Fond funciar. Decizia nr. 478/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 7534/314/2012
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 478
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21 FEBRUARIE 2014
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: L. A.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de către reclamantul C. N. A. și de către intervenienta M. F., împotriva sentinței civile nr. 4925 din data de 3 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. L. Suceava și C. Județeană Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestora.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 19.09.2012, reclamantul C. N. A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Suceava și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 44,5 ari teren după autorul C. N., obligarea Comisiei Locale la punerea în posesie cu suprafața de 44,5 ha teren și la întocmirea documentației necesare și înaintarea către secund pârâtă pentru întocmirea titlului de proprietate, obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la întocmirea titlului de proprietate pentru suprafața de 44,5 ha teren.
În motivare a susținut că este fiul lui C. N., iar la data de 09.04.1993 s-a emis titlul de proprietate nr. 67 pentru suprafața de 24,5 ari teren în . .
A susținut că C. N. a moștenit după C. M. suprafața de 24,5 ari dar aceasta a avut în proprietate 36 ari teren, fiind emis și titlul de proprietate nr. 69/09.03.1993 pe numele fratelui tatălui reclamantului, C. E. pentru suprafața de 12,4 ari teren.
A mai precizat că pe titlul de proprietate nr. 67/1993 sunt trecuți și cei 21 ari teren din care 18 ari sunt cei din sentința civilă nr. 3057/30.03.1993 la locul Pinitilie, tarlaua Chietrărie.
A arătat că suprafața de 21 ari teren nu provine din terenurile de la pagina 165 din registrul agricol, terenurile de la pag. 165 provenind de la soacra lui C. N., respectiv C. M..
Reclamantul a precizat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul C. N. pentru suprafața de 18 ari teren din Calea Unirii (fostul număr 27) ce se regăsesc la pag. 165 din registrul agricol, iar pentru diferența de teren din registrul agricol a solicitat reconstituirea în compensație.
În drept, a invocat Legea nr. 18/1991.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare la 14.12.2012 (f. 10-11).
Pârâta C. L. Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului motivat de faptul că nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă obligatorie.
În drept, a invocat Legea nr. 18/1991, HG nr. 890/2005, Titlul XIII din Legea nr. 247/2005.
La data de 07.02.2013 reclamantul a depus precizări prin care a arătat că își modifică cererea de chemare în judecată solicitând refacerea titlului de proprietate nr. 67/09.04.1993 emis pe numele lui C. N., în sensul ca pe lângă suprafața de 44,5 ari teren să fie trecut pe titlul refăcut și suprafața de teren menționată în registrul agricol pag. 165 de pe anii 1959-1963, respectiv 9 ari teren în . în . teren arabil în . teren în . de la soacra autorului C. N., respectiv de la C. M..
A solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, fiind urmată procedura administrativă prin emiterea titlului de proprietate nr. 67/1993.
La termenul din 21.03.2013 pârâta C. L. prin reprezentant a arătat că nu mai insistă în excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului invocată prin întâmpinare.
La data de 25.03.2013 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta M. F., arătând că este fiica lui C. N. și a solicitat admiterea acțiunii formulată și precizată de reclamant, având același interes ca și reclamantul (f. 49).
Pârâta C. Local a depus la dosar completări la întâmpinare prin care a arătat că în registrul agricol 1959-1962, autorul C. N. figura înscris cu suprafața de 0,54 ha teren dispusă în parcelele 9 ari teren în . în . teren arabil în . teren în . cererea nr. 1146/1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, cerere admisă prin hotărârea nr. 4122/1991, fiind validat dreptul de proprietate pentru 0,51 ha teren.
A precizat că punerea în posesie s-a realizat pentru 0,4550 ha teren, autorul C. N. consimțind în acest sens prin semnarea procesului verbal nr. 85/1993, neformulând plângere.
A precizat și faptul că defuncta C. M. a figurat în registrul agricol cu suprafața 0,18 ha teren curți-construcții, fiind admisă cererea numitului C. E. de reconstituire drept de proprietate, fiind emis titlul de proprietate nr. 69/1993.
