Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1426/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1426/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 6779/285/2011*
Dosar nr._ Revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1426
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 SEPTEMBRIE 2014
PREȘEDINTE L. A.
JUDECĂTOR A. I. M.
JUDECĂTOR V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanții Popecu A. și P. E., împotriva sentinței civile nr. 416 din data de 3 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. E., B. L., B. C., B. A., L. V., B. E., B. M., B. I., J. P., J. M., B. E. și B. G. – decedat.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 25 septembrie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.6779/285 din 2 decembrie 2011 reclamanții P. A. și P. E. i-au chemat în judecată pe pârâții J. P., J. M., B. G. și B. E., solicitând instanței:
- să-i oblige pe aceștia să le predea în deplinăproprietate și liniștită posesie suprafața de 350 mp teren identică cu o parte din pf 651/5 din CF 759 Straja;
- să rectifice din cartea funciară întabulările drepturilor de proprietate ale pârâților, cu privire la pf 651/1 și pf 651/3, în sensul excluderii suprafeței de 350 mp.
În motivare au arătat că sunt proprietarii terenului revendicat, dreptul lor de proprietate – dobândit prin uzucapiune – fiind constatat prin sentința civilă nr. 1315/19.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți. Acest teren reprezintă o cale de acces, având dintotdeauna această destinație.
În mod abuziv, pârâții au ocupat acest teren și, folosindu-se de un plan de situație greșit, și-au întabulat dreptul de proprietate cu privire la pf 651/1, pf 651/3 și pf 651/4, în care însă a fost inclus și terenul din litigiu.
Pârâții au depus întâmpinare (filele 22-27) prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, cu motivarea că nu dețin terenul revendicat.
Astfel, pârâții J. P. și J. M. au susținut că dețin doar suprafața de 1.243 mp teren identic cu pf 651/1 din CF_ Straja, al cărei proprietari tabulari sunt, iar pârâții B. G. și B. Eelna au susținut că dețin numai suprafața de 2.307 mp teren identic cu pf 651/3 și pf 651/4 din CF_ Straja, fiind proprietarii acesteia.
Pârâții au mai susținut că reclamanții au obținut în mod fraudulos hotărârea judecătorească pe care au invocat-o și că, oricum, în cuprinsul acesteia terenul nu este identificat cadastral.
Pentru termenul de judecată din 15 mai 2012 pârâții J. P. și J. M. au depus o cerere (fila 15) prin care au invocat excepția de netimbrare a acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active.
Prin încheierea de ședință din 15 mai 2012 toate excepțiile invocate de pârâți au fost unite cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.2192/21.05.2012 a Judecătoriei Rădăuți acțiunea a fost respinsă.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanții au invocat drept titlu de proprietate sentința civilă nr. 2315/19.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 19.03.2010) prin care s-a admis acțiunea civilă și s-a constatat dreptul lor de proprietate cu privire la suprafața de 350 mp teren identic cu parte din ./5 din C.F. 759 a .>
Această din urmă încheiere nu a fost definitivă întrucât prin decizia nr. 1625/23.11.2010 a Tribunalului Suceava a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare Judecătoriei Rădăuți pentru a se identifica cât reprezintă parte din pf 615/5 din CF 754 a . în suprafață de 350 mp.
Prin sentința civilă nr. 2281/10.06.2010 a Judecătoriei Rădăuți s-a respins cererea întrucât nu s-a făcut dovada de către părți și nu s-a putut identifica amplasamentul terenului în suprafață de 350 mp.
Pe de altă parte nu s-a făcut dovada în cauză că pârâții ocupă teren proprietatea reclamanților.
În plus de aceasta pentru aceeași suprafață de teren, prin sentința civilă nr. 536 din 10 februarie 2010 s-a admis acțiunea având ca obiect constatare drept de proprietate formulată de reclamanții Breș E., P. V. și P. M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Straja – prin Primar și s-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune cu privire la pf 651/5 din CF_ și 650/2 din CF_ Straja.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, au arătat că deși ei au invocat ca drept de proprietate o hotărâre judecătorească, instanța, fără a admite proba cu o expertiză topo, a dat preferință titlului pârâților dobândit tot prin constituire a dreptului de proprietate, printr-o hotărâre judecătorească, ulterioară celei în baza căreia ei s-ai intabulat.
