Obligaţie de a face. Decizia nr. 1315/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1315/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 2118/237/2012
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1315/2014
Ședința publică de la 05 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de către recurenții pârâți S. E.-Suceava, Calea Burdujeni, nr.9, ., . și S. D.-Suceava, Calea Burdujeni, nr.9, ., . împotriva sentinței civile nr.627/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-intervenienți în nume propriu S. E. -Suceava, Calea Burdujeni, nr.9, ., ., S. I.-., jud Suceava și T. D.-. și intimatul reclamant S. N. A L. P.-., jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. O. pentru recurenții pârâți și intimatul reclamant asistat de av B. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța înmânează duplicatul întâmpinării recurenților, prin reprezentant, pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Reprezentanta intimaților înmânează instanței înscrisuri pe care le comunică și părții adverse, solicitând încuviințarea acestei probe.
Reprezentanta recurenților arată că este de acord cu înscrisurile depuse.
Instanța va aprecia asupra utilității, concludenței și pertinenței probei cu înscrisurile depuse coroborat cu ansamblul probelor administrate în cauză.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.B. O. solicită admiterea recursului și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Aceasta arată că deși chiar și la termenul de astăzi s-au depus înscrisuri există o discuție contradictorie referitoare la capătul de cerere privind construcția”C”. După repunerea pe rol a cauzei reclamantul a renunțat în fața instanței de fond asupra acestui capăt de cerere. Un al doilea motiv de recurs vizează solicitarea pârâților prin cererea reconvențională de obligare a intimatului să-și retragă groapa de gunoi, în hotărârea pronunțată de prima instanță existând o contradicție între dispozitiv și considerente. Totodată instanța de fond s-a raporta la o expertiză efectuată în alt dosar, expertiză extrajudiciară față de acest dosar. Obiectivele depuse de pârâți privind expertiza ( depuse la data de 19 februarie 203) nu au fost puse în discuție, fiind respinse. Mai mult, instanța de fond nu primește nici proiectul nr.175/2012 întocmit de către . SRL Suceava. Dorința recurenților este aceea de a-și ridica această împrejmuire care respectă intabularea.
Reprezentanta recurenților mai arată că între filele 204-205 dosar fond nu sunt numerotate două file și solicită numerotarea acestora pentru a putea fi puse în discuție. Un alt motiv de recurs vizează cheltuielile de judecată, în mod greșit reclamantul intimat nu a fost obligat la plata cheltuielilor referitoare la capătul de cerere privind ridicarea construcției „C”, prima instanța nu a pus în discuție dacă recurenții pârâți sunt de acord cu renunțarea astfel încât aceste cheltuieli trebuiau să cadă în sarcina reclamantului.
Av. B. L. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică cu cheltuieli de judecată. Aceasta arată că până la primul termen de judecată această construcție a fost ridicată astfel încât reclamantul și-a precizat acțiunea. Din raportul de expertiză se poate observa că recurenții au depășit linia de hotar, fiind vorba de aproximativ 40 de metri din terenul reclamantului intimat. Acțiunea reclamantului a fost dovedită, el fiind prejudiciat de o suprafață mai mare de teren, iar recurenții doar într-un singur punct. Reclamantul s-a conformat tuturor controalelor și demersurilor, platforma de gunoi a fost betonată iar la ultimul control nu s-au găsit nereguli. Cu privire la daunele morale, acestea nu au fost dovedite.
Instanța, în temeiul art.304 pct.7 coroborat cu art.261 pct.5 din vechiul Cod de procedură civilă, pune în discuție împrejurarea dacă prima instanță a analizat cererea reconvențională a pârâtei S. E. raportat la obiectul său „obligația de a face”, la motivele invocate și făcând referire la probele administrate.
Reprezentanta recurenților arată că a invocat neadministrarea de probe având în vedere că obiectivele recurenților nu au putut fi administrate, fiind de acord cu acest motiv de recurs.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea acestui motiv de recurs, hotărârea instanței fiind motivată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului sub nr._ din 30.10.2012, reclamantul S. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. E., ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună ridicarea construcțiilor construite pe calea de acces a pârâtei (notate cu „C” așa cum reiese din planul de situație anexat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1998, autorul reclamantei S. P. a chemat în judecată pe autorul pârâtului S. G. pentru stabilirea unei servituți de trecere și ridicare construcții.
