Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1525/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1525/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 5489/285/2011*
Dosar nr._ Constatare nulitate act juridic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1525
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 OCTOMBRIE 2014
PREȘEDINTE: L. A.
JUDECĂTOR: V. O. D.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: S. A. - M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de către reclamantul G. V., împotriva sentinței civile nr. 2113 din data de 4 iulie 2014 pronunțată de către Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. M., C. (fostă G.) N., S. (fostă G.) M. și C. D. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat S. L., pentru reclamantul recurent și pârâta intimată C. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, de către pârâta intimată C. M. întâmpinare și o . înscrisuri.
Apărătorul reclamantului recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 lei, timbru judiciar de 0,3 lei, pe care instanța le anulează, recursul fiind legal timbrat, arată că este de acord cu înscrisurile depuse la dosar de către pârâta intimată, acestea nefiind acte noi.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către pârâta intimată C. M..
Apărătorul reclamantului recurent arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Pârâta intimată C. M. arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu precizarea că pârâta intimată a încheiat cu fiica și soțul acesteia contractul de vânzare cumpărare fraudând interesele reclamantului recurent, bunurile vândute de către pârâta intimată erau în devălmășie cu defunctul, într-adevăr aceste persoane au divorțat, dar nu și-au partajat bunurile, astfel că pârâta intimată a vândut partea soțului.
Arată că în cauză aveau vocație succesorală toți copiii, există doi proprietari pe același imobil, un proprietar este pe contractul de vânzare-cumpărare, iar un proprietar este instituit de către instanță prin partajul făcut, însă aceasta din urmă nu a anulat contractul, acesta este lovit de nulitate, iar sentința civilă atacată nu poate fi pusă în executare.
Invocă disp. art. 304 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă și arată că instanța de fond deși a făcut referi în hotărâre la dreptul de proprietate al pârâtei intimate și al defunctului asupra suprafețelor de teren și asupra unei case cu anexe, nu a dispus nimic cu privire la contractul prin care s-a dispus asupra acestor bunuri, aceasta a omis să aibă în vedere valorile bunurilor supuse partajului, așa cum au rezultat din expertize, reclamantul recurent este singurul moștenitor acceptant, surorile fiind în străinătate.
Mai arată că prima instanță a admis parțial acțiunea, însă l-a obligat pe reclamantul recurent la plata cheltuielilor de judecată către pârâta intimată C. M., în cauză există diferențe între dispozitiv și redactarea grefierului de ședință.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Pârâta intimată C. M. solicită respingerea recursului, cu precizarea că imobilul casă i-a fost dat ca zestre de către mama ei, iar actele sunt pe numele ei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 23.09.2011 sub nr._, reclamantul G. V. le-a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtele C. M., C. N. (fostă G.) și S. M. (fostă G.) solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, constatarea dreptului de proprietate imobiliară, să dispună partajarea în cote de ½ a imobilului teren și construcții, casă și șură, între el și pârâta C. M., să constate că este proprietarul exclusiv al construcției compusă din două camere și anexe, edificate pe terenul în suprafață de 600 mp, să dispună radierea din cartea funciară nr. 30 a comunei Iacobești a actualilor proprietari C. D. V. și C. N. asupra imobilelor ce formează obiectul actualului litigiu, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că părinții săi G. C. și G. M. (astăzi C.) s-au căsătorit la data de 29 noiembrie 1965, din căsătoria lor rezultând trei copii, el în calitate de reclamant G. V., precum și pârâtele C. N. (fostă G.) și S. M. (fostă G.).
Sub raport material cei doi soți și-au reconstituit în proprietate 3300 mp teren pe raza satului Iacobești, . prin titlul de proprietate nr. 62/1993 emis de Comisia județeană Suceava.
Ulterior, pe numele lui G. M., în timpul căsătoriei, s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 600 mp teren în intravilanul satului Iacobești, . de proprietate nr. 1139/1996, teren aferent casei de locuit pe care cei doi soți o ridicaseră în baza autorizației de construire din anul 1987.