A susținut că autoarea C. M. a avut în registrul agricol suprafața de 0,44 ha teren, reconstituirea dreptului de proprietate fiind solicitată de C. D., validată prin hotărârea nr. 4122/1991 pentru 0,25 ha teren și ulterior prin sentința civilă nr. 3057/30.03.1993 de Judecătoria Suceava pentru suprafața de 0,18 ha teren, în total suprafața de 0,46 ha teren, fiind emis titlul de proprietate nr. 1305/1995.
A mai susținut că nu se poate admite solicitarea reclamantului ca dreptul de proprietate pentru toate suprafețele pentru care nu s-a dispus validarea sau nu s-a putut efectua punerea în posesie și care au aparținut unui număr de trei autori diferiți și pentru care au formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991 moștenitorii corespunzători fiecăruia, să fie reconstituit în favoarea acestuia și să fie trecute pe un singur titlu de proprietate.
La termenul din 06.06.2013 mandatarul reclamantului și al intervenientei a precizat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate după autorul C. N. și nu după C. M..
La termenul din 05.09.2013 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei M. F..
P. sentința civilă nr. 4925 din data de 3 octombrie 2013, Judecătoria Suceava a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului C. A. invocată din oficiu, a respins acțiunea civilă ce are ca obiect „fond funciar” formulată de reclamantul C. N. A., în contradictoriu cu pârâții C. locală de fond funciar Suceava și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și intervenienta M. F., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta M. F. în contradictoriu cu pârâții ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. A., invocată de către instanță, din oficiu, instanța a reținut că prin calitate procesuală activă se înțelege identitatea între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. Excepția lipsei calității procesual-active este o excepție de fond, peremptorie si absoluta.
De asemenea, reclamantul, fiind cel care a declanșat acțiunea civilă, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată
Instanța a reținut că a fost investită de reclamant cu o acțiune prin care a solicitat după autorul C. N. completarea titlului de proprietate nr. 67/1993 emis pe numele acestuia în sensul ca pe lângă suprafața de 44,5 ari teren să fie trecut pe titlul refăcut și suprafața de teren menționată în registrul agricol pag. 165 de pe anii 1959-1963, respectiv 9 ari teren în . în . teren arabil în . teren în . provenit de la soacra autorului C. N., respectiv de la C. M..
Instanța a reținut că autorul C. Necualai a decedat la 20.02.1992 și potrivit certificatului de moștenitor nr. 662/05.06.992 emis de notariatul de stat al județului Suceava (f. 67) după autorul C. N. au calitatea de moștenitori C. D. și C. F., reclamantul C. A. având calitatea de renunțător.
Or, reclamantul C. A. având calitatea de renunțător la succesiunea defunctului C. N., nu a justificat calitatea procesuală activă în prezenta cauză, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. A. invocată din oficiu și a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâții și intervenienta ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește cererea de intervenția în interes propriu formulată de intervenienta M. F. instanța a reținut că prin precizările de la dosarul cauzei s-a solicitat după autorul C. N. modificarea prin completarea titlului de proprietate nr. 67/1993 emis pe numele acestuia în sensul ca pe lângă suprafața de 44,5 ari teren să fie trecut pe titlul refăcut și suprafața de teren menționată în registrul agricol pag. 165 de pe anii 1959-1963, respectiv 9 ari teren în . în . teren arabil în . teren în . provenit de la soacra autorului C. N., respectiv de la C. M.. De asemenea, instanța a reținut că s-a precizat expres de intervenientă prin mandatar ales că nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea C. M., ci doar după autorul C. N. pentru terenurile cu care acesta a figurat înscris în registrul agricol în 1959-1962.
Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei instanța a reținut că autorul C. N., tatăl intervenientei, a figurat înscris în registrul agricol cu suprafața totală de 0,54 ari teren, respectiv 0,09 ari la locul B., 0,18 ari la locul G., 0,18 ari la locul în Tarincă și 0,09 ari la locul Bălti (f.39), iar la data de 06.03.1991 autorul C. N. a formulat cerere de reconstituire drept de proprietate (f.41).