A mai arătat reclamantul că prin ..01.1999 a Judecătoriei Gura Humorului, în dosarul nr. 708/1998 a fost admisă acțiunea, iar prin Decizia nr. 2966 a Tribunalului Suceava în dosarul nr. 6584/R/2000, acțiunea a fost admisă în parte, în sensul că a fost respins capătul de cerere privind servitutea de trecere, menținând celelalte capete dispoziții ale sentinței.
Se mai arată de reclamant că nici până în prezent pârâții nu și-au ridicat sau deplasat construcția, blocând reclamantului accesul către drumul public, deși potrivit art. 634 CC avea obligația să facă acest lucru.
Reclamantul nu și-a motivat acțiunea în drept.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie xerox plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, planuri de situație, motivarea ., certificat de deces, Decizia civilă nr. 2966/27.09.2001 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 6584/R/2000.
Pârâta S. E. prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect, întrucât construcția nu mai există în prezent.
A mai arătat pârâta prin întâmpinare că, pentru aplicarea dispozițiilor . a Judecătoriei Gura Humorului modificată prin Decizia civilă nr. 2966/2001 a Tribunalului Suceava nu a fost solicitată executarea silită.
Pârâta S. E. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să-și retragă groapa de gunoi situată pe terenul său în spatele bucătăriei proprietatea pârâtei și a soțului său S. D. întrucât le cauzează disconfort olfactiv vizual și lipsa condițiilor septice de bună vecinătate, obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale pentru faptul că a declanșat un litigiu inițial și neîntemeiat între părți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat că pârâta și soțul acesteia au dobândit dreptul de proprietate cu privire la construcțiile și terenul situat în vecinătatea gospodăriei reclamantului, prin cumpărare de la părinții săi, defuncții S. G. și S. E., în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 4316/2002 de BNP I. L., în baza căruia s-a dispus și intabularea dreptului de proprietate în CF nr. 1011 N a . Jos..
S-a mai arătat de către pârâtă că reclamantul a declanșat o stare litigioasă chiar adresându-le cuvinte jignitoare și amenințătoare și că din vara anului 2012, a efectuat demersurile necesare obținerii autorizației de construire pentru edificarea gardului împrejmuitor al gospodăriei și implicit al gardului despărțitor dintre proprietăți ale părților din proces, dar Primăria . a stopat finalizarea procedurilor de emitere a autorizației de construire.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 603, 630, 1349 al.1 și 2, 1381 CC, 274 C.p.civilă.
În dovedirea cererii reconvenționale, s-au depus la dosar contractul de vânzare cumpărare nr. 4316/2002, extras CF 1011, răspunsul nr. 4372/2012 și_/2012.
Prin precizările la acțiune depuse la dosar la termenul de judecată din 18 decembrie 2012, reclamantul S. N. în calitate de pârât a lui S. D. și grănițuirea proprietăților.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că deși pârâții au fost obligați prin . a Judecătoriei Gura Humorului modificată prin Decizia civilă nr. 2966/2001 a Tribunalului Suceava au fost obligați să-și ridice construcția notată cu lit. „C”, în prezent au început edificarea unei noi construcții și nu au lăsat liberă această cale de acces care se afirmă în mod cert că este pe terenul reclamantului.
S-a mai arătatat de către reclamantul-pârât că trebuie să se facă distincție între prescripția executării unei hotărâri judecătorești și prescripția dreptului de a solicita ridicarea construcției, capătul de cerere privind ridicarea unei construcții care este de regulă un capăt de cerere accesoriu acțiunii în revendicare, fiind imprescriptibil.
Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, reclamantul-pârât a arătat că S. D. și E. au amplasat construcțiile și anexele gospodărești în apropierea gropii de gunoi, iar reclamantul-pârât nu are nici o culpă, deoarece construcția reclamantului este foarte veche, fiind moștenită de la părinții săi, cei care au construit ulterior, fiind pârâții care aveau alternative să construiască.
La data de 26 martie 2013, au formulat cererea de intervenție în interes propriu, intervenineții S. I., S. E. și T. D..
La termenul de judecată din 25 februarie 2014, reclamantul-pârât S. N. a precizat acțiunea în sensul că a renunțat la primul capăt de cerere privind ridicarea construcțiilor, solicitând numai grănițuirea proprietăților.