Prin sentința civilă nr. 3783/2000 pronunțată în dosarul nr. 2875/2000 al Judecătoriei Rădăuți s-a admis acțiunea civilă de constatare nulitate titlu și pe cale de consecință s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 62/1993 emis pe numele lui G. C. pentru suprafața de 300 mp teren intravilan. În fapt, este vorba de una și aceeași suprafață de 300 mp care figura în două titluri diferite, iar în drept, atât cei 3000 mp teren din extravilan din itlul de proprietate nr. 62/1993 cât și cei 600 mp teren intravilan constituiți în titlul de proprietate nr. 1139/1996 au caracterul juridic de bun comun în devălmășie, fiind dobândite în timpul căsătoriei celor doi.
Tot în timpul căsătoriei cei doi soți în urma autorizației nr. 13 din 29 iunie 1987 emisă de Consiliul Popular al comunei Grănicești și-au construit propria casă proprietate care a atras ulterior și construirea proprietății pe suprafața de 6000 mp teren.
Reclamantul a mai arătat că în cursul anului 2000 cei doi soți au divorțat, G. M. revenind la numele dinaintea căsătoriei, cel de C. M. prin sentința civilă nr. 616/200 pronunțată în dosarul nr. 1949/1999 a Judecătoriei Rădăuți.
Ulterior, pârâta C. M. a promovat o acțiune de evacuare a soțului pârât G. C., dar prin sentința civilă nr. 3551/2000 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 82/2002 a Curții de Apel Suceava, acțiunea a fost respinsă pe motiv că foștii soți erau încă coproprietari.
Până la decesul lui G. C. survenit la data de 9 august 2007, foștii soți nu au partajat imobilul teren și casă obținute în comun. La data de 28 iulie 2006 pârâta C. M. (fostă G.) a vândut fiicei sale, pârâta C. N. și soțului ei C. D. V., ca bun comun în devălmășie, conform art. 30 din Codul familiei . și șură identică cu p.v. 208 în suprafață de 600 mp înscrisă în CF nr. 300 a comunei cadastrale Iacobești.
Pârâta C. M. a depus întâmpinare și cerere reconvențională la acțiunea reclamantului, solicitând instanței de judecată respingerea acțiunii promovate de reclamant, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, fiind străin prin neacceptare, de moștenire a defunctului G. C., să constate calitatea sa de unic moștenitor acceptant al defunctului G. C., să constate calitatea sa de proprietar exclusiv al imobilelor situate pe . și șură identice cu p.v. 208 în suprafață de 600 mp înscrisă în CF nr. 30 a comunei cadastrale Iacobești la momentul vânzării, raportat la acțiunea de partaj succesoral, imobilele actualmente înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1807/28 iulie 2006 și asupra cărora păstrează doar uzufructul viager, obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2113 din data de 4 iulie 2014, Judecătoria Rădăuți a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate act juridic constatare nulitate absolută contract de vânzare – cumpărare, privind pe reclamantul G. V. și pe pârâții C. M., C. (fostă G.) N., S. (fostă G.) M. și C. D. V..
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C. M..
A respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului G. V. și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. M..
A dispus partajarea bunurilor constând în construcții și teren deținute de părți, respectiv între reclamantul G. V. și pârâta C. M. după cum urmează:
A atribuit reclamantului G. V. în proprietate exclusivă corpul de clădire compus din două camere și anexe și ½ din suprafața de 600 mp teren pe care este edificată construcția și suprafața de 1500 mp teren situat pe raza satului Iacobești, jud. Suceava.
A atribuit pârâtei C. M. construcțiile constând în corpul de clădire principal format din 1 (una) casă și șură și suprafața de 1500 mp teren situat pe raza satului Iacobești, jud. Suceava.
A obligat pe reclamantul G. V. să plătească pârâtei C. M. suma de 5000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părinții reclamantului; G. C. și G. M. (astăzi C.) s-au căsătorit la data de 29 noiembrie 1965, din căsătoria acestora rezultând reclamantul și pârâtele (foste G.).
În timpul căsătoriei, G. C. și G. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3300 mp teren și 600 mp teren a unei case de locuit cu anexe gospodărești situate pe raza satului Iacobești, ..
În cursul anului 2000 cei doi soți au divorțat prin sentința civilă nr. 616/2000 pronunțată în dosarul nr. 1949/1999 a Judecătoriei Rădăuți.
Ulterior, pârâta C. M. a promovat o acțiune în evacuare a soțului pârât G. C., dar prin sentința civilă nr. 3551/2000 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 82/2002 a Curții de Apel Suceava acțiunea a fost respinsă pe motiv că foștii soți erau încă coproprietari.