P. hotărârea Comisiei Județene de fond funciar (f.42) s-a validat dreptul de proprietate al autorului C. N. pentru suprafața de 0,51 ha teren (f.43), titlul de proprietate fiind emis pentru suprafața de 0,4550 mp (f.38) și punerea în posesie, însușită de autorul C. N., tot pentru 0,4550 ha teren s-a efectuat (f.44).
Împotriva modului de punere în posesie cu suprafața de 0,4550 mp în loc de 0,51 ha teren cât s-a validat prin hotărâre de C. Județeană, autorul C. N. a avut posibilitatea de a formula plângere potrivit Legii nr. 18/1991, respectiv conform art. 53, posibilitate de care autorul C. N. a înțeles să nu uzeze.
Astfel, instanța a reținut că punerea în posesie cu suprafața de 0,4550 mp a fost semnată fără nici o opoziție de către cel îndreptățit la posesie, fiind astfel acceptată în această formă de autorul C. N., nefiind astfel întemeiată cererea interveientei.
Față de cele de mai sus, instanța a respins ca nefondată cererea de intervenție formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâții ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în temeiul disp. art. 5 din Legea nr. 247/2005, art. 59din Legea nr. 18 /1991, coroborat cu art. 301 - 303 C. proc. civ. (aplicabile în cazul de față), reclamantul C. N. A. și intervenienta M. F., prin care au arătat următoarele:
În mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului C. A., invocată din oficiu și a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. A..
Autorul C. N. a decedat la data de 20.02.1992, iar în certificatul de moștenitor nr. 662/05.06.1992, eliberat după acesta – la cap. I. „Bunurile imobile" care compun masa succesorală și care fac obiectul acestui certificat de moștenitor, s-a consemnat doar atât "cota de 1/1 din suprafața de 900 mp teren curți, clădiri cu cota de ½ din casa de locuit și anexe situate din municipiul Suceava, ." la a căror moștenire a renunțat C. A..
Deci, în acest certificat de moștenitor nu se face nicio mențiune cu privire la terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legi nr.18/1991.
Nu s-a făcut o astfel de mențiune, pentru că la data decesului lui C. N., acesta nu fusese pus în posesie cu terenurile pentru care formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și cu atât mai mult nu se putea vorbi de titlu de proprietate, aspect dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Așa stând lucrurile, în virtutea principiului disponibilității C. A. a renunțat numai la aceste bunuri imobile cuprinse în masa succesorală deci, care existau nu și la alte imobile care nu intrase în masa succesorală, respectiv terenurile care formau obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legi nr.18/1991, cu care defunctul C. N. nu fusese pus în posesie.
In consecință, nefiind vorba de o renunțare totală și precis determinată, C. A. și-a păstrat calitatea de moștenitor pentru terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legi nr.18/1991, după defunctul C. N..
In atare situație, soluția instanței de fond de a fi admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului C. A., invocată din oficiu și de a fi respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. N.A., a fost nelegală.
In mod eronat instanța de fond a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta M. F. în contradictoriu cu pârâți ca nefondată.
Autorul C. N. a decedat la data de 20 02 1992.
Fișa procesului verbal de punere în posesie cu suprafețele primite în proprietate nr. 85 pentru C. T. N., nu poartă data întocmirii, iar semnătura de pe această fișă cu certitudine nu a fost executată de către C. T N., deci nu a aparținut acestuia.
Titlu de proprietate nr. 67, pentru C. T. N., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în suprafața de 0,4550 mp teren, a fost emis la data de 09. IV. 1993.
La dosarul cauzei a fost depusă o cerere scrisă și semnată de către C. T. N., cu data de 19.03.1991, adresată primarului, în care a adus lămuriri cu privire la unele suprafețe de teren cât și locul unde sunt amplasate, care au legătură cu suprafețele de teren menționate in prezenta acțiune, respinsă de către prima instanță.
Au menționat că această cerere datată cu 19.03.1991, s-a încheiat cu următoarele cuvinte "R. ami lua și această cerere în considerație ", de unde concluzia că, anterior acestei cereri, C. T. N. adresase primarului și alte cereri conform Legii nr. 18 /1991, la care nu a primit răspuns.
