verifice, în cadrul cererii de revizuire, pe cale incidentală, dacă există sau nu infracțiunea invocată.

Din dispozițiile acestui text de lege rezultă că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă dacă împotriva judecătorului, martorului sau expertului s-a pornit doar urmărirea penală ori judecata penală este în curs, cum este cazul martorului B. I., față de care nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută și pedepsită de art. 260 al. 1 Cod penal și nici nu a fost constatată de către organele de urmărire penală sau de instanța de judecată, existența unui impediment legal la punerea în mișcare sau în exercitarea acțiunii penale pentru ca instanța civilă să se pronunțe, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate.

Or, împrejurarea că împotriva martorului care a depus declarația pe care revizuenta o consideră determinantă în pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal de către B. I., nu este suficientă pentru admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă, atâta timp cât nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare pentru o infracțiune în legătură cu cauza și nici nu a fost constatată de către organele de urmărire penală sau de instanța de judecată, existența unui impediment legal la punerea în mișcare sau în exercitarea acțiunii penale pentru ca instanța civilă să se pronunțe, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate.

A mai invocat revizuenta în sprijinul cererii sale de revizuire, existența cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă potrivit căruia revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Nici în cererea sa de revizuire și nici în precizările ulterioare ale cererii sale de revizuire, formulate ca urmare a solicitării exprese a instanței prin încheierea de ședință din data de 1 aprilie 2014, revizuenta nu a indicat, în mod concret, care sunt temeiurile de fapt ale cererii sale de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă și dovezile pe care le invocă în susținerea cererii sale pentru ca instanța să verifice, pe baza temeiurilor de fapt invocate de revizuentă și a înscrisurilor depuse de aceasta, dacă sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute cumulativ de art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă care reglementează existența acestui caz de revizuire. Cum revizuenta nu a indicat care sunt temeiurile concrete și dovezile pe care se sprijină cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă, cererea de revizuire întemeiată pe acest caz este tot inadmisibilă.

Având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 4 și 5 Cod pr. civilă, precum și faptul că dezbaterile asupra unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, în temeiul art. 326 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Având în vedere că revizuenta a căzut în pretenții și este în culpă procesuală prin promovarea unei căi de atac de retractare care s-a dovedit a fi inadmisibilă, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă, tribunalul va obliga revizuienta să plătească intimaților ., T. G. și . Suceava-prin lichidator judiciar, suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din revizuire reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din factura . nr. 706 din data de 16 iunie 2014 depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta . Suceava cu sediul în municipiul Suceava, Calea Botoșanilor, nr. 6, jud. Suceava împotriva deciziei nr. 390 din data de 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, intimați fiind T. G., . Suceava și . Suceava cu domiciliul ales la S. de avocați „Vargan&Vargan” Suceava din municipiul Suceava, .. 3 – 5, .. Suceava, C. Județeană Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. L. Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991, ca inadmisibilă.

Obligă revizuientul să plătească intimaților ., T. G. și . Suceava-prin lichidator judiciar, suma de 1000 lei cheltuieli de judecată din revizuire.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2014.

Președinte Judecător, Judecător, Grefier

C. L. V. E. L. S. A. N. A.

Red. VEL/Tehn. NA

2 ex/

← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1077/2014....		Cereri. Decizia nr. 942/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 130/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 130/2014. Tribunalul SUCEAVA