Expropriere. Sentința nr. 1826/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1826/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 206/86/2014
Dosar nr._ - expropriere -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1826
Ședința publică din 30 octombrie 2014
Președinte -A. I. M.
Grefier - S. A.-M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a fost reprezentat de procuror A. L.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect expropriereformulată de contestatorul A. Ș., cu domiciliul în . și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „Z. B. D.” – mun. Suceava, . nr. 41, ., . în contradictoriu cu intimatul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași cu sediul în mun. Iași, .. 19, jud. Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. D., ce substituie pe avocat Z. B., pentru contestator și avocat R. S., ce substituie pe avocat N. L., pentru intimat, lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul arhivă, de către intimat ordinele de plată reprezentând onorarii suplimentare experți M. A. și C. L. în cuantum de 300 lei, pentru fiecare și punctul de vedere cu privire la suplimentul la raportul de expertiză.
Apărătorul contestatorului depune la dosar delegație de substituire, precizări la acțiune și arată că acesta înțelege să-și restrângă cuantumul despăgubirilor la suma de 10.008 euro și să renunțe la cel de-al doilea capăt de cerere.
Precizează că este în substituire și nu are cunoștință dacă avocatul titular are delegație în sensul restrângerii acțiunii.
Instanța constată că intimatul prin punctul de vedere cu privire la suplimentul la raportul de expertiză a solicitat suplimentarea probatoriului cu relații de la birourile notariale privind tranzacțiile încheiate pentru terenuri extravilane în perioada întocmirii raportului de expertiză și pune în discuția părților această solicitare.
Apărătorul contestatorului solicită respingerea cererii ca tardiv formulată, față de împrejurarea că pârâtul nu a solicitat aceste relații prin întâmpinare potrivit disp. art. 254 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, iar în cauză nu sunt date situațiile de excepție prev. de art. 254 al. 2 din același act normativ.
Apărătorul intimatului solicită admiterea completării probatoriului, cu precizarea că este în imposibilitate de a procura tranzacții încheiate în perioada întocmirii raportului de expertiză.
Reprezentantul parchetului arată că este de acord cu suplimentarea probatoriului.
Instanța, în baza art. 254 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, respinge cererea de suplimentare a probatorului ca tardiv formulată, având în vedere că în cauză nu sunt date situațiile de excepție prev. de art. 254 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, iar valoarea de circulație a terenului expropriat a fost pusă în discuție de la începutul litigiului.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de probe de formulat.
Reprezentantul parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată la acest termen de judecată, pentru motivele invocate și față de probatoriul administrat în cauză, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2600 lei, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Apărătorul intimatului solicită respingerea acțiunii, cu precizarea că despăgubirile au fost corect acordate conform prevederilor legale, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea acțiunii, cu precizarea că despăgubirile au fost corect acordate conform dispozițiilor legale.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, contestatorul A. Ș., în contradictoriu cu intimatul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, a solicitat:
- să se verifice temeinicia Hotărârii nr. 361 din data de 30.09.2013 dată în dosarul nr.173 of. de către Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor a Comunei Ipotești, cu privire ia cuantumul despăgubirilor cu care nu a fost de acord, acestea fiind calculate la un preț mult inferior față de prețul de piață, a valorii de înlocuire și a prețului solicitat de el, să se dispună anularea parțială a hotărârii sub aspectul despăgubirilor acordate și să se dispună obligarea expropriatorului S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași la plata acestora raportat la prețul de piață a imobilului expropriat de 40 euro pe mp, în sumă de_ euro;
- obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din imposibilitatea utilizării conform cu destinația agricolă a parcelelor rămase în urma exproprierii, a celor afectate de zona de protecție a șoselei de centură și a prejudiciului rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr. 361 din 30.09.2013 s-a dispus exproprierea suprafeței de 1101 mp, identică cu parcela nr._ a Comunei Cadastrale Ipotești, rezultată din dezmembrarea parcelei nr._ din C.F._.
Imobilul a fost expropriat conform Hotărârii de Guvern nr. 614/16.06.2011 (poziția nr. 477 din anexa ia hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului Suceava, Km 0+000-Km 13+173,,.
Și-a exprimat dezacordul cu privire la suma de 1359 lei stabilită drept despăgubire și a solicitat plata unei despăgubiri în sumă de 40 euro pe mp de teren expropriat.
Din documentația cadastral juridică a rezultat că în prezent el este titularul dreptului de proprietate și îndreptățit a primi despăgubirea ce va fi stabilită de instanță, conform următoarelor înscrisuri: act de identitate, titlu de proprietate.