Au criticat insuficienta motivare care a determinat concluzia de respingere a acțiunii.
Prin decizia civilă nr.628/05.03.2013 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul, iar sentința civilă nr.2192/2012 a fost casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În cauză, ambele părți au produs titluri privind dreptul de proprietate pentru terenul revendicat, provenind de la autori diferiți.
Reclamanții au invocat dobândirea dreptului de proprietate în baza sentinței civile nr. 2315 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Rădăuți, prin care s-a constatat dreptul de proprietate pentru suprafața de 350 m.p., parte din p.f.651/5 din CF 759 a . efect al prescripției achizitive.
Pârâții, au invocat un drept dobândit printr-un act notarial pentru o suprafață de teren care, conform susținerilor, nu se suprapune cu terenul revendicat de reclamanți.
Au menționat însă că . aparține altor persoane, străine de cauză, dobândită tot prin uzucapiune, în baza unei hotărâri judecătorești.
Așadar, prima instanță avea obligația de a analiza . în funcție de titluri, să dea eficiență celui preferabil.
Or, respingând, nemotivat, administrarea unei probe cu expertiză cadastrală și soluționând cauza doar în baza apărărilor pârâților, fără a stabili natura juridică a terenului, prima instanță nu a cercetat fondul, dând o hotărâre nelegală.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul reclamanților, a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, pârâții C. E., B. L., B. C., B. A., L. V., B. E., B. M. și B. I. au depus înscrisul intitulat „Întâmpinare” (filele 64-69) – în mod evident, această cerere nu a mai putut îndeplini funcțiile procedurale ale unei întâmpinări – prin care au invocat excepțiile:
1. Inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că reclamanții nu au avut niciodată proprietatea sau posesia parcelei revendicate, iar acțiunea în revendicare poate fi formulată numai de „proprietarul care a pierdut posesia lucrului”.
2. Lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că dânșii nu posedă terenul revendicat.
3. Nulității cererii de chemare în judecată, cu motivarea că „..nu este întemeiată în drept /…/ nu este argumentată și nici motivată concret în fapt”.
Pârâții au mai susținut că instanța de fond nu trebuie să ia în considerare aprecierile instanței de recurs, întrucât „acestea nu sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, ele neavând decât valoarea unor simple indicații”.
Conform art.137 alin.1 C.proc.civ. instanța a pus în discuție aceste excepții la termenul de judecată din 25 noiembrie 2013, iar prin încheierea de ședință din 2 decembrie 2013 le-a respins pentru următoarele motive:
1. Problema admisibilității acțiunii (sau, mai corect, a calității procesuale active) se putea pune numai în situația în care reclamanții revendicau un lucru despre care ei înșiși afirmau că nu îl au în proprietate. Or, în speță, reclamanții au susținut, în mod categoric, că sunt proprietarii terenului revendicat, pe care l-au posedat (altfel nu era posibilă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune). Că afirmațiile reclamanților corespund sau nu realității este o chestiune de fond – se impune efectiv analiza dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu – dar admisibilitatea acțiunii este mai presus de orice îndoială.
2.Reclamanții au susținut că pârâții posedă terenul revendicat, iar pârâții au negat acest lucru. Lămurirea controversei dintre părți este o chestiune de fond, care nu poate fi soluționată prin invocarea unei excepții.
3. Art.112 C.proc.civ., reglementând cuprinsul cererii de chemare în judecată, prevede că o asemenea cerere trebuie să cuprindă, printre altele, „arătarea motivelor /…/ de drept pe care se întemeiază” (pct.4). Lipsa acestui element nu este sancționată cu nulitatea expresă (neindicarea motivelor de drept nu este menționată în art.133 alin.1 C.proc.civ.), astfel încât pârâții puteau invoca nulitatea cererii doar în condițiile art.105 alin.2 C.proc.civ., ceea ce presupune că pârâții să fi suferit o vătămare. Or, pârâții nici măcar nu au pretins că ar fi suferit vreo vătămare (oricum, ar fi fost absurd să pretindă un asemenea lucru, în al doilea ciclu procesual).
Rejudecând cauza, instanța a constatat următoarele:
Art.315 alin.1 C.proc.civ. prevede că, în cazul casării, hotărârea instanței de recurs cu privire la necesitatea administrării unor probe este obligatorie pentru judecătorii fondului. Așadar – contrar susținerilor pârâților – instanța este obligată să respecte indicațiile instanței de recurs.
