Fond funciar. Sentința nr. 210/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 210/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 1651/206/2012

Dosar nr._ -fond funciar-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR.127

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2014

Președinte S. A.

Judecători C. L.

V. E. L.

Grefier R. M.

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta Șetriuc M. L., împotriva sentinței civile nr. 210 din 19 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, pârâți intimați fiind C. V., B. V., B. V., C. L. de Fond Funciar M.-Sulița și C. Județeană de Fond Funciar Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta recurentă Șetriuc M. L. asistată de avocat A. N. și pârâta intimată C. V. asistată de avocat B. V., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul recurentei a depus la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 1740 lei.

Avocat B. V. a depus la dosar împuternicire avocațială pentru pârâtele intimate B. V. și B. V..

Apărătorii părților, întrebați fiind și având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.

Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.

Apărătorul recurentei a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru motivele invocate în cererea de recurs și prin notele de concluzii scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.

Apărătorul pârâtelor intimate a depus la dosar Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc din data de 04.10.2013 dată în dosar nr.576/P/2013, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe C. V. și B. V., și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, conform celor arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 29.02.2012, reclamanta C. V. a chemat-o în judecată pe pârâta Șetriuc Maraian L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta să-o respecte și să-i lase în deplină proprietate posesia suprafețelor de:

- 9368 m.p. teren fânaț identic cu parcela_ din C.F._ a . ( provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1387 ) situată în extravilanul comunei și

-_ m.p. teren fânaț identic cu . C.F._ a . situată în intravilanul comunei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara acestor suprafețe de teren dobândite prin cumpărare, aspect confirmat prin sentința civilă 470 din 25 martie 2010 ( dosar_ ) de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

La termenul din 08 mai 2012 pârâta a depus la dosar ( fila 78 – 81 ) întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pe considerentul că în ceea ce o privește contestă titlurile de proprietate obținute de reclamantă, întrucât sentința civilă nr. 470 din 25 martie 2010 a acestei judecătorii cât și contractul de vânzare – cumpărare nr.465 din 09 martie_ ce are la bază titlu de proprietate 886 din 28 iunie 2010, au fost obținute cu rea – credință și prin fraudarea legii, contrar dispozițiunilor art. 563 pct.3 din nou cod de procedură civilă și cerere reconvențională prin care solicita ca – în contradictoriu cu pârâții: B. Veroniuca, C. V., Comisia comunală de fond funciar M. Sulița și C. județeană de fond funciar Suceava – să se constate:

a)- nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr.465 din 09 martie 2011, deoarece are la bază titlu de proprietate 886/2010 obținut prin fraudarea legii

b)- nulitatea absolută a titlului de proprietate 886/2010 și

c)- radierea înscrierii dreptului de proprietate a reclamantei cu privire la suprafața de_ m.p. înscriși în C.F._ a ., iar – în contradictoriu cu B. V. și C. V. să se constate:

a)- nulitatea sentinței civile 470 din 25 martie 2010 a acestei judecătorii întrucât a fost obținută prin rea –credință și fraudarea legii de către cele două pârâte și

b)- radierea înscrierii dreptului de proprietate a reclamantei cu privire la suprafața de 9368 m.p. înscriși în C.F._ a ..

În motivarea cererii reconvenționale s-au arătat următoarele:

Sunt nereale susținerile că numita B. V. r fi folosit vreodată suprafața de_ m.p. teren ce a făcut obiectul constituirii dreptului de proprietate nr.886 din 28 iunie 2010 și în plus s-a susținut că terenul respectiv nu intră în categoria celor pentru care se poate constitui sau reconstitui dreptul de proprietate, nefiind trecut niciodată, în proprietatea statului, ci a aparținut autorului ei în persoana lui Jecalo V. care l-a cumpărat de la V. V. în anul 1968 când a și făcut transferul de proprietate din rolul comunei B. ( de la V. V. ) în rolul acestuia.

S-a susținut că de atunci și până în anul 1998 când a intervenit decesul autorului ei Jecalo V. al lui I. a folosit terenul și a fost înscris în rolul agricol, iar din anul 1989, terenul este înscris, în rolul agricol, pe ea – reclamanta.

Din anul 1989 – 1990 terenul a fost ocupat abuziv de către C. V. și s-a intabulat conform sentinței civile 1206/2008.

De asemenea s-a susținut că este nereal și faptul că B. V. ar fi folosit de la tatăl său B. C. suprafața de 9368 m.p. teren și care a făcut obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința 470 din 25 martie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, câtă vreme tatăl ei ( al reclamantei – Jecalo V. a I. ) a cumpărat acest teren în anul 1978 de la B. C. a P. și în acest sens s-a făcut transferul acestei suprafețe de pe numele lui din . al lui Jecalo V. în .>

Așa fiind, s-a considerat că, în mod ilegal, cele două persoane au obținut hotărâri judecătorești prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, și că de asemenea, în mod abuziv, li s-au emis titlu de proprietate în baza Legii 18/1991.

Cererea reconvențională a fost întemeiată pe disp. art.1154, 119 și art.567 din codul de procedură civilă, art.III din Legea 167/1996, și art.948 pct.4 codul civil anterior.

Prin încheierea din 14 septembrie 2012, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâtă, formându-se dosarul nr._ .

Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 138 – 141 din prezentul dosar ): B. V., B. V. și C. V. au solicitat respingerea cererii reconvenționale – în principal – ca inadmisibilă și – în subsidiar – ca nefondată, invocând următoarele aspecte:

- titlu de proprietate emis pe numele lui C. V. cu privire la cele două trupuri de teren nu au fost obținute cu rea – credință sau prin fraudarea legii așa cum s-a susținut, ci ele au fost achiziționate, prin cumpărare, de la proprietarii acestora în persoana lui B. V. și B. V., invocându-se prevederile art.563 pct.3 din Noul Cod Civil;

- dreptul său de proprietate este stabilit în baza contractului autentic de vânzare – cumpărare încheiat cu vânzătoarea B. V. și prin hotărâre judecătorească ( definitivă și irevocabilă ), a instanței prin care s-a validat contractul de vânzare – cumpărare în ceea ce o privește pe B. V., acte în baza cărora și-a înscris dreptul său, astfel constituit, în registrul C.F.;

- Șetriuc M. L. nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la cele două suprafețe de teren nici în ceea ce o privește pe ea și nici în legătură cu autorul său Jecalo V., certificatul de moștenitor emis după acesta având doar efect declarativ de drepturi ( emis pe baza unei adeverințe din rolul agricol), fără alte acte de proprietate;

- într-adevăr prin sentința civilă nr.1206 din 02 iulie 2008 a acestei judecătorii, vând ca obiect „petiție de ereditate”, s-a dispus predarea unor suprafețe de teren către Șetriuc M., indicate în certificatul de moștenitor, fără, însă, a i se recunoaște acesteia vreun drept de proprietate asupra acestor terenuri;

- cele două terenuri ce fac obiectul acestui dosar au aparținut familiilor lui B. V. și B. V., iar acestea au susținut că au exercitat posesia acestor suprafețe de teren, cu mult timp înainte de decesul lui Jecalo V. și implicit a formulării de către Șetriuc M. L. a acțiunii în petiție de ereditate ( sentință ce nu le este opozabilă ), exercitându-și posesia ca adevărați proprietari;

- în ceea ce o privește pe Șetriuc M. L. s-a susținut că nici la ora actuală aceasta nu exercită posesia asupra acestor suprafețe de teren și chiar dacă, formal, plătește impozit pe bunurile indicate în certificatul de moștenitor, cele două trupuri de teren au fost înregistrate, în registrul agricol, la poziția lui B. V. și respectiv B. V., iar în prezent sunt evidențiate pe rolul lui C. V.;

- în raport de situație juridică a terenurilor conform titlului de proprietate ale cumpărătoarei C. V. și respectiv a vânzătoarei B. V. s-a considerat că nu este admisibilă constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și, cu atât mai mult, este inadmisibil ca o sentință judecătorească definitivă și irevocabilă să fie anulată.

Totodată, s-a mai susținut că primul trup de teren în suprafață de_ m.p, anterior actului de naționalizare, a aparținut lui V. I. decedat la data de 26 februarie 1950, terenul a fost preluat la stat, iar cu câțiva ani înainte de revoluție a fost preluat de fiica acestuia în persoana lui B. V. ( în calitate de unică moștenitoare ), cu care s-a înscris în registrul agricol și ulterior a obținut Titlu de proprietate 886 din 28 iunie 2010.

Ulterior obținerii acestui titlu i-a vândut acest teren, prin contract autentic de vânzare – cumpărare lui C. V..

Referitor la cel de-al doilea trup de teren s-a susținut că acesta a fost dobândit de B. C. – soțul lui B. V. ( născută G.) de la unchiul său S. V. a lui I., căsătorit cu S. P. ( decedați la 18 iulie 1949 și respectiv 06 mai 1944 ), iar după decesul său survenit la 24 martie 1981 terenul i-a revenit ei – B. V. în calitate de soție supraviețuitoare, folosindu-l câțiva ani, după care i l-a arendat lui C. V..

Prin antecontractul de vânzare – cumpărare din 01 iulie 2009, i-a vândut, acesteia terenul, aspect confirmat prin sentința civilă 470 din 25 martie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă și irevocabilă.

În fine, s-a susținut că tatăl pârâtei Șetriuc M. L. nu a posedat niciodată cele două suprafețe de teren și prin urmare nici aceasta nu a fost în stăpânirea lor, considerându-se că în ceea ce o privește pe ea nu-și justifică vreun drept și respectiv interes în legătură cu terenul ce face obiectul titlului de proprietate a cărei anulare o solicită nefiind îndeplinite în cauză nici unul din cazurile prevăzute de art. III alin.1 din Legea 169/1997 modificată și completată.

Prezentă în instanță ( interogator fila 48 dosar ), B. V. și-a menținut punctul de vedere exprimat prin întâmpinări, solicitând, din nou, respingerea cererii reconvenționale.

În acest sens a susținut că suprafața de o falce de teren ( ce face obiectul dosarului ), i-a aparținut tatălui ei, în persoana lui V. I. ( decedat în anul 1950 ) și care l-a dobândit, prin testament, de la S. I. a V..

Prin urmare, acest teren situat la locul numit „Crutaniuca” de pe raza comunei M. Sulița, a fost dobândit de ea, prin moștenire de la părinții săi: V. I. și V. V. ( aceasta decedând în anul 1990 ) și l-a folosit până în urmă cu 2 ani când l-a vândut lui C. V..