Până la decesul lui G. C. survenit la data de 9 august 2007, foștii soți nu au partajat imobilele teren și casă obținute în comun.
La data de 28 iulie 2006 pârâta C. M. (fostă G.) a vândut fiicei sale pârâta C. N. și soțului acesteia C. D. V. . și șură ca bun comun în devălmășie, tranzacția având loc între mamă și fiică cu fraudarea interesului reclamantului G. V. care avea o cotă succesorală după tatăl său G. C..
Reclamantul G. V. și-a amplasat propria casă pe suprafața de 600 mp teren intravilan vânduți în întregime surorii sale.
Celelalte două pârâte, surorile reclamantului C. N. și S. M., locuiesc de mai mulți ani în Italia și nu și-au manifestat în vreun mod opțiunea succesorală, impunându-se pe cale de consecință partajarea imobilelor teren și casă în cotă de ½ între reclamantul G. V. și pârâtă, mama sa C. M..
Instanța a mai reținut că prin acțiunea introductivă s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate exclusivă a reclamantului G. V. asupra construcției compusă din două camere și anexe edificate pe terenul părintesc în suprafață de 600 mp în cursul anului 2004.
Ridicarea acestei construcții s-a realizat din veniturile provenite din salariu aparținând reclamantului, urmare a unui împrumut bancar, dar și ca urmare a veniturilor soției reclamantului care lucrează de mai mulți ani în Italia.
Pentru considerentele arătate, instanța a admis în parte acțiunea, dispunând totodată respingerea cererii reconvenționale, cât și excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului G. V. și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. M..
În vederea stabilirii unei echități pentru părți care dețin bunurile ce formează masa succesorală, a dispus partajarea acestora constând în construcții și teren doar numai între reclamantul G. V. și pârâta C. M., prin atribuirea de loturi cuprinzând imobilele în cote egale, reclamantului atribuindu-i-se în proprietate exclusivă corpul de clădire compus din două camere și anexe și ½ (jumătate) din suprafața de 3000 mp teren, iar pârâta C. M. a primit construcțiile constând în corpul de clădire principal format din una casă și șură și ½ jumătate din suprafața de teren de 3000 mp teren, adică câte 1500 mp pentru fiecare imobile situate pe raza satului Iacobești, ..
În baza disp. art. 274 C.pr.civ. reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată datorate pârâtei C. M..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul prin care a arătat următoarele:
În cauză nu s-a răspuns punctual la toate capetele de cerere ce au formulat obiectul cererii.
Prima astfel de doleanță a fost constatarea nulității absolute în baza art. 948 cod civil și a lui fraus omnia corrumpit, a contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager și obligație de întreținere nr. 1807 din data de 28 iulie 2006, încheiat la Biroul Notarului Public I. Covariuc din Rădăuți.
Contractul a fost încheiat între pârâta C. M., fiica sa Cepiuc N. și Cepiuc DumitruValentin, acesta din urmă a fost introdus în cauză printr-o completare la acțiune. Obiectul acestei transmisiuni a fost . și șură identifică cu p.v. nr. 208 în suprafață de 600 mp înscrisă în CF nr. 30 a . în com. Grănicești, ., jud. Suceava”. Aceste imobile formează obiectul, sub diferite aspecte, al litigiului de față.
Pârâta C. M. nu putea vinde decât cota de 172 din imobilul anterior descris, deoarece diferența de ½ îi aparținea def. soț, G. C., de care divorțase, fără a partaja imobilele. În acest sens, prin înstrăinarea dincolo de limitele propriei proprietăți, l-a prejudiciat pe fiul ei, reclamantul G. V..
De altfel, deși hotărârea judecătorească a reținut în considerente că „În timpul căsătoriei, G. C. și G. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3300 mp teren și 600 mp teren și a unei case de locuit cu anexe”, nu dispune nimic în legătură cu contractul prin care s-a dispus asupra acestor bunuri imobile.
În practica judiciară s-a subliniat că în cazul fraudei în detrimentul altor persoane, autorul fraudei are cunoștință că prin actul său produce un prejudiciu terței persoane fizice sau juridice (D. G. . „Buna credință” – pag. 100). Frauda se săvârșește de părți în dauna terților sau în scopul fraudării legii, în vederea obținerii unui folos injust.