După cum s-a arătat, în considerentele deciziei de casare s-a menționat „obligația” instanței de fond de a compara titlurile de proprietate referitoare la terenul din litigiu și s-a criticat faptul că „a fost respinsă nemotivat” administrarea probei cu expertiză tehnică.
În consecință, obligațiile instanței de fond – deduse din aplic. prev. art.315 alin.1 C.proc.civ. – au fost de a compara titlurile de proprietate și de a repune în discuție administrarea probei cu expertiză tehnică (nu există însă obligația administrării acestei probe, ea putând fi respinsă, dar motivat).
Analizând actele de proprietate ale părților, instanța a constatat următoarele:
Titlul de proprietate al reclamanților îl constituie sentința civilă nr.2315/19.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți, prin care s-a constatat dreptul de proprietate al acestora „cu privire la suprafața de 350 mp teren, identică cu pf 651/5 din CF 759 a comunei cadastrale Straja”. Ulterior, reclamanții au susținut că dispozitivul acestei sentințe cuprinde o eroare materială, în sensul că suprafața de 350 mp se identifică numai cu o parte din CF 651/5, dar cererea lor de rectificare a erorii materiale a fost respinsă prin sentința civilă nr.2281/10.06.2011 a Judecătoriei Rădăuți, rectificată prin încheierea din 19.06.2011.
Așadar, reclamanții au prezentat un titlu de proprietate despre care ei înșiși au afirmat că, parțial a fost incorect.
Modul de dobândire a dreptului d proprietate îl constituie uzucapiunea, dar din cuprinsul hotărârii nu s-a putut deduce care dispoziții legale referitoare la uzucapiune s-au aplicat (în drept, sentința a fost motivată în baza „dispozițiilor art.1547 și urm din Codul civil” ?! – aceste dispoziții nu au nicio legătură cu uzucapiunea).
Pârâții nu au nici un act de proprietate pentru terenul din litigiu, dar nici nu au pretins că ar avea vreun drept asupra acestuia, susținând că ar fi proprietarii altor parcele, respectiv pf 651/1 din CF_ Straja (pârâții J. P. și J. M.) și pf 651/3, pf 651/4 din CF_ Straja (pârâții B. G., B. E.).
Pârâții au mai pretins însă că adevărații proprietari ai terenului revendicat sunt numiții P. V., P. M. și Breș E. și au depus la dosar sentința civilă nr.536/10.02.2010 a Judecătoriei Rădăuți, conform căreia aceștia au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra pf 651/5 din CF_ Straja (nr. vechi 759) și pf 650/2 din CF_ Straja, precum și extrasul de carte funciară de la fila 29, care a atestat că, în prezent, acești terți sunt proprietarii tabulari au pf 651/5 – deci a terenului revendicat.
Așadar, reclamanții au revendicat de la pârâți un teren care are ca proprietari tabulari terțe persoane și pe care reclamanții au refuzat să le cheme în judecată.
Pe de altă parte, instanța a constatat că întabulările tuturor parcelelor din litigiu au fost făcute în perioada 2009-2010, în baza unor planuri de situație întocmite „în coordonate” și înregistrate în baza de date a OCPI Suceava, după cum urmează:
- pentru pf 651/5 și pf 650/2, în suprafață totală de 2.700 mp: planul de situație de la filele 33-34;
- pentru pf 651/1, în suprafață de 1243 mp, planul de situație de la fila 44;
- pentru pf 651/3 și pf 651/4, în suprafață totală de 2.307 mp: planul de situație de la fila 56.
Faptul că toate aceste planuri de situație sunt în baza de date a OCPI Suceava a exclus, în mod categoric, posibilitatea unei „suprapuneri” a acestor parcele. Aceasta a înseamnat că afirmațiile reclamanților, în sensul că pârâții ocupă o parte a pf 651/5, ce ar fi inclusă în pf 651/1 și pf 651/3, au fost – în mod cert neadevărate.
În consecință:
- reclamanții au revendicat un teren cu privire la care nu au titlu de proprietate cert și cu privire la care terțe persoane au calitatea de proprietari tabulari;
- pârâții nu dețin terenul revendicat, iar parcelele cu privire la care și-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară sunt distincte de terenul revendicat.
Pentru toate aceste motive instanța a respins acțiunea, în totalitate.