În cauză, s-au administrat probe, s-au depus înscrisuri, rapoarte de expertiză extrajudiciară, s-a întocmit o expertiză topo de către expertul H. T., precum și un supliment la raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr.627/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, prima instanță a admis acțiunea precizată, ce are ca obiect „obligația de a face”, formulată de formulată de reclamantul - pârât S. N. A L. P. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S. E. și pârâtul S. D.,, intervenienți în nume propriu fiind S. E., S. I. și T. D., și în consecință:
A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu.
A admis în parte cererea reconvențională.
A stabilit linia de hotar între cele două proprietăți așa cum este definită de punctele 10, 27, 28, 56, 29, 30, 60, 36, 37 din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar H. T. și din anexa 1 la raport.
A obligat reclamantul pârât să-și restrângă cu 0,85 m groapa de gunoi în punctul 106 din Anexa 1S la suplimentul raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar H. T.. Compensează cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat.
A obligat pârâții-reclamanți la plata sumei de 15 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar și la plata sumei de 1250 lei reprezentând onorariu aferent expertizei (din care 350 lei către reclamantul pârât și 900 lei către stat).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Grănițuirea este o operațiune de individualizare prin semne exterioare a limitelor a două fonduri vecine care aparțin unor titulari diferiți.
Potrivit dispozițiilor art. 560, 561 CC, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta. Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.
Prin Titlul de proprietate nr. 1072/1999, autorului reclamantului și al intervenților S. I. și T. D. (S. P.), precum și intervenientei S. E., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2000 mp. intravilan, teren învecinat cu S. Nicanor, izlaz comunal, S. G. (fila 69 dosar).
Pârâții – reclamanți S. E. și S. D., sunt proprietarii unei suprafețe de 3300 mp. identificat cu imobilul 530 înscris în CF nr._ UTA Pîrteștii de Jos, provenită din conversia pe hârtie a CF vechi 1011 a . Jos și este compus din .) cu o suprafață de 596 mp., . suprafața de 343 mp., . suprafața de 1061 mp., .) cu suprafața de 1300 mp..
Conform Rg nr. 1758/31.10.2002 inițial au fost intabulați autorii pârâților – reclamanți S. G. și S. E. cu suprafața de 2000 mp. în temeiul TP nr. 651/28.11.1995 eliberat de Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și al adeverinței nr. 1893/10.06.2002 eliberată de Primăria ..
Pârâții-reclamanți S. E. și S. D. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2000 mp. în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4316/11.07.2002 și al actului adițional autentificat sub nr. 6545/07.10.2002.
Referitor la suprafața de 1300 mp. teren deținută de pârâții-reclamanți S. E. și S. D., în temeiul T.P. nr. 460 din 15.12.1994 eliberat de Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, se intabulează dreptul de proprietate pentru S. P. E. și D., asupra terenului, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate, apoi în temeiul Certificatelor de moștenitor nr. 31 și 32 din 19 ianuarie 1998 eliberate de BNP P. A., se intabulează dreptul de proprietate pentru S. G. asupra aceluiași teren, iar în final, în temeiul actului său adițional autentificat sub nr. 5381/20.08.2002, respectiv 8015/10.10.2002 la BNP I. L., se intabulează dreptul de proprietate pentru pârâții-reclamanți S. E. și S. D., ca bun comun, conform art. 30 Codul familiei.
Conform raportului de expertiză depus la filele 122-132 dosar, reclamantul – pârât S. N. și intervenienții în interes propriu, dețin o suprafață de teren de 2732 mp. rezultând un plus față de TP nr. 1072/1999 de 732 mp. și au ca vecinătăți: la Nord S. E. și S. D., la Sud imobilul 823 UTA Pîrteștii de Jos (imobil care este intabulat), la Est izlaz comunal și la Vest tot izlaz comunal.
Dreptul de proprietate al reclamantului-pârât și al intervenienților în interes propriu nu este înscris în cartea funciară.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar H. T., pârâții-reclamanți sunt înscriși în CF nr._ UTA Pârteștii de Jos cu suprafața de 3300 mp., iar în urma măsurătorilor a rezultat u plus de 247 mp. teren față de suprafața de teren intabulată, deci pârâții – reclamanți dețin de fapt o suprafață de 3547 mp teren.
Proprietatea pârâților-reclamanți S. E. și S. D. se învecinează la Nord cu S. C., la Sud cu terenul reclamantului-pârât la est și vest cu islazul comunal.