Despăgubirea acordată de expropriator a fost stabilită avându-se în vedere valoarea minimă de impozitare cuprinsă în Grila Camerei Notarilor Publici la vânzarea de imobile și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
Potrivit art. 18 din Norma metodologică de aplicare a Legii 255/2010 „în situația în care persoana îndreptățită nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, comisia face referire despre această situație în procesul verbal, arătând că persoana îndreptățită este în drept să se adreseze instanței de judecată în condițiile prevederilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică…,,.
Art. 16 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și din daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art. 44 alin.3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
Î.CCJ. prin Decizia nr. 9760/2.12.2009 a stabilit că „sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, prevăzută de art.26 alin. 1 și alin.2 din Legea nr. 33/1994 definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate”.
Expropriatorul nu a realizat și nu i-a prezentat un raport de evaluare sau o schiță topo-cadastrală din care să vadă exact situația terenului rămas neexpropriat, dar la o simplă vedere, terenul alăturat șoselei de centură este afectat din cauza extinderii zonei de protecție, iar utilizarea acestor parcele pentru destinația lor agricolă nu mai este posibilă în condițiile respectării OG nr. 43/1997, care stipulează că realizarea de culturi agricole sau forestiere pe zonele de siguranță este interzisă, motiv pentru care a solicitat plata daunelor aferente acestor parcele afectate, echivalentă cu prețul lor de circulație.
Conform rapoartelor de expertiză care s-au întocmit pentru terenurile vecine, prețul de piață este situat între minim 20 și maxim 40 euro pe mp.
În concluzia celor susținute, a solicitat admiterea prezentei contestații cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat Legea nr. 255/2010, Legea nr. 33/1994, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.453 C. proc. civ.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
În fapt, prin hotărârea nr. 361 din 30.09.2013 s-a dispus plata despăgubirilor cuvenite contestatorului pentru suprafața de teren expropriată conform HG nr. 743/2010, astfel cum a fost modificată și completată prin HG nr. 614/2011, în anexa acestei din urmă hotărâri contestatorul figurând înscris la poziția nr. 476 cu suprafața de 1101 mp teren, identică cu parcela nr._, pentru care s-a acordat cu titlul de despăgubire suma de 1359 lei.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din lege sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 clin codul fiscal.
Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza .> Nu a fost întemeiată pretenția contestatorului privind plata unei despăgubiri în sumă de 40 euro/mp dat fiind faptul că, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă, terenurile în cauză sunt situate în extravilanul . numit "Tătărași IV", au destinația de teren arabil, nu beneficiază de nici un fel de utilități, rețelele de energie electrică, apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune fiind inexistente, iar distanta fată de unitățile comerciale din zonă este de peste 1000 m, în timp ce distanța față de cartierele rezidențiale este de cca. 2 km. Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse, iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, a apreciat că despăgubirea solicitată de contestator a fost nejustificată.
De asemenea, nu a fost întemeiată nici pretenția contestatorului privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul său după expropriere .
Sub acest aspect, a precizat că numai suprafețele individualizate în hotărârile contestate se află pe coridorul de expropriere, iar suprafața de 1364 m.p. teren rămasă în patrimoniul contestatorului nu este afectată de lucrările de investiții executate de expropriator sau de zona de protecție a investiției.
Totodată, fără temei a pretins contestatorul că la calculul despăgubirii ar trebui avut în vedere și beneficiul nerealizat ce ar putea rezulta din cultivarea sau arendarea terenurilor în discuție aceasta întrucât dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, referindu-se la "prejudiciul cauzat proprietarului", nu au în vedere în nici un caz fructele civile, naturale sau industriale ale terenului care ar putea fi percepute în viitor, ci eventualele pagube cauzate proprietarului prin afectarea altor suprafețe învecinate ca urmare a lucrărilor de expropriere. De altfel, nici nu s-ar putea concepe calculul despăgubirilor în raport de beneficiul nerealizat din exploatarea terenului deoarece, la fel ca în cazul oricărei tranzacții translative de proprietate, posibilitățile concrete de exploatare reprezintă un criteriu de determinare a prețului de circulație și nu un element separat care se adaugă acestui preț, iar cuantificarea unui eventual beneficiu nerealizat nici nu este posibilă, un astfel de beneficiu având caracter aleatoriu atât sub aspectul duratei, cât și sub aspectul posibilităților efective de materializare, care depind de factori imprevizibili și imposibil de cuantificat (climă, mod de exploatare, potențial concret de arendare, etc.).