Din considerentele deja expuse a rezultat, cu toată claritatea, de ce efectuarea unei expertize tehnice ar fi fost inutilă (proba a fost respinsă la termenul de judecată din 27 ianuarie 2014).
În temeiul art.274 C.proc.civ. pârâții au solicitat cheltuieli de judecată, iar instanța i-a obligat pe reclamanți să le plătească pârâților J. P. și J. M. suma de 950 lei, reprezentând onorariu de avocat (fila 13). După închiderea dezbaterilor a mai fost depusă la dosar chitanțele de la fila 163, care a atestat plata unui onorariu de avocat, în sumă de 2.000 lei, la data de 28 ianuarie 2014 (deci și plata onorariului a fost făcut după închiderea dezbaterilor). În mod firesc, instanța nu a mai luat în considerare această chitanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate si in baza art. 312 al. 61 din V.C.p.civ., rejudecarea in fond a cauzei si admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
În motivare au arătat următoarele:
Prin acțiunea promovata, au solicitat instanței de judecata sa dispună obligarea pârâților sa le lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața 350 mp teren identica cu parte din p.f. 651/5 din C.F 759 a .. Suceava si rectificarea intabulării din cartea funciara in sensul excluderii din p.f.651/3 si 651/1 a suprafeței de 350m.p. teren, identica cu parte din p.f. 651/5 din C.F.759 a .. Suceava.
Au arătat ca sunt proprietarii acestei suprafețe de teren in baza sentinței civile nr. 2315/19.06.2009 a Judecătoriei Rădăuți, sentința prin care s-a constatat dreptul lor de proprietate cu privire la suprafața de 350 mp, ce are ca destinație cale de acces de la locuința reclamanților la drumul public.
In primul ciclu procesual, prin sentința civila nr. 2192/21.05.2012 a Judecătoriei Rădăuți, acțiunea a fost respinsa.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs. Prin decizia civila nr. 628/05.03.2013 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul, sentința civila nr. 2192/2012 a fost casata cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
A reținut instanța de recurs ca "prima instanța avea obligația de a analiza . în funcție de titluri, sa dea eficienta celui preferabil”, "or, respingând, nemotivat, administrarea unei probe cu expertiza cadastrala si soluționând cauza doar in baza apărărilor pârâților, fără a stabili natura juridică a terenului, prima instanța nu a cercetat fondul, dând o hotărâre nelegala".
In rejudecare, au solicitat instanței administrarea probei cu expertiza topo cadastrala si atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Rădăuți in care a fost pronunțata sentința nr. 2315/19.06.2009, insa acestea au fost respinse ca nefiind utile soluționării cauzei.
Deși a respins atașarea dosarului nr._ in care a fost pronunțata sentința nr. 2315/19.06.2009 in baza căreia au devenit proprietari prin uzucapiune asupra suprafeței de 350 mp pe care o revendicau in prezenta cauza si care reprezintă calea de acces de la drumul public la proprietatea lor, au solicitat a se avea in vedere expertiza tehnica judiciara întocmita de către expertul tehnic judiciar ing. S. E. in dosar si care a fost depusa la dosarul prezentei cauze (filele 24-37 dosar recurs in primul ciclu procesual), insa nici aceasta solicitare nu a fost avuta in vedere de către instanța de judecata.
Din raportul expertiza si suplimentul la raportul de expertiza, a rezultat clar situația juridica a terenului din litigiu, fiind întocmit si un ortofotoplan de situație al terenului in litigiu (fila 31). Chiar in suplimentul raportului de expertiza, la obiectivul nr. 1 s-a arătat ca documentația cadastrala care a stat la baza întabulării pârâților J. P. si B. G. a fost identificata eronat, iar la obiectivul 2 s-a arătat ca exista suprapunere intre parcelele funciare care aparțin pârâților si drumul de acces.
Instanța de judecata nu a reținut aceste apărări ale lor si nici nu a motivat de ce le-a înlăturat, insa a reținut ca pertinente susținerile pârâților cum ca nu ocupa acest teren, nu pretind ca ar avea vreun drept de proprietate asupra acestuia si ca adevărații proprietari ai terenului revendicat sunt numiții P. V., P. M. si Bres E.. Pentru a dovedi contrariu, au solicitat, așa cum au arătat, administrarea probei cu expertiza topo-cadastrala, proba ce le-a fost respinsa.