Întrucât procesele verbale de punere în posesie care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate nu sunt însoțite de schița cu dimensiunile terenurilor puse în posesie, iar . este zonă cu carte funciară nedefinitivă, instanța a avut în vedere ca linie de hotar limita din documentația de intabulare a imobilului 530 înscrisă în CF_ UTA Pîrteștii de Jos, proprietatea pârâților-reclamanți și a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți așa cum este definită de punctele 10, 27, 28, 56, 29, 30, 60, 36, 37 din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar H. T. și din anexa la raport.
Autorii reclamantului-pârât, intervenienților în interes propriu și al pârâților-reclamanți, au avut pe rolul Judecătoriei Gura Humorului dosarul nr. 1708/98 având ca obiect servitute de trecere, ridicare construcții.
Prin ..01.1999 a Judecătoriei Gura Humorului, modificată prin Decizia civilă 2966/27.09.2001 a Tribunalului Suceava a fost admisă acțiunea formulată de S. P. (autorul reclamantului-pârât) în contradictoriu cu S. G. (autorul pârâților-reclamanți), a fost obligat pârâtul să deplaseze construcția amplasată pe drumul de acces cu 3,5 mp., fără a stabili linia de hotar dintre cele două proprietăți.
În prezent, potrivit declarațiilor părților, construcția care a făcut obiectul dosarului nr. 1708/98 nu mai există.
Este adevărat că în raportul de expertiză întocmit de expert Timofeioiv S. s-a precizat, așa cum se arată și în considerentele Deciziei civile nr. 2966 din 27.09.2001 (filele 18, 19 dosar) că linia de teren dintre proprietățile limitrofe ale părților se situează pe aliniamentul D-A, dar așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert H. T. (fila 207 dosar) la acea dată s-a stabilit linia de teren aferentă gropii de gunoi și nu a întregii proprietăți deținute de părți.
Ca urmare a faptului că atât reclamantului - pârât, intervenineții în nume propriu, cât și pârâții-reclamanți, dețin în realitate suprafețe de teren mai mari decât cele înscrise în actele de proprietate (numai pârâții-reclamanți fiind înscriși în CF) hotarul despărțitor este cel din documentația de intabulare a imobilului 530 în CF_ UTA Pîrteștii de Jos.
De altfel, așa cum rezultă din anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar H. T., linia de hotar stabilită de instanță este în punctele 37-36 față de hotarul existent în interiorul proprietății pârâților-reclamanți, în punctele 60, 30, 29 se suprapune cu hotarul existent, iar în punctele 29, 56, 28, 27, 10 din raportul de expertiză (f. 128) față de gardul existent în prezent care desparte două proprietăți, este tot în interiorul proprietății pârâților-reclamanți.
Potrivit suplimentului la raportul de expertiză plusul de suprafață de 247 mp. rezultat din măsurători aferent pârâților-reclamanți este delimitat de alte puncte care exced liniei de hotar (fila 206 dosar).
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, instanța reține că groapa de gunoi deținută de reclamantul-pârât respectă amplasamentul stabilit de către expertul Timofeiov S., mai puțin în punctul 106 figurat în Anexa 1S lățindu-se cu 0,85 mp. (f. 207), motiv pentru care prima instanță a obligat reclamantul-pârât să procedeze la restrângerea cu 0,85 m a gropii în punctul 106.
Referitor la obligarea reclamantului-pârât să-și retragă groapa de gunoi de pe terenul său, prima instanță a respins acest capăt de cerere, reclamantul fiind obligat pentru înlăturarea disconfortului olfactiv să construiască o platformă betonată, obligație pe care potrivit susținerii acestuia și-a îndeplinit-o.
Prima instanță a respins și solicitarea pârâților-reclamanți de obligarea a reclamantului-pârât la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, întrucât, prin promovarea acțiunii așa cum a fost precizată, reclamantul-pârât nu a declanșat un litigiu inutil, ci a solicitat grănițuirea a două proprietăți.
Pentru considerentele expuse, prima instanță a admis acțiunea precizată, cererea de intervenție în interes propriu și cererea reconvențională.