Așa cum au arătat și mai înainte, în certificatul de moștenitor nr. 662/05.06.1992, eliberat după defunctul C. T. nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la terenurile pentru care formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legi nr.18/1991 si aceasta pentru că nu a fost pus în posesie cu astfel de terenuri.
Au susținut că din înscrisurile sus-prezentate,a rezultat cu certitudine că la data de 20.02.1992, când C. N. a decedat și respectiv la data de 05.06.1992, când a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 662 după defunctul C. N., acesta nu fusese pus în posesie cu terenurile pentru care făcuse cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
Chiar dacă fișa procesului verbal de punere în posesie cu suprafețele primite în proprietate nr. 85 pentru C. T.N., nu poartă data întocmirii, au susținut că acesta a fost întocmit tot în anul 1993, când a fost întocmit și titlu de proprietate nr. 67/09.IV.1993 pentru C. T. N., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în suprafața de 0,4550 mp teren.
Au precizat și faptul că Titlul de proprietate nr. 67 din 09.04.1993 a fost făcut imediat după ce a fost dată sentința civila nr. 3057 din 30.03.1993, prin care Judecătoria Suceava a admis plângerea petentei C. D.-soția defunctului C. T. N. și i-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,18 ha teren arabil în locul situat în „Chetrărie", numit și la „P.".
Așa s-a explicat că semnătura de pe această fișa procesului verbal de punere în posesie nr. 85 întocmită în anul 1993, cu certitudine nu a fost executată de către C. T. N., nu a aparținut acestuia pentru era mort din anul 1992.
In atare situație, a apărut cu totul eronată, aberantă, lipsită de rațiune, motivarea primei instanțe, în respingerea cererii de intervenție formulată de intervenienta M. F..
La o astfel de motivare, a survenit întrebarea: Cum poți să motivezi o hotărâre judecătorească că o persoană, așa cum este cazul lui C. N., a semnat punerea în posesie fără nicio opoziție, în condițiile în care acesta la data întocmirii procesului verbal de punere în posesie, era mort.
De fapt, în aceste condiții, nici nu s-a putut vorbi de o punere în posesie reală și efectivă a celui îndreptățit.
O astfel de motivare a pus în evidență că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, aceasta pe de o parte, iar pe de altă parte a respins probele solicitate, fără o motivare temeinică și legală, ceea ce a pus în evidență că instanța de fond a încălcat și dispozițiile legale privind dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 parag. 1,2 3 lit. d) din Convenția (europeană) a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare Convenție) ceea ce a pus în evidență netemeinicia și nelegalitatea sentinței recurate.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin 2, 3 și 5, au solicitat admiterea recursului, casarea în întregime sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Așa cum a arătat și în fața instanțe de fond, în Registrul agricol din perioada 1959 - 1962, autorul C. N. figura înscris cu suprafața totală de 0,54 ha teren dispusă în următoarele parcele: 0,09 ha. în tarlaua „B.", 0,18 ha. teren în „G.", 0,18 ha. teren în tarlaua „Țărincă" și 0,09 ha. în tarlaua „Bălți". P. cererea nr. 1146/1991, în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991, C. N. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cooperativizate, cerere admisă prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar Suceava nr. 4122/1991, prin care s-a dispus validarea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 0,51 ha. teren.
La punerea în posesie s-au avut în vedere prevederile art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora punerea în posesie si eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile. Astfel, autorul C. N. a fost pus în posesie cu suprafețele libere, totalizând 0,4550 ha., consimțind în acest sens prin semnarea fișei proces - verbal nr. 85/1993 în dreptul fiecărei parcele primite.
În cazul în care persoana îndreptățită, autorul C. N., ar fi fost nemulțumit de suprafața pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, avea la dispoziție procedura reglementată de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, respectiv plângerea împotriva Hotărârii nr. 4122/1991, iar dacă ar fi fost nemulțumit de punerea în posesie putea refuza semnarea fișei proces-verbal.