Mai mult decât atât, a reținut instanța ca: "faptul ca toate planurile de situație sunt in baza de date a OCPI Suceava exclude, in mod categoric, posibilitatea unei „suprapuneri” a acestor parcele. Aceasta înseamnă ca afirmațiile reclamanților, in sensul ca pârâții ocupa o parte a pf 651/5, ce ar fi inclusa in pf 651/1 si pf 651/3, sunt — in mod cert neadevărate".
Insa acest aspect, a fost contrazis in totalitate de raportul de expertiza si suplimentul raportului de expertiza întocmite de expertul tehnic judiciar ing. S. E. depus la dosarul cauzei, precum si de celelalte înscrisuri pe care le-au depus.
In ce privește posesia acestei suprafețe de teren, ei au avut-o până in anul 2010, data la care pârâții au tulburat posesia, ocupând abuziv aceasta suprafața de teren, ei fiind nevoiți astfel a promova prezenta acțiune.
Insa, întrucât aceasta suprafața de teren reprezintă calea de acces la locuința proprie le-a fost ocupata de către pârâți si care nu le mai permite sa o folosească, fiindu-le astfel obstrucționat accesul la locuința proprie, au fost nevoiți sa se adreseze instanței pe calea ordonanței președințiale, iar prin dec. civ. nr. 772/09.04.2012 a Tribunalului Suceava pronunțata in dosarul nr._, au obținut până la soluționarea prezentei cauze un drept de folosința asupra acestei suprafețe de teren.
La data de 23.12.2008 a fost încheiat de către reprezentanții Politiei Straja un proces verbal (ce a fost depus la dosarul cauzei in primul ciclu procesual la fila 9) de unde a rezultat o stare conflictuala intre reclamantul P. A. si pârâții J., "referitoare la drumul de acces proprietatea lui P. A." si ca au ajuns la o înțelegere privind modul de folosire in comun a uliței.
Astfel, autorul pârâților le-a recunoscut dreptul lor de proprietate, dar prevalându-se de dreptul de folosința asupra drumului in cauza, a formulat in instanța o cerere de constatare a coproprietarii forțate pentru suprafața de teren in cauza, in dosar nr._, in care ei au formulat întâmpinare, arătând ca sunt proprietari prin uzucapiune. Astfel ca, la data de 05.02.2010, reclamanții din acel dosar au renunțat la judecata fiind de acord sa plătească pârâților (adică lor) cheltuielile de judecata.
Au promovat si o ordonanța președințiala înregistrata la Judecătoria Rădăuți sub nr._, solicitând obligarea lor la desființarea unor piloni din fier beton si a porții metalice cu stâlpi din fier-beton, prin care le este îngrădit accesul la drumul comunal, insa prin sentința civila nr. 3264/20.10.2009 aceasta cererea fost respinsa.
Pârâții s-au intabulat in cartea funciara in perioada derulării acestor doua dosare - dosar nr._ si dosar nr._, practic in perioada in care i-au chemat in judecata cu privire la desființare construcții si constatare drept de coproprietate cu privire la drumul - calea de acces la locuința lor, care face obiectul prezentului dosar (extrasele CF au fost depuse la dosarul cauzei filele 45-46 si 49-50 dosar rejudecare).
Adică, in momentul in care solicitau sa se constate ca sunt coproprietari pe calea de acces, aceștia cu rea credința s-au intabulat pe terenul pentru care ei aveau acte de proprietate din 19.06.2009 (data pronunțării sentinței 2315 in dosarul_ ), si ulterior, întabulându-se au renunțat la judecata si le-a achitat chiar si cheltuielile de judecata).
Au depus la dosarul cauzei si un testament din 27.02.1940 (fila 11 dosar I ciclu procesual si fila 78 dosar rejudecare) din care a rezultat clar existenta acestui drum care a aparținut autorilor lor, precum si un plan de situație din 29.05.1997 (fila 80 dosar rejudecare) unde a fost identificat drumul de acces, ce reprezintă terenul revendicat.