Deosebit de aceasta s-a mai arătat că terenul respectiv este îngrădit și ea nu a fost deranjată niciodată în folosința acestuia cu precizarea că l-a primit cu titlu de zestre în anul 1966 cu ocazia căsătoriei.

Tot astfel, pârâta a susținut că nu are cunoștință ca mama sa să-i fi vândut vreodată acest teren tocmai pentru că ea l-a folosit în permanență și a susținut că vreo câțiva ani de zile terenul i-a fost arendat lui C. V. ( fostă Jecalo ), după care i l-a vândut acesteia, iar în ceea ce-l privește pe Jecalo V. a arătat că niciodată nu i-a arendat acest teren și acesta nu l-a folosit.

Prin declarația depusă la dosar ( fila 178 ) pârâta B. V. a confirmat că a încheiat cu pârâta C. V. un antecontract de vânzare – cumpărare cu privire la o suprafață de teren ce se învecinează cu:

C. A., Jecalo P. și Uhrenciuc C. și că nu a vândut acest teren altei persoane, menționând că nu se poate deplasa la instanță, întrucât este bolnavă.

C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra ternului din cadrul Prefecturii județului Suceava, prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 202 – 203 din dosarul_ ), a susținut că potrivit art.36 alin.1 din Regulamentul de aplicarea a legii fondului funciar aprobat prin HGR 890/2005 modificat și completat prin HGR 1120/2005 C. județeană emite titlu de proprietate pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, în timp ce punerea în posesie, prin delimitarea în teren și completarea fișelor de punere în posesie este de competența exclusivă a comisiilor de fond funciar.

Prin sentința civilă nr.210 din 19 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a respins cererea reconvențională formulată de Șetriuc M. L., aceasta fiind obligată să le plătească pârâtelor: C. V., B. V. și B. V. suma de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Martorii propuși în apărare de Șetriuc M. L. au susținut că tatăl acesteia în persoana lui Jecalo V. prin anul 1970 a cumpărat mai multe suprafețe de teren printre care și cele 2 ha teren fânaț situate la locul numit „Crutaniuca” ( ce fac obiectul acestui dosar ), de la familiile B. C. și V. V., ambii din .> În acest sens martorul L. I. a menționat că a funcționat în calitate de contabil în cadrul Primăriei comunei M. Sulița, în timp ce Jecalo V. era paznic la acea primărie, sens în care a arătat că are cunoștință că în urma vânzării celor două suprafețe de teren între . M. Sulița s-au purta corespondențe în acest sens și în urma cărora terenul a fost radiat din registrul agricol al Comunei B. și înscris în registrul agricol al Comunei M. Sulița pe numele lui Jecalo V..

Tot acest martor a mai precizat că la decesul lui Jecalo V. survenit în 1988 frații și surorile acestuia și-au împărțit averea rămasă, iar cele 2 ha de teren situate la locul numit „Crutaniuca” i-au revenit numitei C. V. fostă Jecalo și care le folosește până în prezent.

Tot astfel, s-a susținut că la data decesul lui Jecalo V., Șetriuc M. L. nu era recunoscută de el, acest lucru întâmplându-se ulterior și în acest sens a fost făcută succesiunea, încât acesteia i-a revenit restul bunurilor ce nu fuseseră împărțite de frații și surorile defunctului, certificat în care au fost trecute și cele 2 ha de teren situate la locul numit „Crutaniuca”.

De asemenea același martor a arătat că atât timp cât tatăl lui Jecalo V. a trăit cei doi au locuit împreună, iar acesta din urmă a avut grijă de el.

În ceea ce-i privește pe martorii pârâților din cererea reconvențională, aceștia au susținut că cele două trupuri de teren sunt folosite de către C. V., fiind cumpărate de aceasta de la B. V. și B. V. și care le aveau de la părinții lor.

În acest sens martorii respectivi au afirmat că inițial C. V. a arendat aceste terenuri după care le-a cumpărat și că în ceea ce-l privește pe Jecalo V. acesta nu a folosit niciodată terenul în discuție.

Cererea reconvențională formulată de Șetriuc M. L. a fost respinsă ca nefondată, instanța reținând următoarele:

Prin cererea adresată Comisiei comunale de fond funciar M. Sulița și înregistrată sub nr. 108 din 09 martie 2010 ( fila 160 dosar ) numita B. V.a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1,75 ha teren agricol pe raza satului B. din .-l are cu titlu de moștenire după părinții săi, sens în care a depus proces – verbal de stabilire a vecinătăților ( fila 164 ) copie din registrul agricol ( fila 167 ), copie după planul de amplasament și delimitare a imobilului întocmit la 22 octombrie 2010 de către . Mold..

Prin Titlu de proprietate nr.886 din 28 iunie 2010 emis de C. județeană de fond funciar din cadrul Prefecturii județului Suceava i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1 ha și 0757 m.p. teren ( fila 147) și cu care a fost pusă în posesie prin procesul – verbal nr.233 din 14 iunie 2010 ( fila 155 dosar ).

Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.465 din 09 martie 2011 de către BNP D. R. ( fila 148 dosar ), aceasta îi vinde lui C. V. această suprafață de teren identic cu 1 fânaț aparținând de numărul cadastral_ din C.F._ a ..