Tranzacția în speță a avut loc între mamă și fiică cu fraudarea intereselor reclamantului, care dispune de o cotă parte succesorală după tatăl său G. C..
În cauză este deplin aplicabil principiul „fraus omnia corrumpit” întrucât au fost încălcate atât dispozițiile imperative privind devoluțiunea succesorală (art. 650 din vechiul Cod civil și urm.), cât și disp. prev. de art. 30 Codul familiei privind comunitatea de bunuri a soților.
Neanularea contractului anterior amintit, impune concluzia că s-au împărțit bunuri ce nu aparțineau părților, fiind anterior înstrăinate – sau, instanța de fond a mai constituit un rând de proprietari peste aceleași imobile.
A solicitat totodată să se constate dreptul de proprietate exclusivă a reclamantului asupra corpului de casă, construit în exclusivitate de el și soția sa pe perioada anilor 2004-2010. Imobilul este „anexa” la construcția principală din contractul de vindere-cumpărare, anterior amintit. Această construcție, compusă din 2 camere și anexe, a format obiect al expertizei în construcții din dosar, iar condițiile în care au fost edificate au fost clarificate prin martorii audiați în cauză.
Din acest motiv, în mod logic și având în vedere materialul probator al cauzei, puteau forma obiect al partajului doar terenurile de 300 mp și 600 mp, precum și corpul principal al casei.
Dar chiar neavându-se în vedere acest capăt de cerere, a fost de remarcat că prima instanță a omis să aibă în vedere valorile bunurilor imobile supuse partajului, așa cum au rezultat ele din expertizele efectuate, astfel încât eventualele diferențe valorice dintre imobilele atribuite, urmând a fi echivalate prin sultă.
Odată cu solicitarea constatării nulității absolute a contractului de vindere-cumpărare amintit, a solicitat pe cale de consecință și radierea din cartea funciară nr. 30 a . actualilor proprietari, Cepiuc D. V. și Cepiuc N..
Sentința civilă nr. 2113/4 iulie 2014 este criticabilă și sub aspectul stabilirii cheltuielilor de judecată.
Prima instanță l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 5000 lei, față de pârâta C. M., în condițiile în care, măcar parțial, doleanțele acestuia au fost recunoscute, drept pentru care și cheltuielile sale trebuiau reținute.
Reclamantul, căruia i s-a admis parțial acțiunea, a suportat cheltuieli în sumă de 12.900 lei onorariu avocat, onorarii experți topo și construcții, taxă de timbru. Această sumă trebuia avută în vedere în sarcina pârâtei C. M..
Pârâta C. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat, în esență, următoarele:
Pârâta este pusă în posesie, are titlu de proprietate pentru suprafața de 600 mp terne curți-construcții, reclamantul a deținut titlu de proprietate pentru suprafața de 0,33 ari teren în țarnă și nu curți-construcții, iar acest titlu a fost anulat.
Arată că imobilul casă i-a fost dat ca zestre de către mama ei și nu a fost construit de către reclamant, așa cum s-a susținut de către acesta. Pârâta a fost bătută de către reclamant, acesta nu a făcut nimic la această casă, ci a făcut doar un geam la magazia făcută de ea, reclamantul s-a căsătorit la vârsta de 18 ani, a terminat școala, s-a angajat, s-a căsătorit și a spus că nu vrea să lucreze pentru pârâtă. Precizează că ea a edificat casa nouă, întrucât casa veche avea igrasie și ea l-a înmormântat pe tatăl reclamantului.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate care se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 p-ct.7 și 9 Cod de procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art.261 pct.5 Cod de procedură civilă hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Este real că motivarea hotărârii nu presupune un răspuns detaliat la toate argumentele părților însă se impune ca solicitările părților să fie efectiv examinate de către instanță aceasta având obligația de a analiza și răspunde solicitărilor esențiale ale părților.
Din examinarea conținutului considerentelor hotărârii atacate se constată că prima instanță nu a respectat nici una din cerințele acestui text. Mai mult considerentele nu numai că nu lămuresc dispozitivul ci îl contrazic.