Insa toate apărările lor au fost înlăturate, nemotivat, instanța apreciind ca: "reclamanții revendica un teren cu privire la care nu au titlu de proprietate cert si cu privire la care terțe persoane au calitatea de proprietari tabulari" si ca "pârâții nu dețin terenul revendicat, iar parcelele cu privire la care si-au intabulat dreptul de proprietate in cartea funciara sunt distincte de terenul revendicat" Din aceste considerente, instanța a respins efectuarea unei expertize tehnice ca fiind inutila soluționării cauzei, aspect ce au apreciat ca a fost contrazis de probele administrate in cauza si mai ales de expertiza despre care au făcut vorbire, efectuata in dosarul in care ei au devenit proprietari prin uzucapiune asupra terenului ce face obiectul prezentului dosar.
Au precizat si faptul ca de la dosarul cauzei au dispărut unele înscrisuri, aspect care l-au invocat la instanța de fond si prin concluziile scrise, insa nu a fost analizat. Studiind dosarul la data de 28.01.2014, au observat ca nu sunt la dosarul cauzei unele înscrisuri pe care ei le-au depus. Astfel:
La cererea de chemare in judecata au anexat copie a sentinței civile nr. 2315/19.06.2009, acest aspect reieșind si din mențiunea de pe cerere privind înscrisurile depuse in copie (fiind primul înscris menționat), insa acesta sentința nu se mai regăsește la dosar.
Apoi, la data de 02.12.2013 au depus la dosarul cauzei concluzii scrise privind excepțiile invocate de către pârâți, atașând încă o data sentința civila nr. 2315/19.06.2009 cu mențiunea ca este definitiva si irevocabila, dar nici aceste înscrisuri nu sunt la dosarul cauzei.
Practic, nu și-au explicat cum se poate ca unele înscrisuri de la dosar sa dispară sau cele depuse prin registratura sa nu mai ajungă la dosar decât daca cineva are interes ca aceste înscrisuri sa nu fie cunoscute de către instanța de judecata.
In drept, au invocat disp. 3041 si urm. din V.C.p.civ.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat următoarele:
Recursul formulat de către reclamanți a fost nefondat, întrucât corect instanța de fond a reținut in considerentele sale faptul ca reclamanții nu au făcut dovada, pe de o parte, a faptului ca pârâții ar deține posesia terenului revendicat de către reclamanți, reținând faptul ca însăși din motivele cererilor formulate de către aceștia, a rezultat fără tăgada faptul ca terenul revendicat de reclamanți nu se afla nici in proprietatea pârâților si nici in posesia acestora.
Astfel din cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanți, a rezultat ca aceștia au solicitat instanței de judecata obligarea pârâților sa le predea in deplina proprietate suprafața de 350 m.p. teren, parte din . I de cerere si rectificarea cărții funciare in sensul excluderii unei suprafețe totale de 350 m.p. teren din întabulările pârâților privind parcelele 651/1 si 651/3, capătul II din cerere.
De altfel, însăși din cererile de chemare in judecata anterior formulate de către reclamanți, cât si din cea ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanții au reclamat situații cu motivații diametral opuse, unele dintre ele anulându-se reciproc. Astfel:
Deși reclamanții au susținut ca au devenit proprietari prin uzucapiune asupra unei suprafețe de teren de 350 m.p. parte din p.f.651/5 din CF 759-Straja (solicitarea din ds.nr._ * - sent.civ.2281/_ - Jud. Rădăuți), reclamând-o ca fiind "cale publica de acces ", ceea ce înseamnă ca nu aveau posesia deplina a suprafeței de teren uzucapate ca urmare a faptului ca daca ar fi cale publica de acces dreptul de folosința ar fi al tuturor persoanelor doritoare a o folosi si nu doar al reclamanților, cât si a faptului ca aceștia au indicat clar ca suprafața de teren uzucapata face parte din . unic proprietar tabular F. Mirwald înscris cu dreptul de proprietate asupra acestei parcele din anul 1903, faptul ca reclamanții au înțeles a dobândi proprietatea prin uzucapiune si nu au înțeles a obține un drept de servitute, a rezultat si din cererea de chemare in judecata, in sensul ca au înțeles a se judeca in contradictoriu cu Primăria . cu proprietarii terenurilor pe care ar trece aceasta cale de acces.