Prin sentința civilă nr. 470 din 25 martie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ( fila 131 – 132 ) a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect „prestație tabulară” formulată de C. V. și s-a constatat că:

- pârâta B. V. a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 9368 m.p. teren identic cu . 176/141 din C.F. 1387 și II a .>

- s-a constatat că reclamanta C. V. a dobândit dreptul de proprietate, prin cumpărare, cu privire la această suprafață de teren, conform convenției sub semnătură privată din 01 iunie 2009, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare – cumpărare;

- s-a dispus radierea dreptului de proprietate a pârâților U. G. și U. S., cu privire la . C.F. 1387 și

- s-a dispus intabularea succesivă a dreptului de proprietate.

Din examinarea acestei sentințe reiese că în C.F nr.II B. dreptul de proprietate este înscris pe Tabula Țării, în timp ce în C.F._ B., dreptul de proprietate este înscris pe numele pârâților U. G. și U. S., dar că terenul în discuție a fost folosit inițial de V. S., apoi de C. B., care este tatăl lui B. V. și apoi de către aceasta din urmă, ca adevărați proprietari, nefiind tulburați de nimeni în posesie.

Pe baza contractului de vânzare – cumpărare și respectiv a sentinței judecătorești, C. V. s-a intabulat cu dreptul de proprietate în C.F._ ( la 16 iulie 2010 ) și respectiv_ a . ( la 11 februarie 2011 ).

În raport de cele mai sus expuse, instanța a reținut că nu pot fi luate în considerare susținerile reclamantei din cererea reconvențională, în sensul că terenul ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, prin Titlu de proprietate nr.886/2010 în favoarea lui B. V. s-ar fi obținut prin fraudarea legii, cătă vreme aceasta s-a făcut în baza actelor de proprietate a autorului său și respectiv a dovezii că are calitate de moștenitor, pe care le-a depus.

De altfel, și din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de R. A. M., la data de 13 octombrie 2011 ( în dosarul_ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ), aflat la fila 85 – 91 din dosarul inițial, reiese că terenul este intabulat pentru B. V., după care, în baza contractului de vânzare – cumpărare 465/2011 este intabulat pentru C. V..

Mai mult decât atât așa cum s-a reținut mai sus din sentința civilă nr. 470 din 25 martie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în C.F. nr.II B. dreptul de proprietate era înscris pe Tabula Țării, în timp ce în C.F._ B., dreptul de proprietate era înscris pe numele pârâților U. G. și U. S., iar terenul în discuție a fost folosit inițial de V. S., apoi de C. B., care este tatăl lui B. V. și apoi de către aceasta din urmă, ca adevărați proprietari, nefiind tulburați de nimeni în posesie.

Deosebit de aceasta instanța a făcut și următoarele precizări:

Potrivit adreselor nr.1997 din 31 decembrie 1967 ( fila 72 dosar ) și 67 din 15 ianuarie 1968 ( fila 73 dosar ), se face mențiunea despre înstrăinarea unei suprafețe de 1,70 ha teren fânaț de la V. V. la Jecalo V., în timp ce prin cererea reconvențională se susține că terenul a fost cumpărat în anul 1968, iar conform certificatului de moștenitor 718 din 21 noiembrie 1989 ( fila 69 din dosarul inițial ), se arată că suprafața de 15.000 m.p. teren fânaț a fost dobândit de către Jecalo V., prin cumpărare, fără acte în anul 1966.

Totodată s-a avut în vedere că în ceea ce privește certificatul de moștenitor acesta nu este translativ de proprietate, în timp ce pârâții din cererea reconvențională au făcut dovada calității lor de proprietar al terenurilor, în discuție, cu înscrierea în C.F. ( anterior ) pe numele autorilor lor și apoi pe numele lor ( în modalitatea mai sus arătată ).

Este adevărat, însă, că prin sentința civilă nr.1206 din 02 iulie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc având ca obiect „petiție de ereditate” pârâții Cortuț V., Jecalo Ș., Jecalo P., Serafeșco P., S. M., S. V. și Jecalo D. au fost obligați să-i predea reclamantei Șetriuc M. L. posesia bunurilor succesorale rămas după defunctul Jecalo V. și care au fost identificate prin sentința civilă nr.1706 din 06 decembrie 2011 a acestei judecătorii, însă, - sub acest aspect – instanța a făcut următoarele precizări:

Conform art.653 alin.1 din codul civil anterior ( ce a stat la baza emiterii sentinței mai sus menționate ): „descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului”.

Din interpretarea acestui text nu reiese că lor li se conferă această posibilitatea în ipoteza în care alte persoane ( în speță, succesori colaterali ), sunt deja în stăpânirea bunurilor, pe care le-au dobândit, de bună – credință.

În acest sens trebuie menționat că la decesul defunctului Șetriuc M. L. nu era recunoscută de tatăl său – defunctul Jecalo V., ci acest lucru s-a făcut, mult mai târziu, prin hotărâre judecătorească.

În altă ordine de idei trebuie avut în vedere și faptul că - așa cum a rezultat din probe – cele două suprafețe de teren ce fac obiectul dosarului nici nu au făcut parte din averea succesorală rămasă după defunct, ci au aparținut autorilor pârâtelor: B. V. și B. V., în timp ce acestea le-au dobândit prin moștenire și apoi le-au înstrăinat, prin acte de vânzare – cumpărare către C. V..

Așadar, instanța constatând că nu sunt motive care să conducă la nulitatea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.465 din 09 martie 2011 de către BNP D. R. și nici a Titlului de proprietate 886/2010 emis de C. județeană Suceava, în favoarea lui B. V. ( și care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare – cumpărare ), a respins plângerea ca nefondată.