Referitor la Titlul de proprietate Nr. 69/1993, a arătat faptul că defuncta C. M. figura în Registrul agricol din perioada 1959 - 1962 cu suprafața de 0,18 ha. teren curți construcții. P. cererea nr. 1145/1991, numitul C. E. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparținut autoarei acestuia. P. Hotărârea Comisiei județene de fond funciar Suceava nr. 4122/1991 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,18 ha., s-a efectuat punerea în posesie cu suprafețele libere identificate conform fișei proces-verbal nr. 112/1993 și s-a emis Titlul de proprietate nr. 69/1993.
În ceea ce o privește pe autoarea C. M., a arătat că aceasta avea rol distinct în Registrul agricol anterior colectivizării, în care figura înscrisă cu suprafața totală de 0,44 ha. Pe pagina a doua a rolului agricol al acesteia s-a făcut doar mențiunea faptului că numitului C. N. i s-a deschis rol separat la pag. 165. Reconstituirea dreptului de proprietate a fost solicitată de C. D., iar prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr. 4122/1991 s-a validat dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,25 ha. teren. De asemenea, prin Sentința civilă nr. 3057 din 30 martie 1993 a Judecătoriei Suceava s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 0,18 ha. Conform fișei proces-verbal nr. 1305/1995, C. D. a fost pusă în posesie cu suprafața de 0,46 ha. teren, fiind întocmit Titlul de proprietate nr. 1305/1995.
Conform prevederilor art. 8, 9, 10, 11 și 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază persoanele care au adus teren în fostele CAP-uri sau li s-a preluat terenul în orice mod de către stat sau moștenitorii acestora, pe numele cărora se emite titlul de proprietate urmând ca aceștia să procedeze conform dreptului comun. În acest sens, în nici un caz nu s-a putut admite solicitarea reclamantului ca dreptul de proprietate pentru toate suprafețele pentru care nu s-a dispus validarea sau nu s-a putut efectua punerea în posesie, care au aparținut unui număr de trei autori diferiți și pentru care au formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991 moștenitorii corespunzători fiecăruia, să fie reconstituit în favoarea acestuia și să fie trecute pe un singur titlu de proprietate.
În mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. A..
A reținut prima instanță că autorul C. N. a decedat la data de 20 februarie 1992, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 662/1992, după acesta, au calitate de moștenitori C. D. și C. F., reclamantul C. A. având calitatea de renunțător, sens în care acesta nu a justificat calitate procesuală activă.
Având în vedere motivele arătate mai sus, a considerat sentința atacată ca legală și temeinică și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În drept, a invocat dispozițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Regulamentului de funcționare a comisiilor de fond funciar aprobat prin H.G. nr. 890/2005 și ale Titlului XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.
Pârâta C. Județeană Suceava, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursurile, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce îl privește pe reclamantul C. A., corect a reținut prima instanță lipsa calității procesuale active:
Autorul C. N. a decedat la 20.02.1992 și potrivit certificatului de moștenitor nr. 662/05.06.992 emis de Notariatul de stat al județului Suceava (f. 67) după autorul C. N. au calitatea de moștenitori C. D. și C. F., reclamantul C. A. având calitatea de renunțător.
Or, reclamantul C. A. având calitatea de renunțător la succesiunea defunctului C. N., nu a justificat calitatea procesuală activă în prezenta cauză.
Renunțarea la moștenire este indivizibilă și privește totalitatea bunurilor succesorale. Deci, chiar dacă în certificatul de moștenitor nu se face vorbire de toate terenurile care fac obiectul reconstruirii dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, renunțarea privește toate bunurile ce formează averea succesorală.
În mod excepțional, conform art. 13 al. 2 din Legea nr. 18/1991, cererea de reconstruire valorează repunere în termenul de acceptare a moștenirii, pentru terenurile preluate de regimul comunist, ca o excepție de la indivizibilitatea opțiunii succesorale.
Nu este dată această ipoteză în cauză: autorul a decedat în anul 1992, iar situația de excepție arătată mai sus privește decesele intervenite până la . Legii nr. 18/1991.
Faptul că autorului nu i se eliberase, până la data decesului, titlu de proprietate și nu fusese pus în posesie nu justifică repunerea în termenul de acceptare, sau eludarea regulii indivizibilității opțiunii succesorale, neexistând prevederi legale în acest sens, excepțiile fiind de strictă interpretare.