Față de apărările sus menționate, a considerat că nu a fost justificată nici pretenția reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2014, contestatorul a depus la dosar precizări la acțiune prin care a solicitat restrângerea despăgubirilor la cuantumul stabilit in expertiza efectuata in cauza, respectiv 10.008 euro si expropriatorul S. R. prin Compania Naționala de Autostrăzi si Drumul din România S.A.-Directia Regionala de Drumuri si Poduri Iași să fie obligat la plata acestor despăgubiri.
A solicitat a se lua act si de faptul ca renunță la cel de-al doilea capăt de cerere din acțiune la litera B, cu cheltuieli de judecata in suma totala de 2600 lei reprezentând onorariul experților de 2300 lei si onorariu de avocat de 300 lei, conform chitanțelor de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 22 al. 1 din Legea nr. 255/2010 cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate, iar conform art. 22 al. 3 din lege acțiunea se soluționează potrivit disp. art. 21- art. 27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Art. 26 al. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 (lege-cadru generală în materie de expropriere) la care legea specială (nr. 255/2010) face trimitere, deci aplicabil speței, stabilește criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirii, stipulând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane interpuse și că la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art. 27 din Legea nr. 33/1994, la care de asemenea se face trimitere în vederea soluționării cauzei, stabilește că pentru fixarea despăgubirii instanța compară rezultatul expertizei cu oferte și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată neputând fi mai mică decât cea oferită de către expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de către expropriat.
În speță, așa cum s-a arătat, expropriatorul a oferit pentru terenul expropriat suma de 1359 lei, expropriatul a pretins suma de 40 euro/mp, în timp ce prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către comisia de experți, așa cum a fost menținut printr-un supliment la raport, s-a propus într-o variantă suma de 10.008 euro prin raportare la valoarea de piață după Standardele Internaționale de Evaluare, iar într-o altă variantă suma de 551 euro (0,5 eur/mp) prin raportare la expertiza actualizată a Camerei Notarilor Publici Suceava (f. 101 și urm.).
Expropriatorul a solicitat instanței înlăturarea raportului de expertiză și menținerea ofertei de despăgubire inițială, invocând că experții nu s-au raportat la tranzacții concrete cu imobile similare, luând ca element de referință în stabilirea valorii de circulație doar ofertele de vânzare și, în plus, nu au ținut seama de caracteristicile terenului expropriat și de elementele care îl diferențiază de comparabila de referință, omițând aplicarea tuturor corecțiilor necesare sau individualizând greșit unii coeficienți de corecție.
Într-adevăr, pentru determinarea prețului de piață experții nu au avut în vedere tranzacții concrete, raportându-se la oferte de tranzacționare, pentru terenuri similare sau comparabile, însă în răspunsul la obiecțiuni pe acest aspect și-au argumentat „alegerea”, arătând că sursele de informare aflate la dispoziția experților, posibile și credibile – bănci, agenții imobiliare, primărie, intermedia, presa de specialitate, localnici -, nu au oferit informații despre tranzacțiile încheiate, ceea ce confirmă caracterizarea de piață imobiliară inactivă față de perioada anterioară 2008-2010, că puținele tranzacții efective nu sunt credibile, date fiind diferențele nejustificat de mari de prețuri de vânzare, astfel că folosirea ofertelor este singura rațională și se bazează pe încrederea care trebuie atribuită datelor faptice și a ipotezelor utilizate (Standardele Internaționale de Evaluare 2011, IVS – Cadru general).
Au mai arătat experții că, potrivit acelorași Standarde Internaționale, atunci când nu există tranzacții efective suficiente cu terenuri libere comparabile sau când datele obținute din tranzacțiile efectuate nu sunt credibile și/sau nu pot fi verificate prin evaluare, se pot folosi și prețurile cerute prin ofertele de vânzare sau prețurile oferite prin cererile de cumpărare de terenuri comparabile.
Nu se poate reține că experții ar fi „ignorat” tranzacțiile concrete, cum susține expropriatorul, ci nu le-au identificat ca și surse credibile de informare, astfel că instanța trebuie să țină cont de concluziile acestora, cu atât mai mult cu cât sunt unanime, au o bază legală (S.I.E. 2011). Comisia de experți a depus eforturi pentru a obține relații (f. 181 și urm.).
Tranzacțiile indicate de expropriator sunt vechi deci nerelevante, niciuna nu a avut loc în 2014, când s-a efectuat expertiza, data expertizei fiind cea care dictează valoarea despăgubirii. De altfel, nu rezultă că terenurile din respectivele tranzacții sunt similare cu cele din litigiu, sarcina probei pe acest aspect revenindu-i pârâtului.
Prin supliment (f. 177), experții au arătat că, contractele de vânzare-cumpărare depuse sunt nerelevante, întrucât privesc UAT Șcheia, nu UAT Ipotești, ultima fiind în litigiu.