Așa cum s-a arătat prin cererea reconvențională s-a solicitat să se constate și nulitatea sentinței civile nr.470 din 25 martie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pentru fraudă la lege.

Cum, s-a arătat și anterior prin această sentință ( fila 131 – 132 ) s-a constata că pârâta B. V. a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, cu privire la suprafața de 9368 m.p. teren identică cu parcelele 1884/141 și 1876/141 din C.F. 1387 și respectiv nr.II a ., s-a constatat că în ceea ce o privește pe C. V. aceasta a dobândit dreptul de proprietate, prin cumpărare, cu privire la această suprafață de teren reținându-se că în C.F. nr.II B. dreptul de proprietate era înscris pe Tabula Țării, în timp ce în C.F._ B., dreptul de proprietate era înscris pe numele pârâților U. G. și U. S., însă terenul a fost folosit inițial de V. S., apoi de C. B., care este tatăl lui B. V. și apoi de către aceasta din urmă, ca adevărați proprietari, nefiind tulburați de nimeni în posesie.

Fiind prezenți în instanță proprietarii tabulari U. G. și U. S., au confirmat acest lucru declarându-se de acord să se radieze dreptul de proprietate cu privire la .>

Prin urmare, în cele două C.F. –uri, ( din care face parte suprafața de 9368 m.p. ) nu figurează înscris ca proprietar autorul lui Șetriuc M. L..

În contextul în care vânzătorii celor două suprafețe de teren au făcut dovada dreptului lor de proprietate și ținând seama că în ceea ce o privește pe cumpărătoarea C. V. aceasta a dovedit că a cumpărat aceste suprafețe de teren de la persoanele îndreptățite a le înstrăina, ținând seama de buna sa credință în momentul întocmirii acestor acte, nu se poate deduce – așa cum a susținut reclamanta din cererea reconvențională – că acest drept ar fi obținut prin fraudă și mijloace necinstite.

În raport de cele mai sus arătate cererea reconvențională a fost respinsă ( inclusiv solicitarea de radiere a înscrierii dreptului de proprietate a lui C. V. cu privire la cele două parcele, ca o consecință a respingerii capetelor de cerere principale.

În temeiul art.274 din codul de procedură civilă, Șetriuc M. – L. a fost obligată să le plătească pârâtelor: C. V., B. V. și B. V. suma de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu plata onorariului de avocat.

Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta Șetriuc M. L., solicitând admiterea recursului și admiterea acțiunii în sensul de a se constata:

- nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.465 din 9 martie 2011,

- nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.886/2010,

- radierea

- înscrierii în CF_ a suprafeței de_ mp teren,

- nulitatea sentinței civile nr.470 din 25.03.2010,

- radierea înscrierii dreptului de proprietate a lui C. V. cu privire la suprafața de 9368 mp teren înscrisă în CF_ a ..

În motivare a arătat că terenul care este trecut în titlul de proprietate nr.886/2010 a fost cumpărat de tatăl ei în anul 1967 de la V. V., mama pârâtei B. V., iar terenul care este trecut în sentința civilă nr.470/25.03.2010 a fost cumpărat de la B. C., tatăl ei Jecalo V. în anul 1978 de la B. C., tatăl pârâtei B. V., și a fost folosit de tatăl ei până la decesul acestuia, în anul 1988. Ea a rămas unica moștenitoare a tatălui ei, dar fiind minoră la acea dată, avea doar 17 ani, nu a putut să preia posesia acestor terenuri, iar frații și surorile tatălui ei, respectiv C. V. a preluat posesia acestor terenuri. În anul 1989 a primit certificatul de moștenitor nr.718, iar toate terenurile pe care le avea tatăl ei au fost trecute în registrul agricol pe numele ei, plătind impozitele și în prezent.

A mai arătat recurenta că pârâtele B. V. și B. V. nu au folosit aceste terenuri din momentul vânzării lor, și, că, nu se poate ca un teren vândut în urmă cu peste 40 de ani să mai fie vândut încă odată în 2011; că, în anul 2008 a deschis o acțiune pentru predarea posesiei și a câștigat dar nu a fost pusă în posesie pentru că nu s-a efectuat o expertiză.

Pârâta intimată C. V., prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.14), a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare a arătat că reclamanta nu a făcut dovada proprietății asupra suprafețelor în litigiu, nici a autorului său și nici a sa.

Mențiunile din registrul agricol privind transferul terenurilor de la foștii proprietari la tatăl său, în anii 1967 și 1978, neînsoțite de acte translative de proprietate, nu fac dovada dreptului de proprietate, iar declarațiile martorilor cu privire la acest aspect sunt nerelevante, câtă vreme nu există nici măcar un înscris sub semnătură privată. Certificatul de moștenitor al reclamantei nu constituie titlu de proprietate și deci nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor enumerate în certificat. Acesta face dovada calității reclamantei de a dobândi prin succesiune bunurile respective, dacă au aparținut defunctului. Cum, însă, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate a autorului reclamantei asupra terenurilor în discuție, nici certificatul de moștenitor nu are vreo relevanță în acest sens.

Sentința civilă nr. 1206/2.07.2008, având ca obiect petiție de ereditate, nu are efectele unei acțiuni în revendicare care pune în discuție titlul de proprietate al defunctului, aceasta privește numai validitatea titlului în baza căruia moștenitorul aparent deține bunurile succesorale.