Prima instanță a compensat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, iar în temeiul art. 274 al. 1 C. proc. civilă, a obligat pârâții-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată aferente grănițuirii proprietății lor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții S. E. și S. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că instanța nu a avut în vedere faptul că reclamantul și-a modificat acțiunea promovată la data de 30.10.2012, ce a avut ca obiect inițial obligația mea de a ridica construcția notată „C", conform dispozițiilor din dec.civ.nr. 2966/ 27.09.2001 a Tribunalului Suceava, pronunțată împotriva def. S. G., ulterior, acțiunea reclamantului fiind completată cu cererea de stabilire a liniei de hotar dintre proprietățile noastre
Abia după 1 an si 4 luni, respectiv la data de 25.02.2014, după repunerea pe rol a cauzei, ocazie cu care instanța a fost cea care i-a cerut reclamantului să precizeze dacă mai insistă în această cerere, reclamantul a înțeles să precizeze că renunță la judecarea primului capăt de cerere, cel de ridicare a construcțiilor
Față de această situație și având în vedere poziția pârâtei, exprimată prin întâmpinare, de la începutul procesului, că această construcție nu mai există și că cererea reclamantului este fără obiect, instanța, în mod greșit, nu l-a obligat pe reclamantul S. N. la plata cheltuielilor de judecată aferente acestui capăt de cerere.
Potrivit art. 275 V.C.P.C., dacă reclamantul-pârât ar fi recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile pârâților-reclamanți, respectiv faptul că nu mai există construcția „C" pe amplasamentul pretins, nu ar fi putut fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, însă, cum acesta nu a recunoscut acest aspect decât după 1 an și 4 luni de la promovarea acțiunii, se impunea ca instanța să-1 oblige la plata cheltuielilor de judecată proporțională cu acest capăt de cerere, ceea ce nu s-a petrecut.
Pe de altă parte, deși instanța motivează (pag.4 par.3) că: „In prezent, potrivit declarațiilor părților, construcția care a făcut obiectul ds.nr. 1708/1998 nu mai există.", nu reține că cererea formulată de reclamant nu mai are obiect sau că s-a luat act de renunțarea la judecată din partea reclamantului-pârât la acest capăt de cerere .
In al doilea rând, există contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă și de S. D.-reclamantul, motiv ce se încadrează în dispoz.art. 304 pct.7 V.C.P.C., și anume:
S. E. și S. D. au solicitat prin cererea reconvențională obligarea pârâtului să-și retragă groapa de gunoi din două motive: primul, pentru că reclamantul-pârât, prin extinderea ariei ocupată de groapă, a depășit limitele proprietății sale, depășind linia de hotar dintre terenurile lor, și, al doilea, pentru că extinderea gropii a dus la încălcarea condițiilor septice, olfactive și vizuale de bună vecinătate, conform prev.art. 603 V.C.C..
In acest sens, au făcut dovada, cu răspunsul nr._/26.10.2012 emis de D.S.P. Suceava, că această instituție, împreună cu reprezentanții Primăriei Pârteștii de Jos, s-au deplasat la fața locului și l-au sancționat pe reclamantul-pârât cu amendă, totodată, obligându-1 ca, în în termen de 7 zile, să îndepărteze gunoiul de grajd și, în primăvara anului. următor (2013) să amenajeze o platformă betonată prevăzută cu sistem de scurgere a mustăreței într-o fosă betonată, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o nici până în prezent.
Astfel, în considerente, instanța a consemnat următoarele:
„Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, instanța reține că groapa de gunoi deținută de reclamantul-pârât respectă amplasamentul stabilit de către expertul Timofeiov S., mai puțin în punctul 106 figurat în Anexa ÎS lățindu-se cu 0,85 m.p. (f.207), motiv pentru care instanța va obliga reclamantul-pârât să procedeze la restrângerea cu 0,85 m a gropii în punctul 106."
In paragraful următor, instanța a consemnat o constatare total contradictorie cu cea anterioară:
„Referitor la obligarea reclamantului-pârât să-și retragă groapa de gunoi de pe terenul său, instanța va respinge acest capăt de cerere, reclamantul fiind obligat pentru înlăturarea disconfortului olfactiv să construiască o platformă betonată, obligație pe care potrivit susținerii acestuia și-a îndeplinit-o."
Fără să existe nici o probă la dosar cu privire la faptul că S. N. și-ar fi îndeplinit obligația sus-menționată, instanța, în mod nelegal, a apreciat ca probă suficientă pentru acest aspect, doar susținerea părții, în condițiile în care ei-pârâții, reclamanți au combătut-o și nu s-a luat interogatoriu nici uneia din părți, motiv ce se încadrează în prev.art. 304 pct.9 V.C.P.C. .