Deci, nu se poate considera că reclamantul a renunțat numai la o parte din averea succesorală, ci acesta este renunțător privitor la totalitatea bunurilor succesorale.
În ceea ce privește cererea de intervenție se rețin următoarele:
Intervenienta M. F. a solicitat (f. 49, judecătorie) completarea titlului de proprietate nr. 67/1993, în sensul că pe lângă suprafața de 45,50 ari, să fie trecute mai multe parcele, conform mențiunilor din registrul agricol al autorului său.
Analizând documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu, înaintată de C. locală de fond funciar, văzând și precizările acesteia (f. 121, judecătorie) rezultă că autorului intervenientei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,51 ha, conform validării Comisiei Județene, așa cum corect a reținut și prima instanță, însă, i s-a eliberat titlu de proprietate și a fost pus în posesie doar cu 0,455 ha.
Conform art. 36 din HG nr. 890/2005, titlul de proprietate trebuie să fie conform cu documentația prealabilă, și în primul rând, cu validarea dreptului de proprietate (această prevedere legală se regăsește și în regulamentele anterioare, de aplicare a legislației de fond funciar).
Obiectul cererii de intervenție este completarea titlului de proprietate, nu punerea în posesie, nici nu se contestă întinderea validării, nefiind deci aplicabile prev. art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Prima instanță a mai reținut că, la punerea în posesie, autorul nu a exprimat nicio opoziție. Obiectul intervenției privește completarea titlului de proprietate, nu punerea în posesie. Mai mult, fișa proces verbal de punere în posesie nu este datată, nefiind cert că poartă semnătura autorului intervenientei, decedat în 1992 (titlul de proprietate fiind emis în 1993). Chiar semnând procesul verbal de punere în posesie, nu se poate reține că, ulterior, acesta nu se mai poate contesta, pentru a se asigura accesul la justiție.
Rezultă că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, trebuind analizate motivele pentru care titlul de proprietate s-a emis pentru o suprafață mai mică decât cea validată.
În consecință, în baza art. 312 al. 1, 2, 3, 5 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C. N. A., va admite recursul formulat de intervenienta M. F., va casa în parte sentința civilă nr. 4925/2013 a Judecătoriei Suceava și va trimite cauza privind cererea de intervenție spre rejudecare aceleiași instanțe.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 4925/2013 care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
În rejudecare, se va analiza discrepanța dintre validare și titlu de proprietate, contrară dispozițiilor legale, așa cum s-a arătat mai sus, sens în care se pot solicita relații de la comisia locală de fond funciar, pentru a justifica această neconcordanță.
Conform art. 315 al. 3 din vechiul Cod de procedură civilă „după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată”.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C. N. A., domiciliat în Suceava, . și prin mandatar C. A. – Suceava, ., împotriva sentinței civile nr. 4925 din data de 3 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. L. Suceava și C. Județeană Suceava.
Admite recursul formulat de intervenienta M. F. – prin mandatar C. A. – Suceava, ., împotriva sentinței civile nr. 4925 din data de 3 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. L. Suceava și C. Județeană Suceava.
Casează în parte sentința civilă nr. 4925/2013 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza privind cererea de intervenție spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 4925/2013 care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. O. D. L. A. A. I. M.
Grefier,
S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond C. A.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./10.03.2014
I. Caracteristica cererii în raport
de care s-a admis recursul – Fond funciar
II. Soluția în recurs – Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C. N. A.. Admite recursul formulat de intervenienta M. F. – prin mandatar C. A., împotriva sentinței civile nr. 4925 din data de 3 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. L. Suceava și C. Județeană Suceava. Casează în parte sentința civilă nr. 4925/2013 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza privind cererea de intervenție spre rejudecare aceleiași instanțe. Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 4925/2013 care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
.
FIȘA ÎN CIVIL
Judecătoria Suceava Decizia nr. 7534/21.02.2014
Sentința nr. 4925/2013 Dosar nr._
Judecător: C. A. Complet: V. O. D.