Reclamanta nu poate invoca nulitatea sentinței civile nr.470/25.03.2010 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc întrucât nu a fost parte, ci doar cel mult inopozabilitatea acesteia. Aceasta nu a făcut dovada relei-credințe a pârâtei cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.465/9.03.2011, fiind convinsă că terenul cumpărat este proprietatea vânzătoarei Buhuleac V., intabulată în C.F. în baza T.P .nr.886/2010.

La data de 22.11.2013, reclamanta recurentă, prin apărător, a formulat note de concluzii scrise, arătând că instanța de fond a analizat cu superficialitate fondul cauzei, fără a studia cu atenție documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate și totodată fără a analiza înscrisurile depuse de reclamantă care dovedesc că acest teren a aparținut lui Jecalo V. și când spune aceasta se referă la adeverința nr. 1040/25 iunie 1991 emisă de Primăria . mult decât atât nu a ținut seama de sentința civilă nr._ unde s-a făcut dovada, în contradictoriu cu pârâta Cornț V., că acest teren a făcut parte din masa succesorală a lui Jecalo V..

Astfel, cele două suprafețe de teren din litigiu au făcut obiectul dosarului_, prin sentința civilă nr.1206/2 iulie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, fiind obligați pârâții, printre care și C. V., să predea reclamantei Șetriuc M. L. mai multe suprafețe de teren, constatându-se definitiv și irevocabil că acestea au făcut parte din masa succesorală după defunctul Jecalo V., tatăl rec1amantei, reținându-se în considerente: "rec1amanta a făcut dovada faptului că este moștenitoare în calitate de fiică după defunctul Jecalo V. decedat în anul 1988, că în masa succesorală după tatăl său se cuprind terenurile și construcțiile menționate în acțiune deținute de pârâți..."

Întrucât în acest dosar terenurile nu au fost identificate cadastral, reclamanta a formulat o cerere având ca obiect "contestație la executare" care a format obiectul dosarului_ în care a fost efectuat un raport de expertiză de către expert R. A.-M., fiind identificate cadastral toate terenurile care au aparținut defunctului Jecalo V., printre acestea și cele două suprafețe care fac obiectul prezentului dosar, respectiv_ mp teren care în realitate are suprafața de_ mp (potrivit raportului de expertiză și planului de situație întocmit de expert R.) și suprafața de 9368 mp teren, ambele suprafețe fiind dobândite prin manopere dolosive de C. V. ulterior pronunțării sentinței civile 1206/2 iulie 2008 și care nu sunt opozabile reclamantei Șetriuc M., deși exista o hotărâre definitivă și irevocabilă în contradictoriu cu pârâta C. V. prin care s-a constatat cu putere de lucru judecat că aceste terenuri făceau parte din moștenirea rămasă după Jecalo V., tatăl reclamantei.

Așa cum a arătat, după pronunțarea sentinței civile prin care pârâta a fost obligată să predea cele două suprafețe de teren reclamantei, aceasta a formulat o acțiune având ca obiect "prestație tabulară" chemând în judecată, printre alții și pe B. V., solicitând instanței să constate că aceasta din urmă a dobândit prin efectul prescripției achizitive suprafața de 9368 mp teren, după care să constate că a dobândit prin cumpărare de la B. V. acest teren.

Această sentință, pe de o parte nu îi este opozabilă, pe de altă parte urmează a se avea în vedere că nu îndeplinește cerințele impuse de disp.art.1847 și urm.Codului civil în vigoare și cu atât mai puțin disp.art.24 din Decretul-Lege 115/1938, respectiv nu sunt îndeplinite condițiile unei posesii utile, continue și sub nume de proprietar, la dosar nefiind depusă o adeverință de la Registrul Agricol care să dovedească faptul că B. V. s-a comportat ca proprietar plătind taxele și impozitele pentru aceste teren cel puțin o perioadă de 30 de ani, cu atât mai puțin nu a făcut dovada că a deținut terenul în aceste condiții timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular, așa cum prevăd disp.art.24 din Decretul-Lege nr.115/1938 pe care și-a întemeiat cererea pârâta C. V., o parte din teren având ca proprietar tabular C.F.II B., iar o altă parte pe U. G. și S. care trăiau la data la care a fost formulată acțiunea.

În realitate, acest teren a fost cumpărat în anul 1975 de către Jecalo V., tatăl reclamantei de la tatăl lui B. V., C. B., fapt ce rezultă din adeverința nr.1040/25.06.1991 eliberată de Primăria . se specifică: ,,Din verificarea registrului cu privire la modificările făcute în registrul agricol avem două cereri din care rezultă că Jecalo V. a I. a cumpărat de la loc.B. C. din . 1,30 ha fînețe…”, tocmai în urma înscrierilor din Registrul Agricol s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.718/21 noiembrie 1989 în care s-au identificat bunurile rămase după defunctul Jecalo V..

Astfel, în condițiile în care în anul 1975 B. C. a vândut terenul tatălui reclamantei, Jecalo V. care a preluat terenul în folosință plătind taxele și impozitele aferente, nu putea ca B. V. să vândă acest teren pârâtei C. V. în urmă cu cca. 20 de ani, așa cum a declarat martora V. A. în dosarul nr._ .

În ceea ce privește titlul de proprietate nr.886/28.06.2010, acesta a fost emis unei persoane neîndreptățite, Buhuleac V. neavând niciodată posesia terenului și nici proprietatea.