Cât privește comparația efectivă cu terenul din ofertă, expropriatorul s-a arătat nemulțumit de coeficienții de corecție aplicați/omiși, față de deosebirile existente între terenul expropriat și comparabila aleasă .
Or, prin suplimentul la expertiză s-a răspuns la toate obiecțiunile, astfel că prevalează părerea experților, specialiști autorizați.
Intimatul a contestat și răspunsul dat prin suplimentul la raportul de expertiză, care conține părerea convergentă a tuturor experților, inclusiv a celui desemnat de acesta. Se insistă pe coeficienții de corecție. Experții au explicat detaliat și obiectiv corectitudinea acestora cu ocazia întocmirii suplimentului la expertiză. Astfel, prevalează părerea specialiștilor autorizați asupra alegațiilor pârâtului.
Experții au arătat pe larg de ce s-au raportat la ofertele de vânzare. Textul de lege se referă și la pretențiile din ofertele de vânzare, care nu pot fi apreciate ca nereale, interesul vânzătorului fiind acela de a-și înstrăina bunul, prețul astfel stabilit fiind ca urmare a negocierilor dintre vânzător și cumpărător pentru terenuri comparabile, aspect analizat de experți.
Concluziile suplimentului nu sunt ambigue: experții nu au identificat tranzacții concrete actuale.
Practic, intimatul își invocă propria culpă: sarcina probării existenței unor tranzacții actuale similare îi revenea, întrucât cel care face o propunere în fașa instanței, trebuie să o dovedească.
Aceasta nu poate pretinde instanței sau experților să-i probeze pretențiile, cu atât mai mult cu cât este de notorietate că piața imobiliară este, în prezent, blocată aproape în integralitate. Nu s-a dovedit că terenurile din aceste tranzacții sunt similare celui în litigiu (amplasament, utilități, etc.), experții înlăturându-le expres.
Cererea de suplimentare a probatoriului a fost formulată tardiv, a se vedea cele reținute în practica.
Tranzacțiile depuse de pârât sunt nerelevante, s-a analizat mai sus.
Instanța își însușește, așadar, raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de piață de mai sus, valori rezonabile dacă avem în vedere caracteristicile concrete ale terenurilor faptul că se află la o distanță mică de Primăria mun. Suceava (4 Km), într-o zonă pretabilă pentru destinații diverse, inclusiv rezidențiale.
În ceea ce privește data evaluării, în mod corect a fost avută în vedere data întocmirii raportului de expertiză față de prevederile exprese în acest sens ale art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994.
Expropriatorul a solicitat a fi menținută despăgubirea inițială, cerere cu care instanța nu poate fi de acord.
Astfel, sumele propuse cu titlu de despăgubiri, au fost stabilite prin raportul de evaluate teren în procedura prealabilă exproprierii efective conform art. 11 al. 7, 8 din Legea nr. 255/2010 și art. 8 din Normele de aplicare a legii, evaluatorul raportându-se la expertizele întocmite și actualizate ale Camerei Notarilor Publici.
Aceste expertize notariale sunt însă doar orientative.
Celelalte pretenții, cu privire la terenul rămas după expropriere, vor fi respinse, ca nefondate, față de concluziile experților, care nu au identificat alte prejudicii.
De altfel, apărătorul contestatorului a restrâns acțiunea, în acest sens, însă nu a depus împuternicire în sensul acestei restrângeri.
În consecință, tribunalul va admite acțiunea, în parte, va desființa, în parte, hotărârea nr. 361/30.09.2013, va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.008 euro, în echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile, și va respinge celelalte pretenții, ca nefondate.
Fiind în culpă procesuală, conform art. 453 al. 1 și urm. din noul Cod de procedură civilă, se vor acorda cheltuieli de judecată, în totalitate, către contestator, în sumă de 2600 lei, din care 2300 lei, onorarii experți și 300 lei, onorariu avocat, văzând că expertiza a servit în totalitate soluționării cauzei, văzând munca depusă de avocat și complexitatea cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect expropriereformulată de contestatorul A. Ș., cu domiciliul în . și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „Z. B. D.” – mun. Suceava, . nr. 41, ., . în contradictoriu cu intimatul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași cu sediul în mun. Iași, .. 19, jud. Iași, în parte.
Desființează, în parte, hotărârea nr. 361/30.09.2013.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.008 euro, în echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile.
Respinge celelalte pretenții, ca nefondate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului 2600 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2014.
Președinte, Grefier,
A. I. M. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Tehnored. S.A.M.
5 ex./14.11.2014
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1385/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 1037/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