In ceea ce privește motivarea instanței că: „reclamantul-pârât respectă amplasamentul stabilit de exp.Timofeiov S....", instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv prev. de art. 304 pct. 6 V.GP.C .
Ei în cererea reconvențională nu au cerut să se constate dacă amplasamentul gropii de gunoi este sau nu cel stabilit de exp. Timofeiov S. în ds.nr. 1708/1998 al Judecătoriei Gura Humorului ( cu atât mai mult cu cât obiectul acestui dosar nu a fost stabilirea amplasamentului de gunoi, ci servitute de trecere și ridicarea construcției „C").
Pe de altă parte, reclamantul-pârât nu a investit instanța cu o cerere de stabilire a amplasamentului gropii de gunoi potrivit unei expertize extrajudiciare .
In acest context, consideră că obiecțiunile formulate din oficiu de către instanță cu acest scop, exced cadrului procesual stabilit de reclamant și de ei, prin cererea reconvențională.
În al treilea rând. însă în strânsă legătură cu cel de-al doilea, hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, potrivit art. 304 pct. 9 V.C.P.C., întrucât instanța le-a încălcat dreptul de a se dovedi susținerile din cererea reconvențională, prin faptul că a respins obiectivele depuse de ei la termenul din 19.02.2013, respectiv punctele nr. 2, 3, 4 și 6 din aceste obiective
De asemenea, plecând de la înțelegerea greșită a situației de fapt, precum și a cererii reconvenționale cu care a fost investită, în mod nelegal, a respins și obiecțiunile la suplimentul raportului de expertiză întocmit de către exp. H. T..
În aceste condiții, s-a ajuns la greșita concluzie că reclamantul-pârât s-ar fi lățit cu doar 0,85 m, în punctul 106, când, potrivit raportului de expertiză (în care nu s-a făcut trimitere la expertiza lui Timofeiov S.), s-a constatat de către exp. H. T. care este linia de hotar dintre proprietăți și, implicit, din anexa 2 la raport, rezultă că reclamantul-pârât și-a extins groapa de gunoi până la pct. 104, 105 și 106, depășind limita proprietății sale, cu consecința încălcării proprietății pârâților.
În al patrulea rând. în mod nelegal, instanța a respins al doilea capăt din cererea reconvențională, întrucât cererea inițială cu privire la ridicarea construcției „C" a fost evident una nereală, șicanatorie și doar cu scopul de a se rejudeca aspectele din ds.nr. 1708/1998, respectiv calea de acces de la gropa de gunoi la drum, cale pretinsă a fi între cele două proprietăți, pe linia de hotar.
Al doilea motiv al cererii lor de a fi obligat reclamantul la plata daunelor morale a fost faptul că acest litigiu declanșat de el a dus la stoparea procedurii de obținere a autorizației de construire a gardului despărțitor dintre ei, procedură inițiată de ei din vara anului 2012, cu respectarea limitelor in tabularii proprietății noastre, conform proiectului nr. 175/2012 întocmit de către S.C. D..ART.PRO S.R.L. Suceava; acest proiect a stat la baza certificatului de urbanism nr. 45 din 26.10.2012 emis de Primăria Pârteștii de Jos pentru construirea împrejmuirii proprietății noastre; cum acest certificat de urbanism a avut valabilitate doar de 12 luni de la data emiterii lui, respectiv până la data de 26.10.2013, sunt evidente consecințele nefaste ale declanșării prezentului litigiu de către reclamant, din cauza căruia au fost blocați să primească autorizația de construire, iar certificatul de urbanism nu mai este valabil, ceea ce presupune pierderea timpului lor și a taxelor aferente demarării din nou a acestei proceduri.
În al cincilea rând, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, consideră că, în mod greșit, reclamantul-pârât nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii de ridicare a construcției „C", pe care nu a înțeles să și-o retragă decât după ce i s-a pus în vedere de către instanță să răspundă la această chestiune, după 1 an și 4 luni de la promovarea acțiunii.In mod greșit, reclamantul-pârât nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată aferente admiterii cererii reconvenționale, instanța omițând să includă în categoria cheltuielilor și costul deplasărilor la instanță, conform bonurilor de benzină anexate la concluziile scrise.