Astfel, suprafața de_ mp teren care apare înscrisă în titlul de proprietate nr.886/28.06.2010 a aparținut mamei acesteia, V. V., care în anul 1966 l-a înstrăinat lui Jecalo V., fapt ce rezultă din cele două înscrisuri emise de Primăria . cererea numitei V. V. din anul 1967 prin care aceasta solicita a se trece suprafața de o falee și patruzeci de prăjini pe numele lui Jecalo V., precum și cererea Primăriei . 1968, prin care solicita Primăriei . se înscrie pe numele lui Jecalo V. suprafața de 1,7 ha teren situat în .-l primește de la V. V., această modificare fiind regăsită și în adeverința emisă de Primăria . 1991 și despre care a făcut vorbire mai sus.

În condițiile în care terenul a fost înstrăinat lui Jecalo V. în anul 1966, iar în anul 1968 a fost radiată din registrul agricol antecesoarea lui Buhuleac V., Jecalo V. fiind cel care a plătit taxele și impozitele aferente, titlul de proprietate mnr.886/28.06.2010 a fost emis unei persoane neîndreptățite în sensul disp.art.27 alin.21 din Legea 18/1991 care prevede că: ,,proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenuri prin titluri translative de proprietate, vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate. ", din înscrisurile depuse la dosar, precum și din dispozițiile sentinței civile nr.1206/2.07.2008, rezultând că Buhuleac V. nu a avut niciodată calitatea de proprietar al acestui teren, mama sa înstrăinându-l în anul 1966 lui Jecalo V., acesta fiind singurul îndreptățit, prin fiica sa, Șetriuc M. L., la eliberarea titlului de proprietate în baza art. 27 alin.21 din Legea 18/1991.

Dacă instanța de fond ar fi analizat cu atenție documentația care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr.886 ar fi observat că Buhuleac V. nu a făcut dovada proprietății, respectiv nu a depus o adeverință de la Registrul Agricol în care să apară că a fost înscris, mai întâi antecesorii acesteia, după care ea cu acest teren, fiind specificat doar că în anul 2009 când a făcut cerere pentru eliberarea titlului apare înscrisă cu terenul și aceasta deoarece din anul 2009 Primarul comunei M. Sulița este fratele lui C. V., respectiv Jecalo P., care are și calitatea de președinte a comisiei de fond funciar și care, deși cunoștea situația juridică acestui teren, tatăl său, Jecalo P. în prezent decedat, fiind pârât în dosarul nr._ în care a fost pronunțată sentința civilă nr.1206, a fabricat documentația necesară atât pentru eliberarea acestui titlu pentru acest teren cât și pentru celelalte terenuri care apar înscrise în certificatul de moștenitor după Jecalo V..

Instanța de fond nu a ținut cont nici de declarațiile martorilor și nici nu a motivat de ce le-a înlăturat.

Astfel, martorul L. I., persoană care, fiind contabil la Primăria M. Sulița în perioada în care Jecalo V. a cumpărat aceste terenuri și care cunoștea foarte bine situația familiei Jecalo, a relatat în detaliu modalitatea cum a intrat în posesia terenului C. V.: " Tot acest martor a precizat că la decesul lui Jecalo V. survenit în anul 1988 frații și surorile acestuia și-au împărțit averea rămasă, iar cele două trupuri situate la locul numit "Crutaniuca" i-au revenit numitei C. V., fostă Jecalo și care le folosește și în prezent", făcând totodată mențiunea că la decesul lui Jecalo V., reclamanta Șetriuc M. L. nu era recunoscută de el, acest lucru întâmplându-se ulterior.

Deși martorul a arătat foarte clar faptul că cele două parcele de teren au intrat în posesia lui C. V. la decesul lui Jecalo V., la acea dată Șetriuc M. nefiind recunoscută ca fiica acestuia, singurii moștenitori fiind frații lui, printre care și C. V., (acesta fiind și motivul pentru care, în anul 2008 reclamanta a promovat acțiune a având ca obiect "petiție de ereditate", la data decesului tatălui său ( având vârsta de 7 ani), instanța de fond a făcut abstracție de această declarație, cum de altfel de toate înscrisurile depuse de reclamantă la dosar și prin care a făcut dovada că nici B. V. și nici Buhuleac V. nu au moștenit aceste terenuri fiind vândute de autorii acestora lui Jecalo V. care le-a avut în posesie până în anul 1988 când a decedat și când au fost preluate abuziv de C. V., în calitate de așa zisă moștenitoare a defunctului Jecalo V..

Totodată, se poate observa și răspunsul nesincer la interogatoriu al pârâtei Buhuleac V. care susține că a dobândit acest teren în anul 1990 când a decedat mama sa și l-a folosit în permanență, doar de câțiva ani dându-l în arendă lui C. V. căruia ulterior i l-a înstrăinat, or, atât din declarațiile martorilor, din adeverințele de la Primărie, înscrierile de la Registrul Agricol cât și din considerentele sentinței_ , rezultă că acest teren a fost folosit de către Jecalo V. până în 1988, când a fost preluat abuziv de pârâta C. V. cu titlu de moștenire după fratele său Jecalo V..

