Obligaţie de a face. Decizia nr. 280/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 1384/237/2011
Dosar nr._ -obligația de a face-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.280
Ședința publică din data de 04 februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. L.
Judecător: V. E. L.
Judecător: S. A.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant G. V. împotriva sentinței civile nr. 1543/15.11.2011 pronunțată de Judecatoria Gura Humorului în dosar nr._, intimat fiind pârâtul L. D. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Instanța având în vedere lipsa părților, a lăsat cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, din oficiu, invocă excepția de perimare a recursului și rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului sub nr._ din 20.05.2011, reclamantul Găinat V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L. D. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să înmatriculeze autoutilitara camion plus prelată, pe numele său.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâtul un contract de vânzare cumpărare, contract înregistrat la Primăria P. (localitatea de domiciliu a reclamantului), având ca obiect o autoutilitară – camion plus prelată – nr. de identificare WMAL207692GO98215.
A mai arătat reclamantul că, odată cu perfectarea vânzării, cumpărătorul trebuia ca în mod legal să se ocupe de înregistrarea autoutilitarei ca proprietate a sa, în acest sens urmând a fi făcută identificarea tehnică în cadrul RAR, înmatricularea acestuia, etc.
Se mai arată, de către reclamant, că a luat legătura în nenumărate rânduri cu pârâtul, rugându-l să îndeplinească această sarcină, dar a fost refuzat categoric.
Mai arată reclamantul că în prezent, pârâtul circulă cu autoutilitara vândută de către acesta, cu toate actele mașinii rămase pe numele vechiului proprietar, acest lucru având ca și consecință directă faptul că sarcina de a plăti taxele și impozitele aferente acestei mașini îi revine sieși și nu pârâtului cum ar fi normal.
Reclamantul a depus la dosar fișa de înmatriculare a mașinii.
În drept, acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1079 Cod civil, OUG 195/2002.
Pârâtul prezent în instanță, a arătat că a plătit impozitul pe mașină, însă nu a înregistrat vehiculul pe numele său, deoarece dorește să se înțeleagă cu reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 1543/15.11.2011, prima instanță a respins acțiunea civilă pentru obligația de a face, formulată de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâtul L. D. I..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 1 al.2 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a cărei rază de competență, proprietarii își au domiciliul sau sediul, iar art. 8 din actul normativ susmenționat prevede că transcrierea transcrierii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente: cererea noului proprietar, fișa de înmatriculare a vehiculului, cartea de identitate a vehiculului în original și în copie, documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului sau remorcii, în original și în copie, actul de identitate al solicitantului în original și în copie, dovada efectuării inspecției tehnice periodice documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, dovada plății taxei de înmatriculare, certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, plăcuțele cu nr. de înmatriculare, dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare, certificatul de autenticitate al vehiculului.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada încheierii contractului de vânzare cumpărare având ca obiect autoutilitara – camion plus prelată – nr. de identificare WMAL207692GO98215 și nici a predării documentelor vehiculului necesare transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.
Apreciind că în lipsa dovezii privind încheierea contractului de vânzare cumpărare asupra vehiculului și a îndeplinirii celorlalte obligații corelative încheierii actului, nu poate fi obligat pârâtul la înregistrarea autoutilitarei ca proprietate a sa, instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței civile sus-menționate, a declarat recurs reclamantul G. V., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 05.01.2012..
Prin încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2012, în baza art. 242 al.1 pct. 2 C.pr.civ., Tribunalul Suceava a suspendat judecarea cauzei.
În data de 04 februarie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția de perimare a recursului declarat în cauză și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele cu privire la excepția invocată:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
După cum rezultă din dispozițiile art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor*) dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 18 septembrie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 al.1 pct. 2 Cod pr. civilă pentru lipsa nejustificată a părților iar de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, neîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii de către partea care justifică un interes, iar în cauză nu s-a dovedit existența unui caz de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.
Prin urmare, în temeiul art. 252 Cod pr. civilă, instanța va admite excepția de perimare invocată din oficiu, excepție de procedură, absolută și peremptorie și, în temeiul art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția de perimare a recursului.
Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant G. V. CU DOMICILIU ALES în loc. Rădăuți, ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1543/15.11.2011 pronunțată de Judecatoria Gura Humorului în dosar nr._, intimat fiind pârâtul L. D. I. domiciliat în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în sedința publică din data de 04.02.2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. V. E. L. S. A. N. A. N.
Red.CL
Jud.fond. C. M.
Tehnored.N.A.N.
2 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 210/2014. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1526/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