Legal citat, reclamantul S. N. a formulat întâmpinare ( filele 14-17) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
În apărare a arătat că de la primul termen de judecată acțiunea a fost precizată în sensul stabilirii liniei de hotar. Mai mult, în acel moment construcția notată cu litera „C” a fost demolată iar pe acel amplasament pârâții-recurenți urmau să ridice o nouă construcție. Așa cum a arătat, intenția reclamantului a fost una singura și anume de a circula cu tractorul spre groapa de gunoi. Prin sentința civilă nr.148/29.01.1999 a Judecătoriei Gura Humorului, în dosarul nr.708/1998, rămasă definitivă prin Decizia nr.2966 a Tribunalului Suceava în dosarul nr.6584/P/2000 s-a stabilit6 că drumul cu lățimea de 3,5 m se află pe terenul autorului reclamantului.
Referitor la al doilea motiv de recurs arată că în acțiunea inițială, soțul pârâtei S. D. nu a fost chemat în judecată. Aceste imobile au provenit de la autorii pârâtei și nu a avut cunoștință de faptul că ambii soți sunt intabulați până nu au depus înscrisurile la dosar.
Cu privire la cererea reconvențională referitoare la ridicarea gropii de gunoi a reclamantului, aceste susțineri nu sunt reale deoarece groapa de gunoi nu a fost extinsă și nu și-a schimbat amplasamentul și invocă autoritatea de lucru judecat privind situația imobilelor așa cum au fost stabilite prin sentințele civile enumerate mai sus.
De asemenea a solicitat ca instanța de judecată să aibă în vedere atât expertizele anterioare efectuate cu schițele aferente cât și expertiza efectuată în această cauză. Din aceste înscrisuri se poate observa c certitudine cine nu a respectat linia de hotar dintre cele două proprietăți, și mai mult faptul că a ocupat fără drept aproximativ 40 de metri din terenul său.
În urma controlului efectuat de DSP Suceava s-a stabilit în sarcina reclamantului să-și betoneze platforma de gunoi, iar acesta a respectat aceste dispoziții. La ultimul control aceștia au stabilit că, condițiile de igienă sunt respectate.
Cu privire la al treilea motiv de recurs, acestea nu au relevanță deoarece instanța de judecată a admis obiecțiunile părților aspect ce rezultă din suplimentul la raportul de expertiză.
Cu privire la al patrulea motiv de recurs privind daunele morale, în mod corect instanța de judecată le-a respins.
L-a data de 29.07.2014 s-a deplasat la fața locului Garda de Mediu și a încheiat nota de constatare nr.4021/29.07.2014 prin care se atestă faptul că nu s-au găsit nereguli, așa încât sentința de fond este legală.
Deși legal citați, intimații-intervenienți nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 6,9 din vechiul cod de procedură civilă în raport de actele și lucrările dosarului, de considerentele sentinței, de criticile invocate, de motivul de ordine publică prevăzut de art.304 pct.7 vechiul cod de procedură civilă, pus în discuție din oficiu de instanța de recurs, se rețin următoarele:
Obiectul căii de atac îl reprezintă exclusiv soluția dată cererii reconvenționale, astfel că toate celelalte aspecte dezlegate prin sentință vor fi menținute, nefiind criticate și intrând prin urmare în autoritate de lucru judecat.
Cu referire așadar la cererea reconvențională, pârâții S. E. și S. D., au solicitat prin aceasta obligarea reclamantului, S. N. a lui P. la retragerea gropii de gunoi situată pe terenul lor, în spatele bucătăriei, cu motivarea că se află amplasată la o distanță extrem de mică, fapt ce le cauzează disconfort olfactiv și vizual, fiind nerespectate condițiile septice de bună vecinătate, aspect constatat de Direcția de Sănătate Publică Județeană Suceava prin adresa nr._/26.10.2012, precum și la plata de daune morale, pentru prejudiciul suferit ca urmare a declanșării de către reclamant a unui litigiu inutil, din cauza căruia nu pot obține autorizația de construcție pentru edificarea unor împrejmuiri ( a se vedea f.26-28,f.32,33).
Prin sentința recurată s-a respins pretenția de retragere a gropii de pe terenul pârâților, cu motivarea că pentru înlăturarea disconfortului olfactiv s-ar fi construit o platformă betonată, conform propriilor susțineri ale reclamantului, a fost obligat reclamantul să-și restrângă cu 0,85 m groapa de gunoi în pct 106 din Anexa 1S la suplimentul raportului de expertiză întocmit de expert H. T., cu motivarea că astfel se respectă amplasamentul stabilit de către un alt expert, Timofeioiv S., ce a avut loc între autorii părților, și s-a respins cererea de daune morale cu motivarea că reclamantul nu a declanșat un litigiu inutil, ci a solicitat grănițuirea dintre proprietăți.