Reclamanții au solicitat rectificarea cărții funciare, in sensul excluderii suprafeței de 350 m.p. teren din parcelele cu nr. Topo vechi 651/3 din CF vechi 468 - Straja nr. totpo. nou_ din CF nou_ - Straja proprietatea tabulara a pârâtei B. E. in cota de 1/2, dobândita prin succesiune la data de 14.10.2009 si nr. topo. vechi 651/1 din CF vechi 757- Straja, nr. topo nou_ din CF nou_ - Straja, nr. topo. nou_ din CF nou_ - Straja proprietate tabulara in devălmășie a pârâților J. P. si J. M., dobândita prin cumpărare in 30.10.2009, astfel in apărarea lor, au arătat faptul ca, configurația parcelelor de teren reclamate de reclamanți, nu a fost schimbata, după cum urmează: p.f. 651/3 din CF vechi 468 Straja - configurația acestei parcele de teren fiind aceeași dinainte de anul 1978 si 651/1 din CF - 757 Straja (nr. vechi), configurația percelei de teren este aceeași din 17 ianuarie 1969, când, la aceasta .-a comasat . a rezultat din extrasul de carte funciara vechi, carte funciara de unde s-a procedat la transcrierea in cartea funciara electronica_ Straja (conform însemnărilor făcute pe cartea de hârtie ) astfel proprietățile distincte ale pârâților nu si-a schimbat deloc configurația după anul 1989, așa încât este imposibil a se admite rectificarea acestor parcele de teren in sensul de a se desprinde forțat părți din ele care ulterior sa fie incorporate in . 651/5 - CF 759 Straja (CF nou_ - Straja ), astfel obținând ca rezultat a unei asemenea decizii, obținerea unei parcele existente in cartea funciara cu o suprafața mai mare decât cea existenta legal in înscrierea existenta. F. de cele menționate la pct.2, corect instanța de fond a reținut, pe de o parte, ca urmare a faptului ca întabulările tuturor părților din prezenta cauza au fost efectuate in perioada 2009-2010, când măsurătoarea cadastrala se face in sistem ultraperformant (folosirea sistemelor GPS) unde erorile de măsurare sunt inexistente, din documentațiile cadastrale întocmite de părți si avizate de către O.C.P.I.-Suceava nu a rezultat ca s-ar fi identificat suprapuneri ale parcelelor măsurate, așa încât ar fi imposibil a se identifica cadastral in acest moment, suprafețe de teren din .. topo 651/5 - CF 759 Straja incluse in parcelele proprietatea pârâților, rezultând astfel ca efectuarea unei expertize topo-cadastrale de către instanța de judecata ar fi lipsita de relevanta.
De asemenea, referitor la faptul ca instanța de judecata investita a judeca cererea formulata de reclamanți, in ce privește capătul I din cerere, aceasta era strâns ținuta a verifica, pe de o parte, daca suprafața de teren din litigiu, este reclamata a fi proprietatea pârâților, caz in care urma a verifica ce titlul de proprietate este preferabil, așa încât, chiar prin absurd daca pârâții ar deține proprietatea si implicit posesia terenului din litigiu, instanța trebuia sa aibă in vedere titlul reclamanților (sentința civila 2315/19.06.2009 Jud. Radauti -uzucapiune ), precum si cel al pârâților, respectiv certificatul de moștenitor din 14.10.2009 pentru B. G. (decedat ) si B. E. (al căror autor figura înscris in cartea funciara anterior anului 2009, ca proprietar tabular, fiind vorba despre o zona necooperativizata, înscrierea in cartea funciara făcându-se automat cu certificatul de moștenitor, asupra bunurilor aflate in masa succesorala si înscrise in cartea funciara pe numele autorului) cu mențiunea ca terenul proprietatea tabulara a pârâților J. P. si M., drept obținut prin convenție, provin de asemenea de la autorul tabular al pârâților. Așa încât la o comparație a titlurilor de proprietate al părților, preferabil este cel al pârâților si nu cel al reclamanților pentru considerentele arătate mai sus.