Instanța de fond și-a bazat soluția dată în dosar doar pe înscrisurile depuse de pârâți, respectiv titlurile acestora de proprietate fără a le analiza considerând că o hotărâre judecătorească neopozabilă reclamantei și un titlu de proprietate emis în baza unei documentații "fabricate" de Primarul comunei care este și fratele pârâtei C. V., au valoare mai mare decât o sentință judecătorească pronunțată în contradictoriu cu aceeași pârâtă C. V., care în tot timpul cât s-a desfășurat procesul având ca obiect "petiție de ereditate" nu a făcut vorbire despre faptul că terenul nu ar fi aparținut lui Jecalo V., doar după ce au fost obligați să predea aceste terenuri au găsit, prin inducerea în eroare a autorităților să se înscrie cu aceste terenuri în cartea funciară.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu reținere spre rejudecare, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de recurs invocate ce se subscriu disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, de dispozițiile legale incidente sau reproșurile aduse instanței, tribunalul va confirma soluția pronunțată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

În speță, tema pretențiilor și a probațiunii vizează obligarea pârâtei intimate Șetriuc Maraian L. să respecte și să lase reclamantei în deplină proprietate posesia suprafețelor de: 9368 m.p. teren fânaț identic cu parcela_ din C.F._ a . ( provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1387 ) situată în extravilanul comunei și_ m.p. teren fânaț identic cu . C.F._ a . situată în intravilanul comunei.

Din examinarea motivelor de recurs formulate, tribunalul reține că reclamanta recurentă a reiterat aspecte invocate și la prima instanță, în sensul că cele două suprafețe de teren mai sus-menționate, au fost cumpărate de autorul său Jecalo V. în anul 1967 de la V. V. și în anul 1978 de la B. C.. A susținut că are certificat de moștenitor cu terenurile care au aparținut defunctului Jecalo V., care în prezent sunt trecute în registrul agricol pe numele său, precizând totodată că are și sentința civilă nr.1206/12.07.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc cu privire la predarea posesiei terenurilor care au fost menționate în certificatul de moștenitor.

Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în mod justificat a reținut prima instanță că reclamanta recurentă nu a făcut dovada că terenurile în litigiu au fost proprietatea autorului său și implicit nici dovada proprietății sale asupra acestor imobile.

Faptul că în evidențele registrului agricol există mențiuni cu privire la transferul terenurilor de la foștii proprietari V. V. și respectiv B. C., aceste mențiuni neînsoțite de acte translative de proprietate nu pot face dovada dreptului de proprietate iar declarațiile martorilor cu privire la acest aspect sunt irelevante câtă vreme nu există nici măcar un înscris sub semnătură privată în acest sens.

Pe de altă parte, tribunalul mai constată că certificatul de moștenitor la care face referire reclamanta recurentă nu reprezintă un titlu de proprietate valabil asupra terenurilor în litigiu, acesta fiind un înscris care face dovada calității de moștenitor al recurentei după autorul său și pentru a dobândi prin succesiune bunurile înscrise în masa succesorală care a aparținut defunctului.

A mai invocat reclamanta în motivele de recurs sentința civilă nr.1206/2008 având ca obiect „petiție de ereditate”, însă această hotărâre judecătorească nu produce efectele unei acțiuni în revendicare care pune în discuție titlul de proprietate al defunctului.

Referitor la celelalte argumente invocate prin motivele de recurs, tribunalul reține că potrivit art.27 alin.2 din Legea nr.247/2005, se pot emite titluri de proprietate și proprietarilor sau moștenitorilor acestuia cărora nu li s-a preluat la stat terenurile, iar titlul de proprietate nr.886/2010 a fost emis cu respectarea legilor fondului funciar, prin întocmirea documentației prevăzută de aceste dispoziții.

În cauză, reclamanta recurentă nu a făcut dovada relei credințe a pârâtei intimate la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.465/9.03.2011 la B.N.P.D. R. (fil.18 dosar fond), aceasta fiind convinsă că terenul cumpărat este proprietatea vânzătoarei Buhuleac V., intabulată în cartea funciară în baza titlului de proprietate nr.886/2010.

Din notele de concluzii depuse de către părătorul reclamantei recurente la data de 22.11.2013 (fil.36-42 dosar), instanța ia în considerare doar argumente prezentate în susținerea motivelor de recurs formulate în termen, celelalte nemulțumiri neputând fi supuse analizei întrucât au fost formulate peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.

Pentru toate aceste aspecte, tribunalul în temeiul art.312 alin.1 și 304 indice 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga reclamanta recurentă să achite intimatei C. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la fila 16 dosar, și pârâtei intimate B. V. suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la fila.67 dosar.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Șetriuc M. L., domiciliată în com.M. Sulița, ., împotriva sentinței civile nr. 210 din 19 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, pârâți intimați fiind C. V., domiciliată în com.M. Sulița, ., B. V., B. V., domiciliate în ., C. L. de Fond Funciar M.-Sulița, jud.Suceava, și C. Județeană de Fond Funciar Suceava.

Dispune obligarea reclamantei recurente să achite intimatei C. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Dispune obligarea reclamantei recurente să achite pârâtei intimate B. V. suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din data de 21 ianuarie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

S. A. C. L. V. E. L. R. M.

Red.S.A.

Jud.G. B.

Tehnored.R.M.

2 ex.12.02.2014

← Anulare act. Hotărâre din 05-12-2014, Tribunalul SUCEAVA  Obligaţie de a face. Decizia nr. 280/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Sentința nr. 210/2014. Tribunalul SUCEAVA