L. A.
A. I. M.
În ceea ce îl privește pe reclamantul C. A., corect a reținut prima instanță lipsa calității procesuale active:
Autorul C. N. a decedat la 20.02.1992 și potrivit certificatului de moștenitor nr. 662/05.06.992 emis de Notariatul de stat al județului Suceava (f. 67) după autorul C. N. au calitatea de moștenitori C. D. și C. F., reclamantul C. A. având calitatea de renunțător.
Or, reclamantul C. A. având calitatea de renunțător la succesiunea defunctului C. N., nu a justificat calitatea procesuală activă în prezenta cauză.
Renunțarea la moștenire este indivizibilă și privește totalitatea bunurilor succesorale. Deci, chiar dacă în certificatul de moștenitor nu se face vorbire de toate terenurile care fac obiectul reconstruirii dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, renunțarea privește toate bunurile ce formează averea succesorală.
În mod excepțional, conform art. 13 al. 2 din Legea nr. 18/1991, cererea de reconstruire valorează repunere în termenul de acceptare a moștenirii, pentru terenurile preluate de regimul comunist, ca o excepție de la indivizibilitatea opțiunii succesorale.
Nu este dată această ipoteză în cauză: autorul a decedat în anul 1992, iar situația de excepție arătată mai sus privește decesele intervenite până la . Legii nr. 18/1991.
Faptul că autorului nu i se eliberase, până la data decesului, titlu de proprietate și nu fusese pus în posesie nu justifică repunerea în termenul de acceptare, sau eludarea regulii indivizibilității opțiunii succesorale, neexistând prevederi legale în acest sens, excepțiile fiind de strictă interpretare.
Deci, nu se poate considera că reclamantul a renunțat numai la o parte din averea succesorală, ci acesta este renunțător privitor la totalitatea bunurilor succesorale.
În ceea ce privește cererea de intervenție se rețin următoarele:
Intervenienta M. F. a solicitat (f. 49, judecătorie) completarea titlului de proprietate nr. 67/1993, în sensul că pe lângă suprafața de 45,50 ari, să fie trecute mai multe parcele, conform mențiunilor din registrul agricol al autorului său.
Analizând documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu, înaintată de C. locală de fond funciar, văzând și precizările acesteia (f. 121, judecătorie) rezultă că autorului intervenientei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,51 ha, conform validării Comisiei Județene, așa cum corect a reținut și prima instanță, însă, i s-a eliberat titlu de proprietate și a fost pus în posesie doar cu 0,455 ha.
Conform art. 36 din HG nr. 890/2005, titlul de proprietate trebuie să fie conform cu documentația prealabilă, și în primul rând, cu validarea dreptului de proprietate (această prevedere legală se regăsește și în regulamentele anterioare, de aplicare a legislației de fond funciar).
Obiectul cererii de intervenție este completarea titlului de proprietate, nu punerea în posesie, nici nu se contestă întinderea validării, nefiind deci aplicabile prev. art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Prima instanță a mai reținut că, la punerea în posesie, autorul nu a exprimat nicio opoziție. Obiectul intervenției privește completarea titlului de proprietate, nu punerea în posesie. Mai mult, fișa proces verbal de punere în posesie nu este datată, nefiind cert că poartă semnătura autorului intervenientei, decedat în 1992 (titlul de proprietate fiind emis în 1993). Chiar semnând procesul verbal de punere în posesie, nu se poate reține că, ulterior, acesta nu se mai poate contesta, pentru a se asigura accesul la justiție.
Rezultă că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, trebuind analizate motivele pentru care titlul de proprietate s-a emis pentru o suprafață mai mică decât cea validată.
În consecință, în baza art. 312 al. 1, 2, 3, 5 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul C. N. A., va admite recursul formulat de intervenienta M. F., va casa în parte sentința civilă nr. 4925/2013 a Judecătoriei Suceava și va trimite cauza privind cererea de intervenție spre rejudecare aceleiași instanțe.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 4925/2013 care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
În rejudecare, se va analiza discrepanța dintre validare și titlu de proprietate, contrară dispozițiilor legale, așa cum s-a arătat mai sus, sens în care se pot solicita relații de la comisia locală de fond funciar, pentru a justifica această neconcordanță.
Conform art. 315 al. 3 din vechiul Cod de procedură civilă „după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată”.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 902/2014.... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1077/2014.... → |
|---|