Prin acțiunea formulată reclamantul G. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. M., C. N. (fostă G.) și S. M. (fostă G.) să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nt.1807/28.07.2006, să se constate că este unicul moștenitor legal acceptant al defunctului G. C., să se dispună partajarea în cote de ½ a imobilului teren- titlu de proprietate nr.62/1993 și 1139/1996 și construcții - casă și șură, între el și pârâta C. M., să constate că este proprietarul exclusiv al construcției compusă din două camere și anexe, edificate pe terenul în suprafață de 600 mp, să se dispună radierea din cartea funciară nr. 30 a comunei Iacobești a actualilor proprietari C. D. V. și C. N. asupra imobilelor ce formează obiectul actualului litigiu, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta C. M. a depus întâmpinare și cerere reconvențională la acțiunea reclamantului, solicitând instanței de judecată respingerea acțiunii promovate de reclamant, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, fiind străin prin neacceptare, de moștenire a defunctului G. C., să constate calitatea sa de unic moștenitor acceptant al defunctului G. C., să constate calitatea sa de proprietar exclusiv al imobilelor situate pe . și șură identice cu p.v. 208 în suprafață de 600 mp înscrisă în CF nr. 30 a comunei cadastrale Iacobești la momentul vânzării, raportat la acțiunea de partaj succesoral, imobilele actualmente înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1807/28 iulie 2006 și asupra cărora păstrează doar uzufructul viager, obligarea reclamantului la cheltuieli de
Prin sentința civilă nr. 2113 din data de 4 iulie 2014, Judecătoria Rădăuți a admis în parte acțiunea principală și a respins cererea reconvențională, fără a se răspunde punctual la toate capetele de cerere formulate și a se lămuri care au fost admise și care respinse.
S-a reținut că l-a data de 28 iulie 2006 pârâta C. M. a înstrăinat bunuri aflat în indiviziune fără a se arăta care sunt consecințele juridice ale încheierii unui astfel de act, respectiv dacă o asemenea vânzare aduce atingere drepturilor coindivizarilor, dacă se poate cere constatarea nulității actului în timpul stării de indiviziune, dacă valabilitatea actului depinde de rezultatul partajului sau dacă se aplică sancțiunea nulității absolute invocată și motivată de reclamant.
Instanța reținând că s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate exclusivă a reclamantului G. V. asupra construcției compusă din două camere și anexe edificate pe terenul părintesc în suprafață de 600 mp în cursul anului 2004, deși a constatat că ridicarea acestei construcții s-a realizat din veniturile provenite din salariu aparținând reclamantului, urmare a unui împrumut bancar, dar și ca urmare a veniturilor soției reclamantului care lucrează de mai mulți ani în Italia, a inclus în masa de partaj și aceste imobile, fără ca această soluție să fie motivată.
Prima instanță a atribuit bunurile în lot fără a indica valorile bunurilor imobile supuse partajului împrejurare în care nu se poate verifica dacă loturile sunt corespunzătoare valorii cotei fiecărui coindivizar sau dacă există diferențe valorice față de valoarea bunurilor atribuite ce se impune a fi echivalate prin sultă.
Nu pot fi analizate nici criticile privind cheltuielile de judecată, în condițiile în care soluția nu este motivată.
Or, conform art.105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Cum, în speță, vătămarea este evidentă, actul îndeplinit cu nerespectarea condițiilor art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, este nul, nulitatea hotărârii fiind echivalentă necercetării fondului.
Din perspectiva celor expuse, și a incidenței dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă controlul judiciar este imposibil de realizat motiv pentru care în temeiul art. 312 alin.5, art.304 p-ct.7 Cod de procedură civilă, recursul urmează a fi admis, iar pentru soluționarea unitară a cauzei se va casa în totalitate hotărârea primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se vor examina toate susținerile și apărările părților prin raportare la probele administrate, la obiectul dedus judecății.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de către reclamantul G. V., domiciliat în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 2113 din data de 4 iulie 2014 pronunțată de către Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. M., C. (fostă G.) N., S. (fostă G.) M., domiciliați în ., jud. Suceava și C. D. V., domiciliat în ., ..
Casează sentința civilă nr. 2113/4.07.2014 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Logogan A. V. O. D. A. I. M.
Grefier,
S. A. - M.
Red. L.A.
Judecător fond T. C.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./21.11.2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1526/2014. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1315/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