Potrivit art.304 pct.7 din vechiul cod de procedură civilă, o hotărâre este nelegală atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Conform art.261 pct.5 din vechiul cod de procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În speță, prima instanță a motivat într-o manieră superficială soluția pronunțată, raportându-se la un litigiu anterior, fără legătură cu prezentul litigiu, ignorând cu desăvârșire susținerile pârâților reconvenționali și probele pe care aceștia le-au administrat.
Astfel, din cele expuse anterior cu referire la cererea reconvențională, reiese că pârâții au formulat prin acest demers”o obligație de a face”, cerând concursul instanței pentru înlăturarea de către reclamant a unor acte pretins abuzive, de încălcare, afectare a raporturilor de bună vecinătate, depunând în acest sens și răspunsuri din partea organelor abilitate să constate astfel de nereguli -Primăria . ( f.36), Direcția de Sănătate Publică Județeană Suceava (f.47,f.138,f.140), Garda Națională de Mediu ( f.38).
Or, prima instanță nu a analizat deloc motivele de fapt invocate de către pârâți și probele de care aceștia s-au prevalat, mărginindu-se doar să facă referire la un litigiu anterior, purtat între autorii părților, fără legătură cu prezentul, având ca obiect „servitute de trecere și ridicare construcții”( a se vedea sentința civilă nr.148/29.01.1999, dosar nr.1708/1998, decizia civilă nr.2966/27.09.2001-f.12-20), prin care nu s-au tranșat aspecte ce ar fi avut relevanță în prezenta cauză, cum ar fi linia de hotar între părți, amplasamentul real și concret al gropii de gunoi, distanța legală dintre aceasta și linia de hotar.
Mai mult, respingând cererea pârâților de retragere a gropii de gunoi, prima instanță a motivat că reclamantul ar fi construit o platformă betonală pentru înlăturarea disconfortului olfactiv, situație care nu corespunde însă realității, nefiind confirmată de nicio probă, instanța bazându-se netemeinic, exclusiv pe susținerile reclamantului.
Tot cu ignorarea motivelor de fapt ale cererii reconvenționale prima instanță a raportat daunele morale pretinse prin această cerere la acțiunea reclamantului de grănițuire a proprietății, în condițiile în care acțiunea de grănițuire a fost formulată ulterior cererii reconvenționale, ca o completare la acțiunea inițială ( f.40).
În realitate, pârâții, legând prejudiciul moral de litigiul declanșat de către reclamant, s-au referit evident la acțiunea inițială, care, la data introducerii reconvenționalei avea ca obiect doar „ridicare construcții”(f.3).
În concluzie, reținând tribunalul că sentința cuprinde motive străine de obiectul pricinii, de motivele de fapt și de drept invocate de către pârâți, de probele pe care aceștia le-au administrat, soluția care se impune este trimiterea cauzei spre rejudecarea reconvenționalei aceleiași instanțe, acest motiv de ordine publică ce afectează în parte valabilitatea sentinței făcând de prisos analizarea și a celorlalte critici din recurs.
Pentru toate considerentele învederate, în baza art.312 alin.1,3,5 raportat la art.304 pct.7 coroborat cu art.261 pct.5 din vechiul cod de procedură civilă tribunalul va admite recursul, va casa în parte sentința civilă nr.627/10.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului și va trimite spre rejudecare la aceeași instanță cauza, în privința cererii reconvenționale vizând „obligația de a face” (retragere groapă) și „daune morale”.
Va menține soluția privind acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către recurenții pârâți S. E.-Suceava, Calea Burdujeni, nr.9, ., . și S. D.-Suceava, Calea Burdujeni, nr.9, ., . împotriva sentinței civile nr.627/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-intervenienți în nume propriu S. E. -Suceava, Calea Burdujeni, nr.9, ., ., S. I.-., jud Suceava și T. D.-. și intimatul reclamant S. N. A L. P.-., jud Suceava.
Casează în parte sentința civilă nr.627/10.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului și trimite spre rejudecare la aceeași instanță cauza, în privința cererii reconvenționale.
Menține soluția privind acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond C. M.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 02.10.2014
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1525/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 436/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