Ca o certitudine, in raport de totalitatea cererilor de chemare in judecata inițiate de către reclamanți, unele dintre ele voit conținând erori, a se vedea acțiunea având ca obiect "acțiune in constatare " unde aceștia au solicitat a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 350 m.p. teren identic cu "o parte" a parcelei topo 651/5 (fără identificarea cărei părți ) cu motivarea ca este vorba despre o "cale publica de acces", precum si încercarea ulterioara de a obține printr-o cerere in "rectificare eroare materiala" o parte definita de teren, in suprafața de 350 m.p., fără a se judeca pe acest aspect in contradictoriu cu partea potrivnica din acea cauza (cerere respinsa definitiv de instanța), cat si încercarea ulterioara de a obține prin inducerea in eroare a instanței a unor suprafețe de teren din proprietatea tabulara a pârâților, nefăcând dovada la instanța de fond ca pârâții ar deține fără drept vreo suprafața de teren din proprietatea lor. Astfel reclamanții, se află de facto in situația creata de ei prin promovarea unor acțiuni repetate, ce nu au arătat o situație de fapt sau de drept reala cu scopul de a evita a se judeca in contradictoriu cu proprietarii de drept ai terenului, așa încât, a fost cert, ca nu au putut obține o sentința favorabila pe baza unor acte profund viciate, in sensul ca acestea au deformat unele realități existente in drepturile de proprietate ale pârâților, cât si in raporturile dintre aceștia si terți.
F. de cele menționate mai sus, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței data de către instanța de fond ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata conform chitanței.
Examinând recursul, ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 304/1 din vechiul cod de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și de considerentele sentinței, tribunalul reține următoarele:
Așa cum corect a reținut prima instanță, reclamanții nu au un drept de proprietate clar stabilit în ceea ce privește terenul revendicat.
Aceștia s-au prevalat, într-adevăr, de sentința civilă nr. 2315/19. 06. 2009 a Judecătorie Rădăuți, pronunțată în dosar nr._, prin care li s-a constatat dreptul de proprietate privind suprafața de 350 mp teren, identică cu p. f. 651/5 din CF 759 a . tot ei au învederat instanței, printr-o cerere de îndreptare eroare materială, faptul că respectivul teren de 350 mp s-ar identifica în realitate cu parte din p. f. 651/5, nu cu întreaga parcelă.
Așadar, înșiși reclamanții au invocat o „neregularitate” în ceea ce dreptul lor de proprietate, arătând că suprafața de 350mp nu s-ar identifica cu întreaga parcelă funciară 651/5, ci doar cu parte din ea, ceea ce înseamnă că practic nu sunt lămurite configurația și amplasamentul suprafeței de 350mp.
Cererea de îndreptare eroare materială a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2281/10 iunie 2011 a Judecătoriei Rădăuți irevocabilă prin decizia civilă nr. 983/10 mai 2012.
Față de aceste aspecte învederate, corect prima instanță a reținut că reclamanții nu au un titlu de proprietate cert pe care să-l opună pârâților pentru revendicarea terenului în litigiu, fiind necesar ca mai întâi să-și lămurească sentința civilă nr. 2315/19. 06. 2009, pentru a se stabili cu exactitate pentru care parte a p. f. 651/5 justifică un drept de proprietate.
În acest context proba cu expertiza topo-cadastrală nu era necesară, expertul nefiind în măsură să identifice terenul reclamanților în lipsa unor elemente clare de identificare.
Nu se poate susține că prin respingerea probei s-ar fi nesocotit decizia de casare din primul ciclu procesual, nr. 628/5 martie 2013, deoarece instanța de control judiciar nu a ordonat administrarea probei, nu s-a pronunțat asupra utilității ei, ci a sancționat doar nemotivarea soluției de respingere.
Pentru aceleași considerente nu era necesară nici atașarea dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința ce trebuie lămurită, nefiind concludente nici probele administrate în acel dosar.
Întrucât dreptul de proprietate al reclamanților cu referire la sus-menționata sentință nu poate fi raportat la o anume suprafață de teren, clar individualizată, nu mai prezintă relevanță litigiile anterioare dintre părți privind terenul revendicat( drum de acces), posesia asupra acestui teren ori înscrisurile în care apare materializat acest drum.
Având în vedere că acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar și că reclamanții nu și-au dovedit calitatea de proprietar asupra amplasamentului revendicat, soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanții Popecu A. și P. E., domiciliați în ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 416 din data de 3 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții C. E., domiciliată în ., jud. Suceava, B. L., B. C., B. A., L. V., B. E., B. M., B. I., domiciliați în ., jud. Suceava, J. P., J. M., domiciliați în ., jud. Suceava, B. E., domiciliată în ., jud. Suceava, și B. G. – decedat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. A. A. I. M. V. O. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond B. B.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./20.10.2014
| ← Anulare act. Sentința nr. 1224/2014. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Hotărâre din 05-12-2014, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
